Author: Vlad Stoica

Profesorul Goeringer despre fazele embrionare menționate în Coran

Abdullah M. Al-Rehailli Vi-l prezentăm pe dr. G. C Goering, şef de catedră şi profesor asociat la catedra de embriologie medicală din cadrul Departamentului de Biologie Celulară, Școala de Medicină, Universitatea Georgetown, Washington D.C. L-am întâlnit şi l-am întrebat dacă în istoria embriologiei a existat vreo menţiune referitoare la diferitele faze ale dezvoltării embrionare şi […]

0Shares

Abdullah M. Al-Rehailli

Vi-l prezentăm pe dr. G. C Goering, şef de catedră şi profesor asociat la catedra de embriologie medicală din cadrul Departamentului de Biologie Celulară, Școala de Medicină, Universitatea Georgetown, Washington D.C. L-am întâlnit şi l-am întrebat dacă în istoria embriologiei a existat vreo menţiune referitoare la diferitele faze ale dezvoltării embrionare şi dacă existau cărţi de embriologie pe vremea Profetului sau în secolele care au urmat în care să se menţioneze aceste faze sau dacă diviziunile între aceste faze diferite aveau să fie cunoscute la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. El a răspus că grecii antici erau preocupaţi de studiul embriologiei şi mulţi dintre ei au încercat să descrie ce se întîmplă cu embrionul şi cum se dezvoltă. Am fost de acord cu el, că  Aristotel printre alţii a încercat să expună unele teorii asupra subiectului, dar exista vreo menţiune făcută asupra acestor stadii?

Aceste stadii nu au fost cunoscute până la mijlocul secolului 19. Ele au fost considerate ca fiind ceva cert abia la începutul sec 20. După o lungă discuţie profesorul Goeringer a spus că nu existau nici un fel de menţiuni în legătură cu acest subiect.  hqdefault

Atunci l-am întrebat dacă a existat vreo terminologie specifică aplicată acestor faze similară celei din Coran. Răspunsul lui a fost negativ.

L-am întrebat care este opinia domniei sale cu privire la aceşti termeni pe care îi utilizează Coranul pentru a descrie fazele prin care trece embrionul în cele 9 luni de gestaţie. După lungi discuţii el a prezentat un studiu la a opta Conferinţă Medicală din Arabia Saudită.

El a menţionat în studiu prea marea ignoranţă a omului în ceea ce priveşte aceste faze, a discutat şi despre precizia şi simplitatea termenilor coranici care descriu dezvoltarea fătului. Iată cum a explicat punctul său de vedere prof.Goeringer: „Câteva versete din Coran conţin descrieri ai dezvoltării  umane uşor de înţeles. Ele descriu totul chiar şi faza unirii gameţilor prin organogeneză. Anterior nu a existat o astfel de descriere atât de complexă a dezvoltării umane.

Şi nicio clasificare sau terminologie. Această descriere antedatează cu multe secole înregistrarea diferitelor stadii ale dezvoltării embrionului uman şi ale fătului. Am discutat cu prof.Goeringer despre o descoperire recentă care spulberă multe dintre întrebările pe care şi le pun unii creştini.

Naşterea miraculoasă a lui Iisus dintr-o mamă fecioară reprezintă una din credințele fundamentale în Creștinism și Islam. Unii dintre creştini insistă asupra faptului că totuşi el trebuie să fi avut şi tată. Şi ei consideră că este imposibilă naşterea dintr-o fecioară, imposibilă din punct de vedere ştiinţific. Ei susţin aceasta dar ei nu ştiu că poate exista creaţie fără tată, iar Coranul are un exemplu în acest sens: crearea lui Adam.

Înaintea lui Allah Preaînaltul, Isus este asemeni lui Adam pe care El l-a făcut din lut şi apoi ia zis lui ,,Fii” şi el a fost. (An-Nisaa 4:59).

 

Dacă clasificăm ființele umane în funcție de modul în care au fost create, putem spune că există trei tipuri:

-Adam creat fără mamă şi tată,

-Eva creată fără mamă,

-Isus Christos care a fost creat fără tată.

De aici putem deduce lesne că Cel Care l-a creat pe Adam a fost capabil să îl creeze şi pe Isus.

Cu toate acestea creştinii încă mai continuă polemica pe această temă deşi Allah Preaînaltul le-a trimis lor dovadă după dovadă şi mărturie după mărturie. Şi când sunt întrebaţi de ce insistă cu această controversă ei răspund că nu au văzut sau nu au auzit de cineva care să fi fost conceput fără tată sau fără o mamă.

Acum ştiinţa modernă a descoperit că multe animale şi creaturi din această lume se nasc fără fertilizare din partea masculină a speciilor.

