A face “dhikr” (a-L pomeni pe Allah) prin intermediul numelui de “Allah”

A face “dhikr” (a-L pomeni pe Allah) prin intermediul numelui de “Allah”

 

O chestiune importanta referitoare la numele de “Allah” se refera la modalitatea corecta de a face “dzikr”, adica de a-l pomeni pe Domnul si Stapanul nostru Cel Preainalt prin intermediul acestui nume. Exista numeroase evidente in acest sens, asa cum este mentionat si in cuvantul lui Allah:
 zikir
„Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase! Chemati-L cu ele si depãrtati-vã de aceia care schimonosesc numele Lui! Ei vor fi rãsplãtiti dupã ceea ce fac!”
[Al-‘Araf 180]
Exista, insa, in cazul unor grupari deviante practici si maniere de a face “dzikr” (adica de a-l pomeni pe Allah) cu totul indepartate de ceea ce a fost consemnat in relatarile corecte despre profetul Muhammad (“sunnah sahihah”) – Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa! 
Dintre acestea, o atentie deosebita trebuie data feririi de acele practici deviante care presupun pomenirea lui Allah formand grupuri si repetand numele de “Allah” in nenumarate randuri si in graba, pana cand la un moment dat nici nu se mai intelege ce spun si isi insotesc aceste practici de sunete de tobe si trambite… astaghirullah (Allah sa ne ierte). Ii cerem lui Allah sa ne tina departe de ratacire si sa ne lumineze inima cu lumina credintei si sa ne intareasca pe calea cea dreapta, Calea care ne poate conduce spre Rai, cu voia lui Allah.
 Ei cred ca prin aceasta practica un act de adorare, ca il pomenesc pe Allah, dand curs de fapt la acte departate de ceea ce ne-a fost transmis de nobilul nostru profet, Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!), pentru ca nu exista nici o relatare care sa indice faptul ca acesta ar fi obisnuit sa repete numele de “Allah” singur, in forma individuala, in nenumarate randuri, facand astfel “dzikr”.
 
Ci, dimpotriva, toate pomenirile existente in relatarile corecte despre profet (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) indica rugi si pomeniri in urmatoarea forma, asa cum a fost relatat in ahadis sahihah: Trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Cine a spus: “Subhan Allah ua bi-hamdihi” ( “Slava si lauda lui Allah”) de 100 de ori intr-o zi, i-au fost sterse pacatele sale, chiar si daca ar fi fost (numeroase) cat spuma marii.”
Si, de asemenea, a spus profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!): “(Sunt) doua cuvinte usoare (de spus) pentru limba, grele pe cantar, iubite de Cel Milostiv: “Subhan Allah ua bi-hamdihi, subhan Allah Al-‘Adzim” (“Slava si lauda lui Allah, slava lui Allah Cel Preamaret”).
 Si a mai spus (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!): Cele mai placate vorbe lui Allah, sunt patru, nu are importanta cu care dintre ele ai inceput : “subhanAllah” (slava lui Allah), si “alhamdulillah” (lauda lui Allah), si “la ilaha illa Allah” (nu exista alta divinitate in afara de Allah) si “Allahu akbar” (Allah este Cel mai Mare”).
Aceasta este maniera in care profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) ne indruma sa il pomenim pe Allah si nu exista nici o relatare despre acesta ca l-ar fi pomenit pe Allah repetand numele de “Allah” singur, individual.
lumea-islamica.com
Source Link

Views: 3

0Shares

Paradisul – partea 1

Paradisul

“Am pregătit pentru supuşii Mei dreptcredincioşi ceea ce ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit şi ceea ce nimănui nu i-a trecut prin minte“

 

Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed , asupra companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah PreaÎnaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!

Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

Allah subhanahu wa ta’ala spune în Sfântul Coran:

“Și grăbiți-vă  spre iertarea Domnului vostru si spre Raiul cel întins cât cerurile și  pământul, pregătit pentru cei evlavioși.” (Al ‘Imran 3:133)

 

“Grăbiți-vă, întrecându-vă, către iertarea Domnului vostru și  către o Grădină într-atat de largă, precum lărgirea ceruluiși a pământului.” (Al-Hadid:21)

 

Credinciosul are nevoie de prieteni, de tovarășii săi, de Profetul Muhammed și de companionii acestuia. Credinciosul așteaptă cu nerăbdare și cu drag  Paradisul pregătit și promis de Allah subhanahu wa ta’ala. Această viață trecătoare în care oamenii se înșeală unii pe alții,  frații,  deopotrivă,  tatăl pe copii și copiii pe tată, este o viață în care noi o să trăim etern? Câte generații de oameni au trăit înaintea noastră, iar sfârșitul lor a fost același care va fi și al nostru: moartea! Doar cei care nu cred în Ziua de Apoi sunt convinși că această viață este sfârșitul lucrurilor vii, însă această viață nu este sfârșitul tuturor lucrurilor, iar moartea este doar o trecere dintr-o formă temporară,  într-o formă eternă, o trecere dintr-o viață trecătoare într-o alta în care omul va sălășlui veșnic ori în Paradis, ori în focurile Iadului.

În fiecare zi se nasc copii, în fiecare zi mor copii, în fiecare zi mor oameni tineri sau bătrâni, iar dacă ar fi să nu se mai nască  oameni pe pământ, atunci nu ar mai fi viață.

Oamenii care conștientizează ce înseamnă această viață vor fi pregătiți să nu cadă pradă poftelor lumești și nu își vor dedica tot timpul acestei vieți trecătoare,  iar aceștia sunt cei care au credință în inimile lor și  știu că această viață este doar o formă prin care își pot câștiga Viața de Apoi.

“Şi tot ceea ce vi s-a dat vouă dintre lucruri este numai plăcere trecătoare a acestei vieţi şi podoabă a ei, pe când ceea ce este la Allah (Viața de Apoi) este mai bun şi este veşnic. Voi nu pricepeţi?” [Coran 28:60]

Omul își pregătește sălașul în Viața de Apoi în funcție de faptele din această lume, iar perioada de așteptare din mormânt, până la Ziua Judecății, poate fi, de asemenea,  ca în Paradis,  sau poate semăna cu focurile Iadului. De câte ori califul Uthman ibn Affan mergea să viziteze un mormânt,  spunea că cine reușește să treacă cu bine  de pedeapsa din mormânt,  va trece cu bine și în Ziua de Apoi, și se temea pentru el și de momentul când va ajunge în acel mormânt. Profetul Muhammed a spus că în fiecare zi i se oferă omului o șansă de a se căi, de a se apropia de Allah, de a urma tradiția lui , pentru a putea obține Paradisul promis; însă omul, deși conștientizează că această viață este trecătoare,  se comportă ca și când ar trăi o mie de ani și uită să împlinească fapte bune pentru Ziua de Apoi.

Twisted light Paradisul - partea 1Printre faptele bune cu care omul se poate apăra de focurile Iadului în Ziua de Apoi,  și sunt multe versete în Coran și relatări profetice care transmit acest lucru, este  postul, aşa cum Ahmad relatează în Al-Musnad şi Al-Bayhaqi în Şu’ab al-Imaan, cu isnaad hasan de la Jaabir ibn Abdullah (Allah să fie mulţumit de el!). Profetul Muhammed a spus: „Allah Preaînaltul spune: «Postul este un scut cu care vă puteţi apăra de Allah»“ ; de asemenea, Bukhari şi Muslim relatează de la Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) că, atunci când Profetul Muhammed ﷺ  discuta despre îngerii care căutau întruniri de Dhikr (pomenire a lui Allah), el a spus: „Allah îi întreabă şi El ştie cel mai bine: «De ce caută protecţie?». Ei îi vor spune: «De Foc». El întreabă: «L-au văzut deja?». «Nu, Allah, încă nu l-au văzut». El spune: «Cum este posibil, dacă încă nu l-au văzut?». Ei spun: «Ar fi şi mai speriaţi şi mai nerăbdători să scape de el». El spune: «Fiţi martori că i-am iertat»“.

