Vlad Stoica - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Generozitate şi mulţumire – partea 1

Generozitate şi mulţumire Spre exemplu, în toate societăţile umane, generozitatea şi mulţumirea sunt considerate cele mai nobile caracteristici. Niciuna dintre aceste trăsături nu se poate dezvolta dacă toată lumea are acelaşi nivel de bunăstare. Generozitatea poate fi atinsă doar atunci când sufletul uman, conştient că a împărţi bunurile sale cu cel nevoiaş este un […]

0Shares

Generozitate şi mulţumire

Spre exemplu, în toate societăţile umane, generozitatea şi mulţumirea sunt considerate cele mai nobile caracteristici. Niciuna dintre aceste trăsături nu se poate dezvolta dacă toată lumea are acelaşi nivel de bunăstare. Generozitatea poate fi atinsă doar atunci când sufletul uman, conştient că a împărţi bunurile sale cu cel nevoiaş este un lucru bun, luptă împotriva sentimentului de posesiune asupra lucrurilor. Pe de altă parte, mulţumirea este produsă atunci când sufletul înfrânge demonii invidiei şi ai lăcomiei. Creatorul stabileşte cu înţelepciune cadrul pentru aceste lupte spirituale prin distribuirea inegală a bunăstării în această lume. În capitolul An-Nahl al revelaţiei finale, Allah spune:

„Allah i-a pus pe unii dintre voi înaintea altora în privinţa celor necesare vieţuirii.” (Coran 16: 71).

Lăcomia şi zgârcenia sunt forme corupte ale dorinţelor umane naturale de a poseda. Credincioşii sunt informaţi prin revelaţii că bunăstarea este o dovadă de încredere oferită de către Dumnezeu omenirii. Lucrurile există în lume înainte ca oamenii să se nască şi rămân acolo după ce ei mor. Dacă bunăstarea este folosită conform instrucţiunilor divine, ea aduce beneficii în ambele lumi celor care o posedă. Dar dacă este folosită în mod egoist, devine un blestem în această viaţă şi un motiv pentru pedeapsă în următoarea. În capitolul Al-Anfal al revelaţiei finale, Dumnezeu îi avertizează pe credincioşi să fie conştienţi de pericolele bunăstării şi ale copiilor:

„Şi să ştiţi că bunurile voastre şi copiii voştri nu sunt decât o încercare.” (Coran 8: 28).

Dumnezeu îi atenţionează mai departe pe credincioşi, în capitolul Al-Munafiqun, să nu-şi lase dorinţa pentru bunăstare şi copiii să-i distragă de la supunerea în faţa Lui, pentru că acesta este testul posesiunii:

,,O, voi cei care credeţi! Să nu vă abată averile voastre şi copiii voştri de la pomenirea lui Allah!” (Coran 63: 9);

,,V-a ridicat pe unii dintre voi deasupra altora, în trepte, pentru a vă cerca întru ceea ce v-a dat.” (Coran 6: 165).

Dorinţa de a acumula bogăţii nu poate fi satisfăcută în această viaţă. Cu cât au mai mult, cu atât fiinţele umane vor mai mult. Profetul a spus: „Dacă un om ar avea o vale de aur, şi-ar dori o alta, pentru că nimic nu i-ar umple gura decât pământul [mormântului său]. Allah îi iartă pe toţi cei care se căiesc în mod sincer.”

Această dorinţă negativă poate fi depăşită doar prin a oferi averea pe care cineva o posedă, ca un act caritabil. Aşadar Allah a poruncit profeţilor să ceară donaţii de la cei mai bogaţi dintre adepţii lor pentru a le distribui celor săraci:

„Ia din bunurile lor milostenie prin care să-i curăţeşti şi să-i binecuvântezi.” (Coran 9: 103).

Source Link

0Shares

Animalele

Animalele Potrivit revelaţiei finale, a ucide animalele ca o formă de sport este un act interzis şi constituie un păcat în ochii lui Dumnezeu. Ibn’Abbas a relatat faptul că Profetul lui Allah a spus: „Nu lua drept ţintă nicio fiinţă vie.” A lua viaţa oricărui animal este interzis, în afara situaţiei când el este […]

0Shares

Animalele

Potrivit revelaţiei finale, a ucide animalele ca o formă de sport este un act interzis şi constituie un păcat în ochii lui Dumnezeu. Ibn’Abbas a relatat faptul că Profetul lui Allah a spus: „Nu lua drept ţintă nicio fiinţă vie.”

