This section highlights the examples that prove the harmony and consistency between modern scientific discoveries and principles and a Book revealed more than 14 centuries ago to an unlettered man, Prophet Muhammad (peace and blessings be upon him).
Îndrumarea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu privire la tratarea rănilor şi a tăieturilor Ibn Qayyim Al-Jawziyyah În Sahihan se relatează că Sahl bin Sa’d a fost întrebat cum anume au fost tratate rănile Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în bătălia de la […]
0Shares
Îndrumarea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu privire la tratarea rănilor şi a tăieturilor
Ibn Qayyim Al-Jawziyyah
În Sahihan se relatează că Sahl bin Sa’d a fost întrebat cum anume au fost tratate rănile Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în bătălia de la Uhud. Sahl a spus: „Faţa Profetului a fost rănită, dintele i s-a rupt, iar coiful pe care îl purta a fost strivit de capul său. Fatima (Allah să fie mulţumit de ea!), fiica Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), îl spăla de sânge în timp ce ‘Ali îi turna apă pe mâini cu scutul său. Când Fatima şi-a dat seama că sângerarea nu se oprea, a luat o rogojină arsă (din frunze de palmier), a introdus cenuşa în rana Trimisului lui Allah, iar sângerarea a încetat.”
Cenuşa din frunze de palmier arse este foarte eficientă în oprirea sângerării, deoarece constituie un agent puternic de uscare şi afectează cel mai puţin rana deschisă. Alte remedii eficiente de uscare a pielii au un efect puternic de ardere a pielii şi accentuează fluxul sangvin, intensificând sângerarea. Cenuşa din frunze de palmier, aplicată simplu sau amestecată cu oţet, opreşte sângerarea nasului. Autorul lui Al-Qanun a afirmat: „Al-Baradii (papirusul) este eficient în stoparea sângerării şi în pansarea rănilor deschise. În Egiptul antic, hârtia era făcută din baradii uscat. Cenuşa de baradii este eficientă în tratarea ciupercilor şi infecţiilor orale, hemoptizie (a scuipa sânge) şi previne răspândirea infecţiilor.”
Îndrumarea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în ceea ce priveşte vindecarea diareei Ibn Qayyim Al-Jawziyyah Ni se relatează în Sahihan că Abu Said Al Khudri a spus: „Un om a venit la Profet şi i-a zis: «Fratele meu se plânge de stomac sau el se plânge de diaree.» […]
0Shares
Îndrumarea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în ceea ce priveşte vindecarea diareei
Ibn Qayyim Al-Jawziyyah
Ni se relatează în Sahihan că Abu Said Al Khudri a spus: „Un om a venit la Profet şi i-a zis: «Fratele meu se plânge de stomac sau el se plânge de diaree.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Dă-i nişte miere!» Omul s-a dus şi s-a întors mai târziu spunând: «I-am dat nişte miere, dar nu i-a fost de ajutor.» – sau a zis – «I-a înrăutăţit diareea.» El a repetat aceasta de două sau de trei ori, timp în care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a continuat să îi spună: «Dă-i nişte miere!» A treia sau a patra oară, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: «Allah a spus adevărul, în timp ce stomacul fratelui tău a minţit.»”
Mierea are o valoare medicinală imensă, deoarece îndepărtează substanţele vătămătoare ce sunt adunate în vene şi intestine. Mierea dizolvă excesul de umezeală; este benefică dacă este ingerată, dar şi folosită ca unguent, este nespus de valoroasă pentru cei în vârstă, pentru cei ce suferă de flegmă, răceală sau friguri. Mierea este nutritivă, ameliorează mişcările intestinale şi reprezintă un bun agent de conservare. În plus, mierea reduce gustul amar al altor medicamente, curăţă ficatul şi pieptul, facilitează producerea urinei şi dizolvă flegma ce însoţeşte tusea. Dacă mierea este consumată fierbinte şi este amestecată cu ulei de trandafiri, vindecă muşcăturile de animale şi efectele opiumului. Mierea amestecată cu apă este benefică pentru a ameliora efectele muşcăturii unui câine turbat şi ale ingerării ciupercilor otrăvitoare. Dacă ţinem carnea proaspătă în miere, prospeţimea sa este păstrată timp de trei luni. De asemenea, dacă dovleceii, vinetele şi castraveţii sunt ţinuţi în miere, ei se vor conserva foarte bine.