 

Predica de vineri, imam Adnan Oun, 

Traducere din limba arabă – profesor Demirel Gemaledin – Director la Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 1

0Shares

Cel Aproape, Care Răspunde…

 

Şi prin acest nobil verset ni se face nouă cunoscut Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul, ca fiind un Domn Mare şi Preamaret, total diferit de cei pe care îi iau drept domni şi adoraţi politeiştii, dintre pietre şi idoli şi foc, căci idolii politeiştilor nu aud rugile şi nici nu răspund rugăminţilor. Şi aceasta întrucât, cu adevărat, cei pe care aceştia îi iau ca şi obiecte ale adorării lor nu sunt, de fapt, demni de adorare şi sunt ei dumnezei nedrepţi şi mincinoşi – care nu aud ei pe cei care se roagă lor, şi nici nu îi văd pe ei, şi nici nu îi ştiu pe ei, şi nici nu răspund rugilor lor. Spune Allah Preaînaltul:

  1. Aceia pe care voi îi invocaţi în locul lui Allah sunt robi asemenea vouã. Invocaţi-i, aşadar, şi sã vã rãspundã, dacã voi sunteţi cu adevãrul!

(Surat Al-‘A’raf, 194)

Şi nici chiar atunci când cei care îi adoră se vor ruga lor în ziua judecăţii, nu le vor răspunde ei, aşa cum bine ne-a înştiinţa Allah Preaînaltul în Nobilul Coran:

  1. Şi într-o zi va zice El: “Chemaţi-i voi pe aceia care aţi pretins cã sunt asociaţii Mei!” Şi-i vor chema, însã ei nu le vor rãspunde şi vom pune între ei un loc de pierzare.

(Surat Al-Kahf, 52)

Şi, deasemenea:

  1. Şi se va spune [atunci]: “Chemaţi-i pe asociaţii voştri! Şi ei îi vor chema, dar nu le vor rãspunde. Şi ei vor vedea chinul şi atunci vor dori ei sã fi fost bine călăuziţi.

(Surat Al-Qasas, 64)

Aşadar, cu adevărat, au fost pierduţi într-o mare rătăcire cei care au adorat altceva în afara lui Allah, căci ceea ce ei au chemat în afara Acestuia, Preaînaltul, nu le poate fi lor de nici un folos, nici în această lume şi nici în lumea de apoi. Şi spune Allah Preaînaltul:

  1. Şi cine este mai rãtãcit decât acela care invocã în locul lui Allah pe cineva care nu-i va rãspunde lui pânã în Ziua Învierii, cãci ei nu bagã în seamã chemarea acestora!
  2. Iar când oamenii vor fi adunaţi [pentru judecatã], ei le vor fi duşmani şi vor tãgãdui adoraţia lor.

(Surat Al-‘Ahqaaf, 5-6)

  Şi Allah Preaînaltul, Unicul, este şi Cel care îl poate ajuta pe cel aflat la nevoie într-o situaţie critică.

Şi cele mai măreţe răspunsuri pe care Unicul Stăpânitor şi Domn – Allah – le da supuşilor Săi sunt cele ale rugilor în care, în nevoia lor, ei se întorc intru sinceritate şi adevăr la El, Preaînaltul, şi, şi mai mult, este vădit aceasta măreţie a răspunsului şi ajutotrului lui Allah atunci când, cu adevărat, s-au închis toate posibilităţile de ajutor ale creaţiilor (ale oamenilor) şi nu rămâne decât Allah Unul, Unicul, care să îi poată ajuta.

Şi aceasta este şi asemenea situaţiei acelora care s-a înverşunat împotriva lor Allah Dumnezeumarea şi i-a acoperit cu valurile ei înspumate, şi i-a azvârlit pe ei un val, şi de unde se aflau pe culmile lui, dintr-o dată au fost ei aruncaţi într-un fund adânc de mare, şi cu fiecare clipă ce se scurge cred ei ca acesta este sfârşitul lor şi că nu mai au ei nici o şansă de supravieţuire. Şi în aceste moment se îndreaptă ei către Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul rugându-l cu sinceritate şi devoţiune în credinţa lor, cum că dacă ne vei salva pe noi din aceasta vom fi noi dintre cei mulţumitori Ţie. Şi spune Allah Preaînaltul în Nobilul Coran:

  1. El este Cel care vã ajutã sã umblaţi pe uscat şi pe mare. Dar când sunt ei în corãbii, mânate de vânturi prielnice, bucurându-se de ele, asupra lor se abate vânt nãprasnic şi se nãpustesc peste ei talazuri din toate părţile şi îşi închipuie cã sunt ei cuprinşi, atunci Îl cheamã ei [numai] pe Allah, cu credinţa în religia Lui: “De ne vei mântui de aceasta, vom fi noi printre aceia care Îţi aduc mulţumire!”

(Surat Yunus, 22)

 

sursa: lumea islamicaSource Link

Views: 0

0Shares