Day: May 7, 2024

DREPTURILE OMULUI ÎN ISLAM – 1

Dan Michi

Vom intra în subiectul discuţiei noastre printr-o scurtă introducere în Islam, credinţa monoteistă care împarte acelaşi fundament cu alte două religii divine care au precedat-o: Iudaismul şi Creştinismul. Islamul recunoaşte supremaţia Preabunului Dumnezeu sau a lui Allah, Cel Care a creat şi stăpâneşte întregul Univers; Islamul îi respectă pe toţi trimişii lui Dumnezeu, împreună cu cărţile şi învăţăturile pe care le-au adus. Islamul susţine egalitatea dintre bărbat şi femeie în faţa Preaputernicului Dumnezeu. Islamul este cel care modelează sute de milioane de suflete, atenţionând întreaga omenire în legătură cu durata efemeră a vieţii pe Pământ şi accentuând asupra eternităţii celei care va urma. Şi nu în ultimul rând, tot Islamul oferă umanităţii un ghid complet de viaţă cu ajutorul Coranului, care reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu, şi al învăţăturilor Profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!), ultimul trimis al lui Dumnezeu.

drepturile omuluiMisiunea acestuia a fost aceea de a scoate omenirea din starea de ignoranţă şi nedreptate în care se afla, atât de departe de ghidarea dumnezeiască pe care o primiseră prin intermediul unui lanţ de trimişi şi al unor cărţi divine. Când Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) s-a născut în anul 571 e.n., omenirea trăia oprimată din toate punctele de vedere. Sclavia devenise un mod de trai. Femeile erau înjosite, iar fetiţele erau îngropate de vii, fiind considerate o ruşine şi un blestem. Drepturile omului, demnitatea, egalitatea, fraternitatea şi libertatea erau de mult timp apuse. Acesta era mediul pe care l-a întâlnit Islamul, al cărui înţeles înseamnă „pace” şi în care a trebuit să transmită mesajul unei judecăţi curate şi al justiţiei sociale. Şi a reuşit să doboare discriminarea bazată pe culoarea pielii, pe caste sociale, pe credinţă, rasă sau naţionalitate, instituind egalitatea, frăţia şi justiţia drept piloni de susţinere ai statului islamic.

Din acest moment, drepturile omului, care niciodată nu mai fuseseră exprimate atât de evident, au devenit parte integrantă din viaţa de zi cu zi a musulmanului şi o regulă dominantă a statului islamic, până când influenţele externe au condus diferitele segmente ale societăţii islamice departe de propriile sale valori şi prescripţii divine.

Poate că este puţin cam târziu în discursul nostru, dar pentru început să vorbim pe scurt despre ce înseamnă drepturile omului în Islam. Islamul a înzestrat umanitatea cu un set de reguli sociale care să determine viaţa umană într-un mediu al egalităţii, securităţii, justiţiei şi realizării de sine. Drepturile omului sunt, prin urmare, analizate în acest context, cu precădere de când ele au oferit indivizilor posibilitatea să se afirme şi să conlucreze pentru a-şi îndeplini rolurile pe care le au în această lume. Pe de altă parte, drepturile ar rămâne fără nici un suport logic, dacă nu ar fi însoţite şi de obligaţii.

 

– sfarsitul partii intai –

 

sursa:

  • www.islamulazi.ro
  • parte a discursului oferit de dl. Dan Michi in cadrul conferintei Descopera adevarata fata a Islamului, mai 2008
Source Link

Views: 0

0Shares

Drepturile omului in Islam – 4

Dan Michi

 

Aici trebuie notat că aceste cuvinte au aparţinut Trimisului Preabunului Dumnezeu, fiind rostite în secolul al VII-lea, când, în afara zonei Islamului, poziţia femeii în societate era, cu unele excepţii, destul de modestă şi chiar degradantă. Islamul, prin vocea Profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) i-a înălţat statutul, numind-o „partener şi ajutor apropiat” al soţului. În Coran există mai multe versete care-i conferă femeii o poziţie egală în societate, cu drepturi proprii, inclusiv dreptul de moştenire. Recunoaşterea valorii femeii nu doar în sânul familiei, ci şi în afara ei, îşi găseşte întruchiparea în Aişa, soţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) care, după moartea sa, a rămas una dintre cele mai importante autorităţi în materie de a înregistra hadisuri (colecţie de vorbe şi fapte ale Profetului care formează sursa secundară a legislaţiei islamice din zilele noastre). Această schimbare rapidă în modul de tratare a femeilor în Islam a avut loc, aşa cum am menţionat, într-o perioadă în care poziţia femeii era mult sub cea ocupată de bărbat şi efectul a fost aşezarea femeii pe o nouă treaptă în societatea islamică.

