Month: May 2022

Organizarea timpului

Yusuf Al-Qardawi   ORGANIZAREA TIMPULUI Musulmanul trebuie sa invete cum sa-si organizeze timpul si cum sa faca un plan realist pentru datoriile lui pamantesti si religioase, in speranta ca datoriile pamantesti nu vor depasi limitele datoriilor religioase. Sa spunem asa, ar trebui sa stie cum sa-si aranjeze prioritatile: prima data vine ceea ce este cel […]

0Shares

Yusuf Al-Qardawi

 

ORGANIZAREA TIMPULUI

30824-319x212-Time_Management_and_OrganizationMusulmanul trebuie sa invete cum sa-si organizeze timpul si cum sa faca un plan realist pentru datoriile lui pamantesti si religioase, in speranta ca datoriile pamantesti nu vor depasi limitele datoriilor religioase. Sa spunem asa, ar trebui sa stie cum sa-si aranjeze prioritatile: prima data vine ceea ce este cel mai important si cel mai urgent, si sa le duca la bun sfarsit potrivit programului.

Putem citi intr-un fragment din ceea ce Profetul (pbuh) a relatat despre cartile Profetului Ibrahim (Avraam):
„Un om normal – daca nu este lipsit de judecata – ar trebui sa aiba patru ore: o ora in care sa-L invoce pe Domnul sau, o ora in care sa-si socoteasca propriile fapte, o ora in care sa contempleze la creatia lui Allah (Slavit sa fie El) si o ora in care sa-si satisfaca nevoile cu privire la mancare si bautura.”(Hadis relatat de Ibn Hibban si al-Hakim)
Cat despre cei aflati intr-o mare nevoie sa-si organizeze timpul, ei au multe ocupatii si multe responsabilitati de care sa se ingrijoreze. Viata lor este supraincarcata cu poveri pana acolo incat ii face sa simta ca datoriile lor necesita mult mai mult timp decat este in realitate disponibil.
Organizarea timpului cuprinde si lasarea unui spatiu pentru relaxare si delectare, datorita faptului ca atat sufletul cat si trupul se plictisesc ca urmare a unei seriozitati continue. De aceea, din cand in cand, fiecare ar trebui sa ia o pauza; totusi, aceasta ar trebui sa se incadreze in anumite limite permise. Acest lucru a fost clar exprimat in cuvintele lui Ali (fie ca Allah sa fie multumit de el), care a spus ca inima ar trebui sa ia o pauza din cand in cand, ca nu cumva sa devina oarba daca este fortata tot timpul.
sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi
Source Link

Views: 2

0Shares

Cere călăuzirea și îndrumarea

  Într-adevăr, dacă El este Cel care a făcut și a dăruit această viață, care este cea mai strălucitoare minunăție de artă al Celui Absolut și este o înțelepciune splendidă a Domnului, tot El este Acela care o înzestrează și face posibilă continuitatea ei. Căci nu poate fi altcineva în afara Lui. Vrei vreo dovadă? […]

0Shares

 

Într-adevăr, dacă El este Cel care a făcut și a dăruit această viață, care este cea mai strălucitoare minunăție de artă al Celui Absolut și este o înțelepciune splendidă a Domnului, tot El este Acela care o înzestrează și face posibilă continuitatea ei.

Căci nu poate fi altcineva în afara Lui. Vrei vreo dovadă? Cele mai neputincioase și mai neîndemânatice animale, precum viermii și peștii, se hrănesc cel mai bine. Cu toate că sunt incapabile și sunt niște creaturi firave, ele se hrănesc cu cea mai bună hrană, asemenea copiilor și puilor.

Așa este, pentru a înțelege că hrana permisă (halal) nu se obține prin putere sau voință, ci se obține prin slăbiciune și neputință, este îndeajuns să compari peștii cu vulpile, puii neputincioși cu animalele sălbatice, copacii cu animalele.

Înseamnă că acela care își lasă rugăciunea pentru grija zilei de mâine este asemenea acelui individ care își abandonează antrenamentul și frontul de luptă și se duce să cerșească în piață. Însă cel care, după ce-și îndeplinește rugăciunea, se duce el însuși în bucătăria Îndurării Celui Generos și Înzestrător, în căutarea hranei, – pentru a nu fi povară pentru alții, – dovedește frumusețe și bărbăție, ba chiar se consideră un ritual de adorare.