De exemplu, trântorul nu este altceva decât produsul unui ou nefecundat de mascul. Ouăle fecundate de mascul vor da naştere albinelor. Trântorii sunt creaţi din ouăle reginei. Mai putem oferi multe exemple în acest sens din lumea animală.

Astăzi omul are suficiente cunoştinţe care să îl ajute să realizeze anumite organisme fără a fi necesară participarea masculului la fecundare.

Profesorul Goeringer a spus: ,,ouăle nefertilizate ale multor specii de amfibii şi mamifere inferioare pot fi stimulate mecanic printr-un fel de penetrare cu acul , fizic prin şocuri electrice sau chimic utilizând anumite substanţe să-şi continue dezvoltarea. La unele specii acest tip de dezvoltare partogenetică este naturală.” Allah ne-a oferit răspunsul definitiv creându-l pe Adam.

Unii creştini privesc aceasta ca pe un lucru deplasat. Li se pare imposibil ca o fiinţă umană să existe fără aportul unei mame şi al unui tată. Allah le-a arătat lor o astfel de fiinţă. Este scris în Coran astfel:

Şi cei cărora li s-a dat ştiinţa văd că ceea ce ţi s-a trimis de către Domnul tău este Adevărul care călăuzeşte către calea Celui Puternic şi vrednic de Laudă. (Saba’:6)

Și voi veţi cunoaşte vestea lui după un timp! (Sad:88)

Noi le vom arătat semnele Noastre în cele mai îndepărtate zări ale pământului şi în sufletele lor înşişi, astfel încât să le fie limpede că el Coranul , este Adevărul. Oare nu este de ajuns că Domnul tău este martor la toate? (Fussilat:53)

Fiecare profeţie are timpul său când o vei cunoaşte. (Al-‘An’am:67)

 

 

______________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 11

0Shares

EXPANSIUNEA UNIVERSULUI

Adnan Ash-Sharif   Din punct de vedere lingvistic, cuvântul „aid” înseamnă ”putere” şi face parte din aceeaşi familie cu verbele”wada”şi ”aiiada”, care înseamnă ”a întări”. Acest sens al cuvântului “azd” îl deducem şi din cuvintele Lui ALLAH Preînaltul: Şi adu-ţi aminte de robii Noştri Avraam,  Isaac şi Iacob cei cu putere (în adorare şi credinţă) şi cu […]

0Shares

Adnan Ash-Sharif

 

Din punct de vedere lingvistic, cuvântul „aid” înseamnă ”putere” şi face parte din aceeaşi familie cu verbele”wada”şi ”aiiada”, care înseamnă ”a întări”. Acest sens al cuvântului “azd” îl deducem şi din cuvintele Lui ALLAH Preînaltul:

Şi adu-ţi aminte de robii Noştri Avraam,  Isaac şi Iacob cei cu putere (în adorare şi credinţă) şi cu pricepere.  (Sad: 45); ”Adu-ţi aminte de robul Nostru David, stăpânul puterii, cel care a arătat căinţă!’ (Sad: 17),

ca şi din versetele duble ale Lui ALLAH Preaînaltul, care le explică pe acestea:

Oare nu văd cei care nu cred, că cerurile şi pământul au fost  toate   împreună    şi că Noi le-am   despărţit?    (Al-Anbiya:    30);

Sunteţi voi mai greu de făcut  sau cerul pe care l-a înălţat EL?/ EL a ridicat    bolta   lui şi l-a orânduit    pe deplin. (An-Nazi’at:     27-29).

Aceasta pentru că, separarea cerurilor şi a pământului generează în mod obligatoriu expansiunea lor.  În lumina trecerii în revistă a istoriei descoperirii Universului, devin vizibile sensurile miraculoase ascunse în versetele cele sfinte,  de mai sus.

În anul 1912, cercetătorul Melvin Slipher a constatat că celelalte galaxii se îndepărtează în mod crescând de galaxia noastră.

În anul 1916, Einstein a formulat teoria relativităţii generale, care confirmă expansiunea Universului.

În anul 1929, savanţii Humason şi Hubble au elaborat teoria expansiunii Universului, iar Hubble a stabilit regula care-i poartă numele   sau legea creşterii distanţei dintre celelalte galaxii şi galaxia noastră, şi graţie acestei legi s-a putut calcula vârsta Universului .

