Tensiuni spirituale – partea a 2-a

  F. Gulen   A-L prefera pe Dumnezeu și pe Mahomed oricărui alt lucru înseamnă, într-un sens mai restrâns, a prefera elementele primare ale credinței oricărui alt lucru. Dacă iubirea de Dumnezeu există în inimile noastre și Lumina lui Dumnezeu pe fețele noastre, atunci totul există și are un înțeles. Altminteri,nu ar fi nici o […]

 

F. Gulen

 

A-L prefera pe Dumnezeu și pe Mahomed oricărui alt lucru înseamnă, într-un sens mai restrâns, a prefera elementele primare ale credinței oricărui alt lucru. Dacă iubirea de Dumnezeu există în inimile noastre și Lumina lui Dumnezeu pe fețele noastre, atunci totul există și are un înțeles. Altminteri,nu ar fi nici o diferență între existență și non-existență. Toți credincioșii, și într-o anumită măsură toată creația îi motivează ulterior pe cei credincioși ce se integrează într-o asemenea iubire. Credincioșii care se scufundă în dragostea de Dumnezeu iubesc oameni sau lucruri doar de dragul Lui. Aceasta este o parte importantă în a stabili congregația pe care Dumnezeu o dorește.

Este de asemenea important să luptăm înpotriva necredinței folosind tensiunea spirituală. Persoanele care au simțit gustul dulce al credinței ar trebui să simtă dezgust, chiar și ură în fața necredinței, corupției, perversităților, imoralității și nerecunoștinței. Cel ce pierde acest dezgust nu își dorește să vadă necredința ștearsă din inimile oamenilor și înlocuită cu credința. Pentru a realiza acest scop, credincioșii trebuie să simtă un entuziasm profund și o dragoste enormă pentru credință, precum și o ură puternică împotriva necredinței. Pentru a conserva tensiunea spirituală, chiar și cea a umanității și a națiunii, este necesar să ne opunem tuturor tipurilor de necredință; rău, vicii, anarhie, agitație și dezordine.

Inamicii s-au revărsat asupra noastră pentru a ne distruge tensiunea spirituală. Ei au descris jihad-ul (lupta) împotriva necredinței ca o opresie și o cruzime, cucerire și invazie. Așa cum poetul Iqbal a spus: au transformat leii cu o istorie glorioasă în oi. Acei musulmani care și-au pierdut tensiunea spirituală rămân în cea mai mare măsură neafectați de invazie, exploatare și umilință; nici nu rezistă dacă le sunt atacate mândria personală, onoarea, onestitatea și bunul nume. Credincioșii ce își conservă această tensiune dobândesc ceea ce își doresc și încearcă să înlăture ceea ce lui Dumnezeu nu îi este pe plac.

spiritualitatePe scurt, tensiunea spirituală reprezintă ura pentru necredință și pasiunea enormă pentru credință. Punctul crucial este că această tensiune nu presupune luptă stradală ci mai degrabă semnifică trăirea entuziasmului, a agitației și a emoțiilor provocate de miile de lupte zilnice din conștiința ta, suferința spirituală și mentală, preocuparea de problemele și suferințele oamenilor, gata mereu și dispuși de a risca totul pentru binele celorlalți, a “muri” și a “renaște” în fiecare zi, a simți suferința oamenilor ce pășesc pe căi greșite în timp ce trăiești într-o asemenea atmosferă letală de necredință și deviere de la drumul cel bun.

Asemenea credincioși pot câștiga răsplata martirismului prin demonstrarea unor asemenea sentimente și dedicări. Nimic nu poate induce în depresie sau teroriza asemenea oameni- nici circumstanțele dificile, nici ceața, nici fumul (ignoraței)- căci ei sunt imuni la necredință. Asta înțelegem prin tensiune spirituală. O societate care pierde această tensiune poate fi văzută ca lipsită de spirit, deși forma lor fizică încă mai există. Dumnezeu permite opresorilor și tiranilor să atace asemenea societăți, pentru a trimite corpurile fără viață pe drumul sufletelor pierite deja.

Moartea începe în suflet și în inimă și abia mai târziu acaparează corpul. Înfrângerea spirituală este urmată întotdeauna de cea fizică. Dumnezeu nu îi părăsește niciodată pe cei care își mențin sufletele în viață, iar cei care nu își pot menține tensiunea spirituală sunt destinați morții. Este doar un capriciu pentru acești oameni să presupună că au viață religioasă. Chiar dacă are loc o reînviere, este pentru că unii oameni chiar și-au conservat tensiunea spirituală. Dumnezeu este Singurul care oferă sprijin și putere tuturor în ceea ce ei fac.