Mierea va menţine proaspete, timp de şase luni, anumite tipuri de fructe. Ea prezervă corpurile moarte, fiind demnă de denumirea care i-a fost atribuită – „adevăratul conservant”. Dacă mierea este folosită în cazurile de infectare cu păduchi, ea ucide atât păduchii, cât şi ouăle lor. De asemenea, mierea conferă fineţe şi frumuseţe părului, accelerând creşterea sa. Dacă mierea este aplicată pe ochi precum kohl-ul, va întări vederea slabă. Mierea albeşte dinţii, păstrează sănătatea dinţilor şi a gingiilor şi ameliorează fluxul sanguin. Ingerarea unei cantităţi mici de miere pe stomacul gol ajută corpul să elimine mucusul şi flegma. Mierea curăţă stomacul şi elimină substanţele sau amestecurile nocive, încălzeşte uşor stomacul şi deschide porii. Rinichii, prostata şi ficatul beneficiază de efecte similare în urma administrării mierii. Mierea este cea mai puţin dăunătoare substanţă dulce utilizată în tratarea ficatului şi a rinichilor.
Toate aceste beneficii menţionate sunt completate de faptul că mierea nu are niciun fel de efecte adverse şi nici nu dăunează nimănui, cu excepţia celor care suferă de bilă, dar care pot să o consume cu oţet pentru a-i neutraliza efectul negativ.
Mierea este un fel de mâncare, o băutură, un dulce, un remediu, un aliment revigorant şi o substanţă ce poate fi aplicată extern ca unguent; de asemenea, amintim de numeroasele ei valori medicinale. Nu există vreo altă substanţă mai benefică decât mierea sau de aceeaşi valoare. De aceea oamenii din vechime se bazau pe miere; cărţile lor nu conţin nicio referire la zahăr, deoarece acesta a fost descoperit în timpurile moderne.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să bea pe stomacul gol miere amestecată cu apă. Această practică ascunde un secret minunat legat de păstrarea sănătăţii. Doar cei înzestraţi cu o înţelegere profundă vor fi în stare să recunoască un asemenea secret. Vom menţiona acest aspect din nou atunci când vom explica sfaturile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) referitoare la păstrarea unei sănătăţi bune.
Într-un hadis relatat de Ibn Majah şi alţii aflăm că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Folosiţi-vă de două leacuri: mierea şi Coranul!”. În acest hadis sunt reunite remediile materiale şi cele divine, leacul trupului şi cel al sufletului, remediul lumesc şi leacul ceresc.
Înţelegând aceste fapte, să ne întoarcem la omul căruia Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îi prescrisese miere pentru a se vindeca de diareea ce fusese cauzată de mâncatul excesiv. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a prescris miere pentru a-i elibera stomacul şi intestinele de substanţele dăunătoare şi excreţiile ce împiedicau digerarea hranei din stomac, dat fiind că mierea are un efect purificator. Substanţele vătămătoare, vâscoase erau lipite de pereţii stomacului ce are textura unui prosop, afectând atât stomacul, cât şi mâncarea. Mierea îndepărtează aceste substanţe ce căptuşesc stomacul şi constituie cel mai bun leac pentru această problemă. Mierea este un purificator puternic şi este foarte eficientă în tratarea cazurilor de diaree, în special atunci când este amestecată cu apă caldă.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a repetat omului cu un anume motiv sfatul de a-i da nişte miere fratelui său bolnav. Medicamentul prescris trebuie să fie administrat într-o doză suficientă, altfel boala nu va fi pe deplin vindecată. Dacă medicamentul prescris este administrat într-o doză mai mare decât cea necesară, el va slăbi corpul şi va genera efecte adverse. Atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a poruncit omului să îi dea fratelui său miere, acesta nu i-a administrat o doză suficientă pentru a-l vindeca. Când omul i-a zis că fratele său nu se vindecase, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a ştiut că doza nu a fost suficientă, aşa că l-a îndemnat pe omul respectiv de câteva ori să îi dea fratelui său mai multă miere pentru a atinge cantitatea suficientă vindecării. Când bolnavul ia o cantitate suficientă de miere, vindecarea apare, cu Voia lui Allah. A oferi remediul adecvat în doza potrivită constituie o secţiune importantă a ştiinţei medicinii.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus omului: „Allah a spus adevărul, în timp ce stomacul fratelui tău a minţit.”; astfel ni se sugerează eficacitatea certă a mierii. Pe de altă parte, ni se indică faptul că boala a rămas nu din cauză că medicamentul prescris nu a fost eficient, ci pentru că stomacul avea o cantitate mare de substanţe toxice. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a poruncit omului să ia mai multă miere, deoarece stomacul său conţinea o cantitate excesivă de substanţe alterate.
