Category: Coranul și Știința

This section highlights the examples that prove the harmony and consistency between modern scientific discoveries and principles and a Book revealed more than 14 centuries ago to an unlettered man, Prophet Muhammad (peace and blessings be upon him).

Căile cerului

Adnan Ash-Shareef   În Univers se află numeroase căi, între care şi orbitele planetelor, stelelor, galaxiilor şi nebuloaselor. Cititorului îi sunt suficiente următoarele informaţii astronomice despre orbitele stelelor pentru a-şi forma o imagine simplă despre măreţia Universului, despre măreţia Creatorului Universului şi despre măreţia acestui verset în care Domnul a jurat pe căile cerului. Dacă […]

0Shares

Adnan Ash-Shareef

 

În Univers se află numeroase căi, între care şi orbitele planetelor, stelelor, galaxiilor şi nebuloaselor. Cititorului îi sunt suficiente următoarele informaţii astronomice despre orbitele stelelor pentru a-şi forma o imagine simplă despre măreţia Universului, despre măreţia Creatorului Universului şi despre măreţia acestui verset în care Domnul a jurat pe căile cerului.

univers-2Dacă cineva acordă raţiunii sale un răgaz pentru meditaţie şi iese într-o noapte senină, fără lună, şi priveşte cerul de deasupra lui şi dacă află apoi că stelele pe care le vede cu ochiul liber nu reprezintă în realitate decât o părticică neînsemnată din cele o sută de miliarde de galaxii care au fost numărate până în momentul de faţă, cea mai mică dintre ele fiind alcătuită din mii de miliarde de stele, fiecare dintre ele rotindu-se pe o orbită proprie, probabil că atunci va înţelege ceva din sensul jurământului lui Allah Preaputernicul şi Preaînaltul:

Jur pe cerul cel bine întocmit! Voi vă aflaţi în vorbă învrăjbită prin care este ţinut departe de el cel care a fost îndepărtat. (Adh-Dhariyat: 7-9).

Dacă vom reflecta cu adevărat la sensurile cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

Oare nu se uită ei spre cerul de deasupra lor cum l-am înălţat Noi şi l-am înfrumuseţat şi cum nu are niciun fel de crăpături? (Qaf: 6),

ştiind că în cerul de deasupra noastră (adică în atmosfera terestră) se află „căi” care curăţă pământul nostru de gazele dăunătoare ce se înalţă de pe el, „căi” pe care omul le-a descoperit şi a putut să le urmeze în secolul al XX-lea, când a pătruns cu navele sale cosmice în spaţiul extraterestru, atunci probabil că va înţelege mai mult din sensurile cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

Jur pe cerul cel bine întocmit! (Adh-Dhariyat: 657).

Dacă vom reflecta la crearea cerurilor şi a pământului, respectând cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Oare n-au văzut ei că Allah nu a creat cerurile şi pământul şi ceea ce este între ele decât întru adevăr şi pentru un termen hotărât? (Ar-Rum: 8),

ştiind că Pământul, care nu este în raport cu Universul decât precum un grăunte de nisip în marele deşert Ar-Rub al-Khali (deşert din peninsula Arabă), urmează o traiectorie ovală în jurul Soarelui, cu o lungime de aproximativ 9.600 milioane de kilometri, fără să se ciocnească de milioanele de stele şi planete risipite în Univers, probabil că pe unii dintre noi ne va cuprinde spaima şi smerenia în faţa măreţiei Creatorului manifestată înîmpărăţia Sa şi probabil că vom înţelege ceva din sensurile cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

El ţine cerul ca să nu cadă peste Pământ decât cu voia Sa. (Al-Hajj: 65)

şi vom înţelege jurământul Său pe cer şi pe căile lui.

Dacă omul ar cunoaşte ceva din ştiinţa astronomiei simple care se află în bibliotecile ştiinţifice, dacă ar rămâne singur în fiecare zi, vreme de câteva minute, pentru a medita la lumile stelelor şi a planetelor pe care le vede într-o noapte senină şi fără lună, şi dacă ar reflecta îndelung la versetele cele sfinte ale lui Allah care se referă la astronomie, probabil că ar ajunge să devină dintre „aceia care au minte”, adeverindu-se cuvintele lui Allah Preaînaltul:

În crearea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte, care Îl pomenesc pe Allah stând [în picioare], şezând [jos] sau pe o parte, şi cugetă la facerea cerurilor şi a pământului [zicând]: «Doamne, n-ai făcut aceasta în deşert! Slavă Ţie! Apără-ne pe noi de pedeapsa Focului!» (Aal ’Imran: 190-191).