A lua viaţa oricărui animal este interzis, în afara situaţiei când el este destinat a fi mâncat, când ameninţă viaţa umană sau când este utilizat pentru crearea obiectelor de vestimentaţie. A ucide pentru distracţie şi divertisment este în mod fundamental rău. Chiar şi atunci când viaţa unui om este luată pentru crime împotriva societăţii sau atunci când viaţa unui animal este sacrificată pentru a fi mâncat, trebuie procedat astfel încât moartea să vină cât mai puţin dureros cu putinţă. Shaddaad ibn Aws a povestit două lucruri pe care şi le-a amintit ca fiind spuse de Profetul lui Allah: „Cu siguranţă Allah a poruncit bunătate pentru toate lucrurile, așa că, atunci când execuţi pe cineva, fă aceasta într-un mod bun, iar când sacrifici un animal, să îl sacrifici într-o manieră bună. Ascuţiţi-vă cuţitul fiecare dintre voi şi permiteţi animalului sacrificat să moară uşor.”

Deşi unii „iubitori de animale” s-au opus metodei islamice de a sacrifica animalele, alternativa de a le ameţi prin şocuri electrice sau de a le lovi în cap este foarte dureroasă pentru acestea. Atunci când gâtul este tăiat cu un cuţit extrem de ascuţit, animalul nu simte şi îşi pierde cunoştinţa cu rapiditate în momentul în care inima pompează sângele spre exterior, din artera carotidă.

Grija pentru animale este prevăzută în legea divină, chiar şi în cazul câinilor care, în general, nu au voie sa intre în casele musulmanilor. Abu Hurayrah a relatat de la Profet: „Unui om i s-a făcut sete în timp ce mergea, deci s-a urcat pe un puţ şi a băut din el. Ieşind, el a văzut un câine însetat care gâfâia şi mânca noroi. Omul şi-a spus: «Acest animal este la fel de însetat precum am fost eu.» Deci s-a urcat pe puţ şi şi-a umplut încălțările cu apă. A ţinut apoi încălțările între dinţi, a ieşit şi i-a dat câinelui apă. Allah l-a mulţumit şi l-a iertat [l-a trimis în paradis].” Oamenii au întrebat: „O, profet al lui Allah! Primim o răsplată pentru faptul că îngrijim animalele?” El a răspuns: „În faptele fiecărei fiinţe umane există o răsplată.”

Abu Hurayrah a povestit, de asemenea, că Profetul lui Allah a spus: „Allah a iertat o prostituată [dintre israeliţi] care şi-a legat încălțarea de o eşarfă şi a scos apă [dintr-un puţ] pentru un câine pe care l-a văzut murind de sete. Din acest motiv, Allah a iertat-o.”

Dimpotrivă, a face rău animalelor este un mare păcat potrivit legii islamice. ’Abdullah ibn ’Umar a relatat că Profetul lui Allah a spus: „O femeie a fost pedepsită şi trimisă în iad din cauza unei pisici pe care a ţinut-o închisă până când a murit. Ea nu i-a dat nici mâncare, nici apă, nici nu a eliberat-o pentru a mânca din roadele pământului.”

Există circumstanţe în care sunt pricinuite dureri animalelor, când sunt lovite pentru a le determina să se mişte sau sunt însemnate pentru identificare. Chiar şi în aceste situaţii Dumnezeu a poruncit ca animalele să fie protejate. Jaabir a relatat faptul că Profetul a interzis lovirea sau însemnarea animalelor în zona feţei.

Source Link

0Shares

Este religia demodată? – partea a patra

0Shares

Religia islamică la care chemăm oamenii să o adopteze ca ghid în viață nu este același cu cel denumit de conducătorii musulmani al estul din zilele noastre. Ei nu au respect față de Legea Divină căci adesea ei o încalcă fără nicio ezitare ci de bunăvoie. Astfel, când
iau o decizie legată de lucrurile proprii nu simt nevoia să îi fie supus, în schimb urmează o lege dată de oameni împrumutată de la unele țări europene și uneori Legea Divină atunci când se potrivește nevoilor și dorințelor lor. Ei sunt astfel vinovați de nedreptate față de amândouă, atât față de om cât și față de Dumnezeu, căci aleg din fiecare parte nu ceea ce este drept pentru ei, ci numai ce le-ar servi ambițiilor personale, poftelor sau lăcomiei lor.