Medicina profetică nu este similară celei oferite de doctori. Medicina profetică oferă într-adevăr cel mai eficient tratament şi remediu dezvăluit prin revelaţie şi călăuzire Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), receptat de mintea sa profundă şi perfectă. Majoritatea remediilor prescrise de alte persoane care nu sunt profeţi au la bază ipoteza, observaţia şi experimentarea.
Mulţi oameni nu beneficiază de medicina profetică, deoarece aceasta îi ajută doar pe cei care o recunosc şi cred în ea. Astfel, ei cred că îi va ajuta şi se bazează pe ea. Coranul, care este un leac a tot ceea ce ascunde inima, dacă nu este recunoscut şi acceptat cu credinţă, nu va vindeca inima. De fapt, Coranul doar va adăuga mai multă răutate şi va spori boala din inimile ipocriţilor.
Medicina profetică se potriveşte doar corpurilor bune şi pure, aşa cum Coranul se potriveşte doar sufletelor drepte şi inimilor vii. Dacă oamenii ignoră medicina profetică este ca şi cum ar ignora ajutorul şi călăuzirea Coranului care este cel mai eficient leac. Când remediul nu funcţionează (Coranul şi medicina profetică), cauza constă în negativitatea trupului şi sufletului care nu sunt pregătite să accepte leacul, nu în lipsa de eficienţă a leacului. Izbânda vine de la Allah şi la El se află vindecarea!
Există divergenţe de opinii referitoare la ceea ce Allah a spus:
„Din burţile lor iese o băutură cu felurite culori, în care este leac pentru oameni.” (Sura An-Nahl: 69).
Divergenţa gravitează în jurul cuvintelor: „… în care este leac pentru oameni” – se referă ele la băutură sau la Coran? Există două opinii referitoare la acest subiect, cea mai apropiată de adevăr fiind cea a lui Ibn Masud, Ibn Abbas, Al-Hasan, Qatadah, precum şi a majorităţii savanţilor care au declarat că aceste cuvinte se referă la băutură. Versetul discută despre băutură, nu despre Coran. În plus, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a afirmat în hadisul anterior: „Allah a spus adevărul”, determinând astfel cu claritate că versetul se referă la băutură. Allah ştie cel mai bine.
Adnan Ash-Shareef O, voi oameni! Vi s-a dat vouă o pildă, auziţi-o: Aceia pe care voi îi chemaţi în locul lui Allah nu vor putea crea nici măcar o muscă, chiar de s-ar uni ei pentru aceasta! Iar dacă musca le răpeşte un lucru, ei nu-l vor putea lua înapoi! Slabi sunt şi […]
0Shares
Adnan Ash-Shareef
O, voi oameni! Vi s-a dat vouă o pildă, auziţi-o: Aceia pe care voi îi chemaţi în locul lui Allah nu vor putea crea nici măcar o muscă, chiar de s-ar uni ei pentru aceasta! Iar dacă musca le răpeşte un lucru, ei nu-l vor putea lua înapoi! Slabi sunt şi cel care cere şi cel de la care se cere!/ Ei nu L-au preţuit pe Allah după adevărata Sa măsură. Allah este Cel Tare şi Preaputernic. (Al-Hajj: 73-74)
Numeroase versete coranice au unele sensuri care se dezvăluie unul după altul, o dată cu trecerea timpului şi a progresului ştiinţei. În timpul revelaţiei, credincioşii au înţeles că versetul sfânt de mai sus este o mustrare şi o ironie la adresa idolatrilor şi a zeilor lor şi a ofrandelor pe care le aduceau lor. Idolii nu pot să creeze nici o muscă, să salveze pânăşi ofrandele care li se aduceau şi pe care le răpesc muştele. Acesta este unul din sensurile versetului de mai sus, dar astăzi noi desprindem din acest verset numeroase provocări ştiinţifice şi sensuri: El este o provocare coranică valabilă până în Ziua de Apoi, adresată ateilor care au făcut din ştiinţă un zeu. Ei nu vor fi în stare să creeze nici o muscă, chiar dacă şi-ar uni eforturile pentru această încercare.
