ECHILIBRUL MEDIULUI

Adnan Ash-Sharif   “Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită” Mediul terestru, adică mediul în care trăim, alcătuit din pământ cu învelişul său atmosferic, cu mineralele, plantele şi animalele care există pe el şi în interiorul lui, reprezintă un lanţ de verigi care se influenţează una pe alta de aşa […]

0Shares

964002_527108307351079_1165334161_o

Adnan Ash-Sharif

 

“Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită”

Mediul terestru, adică mediul în care trăim, alcătuit din pământ cu învelişul său atmosferic, cu mineralele, plantele şi animalele care există pe el şi în interiorul lui, reprezintă un lanţ de verigi care se influenţează una pe alta de aşa manieră încât provocarea unui dezechilibru în ceea ce priveşte vreuna din creaţiile lui Allah va avea o influenţă negativă asupra celorlalte. Acest lucru a fost demonstrat recent de ştiinţele despre mediu şi a fost pus în evidenţăşi de următoarele versete din Coranul cel Sfânt:

Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită. (Al-Hijr: 19);

Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite. (Al-Qamar: 49);

Şi a creat toate lucrurile şi le-a orânduit cu bună rânduială. (Al-Furqan: 2).

Miliardele de galaxii din univers, miliardele de vieţuitoare de pe pământ, tot ceea ce a fost creat de Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul, de la cea mai mică particulă dintr-un atom până la cele mai uriaşe galaxii, se bazează pe un sistem perfect întocmit, în cadrul căruia toate făpturile se află într-o interdependenţă, fiind influenţate unele de altele în mod negativ sau pozitiv. Fiecare făptură are o funcţie predestinată, căreia nu trebuie să i se aducă vreun prejudiciu şi cu care nu trebuie să se glumească, lucru subliniat de cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Noi nu am creat cerul şi pământul şi ceea ce se află între ele, jucându-ne! (Al-Anbiyaa’: 16).

Iar dacă vieţuitoarele au fost supuse pentru a-l sluji pe om, pe care Domnul l-a cinstit făcându-l stăpân peste ele şi moştenitor pe pământ, acest lucru a fost condiţionat în Coran astfel:

Şi nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire! (Al-‘A’raf: 85);

Mâncaţi şi beţi din darul lui Allah şi nu faceţi răutăţi pe pământ, [şi nu fiţi] stricători! (Al-Baqarah 2:60);

Şi cerul, El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa,/ Pentru ca voi să nu fiţi nedreptăţiţi la cumpănire. (Ar-Rahman:7-8).

Şi, atunci, omul nu a respectat învăţturile Creatorului “Stricăciunea s-a arătat pe uscat şi pe mare, din pricina a ceea ce săvârşesc mâinile oamenilor, pentru ca [Allah] să-i facă pe ei să guste o parte din ceea ce au făcut ei. Poate că ei se vor întoarce! (Ar-Rum: 41).

Ştiinţa despre echilibrul mediului este o ştiinţă tânără, care a apărut cu aproximativ un sfert de secol în urmă, ca rezultat al poluării, ale cărei consecinţe distrugătoare asupra animalelor, plantelor, omului, pământului şi a învelişului său atmosferic au început o dată cu epoca industrială din secolul al XIX – lea şi au ajuns la apogeu la mijlocul secolului al XX-lea, când asociaţiile ştiinţifice care se ocupă de problemele vieţuitoarelor şi ale naturii au tras semnalul de alarmăşi au fost emise legi referitoare la protecţia mediului împotriva poluării.

Dar omul – cel mai primejdios stricător şi cel mai mare ucigaş de pe acest pământ – continuăşi astăzi să distrugă plantele şi vieţuitoarele, ori de câte ori poate să facă acest lucru – şi, cât de puţin folositoare sunt legile elaborate de om, dacă nu se ţine seama de poruncile divine, exprimate în următoarele cuvinte ale lui Allah:

Şi cerul, El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa,/ Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire. (Ar-Rahman:7-8);

Şi nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire! (Al – ‘A’raf 7:85);

Mâncaţi şi beţi din darul lui Allah şi nu faceţi răutăţi pe pământ, [şi nu fiţi]) stricători! (Al-Baqarah 2:60).

