Day: May 7, 2024

CREDINȚA ÎN NECUNOSCUT ȘI CAUZALITATEA RAȚIONALĂ – 3

 

 

Probabil că cele mai importante motive ale atitudinii total antireligioase ale acestei civilizaţii, atât în ceea ce priveşte conceptele, cât şi metodele ei, se datorează moştenirii de către Europa a civilizaţiei romane, cu orientarea sa total materialistă raportat la viaţa umană şi la propria sa valoare, cu revolta naturii umane împotriva dispreţului creştinismului faţă de această lume şi împotriva reţinerii dorinţelor fireşti şi eforturilor legitime ale omului. Această revoltă a atins un astfel de succes încât a constrâns sectele şi bisericile creştine să adapteze treptat unele dogme la condiţiile sociale şi raţionale schimbătoare din Europa. În felul acesta, creştinismul, în loc să influenţeze viaţa socială a adepţilor săi şi să o schimbe – aşa cum cere prima îndatorire religioasă – a păstrat tăcerea în legătură cu ceea ce a impus cutuma şi s-a transformat într-un paravan pentru proiectele politice. Creştinismul are astăzi – după părerea marii majorităţi – doar un sens formal, aşa cum a fost şi situaţia zeilor romani, cărora nu li se îngăduia şi de la care nici nu se aştepta să aibă vreo influenţă reală asupra societăţii.        Fără îndoială că există în Occident numeroşi indivizi care simt şi gândesc într-o manieră religioasă şi depun eforturi disperate pentru a pune convingerile lor în acord cu spiritul civilizaţiei lor, dar aceştia sunt doar excepţii. Europeanul obişnuit cunoaşte o singură religie pozitivă: adorarea progresului material; adică acea convingere că viaţa nu are niciun alt ţel în afară de a deveni din ce în ce mai uşoară, sau, aşa cum se afirmă printr-o expresie uzuală ,,liberă de nedreptatea naturii“. Templele acestei religii sunt marile uzine, cinematografele, laboratoarele chimice, sălile de dans sau centralele electrice…, iar preoţii acestei religii sunt inginerii, stelele de cinema, conducătorii industriei şi eroii aviatori… Consecinţa inevitabilă în această situaţie este efortul de a dobândi putere şi plăcere, iar acest lucru creează grupări adverse, înarmate până în dinţi, hotărâte să se elimine una pe alta, atunci când interesele lor ajung să se ciocnească.

    rationalitate      În plan social, rezultatul acestei situaţii constă în crearea unui model uman a cărui filozofie morală se limitează la problemele avantajului practic şi pentru care progresul material reprezintă cel mai înalt criteriu al deosebirii dintre bine şi rău. În momentul de faţă, în schimbarea fundamentală de care depinde viaţa socială din Occident găsim acea filozofie morală clădită pe avantaj, devenind din ce în ce mai influentă, iar toate virtuţile considerate până astăzi strict morale – cum ar fi iubirea paternă şi castitatea – îşi pierd cu repeziciune valoarea, deoarece nu oferă societăţii un avantaj material concret“.

,,Ceea ce numim orientare religioasă în om este rezultatul firesc al situaţiei sale raţionale şi biologice. Omul nu poate descoperi enigmele vieţii, nici secretul naşterii şi morţii, nici secretul infinitului şi veşniciei. Gândirea sa se ciocneşte de nişte ziduri de nepătruns, dar omul poate cel puţin să facă două lucruri. Primul dintre acestea este evitarea oricărei încercări de a înţelege viaţa în ansamblul său şi, în acest caz, se bazează doar pe dovezile vieţii aparente şi limitează orice concluzie la propriul său cadru şi, în felul acesta, devine apt de a înţelege nişte frânturi dispersate din viaţă, al căror număr şi a căror claritate sporesc mai repede sau mai încet în funcţie de sporirea cunoaşterii naturii de către om. Dar această înţelegere se limitează în orice caz la nişte fărâme dintr-un ansamblu a cărui înţelegere continuă să rămână deasupra capacităţii raţiunii umane. Aceasta este calea pe care o urmează ştiinţele naturale.