O dată cu progresul fizicii moderne a devenit posibil prin studierea spectrului luminii aştrilor şi galaxiilor şi schimbarea lor spre roşu, calcularea vitezei cu care se îndepărtează galaxiile unele de altele (pe măsură ce aştrii şi galaxiile se îndepărtează de noi, spectrul lor se schimbă spre roşu). Grupul de stele cunoscut sub numele de constelaţia Gemenilor se îndepărtează de galaxia noastră, numită Calea Lactee, cu o viteză de 1200 kilometri pe secundă. Constelaţia Hidrei,  separată de noi de o distanţă de aproximativ două miliarde de kilometri, se indepărtează de noi cu 60000 de kilometri pe secundă. În general, galaxiile şi ansamblurile de galaxii se aseamănă cu nişte mase de gaze şi fum uriaşe, care continuă să se extindă şi să se risipească. O dată cu aceasta, se extinde şi Universul, începând din momentul în care s-a produs explozia fantastică în masa primară de gaze. Savantul astronom contemporan Hubert Reeves compară Universul cu un calup de budincă – pudding – peste care s-au presărat boabe de strugure, care sunt asemenea galaxiilor. Acest calup se extinde într-un spaţiu pe care şi-l  creează,  aşa cum se extinde calupul de budincă în cuptor.  galaxy

Răspunzând unei întrebări care i-a fost adresată în legătură cu teoria expansiunii Universului şi dacă aceasta este un adevăr ştiinţific, acest   astronom   a   spus:   ”Astăzi putem afirma   că   expansiunea Universului este cvasicertă.

În plus, savanţii astronomi afirmă ca explozia masei gazoase  primare şi expansiunea neîntreruptă a Universului, rezultată din această  explozie, reprezintă cauza logică a întunericului din Univers, care este cvasigol, în pofida milioanelor de miliarde de aştri care plutesc prin el.

Marea explozie şi expansiunea Universului se află, de asemenea, la originea răspândirii luminii, după ce a fost reţinută în interiorul masei gazoase primare, neputând să se elibereze din ea, datorită forţei gravitaţionale existente în acea masă.

În Cartea cea Sfântă a Lui ALLAH,  citim următoarele cuvinte care explică acest lucru:

”Sunteţi voi mai greu de făcut sau cerul 

pe care l-a înălţat EL?/ El a ridicat bolta lui şi l-a orânduit pe 

deplin”    (An-Nazi’at:     27-28).

Cosmologia a dovedit astăzi că înălţarea cerului şi   orânduirea   lui s-au datorat ridicării   grosimii Universului, adică prin expansiunea lui,  rezultată din marea explozie.

”El a făcut întunecată noaptea lui şi a scos la iveală ziua lui”  (An-Nazi’at: 29).

Universul a fost, timp de trei sute de mii de ani, după apariţia sa, întunecos. După trei sute de mii de ani de la formarea Universului,  a apărut lumina. Acest lucru s-a întâmplat când particulele de lumină (fotonii), din care ea este constituită, au putut să părăsească masa iniţială a Universului  după ce forţa  de împingere,  rezultată din explozia care s-a produs în masa primară a Universului, a izbutit să învingă forţa gravitaţiei din interiorul ei,  care ţinea particulele de lumină şi le împiedică să apară şi să se răspândească. Aşadar, lumina nu a apărut decât cu trei sute de mii de ani în urmă, după apariţia Universului, iar aceasta datorită marii explozii şi expansiunii care s-au produs în masa primară a Universului. Întunericul a fost în existenţa sa, anterior luminii, aşa după cum a confirmat fizica modernă, dar şi Coranul cel Sfânt s-a referit la acest lucru,  căci ALLAH Preînaltul a grăit:

Laudă Lui ALLAH, care a creat cerurile şi pământul     şi   a   rânduit    întunericurile      şi   lumina.    (Al-An’am: 1).

 

De ce este noaptea neagră?

Astronomii s-au întrebat, de sute de ani, care este cauza întunericului nopţii, în pofida miliardelor de stele şi galaxii, care strălucesc în timpul nopţii, dar nu au putut să dea un răspuns ştiinţific la această întrebare, decât în secolul al XX-lea, prin prisma teoriei expansiunii Universului, care îndepărtează şi   dispersează lumina stelelor şi a galaxiilor. Noaptea este neagră, din cauză că nu există suficiente stele pentru a umple cerul cu lumină. Cu cât Universul se extinde mai mult, cu atât se dispersează lumina stelelor şi ajunge şi mai slabă şi din această cauză apare noaptea neagră. În Cartea Lui ALLAH se face o referire clară referitoare la faptul că sporirea grosimii cerului, adică expansiunea Universului este cea care a orânduit cerul şi i-a făcut noaptea întunecoasă şi a scos lumina lui,  aşa cum s-a explicat cu câteva rânduri mai sus.