Următoarele date statistice despre poluarea mediului aerian, terestru şi marin îl ajută pe cititor să-şi formeze o idee simplă în legătură cu gradul în care omul respectă legislaţia elaborată.

 

__________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 0

0Shares

Misterele creierului: miracolul mirosului si al gustului

Misterele creierului: miracolul mirosului si al gustului Adnan Oktar   Creierul…Unul dintre marile mistere ale lumii moderne. Nu am reuşit încă să îi elucidăm tainele şi cu cât aflăm mai multe, cu atât devenim mai faşcinaţi de comoara pe care o posedăm. Cea mai mică defecţiune în acest sistem perfect este foarte periculoasă, deoarece îţi […]

0Shares

Misterele creierului: miracolul mirosului si al gustului

Adnan Oktar

 

Creierul…Unul dintre marile mistere ale lumii moderne.

Nu am reuşit încă să îi elucidăm tainele şi cu cât aflăm mai multe, cu atât devenim mai faşcinaţi de comoara pe care o posedăm.

Cea mai mică defecţiune în acest sistem perfect este foarte periculoasă, deoarece îţi poate schimba complet întreaga viaţă.

Studiile ştiinţifice moderne ne-au permis să ne apropiem cu un pas mai mult în cunoaşterea funcţionării şi structurii acestui organ minunat.

De-a lungul vieţii noastre ne confruntăm cu mii de mirosuri şi gusturi, care ne fac existenţa mai vie şi mai plină de sens.

Simţim mirosurile multor flori din natură, mirosul solului într-o zi de vară, după ce a fost scăldat de ploaie, mirosul persoanei iubite…

Sau variate gusturi ale diferitelor feluri de mâncare sau fructe…

Acum imaginaţi-vă că într-o zi, dintr-o dată au dispărut toate aceste mirosuri şi gusturi, iar noi nu le mai simţim în vieţile noastre.

Aceste beneficii ne sunt date de către Creator, Creatorul tuturor formelor de viaţă de pe pământ – Dumnezeu Preaînaltul. Unul dintre versetele din Coran ne dezvăluie:

 

” Dacă încercaţi să enumeraţi binefacerile lui Dumnezeu, nu le veţi putea socoti. Dumnezeu este Iertător şi Milostiv! ” ( Coran, Sura ”Albinele”, 16: 18 ).

 

Aceste versete îi îndeamnă pe oameni să cerceteze natura înconjurătoare şi să se folosească de ea cât mai bine, reflectând astfel şi asupra măreţiei Creatorului întregii existenţe.

În ciuda marii varietăţi de gusturi şi mirosuri, noi le putem percepe si putem să le memorăm cu uşurinţă.

15 things you probably didnt know about taste and smell 1430514016837 Misterele creierului: miracolul mirosului si al gustuluiAceste mirosuri şi gusturi au fost create de Dumnezeu Atotputernic şi tot de El a fost creat şi sistemul nostru de perceţie care ne permite să recunoaştem şi să simţim. Aceste sisteme funcţionează încontinuu pentru beneficiul nostru pe tot parcursul vieţii.

Şi nu uita…că ne sunt date nouă de către Creatorul tuturor lucrurilor – Dumnezeu Preaînaltul. Domnul ne reaminteşte în Coran:

” Dumnezeu este: Creatorul, Zămislitorul şi cel Dătător de înfăţişare! Lui îi aparţin cele mai frumoase nume! Toate câte există în ceruri şi pe pământ preaslăvesc măreţia Lui! căci, El este Puternic şi Înţelept! ( Coran, Sura ” Adunarea ”, 59: 24 ). 

 

Acum, haideţi să facem o călătorie faşcinantă pentru a studia mecanismul de neegalat al sistemului olfactiv şi cel al sistemului gustativ:

Atunci când te duci, de exemplu într-un restaurant, aerul este plin cu tot felul de arome şi imediat poţi recunoaşte aceste mirosuri. Dar, probabil că a-ţi observat că după un timp aceste mirosuri dispar şi nu le mai simţiţi. Motivul pentru care acesta nu mai este perceptibil este faptul că intervine obişnuinţa şi adaptarea.