          Cea de a doua opţiune, care poate să existe alături de varianta ştiinţifică, este calea religiei (credinţa). Ea îl călăuzeşte pe om de cele mai multe ori pe calea variantei afective a explicării complete a vieţii, construite în cea mai mare parte a sa pe ipoteza existenţei unei puteri creatoare care orânduieşte această lume după o poruncă predestinată, dar cunoaşterea ei este peste puterea de înţelegere a omului. Această opinie nu-l obligă pe om să se abţină de la căutarea adevărurilor vieţii şi a componentelor lor, atunci când acestea se descoperă  privirii, căci nu există o contradicţie între opinia aparent «ştiinţifică» şi opinia afectivă, «credinţa».Source Link

Views: 1

0Shares

SPIRITUL SI TRUPUL ÎN CREDINȚA MUSULMANULUI – 1

 

O, fii ai lui Adam! Puneţi-vă veşmintele voastre la toate locurile de rugăciune! Mâncaţi şi beţi, însă nu întreceţi măsura, fiindcă El nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura! / Spune: «Cine a oprit podoaba orânduită de Allah, pe care El a făcut-o pentru robii Săi şi bunătăţile cele trebuincioase pentru vieţuire?». Spune: «Ele sunt pentru aceia care cred, în viaţa lumească şi numai pentru ei în Ziua Învierii. Astfel facem Noi versetele Noastre limpezi pentru nişte oameni care pricep» (Surat Al-A`raf 7:31-32).

spiritualitatea musulmanului          Există numeroase versete coranice şi tradiţii autentice vestite (hadith-uri) referitoare la acest subiect, printre care şi tradiţia următoare: „Domnul tău are un drept la tine, sufletul tău are un drept la tine, neamul tău are un drept la tine şi dă fiecăruia dreptul său!“. Unul dintre companionii Profetului (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) i-a spus lui: „Petrec nopţile în rugăciuni“. Un altul i-a spus: „Postesc tot  timpul“. Iar un al treilea a zis: „Eu stau departe de femei şi nu mă căsătoresc“. Atunci Trimisul (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) le-a zis lor: „Jur pe Allah că eu sunt mai cu teamă şi mai cu frică de Allah, dar eu postesc şi mănânc, împlinesc rugăciunile şi dorm şi mă însoţesc cu femeile. Acela care fuge de rânduiala mea nu este cu mine“.  Când i s-a spus Trimisului (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) că Abd Allah ben Amr posteşte ziua şi stă de veghe noaptea,  el a zis: „Nu face lucrul acesta! Posteşte şi mănâncă, dormi şi stai de veghe! Trupul tău are un drept de la tine, ochiul tău are un drept de la tine, soaţa ta are un drept de la tine şi gâtul tău are un drept de la tine“. Şi a mai zis Trimisul (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!): „Cu fiecare slăvire (tasbiha) a lui Allah se face o pomană (sadaqa), cu fiecare preamărire (takbira) a lui Allah se face o pomană, cu fiecare laudă (tahmida) se face o pomană, cu fiecare rostire a expresiei  «La ilaha illa Allah» / «Nu există altă divinitate în afară de Allah» se face o pomană, fiecare poruncire a unei fapte bune este pomană, cu fiecare oprire de la lucrurile reprobabile faceţi pomană şi împreunarea cu soţiile voastre este pomană“. Atunci l-au întrebat: „O, Trimis al lui Allah! Şi, dacă unul dintre noi răspunde poftei sale, are pentru aceasta o răsplată?“. El le-a răspuns: „Aşa după cum dacă ea ar fi plasată între lucrurile oprite (haram), este socotită păcat, tot la fel dacă ea este plasată între lucrurile îngăduite (halal), există pentru ea o răsplată“. „Nu există monahism în Islam“. „Îmi sunt dragi din lumea voastră femeile şi parfumul şi mi-am făcut o bucurie din rugăciune“.

Source Link

Views: 5

0Shares

Coranul – Cartea musulmanilor

Enghin Cherim

 Coranul este ultimul cuvant revelat al lui Dumnezeu si sursa de baza a legilor si invataturilor islamice. Coranul ne vorbeste despre principii de baza, despre etica, istoria omenirii, adorare, stiinta, intelepciune, legatura dintre om si Dumnezeu si despre relatia umana, sub toate aspectele.