O dată cu acordul majorităţii astronomilor asupra expansiunii Universului în a doua jumătate a secolului al XX-lea, a căzut ipoteza eternităţii şi a vechimii Universului şi s-a confirmat ştiinţific că Universul are început şi sfârşit. Ultimii care au acceptat acest adevăr – după ce i   s-au opus cu înverşunare  aşa cum am atătat mai sus, au fost astronomii materialişti, ateişti, ale căror doctrine au pretins vechimea şi eternitatea Universului. Laudă Lui ALLAH, a cărui promisiune s-a adeverit, obligându-i pe cei trufaşi să recunoască implicit existenţa Sa, în pofida voinţei lor, adeverindu-se spusele Lui ALLAH  Preaînaltul:

Vedeţi voi? Dacă el (Coranul) este de la ALLAH şi voi îl tăgăduiţi, atunci cine se află în rătăcire mai mare decât acela care este într-o schismă adâncă?/ NOI le vom arăta semnele Noastre (în cele mai îndepărtate) zări (ale pământului) şi în sufletele lor înşişi,   astfel încât să le fie limpede că el (Coranul) este Adevărul. Oare nu este de ajuns că Domnul tău este martor la toate?/ Ei sunt în îndoială în privinţa întâlnirii cu Domnul lor, dar El este Cel care cuprinde toate lucrurile (cu ştiinţa Sa).  (Fussilat:  52-54).

 

 islamulazi.ro

Source Link

Views: 9

0Shares

Omar si furnicile

În drumul lui spre şcoală în fiecare zi, Omar, companionul Profetului Muhammad, trece pe lângă grădina casei de peste drum şi asteaptă acolo pentru un timp. Un prieten special de-al lui trăieşte în această grădină. Nimeni nu-i cunoaşte prietenul, dar el îl iubeşte foarte mult. Omar, niciodată nu uită să-şi viziteze prietenul  şi se bucură […]

0Shares

În drumul lui spre şcoală în fiecare zi, Omar, companionul Profetului Muhammad, trece pe lângă grădina casei de peste drum şi asteaptă acolo pentru un timp. Un prieten special de-al lui trăieşte în această grădină. Nimeni nu-i cunoaşte prietenul, dar el îl iubeşte foarte mult. Omar, niciodată nu uită să-şi viziteze prietenul  şi se bucură foarte mult de prietenia lor. In cele din urma, el are un prieten care este mai inteligent decât oricine altcineva.

 

fireant 686792679 Omar si furnicile

În ciuda faptului că are dimensiuni foarte mici, prietenul lui poate face multe lucruri interesante. El este deasemenea foarte harnic. Işi face toată munca foarte bine şi la timp, la fel ca şi cum ar fi fost soldat într-o armată. Deşi, nu merge la şcoală ca şi Omar, el îndeplineşte cu succes multe sarcini de care are nevoie in viaţa de zi cu zi.

 

 

Vă întrebaţi cine este acest mic prieten, nu-i aşa?

Prietenul secret a lui Omar este o mică furnică, care poate face multe lucruri minunate.

 

 

S-ar putea ca voi să nu fi auzit cât de abile şi inteligente sunt furnicile. Unii dintre voi se gândesc la ele ca la simple insecte care rătăcesc împrejur toată ziua fără să facă nimic. Dar cei dintre voi care gândesc aşa greşesc, deoarece, furnicile, ca şi alte fiinţe, au deasemenea propria lor viaţă.

 

 

 

Omar are şansa de a învăţa despre detaliile acestei vieţi de la prietenul său. Acesta este unul dintre motivele pentru care el nu omite niciodată să-şi viziteze prietenul şi să se bucure de discuţiile cu el.

 

Omar este foarte uimit de lucrurile pe care le învaţă de la prietenul său despre lumea furnicilor. El vrea să împărtăsească si altora, tot ceea ce a învăţat despre talentele micului său prieten, inteligenţa şi toate celelante caracteristici uimitoare.

Ce îl face atunci pe Omar să fie atât de entuziasmat? De ce, este el atât de fascinat de lumea furnicilor? Probabil, vă întrebaţi de ce. Deci să continuăm să citim…

 

 

Furnicile sunt mai numeroase decăt toate creaturile vii. La fiecare 700 milioane de furnici care vin în această lume, există doar 40 de copii nou-născuţi. Cu alte cuvinte, numărul furnicilor care vin în aceasta lume este cu mult mai mare decât cel al fiinţelor umane.

Familiile de furnici sunt deasemenea foarte mari. De exemplu, probabil, voi aveţi o familie formată din 4–5 membri, pe când într-o familie de furnici există, milioane de membrii. Acum gândiţi-vă pentru un minut: dacă a-ţi avea milioane de fraţi şi surori, a–ţi putea locui într-o singură casă? Desigur că nu!

Source Link

Views: 1

0Shares