O altă caracteristică neobişnuită a simţului mirosului, este aşa numitu-l ”parfum de memorie”. Fiecare miros pe care îl percepem noi se stochează în memorie, în sistemul special de codificare în cortexul olfactiv. La momentul de contact cu un anumit miros, ”creierul nostru analizează aceste mirosuri cu datele stocate în arhiva noastră. Dacă ne confruntăm cu un miros pentru prima dată şi creierul nu-i găseşte corespunzător, noi percepem acest miros prin analogie şi combinaţie cu alte mirosuri.

Este demn de remarcat că informaţiile despre mirosuri rămân în memoria noastră pentru o perioadă lungă de timp, se transformă în imagini plutitoare care trăiesc în memoria noastră. Acestea crează asociaţii, care ne amintesc de diferite locuri şi oameni. Uneori aromele ne duc înapoi, la momentele cele mai frumoase din viaţa noastră.

Source Link

Views: 3

0Shares

Poziţia femeilor in societatile laice

    Toată cunoaşterea necesară pentru a trăi astfel încât mulţumirea lui Dumnezeu să se reverse asupra fiinţei umane este detaliată în Coran: adevărata natură a vieţii pe Pământ, scopul creării umanităţii, cum să fii împlinit în această viaţă şi prezentarea celui mai adecvat sistem moral. Oamenii care cred în acest adevăr şi trăiesc în […]

0Shares

 

 

images34Toată cunoaşterea necesară pentru a trăi astfel încât mulţumirea lui Dumnezeu să se reverse asupra fiinţei umane este detaliată în Coran: adevărata natură a vieţii pe Pământ, scopul creării umanităţii, cum să fii împlinit în această viaţă şi prezentarea celui mai adecvat sistem moral. Oamenii care cred în acest adevăr şi trăiesc în consonanţă cu acesta vor descoperi adevărata fericire aici şi în Viaţa de Apoi.

Societăţile laice nu au niciun adevăr absolut sau vreo putere incontestabilă prin care să îşi călăuzească oamenii. De fapt, oamenii nu ştiu de unde provine majoritatea valorilor lor, cine le-a creat, când şi de ce s-au transformat în norme sociale dominante. Aceste reguli, care nu pot fi validate, dar sunt adoptate de comunitate ca întreg, au fost moştenite de la strămoşi. Toate valorile, ideile şi fundamentele sociale ale unei astfel de societăţi se bazează pe tradiţie, pe moştenirea strămoşilor. Fiecărei persoane i se atribuie un loc fix în funcţie de statutul social, sex, credinţă, situaţie, stil de viaţă.

Locul femeii este determinat de aceste criterii fixe şi precepte dominante. În unele societăţi se crede că sufletul femeilor este inferior doar pentru că, fizic, ele sunt mai puţin puternice decât bărbaţii. Surprinzător, multe persoane chiar acordă credibilitate acestei inepţii datorită concepţiei eronate şi evident ilogice că personalitatea, moralitatea şi abilitatea unei femei sunt limitate direct proporţional cu trupul lor slab. De exemplu, diferite activităţi sunt clasificate ca fiind „treaba bărbatului“ sau „treaba femeii“. Evident, puterea şi construcţia fizică diferită a femeilor influenţează sarcina pe care o îndeplinesc. Dar, în societăţile lipsite de credinţă, această distincţie se transformă în discriminare, femeile fiind considerate din start inferioare în ce priveşte facultăţile intelectuale şi talentele lor.

Femeile moderne au dezaprobat şi negat, prin toate mijloacele avute la dispoziţie, aceste afirmaţii subiective şi părtinitoare. Cu toate acestea, în anumite segmente ale societăţii, încă se consideră că femeile sunt incompetente în anumite privinţe, iar bărbaţii, doar pentru că sunt bărbaţi, pot să îndeplinească o sarcină mai bine.