Desigur, au existat şi excepţii, unele chiar în acele timpuri. Este şi cazul primei soţii a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!), Khadija. Ea a fost un excelent om de afaceri şi un antreprenor care l-a angajat pe Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) drept coordonator al caravanelor sale comerciale. Ulterior s-a căsătorit cu el, pe parcursul acestui mariaj Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) primind şi profeţia. Fiind pentru o perioadă angajatorul lui Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) şi posedând o avere însemnată, Khadija nu se număra printre femeile sărmane, cum erau cele mai multe din societatea arabă. În acest caz şi în alte situaţii similare intervine înţelepciunea cuvintelor Trimisului lui Dumnezeu (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) care au stabilit că femeia este un „partener şi ajutor apropiat” al soţului. Pe această cale, în Islam s-au pus bazele unei poziţii emancipate a femeii, în toate domeniile economice şi sociale.

drepturile omuluiMai înainte, în acest discurs, am menţionat că drepturile omului au fost pentru prima dată stabilite în mod evident, odată cu sosirea Islamului, dar că ele au avut de suferit datorită influenţelor externe. Să detaliem acum acest aspect. Când s-a întâmplat această tragedie, dintr-o varietate de cauze istorice şi socio-politice, mai multe segmente ale societăţii islamice, în special cele care deja fuseseră afectate în mod treptat sub regulile coloniale din Asia, Africa sau de oriunde altundeva, s-au confruntat cu deteriorarea sistemului de valori moştenit. Rolul şi statutul femeii în domenii precum educaţia, dreptatea socială şi drepturile omului au avut de suferit. Sărăcia, analfabetismul, cultura şi moralitatea diferită, în general, au invadat societăţile islamice în acelaşi mod precum în cazul altor civilizaţii anterioare. Lumea islamică a căzut pradă unor situaţii care au determinat-o să-şi piardă abilitatea de a-şi reveni sau de a controla evenimentele. Iar rezultatul se poate observa chiar în zilele noastre în unele dintre statele islamice.

Întrebarea care se ridică: poate fi făcut Islamul responsabil pentru această stare? În căutarea unui răspuns, cineva va avea nevoie să se întoarcă către alte religii, în mod special către cele două care au precedat Islamul, şi să se informeze, spre exemplu, dacă poate fi Creştinismul blamat pentru câteva colonizări discutabile din Asia, Africa sau din alte părţi ale lumii, petrecute în secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, colonizări care au violat în permanenţă drepturile omului. Sau poate să fie tras la răspundere Creştinismul pentru cele două războaie mondiale ale secolului al XX-lea, pentru pierderile imense de vieţi omeneşti şi materiale? Sau poate fi Creştinismul blamat pentru producerea şi propulsarea bombelor atomice asupra oraşelor Hiroşima şi Nagasaki care, printre altele, au încălcat şi drepturile omului? Ori religia creştină este cea care a introdus Holocaustul pe porţile Europei, cel care a afectat în mod brutal drepturile omului? Poate Iudaismul, ca religie, să fie făcut responsabil pentru devierea din comportamentul evreilor, când Moise s-a aflat pe muntele Sinai, aproape de Dumnezeu? Sau, oare, poate fi ţinută ca responsabilă religia iudaică pentru suferinţele pe care poporul palestinian le îndură din partea forţelor de ocupaţie israeliene astăzi, care încalcă în mod abuziv drepturile omului?

 

www.islamulazi.ro

Source Link

Views: 3

0Shares

UNIVERSUL – CREAŢIE ŞI TAWHID

UNIVERSUL – CREAŢIE ŞI TAWHID

 

Universul este o formă de organizare a materiei într-un ansamblu de obiecte (corpuri cereşti, stele, nove şi super nove, planete) şi fiinţe (orice formă de viaţă posibilă: bacterii, plante, animale, oameni, inclusiv fiinţele extraterestre), manifestate sub diverse forme, care alcătuiesc un sistem unitar, infinit în timp şi spaţiu.

Aceasta este doar definiţia actuală pentru ceea ce numim „univers”, pentru că aceasta este doar ceea ce ne-a fost lăsat să cunoaştem şi să percepem cu simţurile noastre. Dar dincolo de acest Univers al nostru, cel alcătuit din materie, oare mai există ceva?  Ar mai putea exista şi altceva decât ceea ce percepe ochiul, urechea sau mintea noastră?

Desigur! Există ceea ce Allah Preaînaltul ne-a relevat prin profeţii Săi, există cele pe care noi, oamenii, nu le-am atins, nu le-am văzut, acele universuri „paralele” despre care mulţi învăţaţi ne vorbesc, acele „fenomene inexplicabile” care mai apar din când în când, acolo unde Allah Preaînaltul voieşte, cu rostul pe care numai El îl ştie, iar noi le analizăm şi le clasificăm după cunoaşterea noastră cea limitată.