Islamul pe care noi îl cunoaștem este mai degrabă cel care doboară regii aroganți și tiranii insolenți din pozițiile lor mândre de putere. Îi fac supuși Legei Divine, alături de alți bărbați sau femei sau îi doboară odată pentru totdeauna, deoarece:

…în ceea ce privește spuma ea se duce fără urmă, în vreme ce ceea ce le este oamenilor spre folos rămâne mereu pe pământ. (Ar-Ra`d 13:17)

În acest domeniu, islamul, și ca o consecință, nu va exista niciun tiran căci nu tolerează tirania, și nici nu va permite vreunui om să supună alți oameni sau să le impună voința lor, cu excepția lui Dumnezeu și a Trimisului său care au poruncit numai ceea ce este bun și drept. Conducătorul într-o asemenea comunitate, ca o parte a obligațiilor sale față de om și Dumnezeu, va fi îndatorat să aplice Legea Divină, iar mai departe el nu va fi învinovățit dacă oamenii pe care îi conduce i se vor supune sau nu. Ei ar putea într-o situație atât de legală să nu îi respecte poruncile. Acest lucru a fost clar explicat de primul calif, Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) când a spus „Să mă urmați atâta timp cât eu mă supun lui Dumnezeu cu respect față de voi, și dacă s-ar întâmpla să mă rătăcesc de la supunerea față de Dumnezeu, atunci în acest caz nu sunteți obligați să mă urmați”. Astfel, un asemenea conducător în islam nu are drept mai mare să se atingă de finanțele publice sau de legislația statului decât cel mai umil dintre urmașii lui. Chiar mai mult, nimeni nu ar avea niciun drept într-un asemenea domeniu precum islamul, să-i conducă pe alții, după alegerea sa pe un post de conducere pe care restul membrilor l-ar fi ales de bună voie, într-o manieră liberă, dreaptă și imparțială fără o influență asupra votanților.

Un asemenea stat islamic nu numai va elibera cetățenii lui de toți tiranii dar va păzi libertarea lor de orice agresiune ce vine din exterior, fie sub forma unei exploatări imperialiste sau a unei amenințări. Acest lucru se datorează faptului că islamul este o religie de glorie și victorie și nu poate tolera ca oamenii să se prosternerze în fața falsului dumnezeu al imperialismului. Islamul prescrie un foarte simplu cod de viață pentru om. Îi cere să se străduiască să obțină mulțumirea lui Dumnezeu, să se supună Lui, să îi urmeze poruncile și să iasă în față cu toate sursele pe care le are la dispoziție pentru a lupta împotriva spectrului blestemat al imperialismului și tiraniei.

Atunci să permitem oamenilor să se întoarcă spre islam deoarece acum este momentul în care toți ar trebui să se adune sub steagul lui pentru a șterge de pe pământ toate urmele imperialismului. Aici se află singura speranță a omenirii pentru eliberarea sa de gheara acestui spectru care încă umbrește lumea. Aici este calea spre adevărata libertate care nu permite sclavia, permite oamenilor libertatea în gândire, acțiune, proprietate iar religia le păzește integritatea și onoarea. Din aceste motive ar trebui să devenim musulmani demni de Dumnezeu, Cel pe care îl adorăm – pe a Cărui cale o căutăm, calea pe care El a ales-o pentru noi:

În ziua aceasta, am desăvârșit religia voastră și am împlinit harul Meu asupra voastră asupra voastră și am încuviințat Islamul ca religie pentru voi! (Al-Ma’idah 5:3)

O asemenea reformație radical influențată de islam nu este prin niciun mijloc una limitată îngrădită numai comunității musulmane, dar pe de altă parte prin propria natură universală prin caracterul său. Nu este nimic mai puțin decât o binecuvântare pentru lumea din ziua de azi care este atât de afectată de războaiele nimicitoare, cu un al treilea război mondial ce pare cât mai aproape la orizont.

Lumea din ziua de azi este împărțită în două mari blocuri de puteri – blocul capitalist și cel comunist, fiecare ducând împotriva celeilate o lupta crâncenă pentru capturarea pieții globale precum și a unor importante puncte strategice pe glob. Cu toate astea, ei, în ciuda tuturor diferențelor încă rămân unul și același lucru căci amândouă sunt imperialiste în perspectivă și caută să înrobească alți locuitori ai pământului. Ele ambele sunt nerăbdătoare să captureze maximul de resurse posibile, atât umane cât și materiale. Alte ființe umane sunt după părerea lor nu mai bune decât alte bunuri materiale.

O numesc puterea umană sau simple instrumente cu care să realizeze aranjamente vicioase.Dacă lumea islamică ar trebui ca un întreg să se ridice împotriva tiraniei barbare a puterii imperialiste moderne – cum este pe cale să realizeze – poate efectiv să încheie toate rivalitățile internaționale și neîntelegerile ce constituie o amenințare atât de mare pentru securitatea și pacea mondială. Țările musulmane pot cu ușurință să formeze un bloc de putere propriu. Datorită poziției geografice excelente un asemenea bloc de putere a națiunilor musulmane ar deține cheia unei balanțe de putere în comitetul națiunilor globului, situate ca și cum ar fi la mijloc de drum între noua și vechea lume. Apoi vor fi liberi să formeze alianțe pentru păstrarea intereselor comune decât să servească imperialismului estic sau vestic.