Multe persoane manifestă prejudecata că femeile au un caracter mai slab decât cel al bărbaţilor. În societăţile laice se consideră că femeile intră în panică şi îşi pierd controlul cu uşurinţă, în timp ce bărbaţii rămân calmi şi liniştiţi. Sau, într-o situaţie de criză, se spune că bărbaţii afişează forţă de caracter, iar femeile reacţionează prea timid. Fetele sunt determinate să se conformeze acestor prejudecăţi încă din copilărie. Familia acordă mare atenţie băieţilor pentru a le forma un caracter puternic, dar îşi condiţionează fetele să adopte trăsături diferite de caracter. În faţa problemelor, băieţilor li se spune: „Băieţii nu plâng, comportă-te ca un bărbat, fii curajos, nu fi speriat ca o fetiţă, plângi ca o fetiţă…“. Fetele sunt îndoctrinate să ştie că sunt diferite de băieţi şi trebuie să se comporte în consecinţă.

În asemenea societăţi, responsabilităţile şi serviciile femeilor sunt limitate la anumite domenii. Rezultatul promovării acestor prejudecăţi: majoritatea societăţilor încă discriminează femeile. Discriminarea se manifestă în modalităţi diferite. În special în trecut, femeile erau supuse unui tratament barbar. De exemplu, Dumnezeu a revelat că fetele erau considerate atât de neînsemnate în unele societăţi, încât tatăl lor le îngropa de vii de îndată ce erau născute: „Şi când fetiţa îngropată de vie va fi întrebată pentru ce păcat a fost omorâtă…“ (Capitolul At-Tawkir: 8-9).

În alte versete, Dumnezeu vorbeşte despre oamenii care se schimbau la faţă şi se ascundeau de ruşine când aflau că au o fetiţă: „Iar dacă vreunuia dintre ei i se vesteşte [naşterea] unei fiice, chipul lui devine negru şi el e plin de mânie, Se ascunde de lume din pricina răului ce i s-a vestit. Să-l ţină el, în ciuda umilinţei, sau să-l îngroape în ţărână? Ce proastă judecată!“ (Capitolul An-Nahl: 58-59).

Dumnezeu a revelat că aceşti oameni îşi tratau fetele ca pe nişte obiecte frumoase, nişte creaturi incapabile de a-şi susţine ideile pentru a se apăra singure: „Şi când i se vesteşte unuia dintre ei ceea ce el a dat ca pildă pentru Cel Milostiv [Ar-Rahman], atunci faţa sa devine întunecată şi el este plin de mânie. Oare pe cineva care este crescut în podoabe şi care într-o ceartă nu este în stare să se apere, cu dovadă limpede?“ (Capitolul Az-Zukhruf: 17-18).

Prin profeţii săi, Dumnezeu a vorbit oamenilor despre natura greşită a acestor idei preconcepute referitoare la femei. Graţie profeţilor şi răspândirii Islamului printre oameni, ignoranţa întreţinută de astfel de concepţii ignobile a fost considerabil corijată.

Dumnezeu le reaminteşte oamenilor că tot ceea ce au vine de la El: „A lui Allah este stăpânirea cerurilor şi a pământului. El creează ceea ce voieşte şi dăruieşte El copile cui voieşte şi dăruieşte El băieţi cui voieşte, Sau dă El şi băieţi şi copile şi-l face sterp pe cel pe care El voieşte. El este Atoateştiutor [şi] Atotputernic [Alim, Qadir].“ (Capitolul Aş-Şura: 49-50). Atât fetele, cât şi băieţii sunt daruri de la Dumnezeu pentru care oamenii ar trebui să fie mulţumitori.

De-a lungul istoriei, multe societăţi au adoptat această atitudine greşită în ceea ce priveşte femeile. Totuşi nu trebuie să fie trecută cu vederea o realitate importantă: din păcate, moralitatea, comportamentul şi personalitatea unor femei ajută la răspândirea şi justificarea acestei tradiţii ignorante, validându-i supoziţiile.

Islamul infirmă aceste stereotipuri, declarând că toţi musulmanii, bărbaţi sau femei, au o minte ascuţită, o facultate de înţelegere superior dezvoltată, un caracter puternic şi un simţ moral superior. Maria şi soţia Faraonului exemplifică foarte bine acest adevăr.

În paginile următoare vom examina sumar modul în care ignoranţa împiedică femeile să renunţe la această tradiţie distructivă şi să asimileze normele morale superioare ale religiei; vom acorda atenţie şi diferenţelor de caracter dintre femeile fără credinţă şi femeile musulmane.

 

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 1

0Shares