 In timpul vietii profetului Muhammed, Sfantul Coran a fost incredintat spre memorare si scriere adeptilor sai. Textul original si complet al Coranului este disponibil oricui in limba araba, limba in care a fost revlat. Insusi Dumnezeu a fagaduit pastrarea lui si acesta este motivul pentru care tot Coranul a fost scris in timpul vietii profetului, chiar daca a fost scris pe frunze de palmieri, pergament, oase etc. Mai mult decat atat, mii de companioni au memorat tot Coranul, iar Profetul ii recita ingerului Gavril intreg Coranul o data in fiecare an si de doua ori in ultimul an din viata. Apoi primul Calif, Abu Bakr, l-a insarcinat pe scribul Profetului, Zaid bin Thabit, sa stranga intregul Coran intr-un singur volum. Acest volum s-a aflat la Abu Bakr pana la moartea sa. Apoi a fost preluat de cel de-al doilea calif, Umar, si apoi a ajuns la Hafsa, sotia Profetului. Din acest manuscris original, cel de-al treilea calif, Uthman, a facut mai multe exemplare si le-a trimis la diferite teritorii musulmane. Coranul a fost pastrat atat de meticulous, pentru ca avea sa fie Cartea de calauzire a oamenirii pentru toate vremurile ce vor urma. Acesta este motivul pentru care Coranul nu se adreseaza numai arabilor, in a caror limba a fost revelat, ci se adreseaza omului, ca fiinta umana.

O, tu, omule! Ce te-a abatut de la calea Domnului tau?

Traducerea sensurilor in mai multe limbi straine este larg raspandita. Hadis-urile, adica relatarile profetului Muhammed, au interpretat si au detaliat principiile generale ale Coranului.

De-a lungul secolelor, aplicabilitatea invataturilor coranice este dovedita prin exemplul lui Muhammed si a musulmanilor. Modul de abordare caracteristic Coranului consta in faptul ca indrumarile lui au ca scop bunastarea generala a omului si se bazeaza pe posibilitatile care-i sunt la indemana. In toate dimensiunile ei, intelepciunea continuta in Coran este definitiva. Nu condamna, nu chinuieste trupul si nici nu nesocoteste sufletul. NuIl umanizeaza pe Dumnezeu si nici nu il divinizeaza pe om. In schema finala a creatiei, fiecare lucru este plasat cu atentie acolo unde trebuie.

coranulCu toate acestea, cei care pretimd ca Muhammed a fost autorul Coranului spun un lucru care este omeneste imposibil. In primul rand, cum ar fi putut o persoana din secolul al VI-lea al erei noastre sa graiasca asemenea adevaruri stiintifice continute in Coran? Cum ar fi putut o asemenea persoana sa descrie atat de precis evolutia embrionului in interiorul uterului, asa cum vedem in stiinta moderna? In al doilea rand, cum am putea sa credem ca Muhammed care pana la varsta de 40 de ani era insemnat numai pentru cinstea si integritatea sa, a inceput dintr-o data sa scrie o carte neintrecuta in mediul literar, incat intreaga legiune de poeti nu au putut sa o intreaca sau sa o egaleze? In cele din urma, cum am putea sa spunem ca Muhammed, care era cunoscut in societatea lui ca “Al-Amin” (Cel demn de incredere) si care era in acelasi timp admirat pentru cinstea si integritatea sa de invatatii ne-musulmani, ar fi putut veni cu o pretindere mincinoasa? Cum am putea sa spunem ca, pe baza acelei minciuni, ar fi putut ademeni mii de oameni de caracter, plini de integritate si cinste? In mod sigur, orice cautator sincer si drept al adevarului va crede ca, fara indoiala, Coranul este cartea revelata de Allah.

Oferim aici parerile unor personalitati ne-musulmani referitoare la Coran. Cititorii pot cu usurinta sa vada cum, referitor la Coran, lumea moderna se apropie tot mai mult de realitate.