 

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2

0Shares

Foloasele munţilor

Adnan Ash-Sharif   Şi munţii i-a fixat,…  (Coran) Munţii reprezintă factorul principal în acumularea apei dulci şi în fixarea solului. Dacă nu ar fi munţii, cea mai mare parte a apei căzute din cer s-ar scurge în mare fără să se adune în pământ şi ar purta solul cu ea. Acest adevăr ştiinţific pare astăzi […]

0Shares

Adnan Ash-Sharif

 

Şi munţii i-a fixat,…  (Coran)Lake-in-the-mountains

Munţii reprezintă factorul principal în acumularea apei dulci şi în fixarea solului. Dacă nu ar fi munţii, cea mai mare parte a apei căzute din cer s-ar scurge în mare fără să se adune în pământ şi ar purta solul cu ea. Acest adevăr ştiinţific pare astăzi axiomatic, dar ştiinţa nu l-a cunoscut decât în urmă cu ceva mai bine de o sută de ani. Cei mai mulţi hidrologi credeau până la mijlocul secolului XIX că sursele apelor dulci şi izvoarele subterane se află în apa de mare, care s-ar infiltra în straturile pământului, unde s-ar purifica de sarea din ea şi apoi ar izbucni sub forma râurilor, pentru a se întoarce din nou în mare. Dar Revelaţia a arătat că sursa apei dulci se află în cer şi nu în mare, după cum a arătat care este rolul munţilor înalţi în acumularea apei şi în formarea râurilor cu apă dulce:

Şi Noi trimitem vânturile care fecundează şi trimitem apă din cer, pe care v-o dăm de băut, însă voi nu o puteţi strânge. (Al-Hijr: 22).

Sursele apelor Nilului nu au fost cunoscute în secolul XIX (1862), când descoperitorii Speke si Grant au confirmat că apele Nilului Alb provin din impactul dintre vaporii de apă, care se ridică din Oceanul Indian şi munţii înalţi din Kenya, unde se condensează la impactul cu vârfurile reci ale munţilor şi se transformă în cascadele ce constituie izvoarele acestui afluent al Nilului. Aproximativ asemănător stau lucrurile şi în cazul fluviului Congo. Constatăm legătura dintre munţii înalţi şi apele dulci şi în cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Şi nu am făcut pe el munţi trainici, semeţi şi nu v-am dat vouă să beţi apă dulce? (Al-Mursalat :27).

Munţii joacă rolul unui filtru pentru zăpezile care le acoperă vârfurile şi apele care cad peste ei, întrucât apa se scurge foarte încet către straturile lor interioare si pământul din vecinătatea lor, unde se  acumulează apele freatice. Dacă nu ar exista munţii, cea mai mare parte a apei căzute din cer s-ar scurge în mare, adeverindu-se cuvintele lui Allah Preaînaltul:

 Şi Noi am pogorât apă din cer cu măsură. Apoi, Noi am făcut să stea în pământ, cu toate că avem puterea să o facem să dispară.   (Al-Mu`minun: 18).

Munţii bogaţi care se reînnoiesc

În munţi sunt dâre albe şi roşii, cu felurite culori, şi stânci foarte negre?!  (Fatir: 27).

Ne-am oprit îndelung asupra cuvântului judad “dâre”, pe care cele mai multe comentarii ale Coranului l-au explicat ca însemnând “cărări” şi prin aceasta s-a limitat sensul versetului sfânt la următoarele: “A creat munţii pe care sunt dâre de diferite culori”. Dar se ştie că acest cuvânt are mai multe sensuri, aşa după cum aflăm din „Lisan al-Arab”: judad este plural de judda, cu sensul de “cărări”. Dar judad este şi plural de jadda, cu sensul de lucru care se reînnoieşte. Iar jadd înseamnă “bogat”, ca în ruga Trimisului cel generos : “Doamne, nu poate nimeni împiedica ceea ce ai dat şi nu poate nimeni să dea ceea ce ai oprit, şi nu este de folos măreţia celor măreţi, în faţa Ta!”. Un alt sens al cuvântului judad, în afară de “cărări “, este acela de “lucruri bogate, care se reînnoiesc”.