 

sursa: ro.fgulen.com

Source Link

Views: 2

Tensiunea spirituală – 3

  F. Gulen Menținerea tensiunii spirituale este mai grea decât obținerea ei. De aceea este nevoie de perseverență și hotărâre pentru a o câștiga. Tensiunea încetează treptat din cauza obișnuinței și familiarizării. Credincioșii se pot obișnui cu acel lucru pentru care ei luptă și deci se plictisesc de el. Uneori egoismul, pasiunea, ambiția, invidia, lăcomia, […]

 

F. Gulen

Menținerea tensiunii spirituale este mai grea decât obținerea ei. De aceea este nevoie de perseverență și hotărâre pentru a o câștiga. Tensiunea încetează treptat din cauza obișnuinței și familiarizării. Credincioșii se pot obișnui cu acel lucru pentru care ei luptă și deci se plictisesc de el. Uneori egoismul, pasiunea, ambiția, invidia, lăcomia, avariția, iubirea de putere și de poziție socială, comoditatea și letargia le înnăbușesc entuziasmul și dorința de a servi căii lui Dumnezeu. O asemenea dezvoltare poate duce la pierderea calităților spirituale deja acumulate și la o voință blocată. Fără tensiune spirituală activă, credincioșii nu Îi pot servi lui Dumnezeu, Islamului și celorlalți oameni.

Din fericire, există oameni în jurul nostru care ar trebui lăudați pentru că sunt bune exemple în acest sens. De exemplu,nu voi uita niciodată răspunsul unei asemenea persoane atunci când am întrebat-o dintr-un anume motiv dacă a stat acasă pentru câteva zile: ” Nu stau niciodată acasă dacă am de îndeplinit o sarcină.”

Doctorii prescriu medicamente și vaccinuri pentru diferite boli și ne sfătuiesc să le urmăm îndeaproape, chiar dacă vrem sau nu. Noi urmăm aceste sfaturi medicale pentru a ne rezolva problemele fizice. Nu ar trebui să fim mai atenți la ceea ce ne este prescris pentru afecțiunile noastre spirituale? Cum am putea noi conserva această tensiune spirituală și a ajunge la rangul Profetului (s.a.a.w.s) și cel al Companionilor săi dacă nu ne îndreptăm atenția spre aceste lucruri?

Am câteva recomandări:

Nu sta singur, căci “lupul va devora oaia ce stă departe de turmă.” Cei ce stau separați de prieteni sau de congregația lor, sunt ușor de acaparat de către Satan. Declinul lor începe atunci când aceștia se lamentează asupra a ceea ce nu au putut realiza. Oricum, la scurt timp ei vor critica faptele prietenilor lor, o atitudine ce înrăutățește totul treptat până când ei ajung să nege scopul și idealurile cauzei și spun că ceea ce se întâmplă este neadecvat sau nu este necesar. Când este atins acest punct, asemenea oameni se află în pericolul de a se pierde pe ei înșiși.

Caută mereu căi noi de a-ți extinde cunoașterea și înțelegerea, mai ales cunoașterea spirituală, și continuă să cauți mereu și să afli lucruri noi. Dumnezeu ne-a deschis Universul precum o carte și a trimis Profeții și Cărți Divine care să ne învețe despre el. Nenumărați învățați și erudiți au trudit în a căuta cunoașterea și înțelepciunea, în a înțelege și a explica aceste cărți ale Legilor (Shari’a) și cartea creației. Precum albinele colecteză mierea din mii de flori, așa și ei au contribuit la producerea mierii în stupii cunoașterii. Totul trebuie studiat cu atenție și evaluat ca întâmplări ce se petrec în concordanță cu cererile și scopul Înțelepciunii Divine. Dacă am fi capabili să facem acest lucru, am putea considera că acționăm în armonie cu Divinitatea. Cei ce nu pot face asta își pierd vitalitatea căzând în corupție, devenind ineficaci.