„Cu toate acestea ne intoarcem adesea la Coran, la inceput displacandu-ne de fiecare data, dar curand atragandu-ne, surprinzandu-ne si in cele din urma impunandu-ne respectul…Stilul sau, potrivit continutului si telului sau, este riguros, grandios, colosal – uneori este cu adevarat sublim… De aceea aceasta carte va continua sa exercite de-a lungul vremii o foarte puternica influenta.” (Ghote, citat in T.P. Hughes, “Dictionar al Islamului”)

„Coranul ocupa in mod evident o importanta pozitie intre cele mai mari carti religioase ale lumii. Desi cea mai tanara opera apartinand acesti gen de literature, este mai minunata decat oricare alta in ceea ce priveste efectul pe care il are asupra unor mase mari de oameni. A dat nastere unei faze cu totul noi in gandirea umana si unui tip proaspat de caracter. Pentru inceput a transformat multe triburi desertice heterogene din Peninsula Arabica intr-o natiune de eroi si apoi a inceput sa creeze vastele organizatii politico-religioase ale lumii mahomedane, care se numara printre cele mai mari forte pe care Europa si Orientul trebuie sa le ia in socoteala in ziua de azi.” (G. Margoliouth, Introducere la J.M. Rodwell “Coran”, New York; 1977.)

„O lucrare care starneste emotii atat de puternice si aparent diferite chiar si cititorului rezervat, o lucrare care nu numai ca invinge aversiunea cu care cititorul si-a inceput lectura, dar transforma acest sentiment ostil in uimire si admiratie, o asemenea lucrare nu are cum sa fie o opera a mintii omenesti si este intr-adevar o problema de mare interes pentru orice spectator care cugeta la destinele omenirii.” (Dr. Steingass, citatde T.P. Huges, ” Dictionar  al islamului”)

„Constatarea de mai inainte vorbeste despre ipoteza acelora care considera ca Muhammed este autorul Coranului ca fiind de neconceput. Cum a putut un om, in afara de faptul ca era analfabet, sa devina cel mai important autor, in ceea ce priveste meritele literare, din cadrul intregii literature arabe? Cum a putut sa exprime adevaruri de natura stiintifica pe care nicio alta fiinta umana nu le-a putut spune la acea vreme, si toate acestea fara sa faca nici cea mai mica greseala pe un anume subiect?” (Maurice Bucaille “Biblia, Coranul si Stiinta”, 1978, p. 125.)

„Meritele de opera literara (ale Coranului) nu ar trebui poate sa fie masurate prin unele percepte preconcepute cu gust subiectiv si estetic, ci prin efectele pe care le-a avut asupra contemporanilor lui Muhammed si a concetatenilor lui. Daca a vorbit atat de puternic si de convingator catre inimile ascultatorilor incat sa sudeze pana in zilele noastre elemente centrifuge si antogoniste intr-un trup compact bine organizat, insufletit de idei cu mult mai marete decat cele care staruisera mai inainte in mintea arabilor, atunci elocventa lui a fost desavarsita, chiar si numai pentru ca a intemeiat o natiune civilizata din niste triburi salbatice si a adus un suflu nou in cadrul istoriei.” (Dr. Streingass, citat de Hughes “Dictionar al islamului”, p.528.)

„In prezenta incercare de a imbunatati performanta predecesorilor mei si de a da nastere unui lucru care ar putea fi acceptat ca exprimand, intr-un mod mult mai slab, ce-I drept, retorica sublima a Coranului, m-am straduit sa studies ritmurile complexe si variate care – in afara de mesajul transmis – constituie pretinderea de necontestat a Coranului de a se numara printre cele mai mari capodopere literare ale omenirii…Aceasta trasatura caracteristica – aceasta simfonie inimitabila, dupa cum a descris credinciosul Pickhall Cartea sa Sfanta, ale carei sunete misca omul pana la lacrimi si extaz – a fost aproape in totalitate ignorat de traducatorii precedenti; nu este surprinzator asadar ca ceea ce au tradus ei suna intradevar neinteresant si plictisitor, in comparatie cu originalul splendid impodobit.” (Arthur J. Arberry, “Interpretarea Coranului” Londra, Oxford University Press, 1964.)

„Un studio total obiectiv al lui (al Coranului), in lumina stiintei moderne, ne face sa recunoastem intelegerea dintre cele doua, asa cum s-a afirmat deja cu repetate ocazii. Ne face sa socotim ca este de neconceput ca un om de pe vremea lui Muhammed sa fie autorul unor asemenea afirmati si asta din pricina stiintei care exista in acea vreme. Aceste considerente sunt numai o parte din ceea ce ii confera revelatiei coranice locul ei unic si il forteaza pe invatatul impartial sa admita incapacitatea lui de a oferi o explicatie care sa se bazeze numai pe argumnete concrete.” (Coranul si Stiintele Moderne, 1981, p.18.)

Source Link

Views: 3

0Shares