Pornind de la aceasta, constatăm dar – Allah ştie cel mai bine ! – că versetul lui Allah Preaînaltul “A creat munţii pe care sunt dâre de diferite culori” are şi un alt sens, adică Domnul a făcut ca unii munţi să se reînnoiască şi să dispună de bogăţii. Oare a descoperit stiinţa despre munţi ceva de acest fel?

Explorarea Polului Sud a început în anul 1820 şi s-a descoperit că este vorba de un continent acoperit de zăpezi îngheţate care se ridică până la înălţimea de 1500 metri şi că acest munte uriaş de gheaţă care se reînnoieşte de milioane de ani reprezintă 90% din rezervele de apă dulce pe care Creatorul le-a depus în pământ.

Munţii care conţin fier, cupru, aur, pietre preţioase, marmură de diverse culori sunt, de asemenea, o sursă de bogăţie, care doar rareori se epuizează.

Dimpotrivă, această bogăţie se reînnoieşte încet, cu trecerea timpului, în ciuda ameninţării cu epuizarea venită din partea omului şi a factorilor naturali, aşa cum sunt aerul, soarele şi apa, şi aceasta pentru că munţii au rădăcini adânci în straturile pământului şi, pe măsură ce vârfurile şi platourile lor se uzează, se ridică rădăcinile din adâncul pământului şi reînnoiesc ceea ce au consumat omul şi natura. Munţii Apalaşi din America de Nord, de pildă, în ciuda vârstei lor estimate la mii de milioane de ani şi a factorilor de eroziune, continuă să fie semeţi şi înalţi însă ei nu mai au rădăcini în adâncul pământului.

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2

0Shares

Profesorul Goeringer despre fazele embrionare menționate în Coran

Abdullah M. Al-Rehailli Vi-l prezentăm pe dr. G. C Goering, şef de catedră şi profesor asociat la catedra de embriologie medicală din cadrul Departamentului de Biologie Celulară, Școala de Medicină, Universitatea Georgetown, Washington D.C. L-am întâlnit şi l-am întrebat dacă în istoria embriologiei a existat vreo menţiune referitoare la diferitele faze ale dezvoltării embrionare şi […]

0Shares

Abdullah M. Al-Rehailli

Vi-l prezentăm pe dr. G. C Goering, şef de catedră şi profesor asociat la catedra de embriologie medicală din cadrul Departamentului de Biologie Celulară, Școala de Medicină, Universitatea Georgetown, Washington D.C. L-am întâlnit şi l-am întrebat dacă în istoria embriologiei a existat vreo menţiune referitoare la diferitele faze ale dezvoltării embrionare şi dacă existau cărţi de embriologie pe vremea Profetului sau în secolele care au urmat în care să se menţioneze aceste faze sau dacă diviziunile între aceste faze diferite aveau să fie cunoscute la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. El a răspus că grecii antici erau preocupaţi de studiul embriologiei şi mulţi dintre ei au încercat să descrie ce se întîmplă cu embrionul şi cum se dezvoltă. Am fost de acord cu el, că  Aristotel printre alţii a încercat să expună unele teorii asupra subiectului, dar exista vreo menţiune făcută asupra acestor stadii?

Aceste stadii nu au fost cunoscute până la mijlocul secolului 19. Ele au fost considerate ca fiind ceva cert abia la începutul sec 20. După o lungă discuţie profesorul Goeringer a spus că nu existau nici un fel de menţiuni în legătură cu acest subiect.  hqdefault

Atunci l-am întrebat dacă a existat vreo terminologie specifică aplicată acestor faze similară celei din Coran. Răspunsul lui a fost negativ.

L-am întrebat care este opinia domniei sale cu privire la aceşti termeni pe care îi utilizează Coranul pentru a descrie fazele prin care trece embrionul în cele 9 luni de gestaţie. După lungi discuţii el a prezentat un studiu la a opta Conferinţă Medicală din Arabia Saudită.