Contemplarea morții este un factor important. A muri înainte de timpul care îți este prescris reprezintă un mod de a descoperi adevărata viață. Stoparea ambițiilor lumești ce ne obosesc la maxim este posibilă doar prin moarte, prin a înțelege că adevărații noștri prieteni ne așteaptă acolo și că adevărata fericire există dincolo de mormânt.

spiritualitateIdealul nostru cel mai mare nu este să ajungem la prietenul nostru drag (Profetul), la Paradis și la Frumusețea Divină? Ar trebui să facem tot posibilul să nu renunțăm niciodată la a lupta pentru asta. Îmi plac foarte mult caii și folosesc comparația cu caii pentru a descrie oamenii care urmează calea lui Dumnezeu. Un cal nu spune niciodată că este obosit și nu oferă scuze pentru a nu mai alerga; aleargă până când inima i se oprește și apoi moare. Moartea este scuza lui de a nu mai alerga. Toți cei dintre noi care luptăm pentru Cauza Lui ar trebui să fim precum caii- să alergăm spre calea lui Dumnezeu, fără pauză, fără scuză, până la moarte.

Alege-ți un prieten care te va ridica atunci când vei fi jos și te va preveni în momentele grele. Asemenea prieteni vor observa moleșirea noastră și ne vor ridica prin sfaturi și avertismente. Deși ar fi puțin incomodă la început, această sugestie te va ajuta foarte mult.

În momentul în care simți o moleșire, o suferință în inima ta, o lipsă de entuziasm, vorbește cu prietenul tău și spune-i ceea ce ți se întâmplă deoarece el te va ajuta să îți revii, salvându-te de la situații chiar mai dureroase și înlocuindu-ți durerea cu plăcerea spirituală. Am apelat adesea la o asemenea persoană, mai tânără decât mine, o persoană care a fost studentul meu, iar sugestiile lui întotdeauna mi-au fost de folos. Oricine poate forma o astfel de legătură, dacă este gratuită și în numele lui Dumnezeu.

Există un proverb ce spune: “Bate fierul cât e cald.” Acest proverb se aplică celor ce Îi servesc lui Dumnezeu. Este un criteriu psihologic acela că suntem mai mult interesați de afacerile noastre decât ale celor din jur, căci chiar dacă acestea sunt importante în principiu, ne afectează doar pe plan secundar și indirect. Toți ar trebui să ne asumăm răspundere și sarcini, mai mari sau mai mici asupra sarcinilor ce le avem de îndeplinit.

Atâta timp cât urmăm aceste sugestii cu adevărat, in sha Allah ne vom conserva și ne vom întări tensiunea spirituală.

Source Link

Views: 2

Mita pentru îndepărtarea nedreptății

    Acela care a pierdut un drept la care nu poate ajunge decât recurgând la mită sau acela care a avut parte de o nedreptate şi nu poate scăpa de ea decât prin mită este preferabil să aibă răbdare până ce Allah îl va ajuta să găsească cea mai potrivită cale pentru a scăpa […]

 

 

mităAcela care a pierdut un drept la care nu poate ajunge decât recurgând la mită sau acela care a avut parte de o nedreptate şi nu poate scăpa de ea decât prin mită este preferabil să aibă răbdare până ce Allah îl va ajuta să găsească cea mai potrivită cale pentru a scăpa de nedreptate şi pentru a-şi dobândi dreptul.

Iar dacă a urmat calea mituirii, păcatul îi revine celui care primeşte mită şi lui nu-i revine în acest caz păcatul celui care dă mită, de vreme ce a încercat toate celelalte mijloace, dar au fost fără folos, şi de vreme ce se eliberează de o nedreptate sau îşi redobândeşte un drept al său fără să încalce drepturile celorlalţi.

Unii teologi au dedus acest lucru din hadisele despre aceia care îi cereau Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – în mod insistent milostenie, iar el le dădea, fără să li se fi cuvenit. Omar a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: “Unii dintre voi nu ies cu darurile lor de la mine ducându-le la subsuoară fără să ştie că ele sunt foc!” Atunci Omar l-a întrebat: O, Trimis al lui Allah! De ce le-ai dăruit dacă ai ştiut că ceea ce le~dai este foc pentru ei? Iar el i-a răspuns: “Ce să fac? Ei cer insistent de la mine, iar Allah Preamăritul şi Prealăudatul nu voieşte ca eu să fiu zgârcit!”[1]

 

Dacă presiunea insistentă l-a determinat pe Profet – Allah să-l binecuvân­teze şi să-l miluiască! – să dea celui care a cerut ceea ce ştia că este foc pentru acela care-l primeşte, atunci cum va fi presiunea nevoii de a îndepărta nedreptatea şi de a dobândi un drept cuvenit?!

 

 

[1] Relatat de Abu Ya’la cu un isnad bun şi de Ahmad cu surse autentice (N.A.)

 

 

sursa: Islam Romania

Source Link

Views: 101