Ştiinţa nu va ajunge niciodată să creeze o celulă şi atunci cum să creeze o muscă alcătuită din sute de mii de celule vii diferite şi specializate? În el sunt sensuri ştiinţifice miraculoase pe care ştiinţa le-a descoperit astăzi, printre care acela că aparatul digestiv al muştei, este dotat cu enzime care-i permit în decursul câtorva secunde să transforme orice mâncare pe care o răpeşte de la noi sau cu care se hrăneşte şi să o asimileze şi, în felul acesta, nu o mai putem salva de la ele. Nu sunt doar idolii cei care sunt neputincioşi în ceea ce priveşte recuperarea lucrurilor răpite de muşte. Muştele domină pânăşi astăzi peste întinse suprafeţe ale globului terestru şi le răpesc, în sensul că omul nu poate să trăiască pe ele, ba nici măcar să intre în ele.
Muştele ne pot răpi sănătatea şi chiar viaţa, căci ele transmit şi cauzează cele mai multe tipuri de febră, printre care encefalomielita virotică, căreia medicina nu i-a găsit un tratament până în momentul de faţă. În felul acesta, în pofida slăbiciunii muştei, omul rămâne neputincios în faţa ei, incapabil de a imita măreţia artei creării ei, slab în faţa răpirii resurselor alimentare şi a forţelor sănătăţii sale de către ea. Este suficient să reamintim doar faptul că boala somnului – o infecţie mortală a creierului – este transmisă de musca tse tse care continuă să provoace mii de morţi în Africa. În acelaşi timp, această muscă se caracterizeazăşi prin unele avantaje, având în vedere că ea i-a împiedicat pe africani să extermine animalele sălbatice şi să le distrugă mediul, fiindcă musca transmiţătoare a bolii somnului ucide atât omul cât şi vitele lui, dar nu este primejdioasă pentru animalele sălbatice.
Cercetătorii biologi şi-au pus întrebări în legătură cu secretul imunităţii cu care Domnul a înzestrat muştele şi ţânţarii care transmit cele mai nimicitoare boli şi tipuri de febră, având în vedere că unele muşte poartă pe un centimetru pătrat din corpul lor aproximativ cinci milioane de bacterii.
Studiile în legătură cu aparatul care asigură imunitatea acestor insecte au confirmat că este vorba de cel mai simplu aparat imunitar al fiinţelor vii, dar în acelaşi timp şi cel mai eficient şi rapid. Ştiinţa încearcă în momentul de faţă să sondeze adâncurile necunoscute ale aparatului imunitar ciudat, rapid şi eficient al muştelor şi al ţânţarilor, pentru a valorifica această descoperire pentru perfecţionarea imunităţii omului, mai ales în tratarea maladiilor rezultate din deficienţa sau lipsa acesteia, care sunt cele mai grave şi cele mai dificile de tratat până în prezent. Muştele ocupă locul al treilea ca număr între vietăţi, urmând după furnici şi ţânţari şi, dacă nu ar exista îndurarea lui Allah, care călăuzeşte numeroasele făpturi ale sale, cum sunt păsările, furnicile, peştii, microbii, viruşii şi altele, împotriva muştelor, acestea ar acoperi suprafaţa globului terestru şi ar face viaţa imposibilă pe el în decursul câtorva zile. Există specii de muşte care se înmulţesc cu o viteză uimitoare, încât dacă toate ouăle ar ecloza şi puii ar trăi şi s-ar înmulţi la rândul lor, dintr-o singură pereche ar rezulta într-un singur sezon un număr de exemplare de ordinul numărului 10 urmat de şaizeci de zerouri!
Studiile întreprinse începând din anul 1971 au descoperit existenţa unui limbaj chimic propriu fiecărei specii de muşte, cu care ele îşi reglează modul de viaţăşi coabitarea cu ceilalţi indivizi ai speciei. Din acest cod face parte faptul că femela secretă în perioada împerecherii o substanţă chimică volatilă pe care o recepţionează perişorii sensibili de la picioarele muştelor masculi şi o transmit apoi celulelor nervoase care emit ordinele de declanşare a apetitului sexual şi de urmărire a femelei. Primul mascul care ajunge la femelă secretă o substanţă cu efect de antidot al substanţei secretate de femelă, care anulează efectul atractiv al acesteia pentru ceilalţi masculi şi cu ea acoperăşi corpul femelei, îndepărtând în felul acesta ceilalţi masculi care l-ar putea deranja şi astfel rămâne numai el cu partenera pentru a se acupla.