Islamul este singurul viitor al omenirii, iar ieșirea sa victorioasă din războiul ideologiei prezente este singura garanție a salvării omului. Dar important precum triumful islamului este pentru viitorul omenirii, realizarea ei nu este de asemenea doar o simplă iluzie.

Poate fi afectat, dacă oamenii care deja se află în mrejele lor și căreia le sunt loiali ar trebui în momentul de față să se angajeze pentru gloria și triumful său. Pentru acest scop, ei nu au nevoie de niciun ajutor din exterior. Un asemenea triumf al islamului, pentru omul modern, ar însemna desființarea umbrelor amenințătoare ale apariției conflagrației întregii lumi, ceea ce ar însemna nicio cădere nervoasă, nicio tensiune fizică sau psihologică, de fapt un cămin fericit și pace si liniște mondială.

Cu toate astea, există un alt aspect al acestei chestiuni. Vestul modern a obținut un succes imens în domeniul științei, cu toate astea, în privința omenirii rămâne la fel de sălbatic sau înapoiat ca întotdeauna. Sub dominația sa, știința a evoluat dar omul a rămas în urmă pierzându-și tot respectul față de valorile înalte ale vieții umane. Civilizația modernă a pus accent mai mult pe materie decât pe spirit, a acordat mai multă importanță senzualității decât spiritualității având ca rezultat faptul că oamenii au oferit mai multă atenție plăcerilor lor personale și propriului interes decât străduința pentru prosperitatea comună. De aceea, omul modern este tât de implicat în plăcerile lui senzuale. Un asemenea stadiu poate cu greu duce la progresul omenirii căci nu înseamnă numai progres material și evoluție ștințifică dar și eliberarea omului de dominația apetitului animalic. Aici intervine islamul, poate singur face omul sa progreseze și cu adevărat să avanseze.

Progresul nu înseamnă dezvoltarea căilor aeriene, bombe atomice, radiouri, lămpi electrice după cum unii oameni rătăciți pot crede.

Aceste lucruri nu oferă niciun criteriu pentru a judeca progresul în termeni umani. Criteriul său ar fi mai degrabă: dacă omul este dominat de poftele animalice sau el le controlează? Are el capacitatea de a se ridica deasupra acestor pasiuni oarbe sau este el doar simplă jucărie în mâinile pasiunilor sale scăpate de sub control? Dacă pentru ei el nu este mai bun decât un simplu sclav atunci el este departe de a fi obținut vreun progres real sau evoluție. El ar putea în asemenea caz să fie pe bună dreptate considerat ratat ca și om, în ciuda descoperilor sale uimitoare în domeniul științei și cunoașterii.

Acest criteriu, cu toate astea, nu este unul autoritar inventat de religie sau moralitate. Nu este o viziune ci o realitate, cu sinceritatea cu care istoria este martoră căci este foarte bine înrădăcinată în natura umană și realitatea fundamentală deoarece oamenii nu au reușit niciodată să își controleze puterea și gloria și să contribuie pentru bunăstarea și evoluția rasei umane odată ce au căzut pradă vieții extravagante și luxoase. Ce a doborât mândra Grecia antică? Dar Imperiul Roman? Cum se face că gloria Persiei antice și cea a lumii islamice față de sfârșitul perioadei abaside a dispărut treptat? În final, nu ne amintim totuși cum Republica Franceză cu oamenii săi în totalitate implicați în plăceri trupești au dispărut? Ei au cedat în fața inamicilor săi aproape imediat. Ei nu au putut rezista în fața lor căci ei erau mult mai preocupați de plăcerile lor personale decât erau de apărarea patriei lor. Erau mult mai preocupați de protejarea Parisului suprapopulat cu sălile sale pentru dans de mâinile inamice decât erau pentru răscumpărarea numelui și onoarei națiunii lor odată mândră și curajoasă.

Uneori, la America se face referire, de către unii oameni prost informați în Est, ca un exemplu a unei națiuni cufundate în plăceri lumești, dar cu toate astea, puternică și măreață cu cele mai ridicate realizări materiale din lume. Dar acești oameni uită că America este încă o națiune tânără în sensul spiritual și material.

– Finalul părții a patra –

Grupul de discutii Islam Romania / Resurse Islamice

Source Link

0Shares

M	T	W	T	F	S	S
				1	2	3
4	5	6	7	8	9	10
11	12	13	14	15	16	17
18	19	20	21	22	23	24
25	26	27	28	29	30	31