El a menţionat în studiu prea marea ignoranţă a omului în ceea ce priveşte aceste faze, a discutat şi despre precizia şi simplitatea termenilor coranici care descriu dezvoltarea fătului. Iată cum a explicat punctul său de vedere prof.Goeringer: „Câteva versete din Coran conţin descrieri ai dezvoltării  umane uşor de înţeles. Ele descriu totul chiar şi faza unirii gameţilor prin organogeneză. Anterior nu a existat o astfel de descriere atât de complexă a dezvoltării umane.

Şi nicio clasificare sau terminologie. Această descriere antedatează cu multe secole înregistrarea diferitelor stadii ale dezvoltării embrionului uman şi ale fătului. Am discutat cu prof.Goeringer despre o descoperire recentă care spulberă multe dintre întrebările pe care şi le pun unii creştini.

Naşterea miraculoasă a lui Iisus dintr-o mamă fecioară reprezintă una din credințele fundamentale în Creștinism și Islam. Unii dintre creştini insistă asupra faptului că totuşi el trebuie să fi avut şi tată. Şi ei consideră că este imposibilă naşterea dintr-o fecioară, imposibilă din punct de vedere ştiinţific. Ei susţin aceasta dar ei nu ştiu că poate exista creaţie fără tată, iar Coranul are un exemplu în acest sens: crearea lui Adam.

Înaintea lui Allah Preaînaltul, Isus este asemeni lui Adam pe care El l-a făcut din lut şi apoi ia zis lui ,,Fii” şi el a fost. (An-Nisaa 4:59).

 

Dacă clasificăm ființele umane în funcție de modul în care au fost create, putem spune că există trei tipuri:

-Adam creat fără mamă şi tată,

-Eva creată fără mamă,

-Isus Christos care a fost creat fără tată.

De aici putem deduce lesne că Cel Care l-a creat pe Adam a fost capabil să îl creeze şi pe Isus.

Cu toate acestea creştinii încă mai continuă polemica pe această temă deşi Allah Preaînaltul le-a trimis lor dovadă după dovadă şi mărturie după mărturie. Şi când sunt întrebaţi de ce insistă cu această controversă ei răspund că nu au văzut sau nu au auzit de cineva care să fi fost conceput fără tată sau fără o mamă.

Acum ştiinţa modernă a descoperit că multe animale şi creaturi din această lume se nasc fără fertilizare din partea masculină a speciilor.

De exemplu, trântorul nu este altceva decât produsul unui ou nefecundat de mascul. Ouăle fecundate de mascul vor da naştere albinelor. Trântorii sunt creaţi din ouăle reginei. Mai putem oferi multe exemple în acest sens din lumea animală.

Astăzi omul are suficiente cunoştinţe care să îl ajute să realizeze anumite organisme fără a fi necesară participarea masculului la fecundare.

Profesorul Goeringer a spus: ,,ouăle nefertilizate ale multor specii de amfibii şi mamifere inferioare pot fi stimulate mecanic printr-un fel de penetrare cu acul , fizic prin şocuri electrice sau chimic utilizând anumite substanţe să-şi continue dezvoltarea. La unele specii acest tip de dezvoltare partogenetică este naturală.” Allah ne-a oferit răspunsul definitiv creându-l pe Adam.

Unii creştini privesc aceasta ca pe un lucru deplasat. Li se pare imposibil ca o fiinţă umană să existe fără aportul unei mame şi al unui tată. Allah le-a arătat lor o astfel de fiinţă. Este scris în Coran astfel:

Şi cei cărora li s-a dat ştiinţa văd că ceea ce ţi s-a trimis de către Domnul tău este Adevărul care călăuzeşte către calea Celui Puternic şi vrednic de Laudă. (Saba’:6)

Și voi veţi cunoaşte vestea lui după un timp! (Sad:88)

Noi le vom arătat semnele Noastre în cele mai îndepărtate zări ale pământului şi în sufletele lor înşişi, astfel încât să le fie limpede că el Coranul , este Adevărul. Oare nu este de ajuns că Domnul tău este martor la toate? (Fussilat:53)

Fiecare profeţie are timpul său când o vei cunoaşte. (Al-‘An’am:67)

 

 

______________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 11

0Shares