Un cercetător biolog contemporan a petrecut câţiva ani din viaţa sa ştiinţifică studiind o specie de muşte, cunoscută cu numele popular musca albastră, şi a consemnat următoarele concluzii, pe care le-am tradus din lucrarea lui în limba franceză: “Musca albastră este în realitate o maşină mică, extrem de perfecţionată. Ea este o insectă bine înzestrată, îndeosebi în ceea ce priveşte aripile şi zborul ei, ceea ce i-a făcut pe mulţi dintre colegii mei să-mi scrie, zicându-mi: nu mai cutezăm să ucidem o muscă după lectura cărţii tale despre muşte. Acesta este un lucru de înţeles, căci cum ar fi cu putinţă să distrugă o maşină vie în faţa căreia cele mai exacte şi mai complexe ceasuri par un lucru extrem de grosolan şi imperfect? Cum de reuşeşte musca albastră 200 de bătăi din aripi într-o secundă, ştiindu-se că orice aparat muscular obişnuit nu se poate contracta de mai mult de o sută de ori într-o secundă? Dar natura ( de ce nu o fi spunând, oare, Creatorul muştei?) a ajuns la acest grad înalt al frecvenţei bătăii aripilor, cu ajutorul unei serii de mecanisme care se influenţeazăşi se completează unul pe altul: aripile muştei sunt fixate direct pe pieptul ei, unde există în interior două perechi de muşchi care ridicăşi coboară pieptul şi care lucrează în sens invers, adică atunci când perechea muşchilor ridicători ai pieptului se contractă împreună cu ei se ridică şi aripile muştei, când perechea muşchilor coborâtori se contractă, coboară împreună cu ei şi aripile muştei, iar când muşchii ridicători ai pieptului sunt în acţiune, muşchii coborâtori sunt în stare de odihnă. În felul acesta, musca albastră reuşeşte două sute de bătai din aripi pe secundă, fără să obosească.
Iar,acţiunea motorului cu piston dublu al autoturismului nu face decât să imite, în mod aproximativ, operaţiunea bătăii din aripi a muştei.”
Cât priveşte procesul nervos care reglează sincronizarea contracţiilor muşchilor ridicători ai aripilor şi întinderea muşchilor coborâtori ai lor, acesta este una din cele mai complicate şi mai frumoase operaţiuni, dar ea nu-i interesează decât pe specialiştii din domeniul entomologiei.
O echipă de cercetători din domeniile biologiei, fizicii şi chimiei organice de la Universitatea din Marsilia a avut nevoie de zece ani pentru a confecţiona o maşină rudimentară, în greutate de câteva tone, capabilă să imite câteva din funcţiile membrelor muştei.
Ochiul muştei, care are un volum de mai puţin de o jumătate de milimetru cub, este compus din trei mii de ochi minusculi, fiecare din ei fiind legat de opt celule de recepţionare optică: două pentru culori şi şase specializate în descoperirea celor mai slabe mişcări care se produc în câmpul vizual al muştei, ceea ce înseamnă că în ochiul muştei există patruzeci şi opt de unităţi de recepţionare a luminii. În plus, Creatorul- mare este puterea Lui!- a înzestrat această minune zburătoare cu un milion de celule nervoase specializate în deplasările muştei de sus în jos, de jos în sus, din faţă în spate şi din spate în faţă, şi aceasta prin intermediul a treizeci şi opt de perechi de muşchi, dintre care şaptesprezece perechi pentru aripi şi douăzeci şi una de perechi pentru mişcările capului.
Manage cookie consents/Administrează consimțămintele pentru cookie-uri.
To provide the best experience, we use technologies such as cookies to store and/or access device information. Consent to these technologies allows us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not giving your consent or withdrawing your consent may negatively affect certain functionalities and features.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale/Functional
Always active
Technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by a subscriber or user or for the sole purpose of executing the transmission of a communication over an electronic communications network. Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici/Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Technical storage or access is necessary to create user profiles to which we send advertising or to track the user on a website or across multiple websites for similar marketing purposes. . Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.
În Sahihan se relatează că Sahl bin Sa’d a fost întrebat cum anume au fost tratate rănile Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în bătălia de la Uhud. Sahl a spus: „Faţa Profetului a fost rănită, dintele i s-a rupt, iar coiful pe care îl purta a fost strivit de capul său. Fatima (Allah să fie mulţumit de ea!), fiica Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), îl spăla de sânge în timp ce ‘Ali îi turna apă pe mâini cu scutul său. Când Fatima şi-a dat seama că sângerarea nu se oprea, a luat o rogojină arsă (din frunze de palmier), a introdus cenuşa în rana Trimisului lui Allah, iar sângerarea a încetat.”