Putem încadra aici lumea (universul) jinnilor, îngerilor, Raiul, Iadul, locul unde Allah Preaînaltul are „tronul” său, însă noi nu ştim cu adevărat structura lor, pentru că aceasta încă nu ni s-a desluşit şi aceasta tot din voia Celui Atotputernic şi Creatorul acestor lumi ascunse nouă.

Aşadar, nici una dintre aceste forme de existenţă (materială sau de orice altă natură) nu poate avea sub autoritatea sa pe o alta.

Mulţi, din cauza ignoranţei, au confundat interdependenţa elementelor care compun universul cu autoritatea şi dispoziţia, ca elemente ale divinităţii, spunând, spre exemplu: «Soarele este Dumnezeu, pentru că fără lumina lui, orice este viu ar muri.», fără să ţină cont că pentru susţinerea vieţii terestre mai sunt necesare şi apa, şi oxigenul şi hrana.

Alţii au mai spus, «elefantul este un dumnezeu, căci este mult mai puternic decât omul, este mai răbdător, are memorie bună, ba încă, datorită pieii lui groase, îl făceau greu de ucis, iar furia lui era de-a dreptul fatală. Oamenii, în ignoranţa lor, contemplând aceste calităţi cu care a fost dăruit de Creator, au ajuns la concluzia, eronată, că elefantul este „o fiinţă superioară”.

Astfel, elefantul a ajuns să reprezinte în filosofia budistă „perfecţiunea, desăvârşirea”. Apoi au venit alţii, au luat toate aceste concepţii şi le-au recompus, le-au răstălmăcit, le-au amestecat, până când au ajuns la concluzia că acestea sunt «forme de manifestare a divinităţii», avataruri, alter-ego-uri ale lui Allah Preaînaltul.

Am dat aceste exemple pentru a observa că numai necunoaşterea completă a elementelor Universului şi a legilor care îl guvernează îl fac pe om să catalogheze lucrurile şi fenomenele în mod greşit şi limitat la ceea ce creierul lui este capabil să perceapă şi să înţeleagă.

Aşa s-au născut idolatria, politeismul, credinţa în doi sau trei dumnezei de aceeaşi esenţă cu Unul şi Atotputernicul Allah Preaînaltul.

Având în vedere atributele lui Allah Preaînaltul, ceea ce înseamnă Universul şi structura lui şi ţinând cont de cunoaşterea corectă, raţională şi logică a realității putem să pricepem sensul exact al expresiei „nu există altă divinitate” – La ilaha illaAllah.

Aşadar, „nu există altă divinitate” – La ilaha illaAllah, înseamnă că nu există nici un obiect sau fiinţă din univers care să posede atributele divine ale puterii şi autorităţii şi căruia se cuvine închinare şi adorare.

Divinitatea este atributul doar al Celui care a creat aceste lumi, al acelei Entităţi Supreme Care are autoritate deplină asupra tuturor şi Care nu este asemenea cu nimeni şi nimic, a Cărui Voinţă este Legea care guvernează totul, Cel care este Atotputernic, Omniprezent, Omniscient, Infinit, Veşnic, fără formă sau trup, Cel pe care nu-l cuprinde nici oboseala şi nici slăbiciunea, Cel care nu se transformă şi nici nu se modifică, Cel Unic şi Indivizibil, Stăpânul şi Domnul tuturor, al cărui nume este Allah Preaînaltul.

Ţinând cont de toate aspectele enunţate mai sus vom înţelege motivele pentru care prima parte a şahadah – Nu există altă divinitate (alt dumnezeu) decât (în afară de) Allah – La ilaha illAllah Preaînaltul – este construită astfel.

Cu alte cuvinte, prin prima parte a şahaādaɤ spunem că: în tot universul (cel vizibil şi cunoscut nouă, dar şi în cel pe care noi nu l-am văzul şi nici nu-l cunoaştem, dar a cărei existenţă ne-a fost semnalată) nu există alt dumnezeu, decât Unul Singur, Allah Preaînaltul, Cel care numai El Unul siSingurul posedă atributele divinităţii şi pe care nu le împarte cu nimeni şi cu nimic.

De acea, atunci când un om este pe deplin conştient de această realitate şi o acceptă ca un fapt incontestabil, va avea deplină cunoaştere a ceea ce înseamnă Allah Preaînaltul. Cel care este conştient şi pe deplin convins că Allah Preaînaltul este Stăpânul absolut al tot ceea ce există, indiferent dacă le poate percepe sau nu, şi, în consecință, inclusiv a sa, ca şi una dintre creaţiile ce se află în Univers, va înţelege de ce toată adorarea, lauda şi preamărirea i se cuvin Lui, Cel Unic şi Indivizibil, Celui care îi este Domn şi Stăpân.

____

sursa: rasarit.comSource Link

Views: 2

0Shares