Ba chiar, naturalețea și spiritualitatea omului arată că el a fost creat pentru a adora. Pentru că, în ceea ce privește munca și puterea necesare vieții lumești el nu se compară nici măcar cu acea vrabie. Însă în ceea ce privește știința, nevoia, adorarea și rugăciunea, care sunt necesare vieții spirituale și Vieții de Apoi, el este precum un sultan al animalelor și un comandant.

Cere călăuzirea și îndrumareaO, sufletul meu! Dacă îți faci din viața lumească un scop și muncești continuu pentru ea vei deveni asemenea acelei vrăbii.

Însă dacă-ți faci din Viața de Apoi un scop și consideri această viață lumească un mijloc și un loc de cultură și muncești în acest sens, atunci vei fi asemenea unui comandant măreț al tuturor animalelor și astfel vei deveni un rob supus și pios al Domnului Cel Drept și cel mai onorat și respectat musafir al Lui.

Așadar, acestea sunt cele două drumuri deschise pentru tine! Îl poți alege pe care îl vrei. Cere călăuzirea și îndrumarea de la Cel mai Mare Îndurător…

 

sursa: Asociația Musulmanilor din România, Bediuzzaman Said Nursi, „Cuvinte”

Source Link

Views: 2

0Shares

Solidaritatea

  In firea umana exista compasiune pentru cel apropiat lui, iar solidaritatea in scopuri nobile ar trebui sa fie o trasatura importanta a societatilor din care facem parte. Tragediile parca se tin lant in lumea in care traim. Sunt oameni care de mai multi ani traiesc tragedii la ordinea zilei, isi pierd apropiati, au oameni […]

0Shares

 

In firea umana exista compasiune pentru cel apropiat lui, iar solidaritatea in scopuri nobile ar trebui sa fie o trasatura importanta a societatilor din care facem parte.

Tragediile parca se tin lant in lumea in care traim. Sunt oameni care de mai multi ani traiesc tragedii la ordinea zilei, isi pierd apropiati, au oameni suferinzi in familiile lor sau printre apropiati… Sunt oameni care traiesc o tragedie doar prin lipsa hranei sau medicamentelor… Exista oameni care traiesc sub teroare, iar acest sentiment si stare continua in care se afla, fac din viata lor o tragedie in sine.

Luati de valul preocuparilor zilnice si prioritatilor individuale, noi, oamenii, cream o lume in care suntem in mare masura indiferenti fata de suferintele celorlalti oameni, reci la necazurile si dramele lor. Traim intr-o lume in care stirile despre morti colective, numere impresionante de oameni care mor zilnic, sa nu ne afecteze, sa nu starneasca in noi nicio pornire de compasiune si mila… de solidarizare cu suferinta lor. Exista persoane care justifica printr-o asa-zisa „dreptate divina” necazurile prin care trec ceilalti. Exista oameni care cred ca ei ar fi mai indragiti de Dumnezeu pentru ca nu a dat masina peste ei, au un corp sanasatos, se bucura de familia lor sau nu au copii arsi in vreun incendiu.

Dumnezeu nu isi arata dragostea fata de oameni prin scutirea de necazuri sau saracie. Dumnezeu nu este o entitate ingrozitoare care abia asteapta sa „prinda la colt” pe careva! Dumnezeu nu este un capcaun! Dar Dumnezeu este Cel Absolut…Absolut in Dreptatea Lui, Absolut in Mila Lui, in Iubirea Lui… Nimeni nu poate sti judecata si intelepciunea divina din spatele oricarui lucru din vietile noastre, fie ca este vorba de o nenorocire sau de o bucurie.

Dumnezeu ne spune in Coran ca noi, oamenii, suntem atat de limitati in intelegerea acestor aspecte, incat putem vedea intr-o intamplare un lucru rau, cand, de fapt, acela este un lucru bun, intelept. Si, la fel, putem vedea in ceva un lucru bun, cand de fapt in spatele acelui lucru sa nu stea ceva bun.

solidaritatePlecand de la acestea, noi ar trebui sa fim compasionali fata de ceilalti, iubitori de oameni, de dreptate, sa incercam sa pastram umanitatea drept caracteristica noastra principala, sa fim solidari fata de semeni ai nostri aflati in suferinta (indiferent de rasa, etnie, credinte sau locatii geografice) si sa ne debarasam de judecati josnice cu privire la asa-zisa atitudine a lui Dumnezeu fata de vietile altora.

 

Source Link

Views: 2

0Shares