In cartea “Omul si astrele” , aparuta la Editura Dacia in 1986, autorul prezinta 5 enigme ale evolutiei omului– 5 probleme foarte serioase care nu se incadreaza deloc in scenariul evolutionist, punand sub semnul intrebarii intreaga teorie. Vor fi amintite toate, insa vom insista doar asupra a doua din ele. 1. Teoria evolutionista nu […]
In cartea “Omul si astrele” , aparuta la Editura Dacia in 1986, autorul prezinta 5 enigme ale evolutiei omului– 5 probleme foarte serioase care nu se incadreaza deloc in scenariul evolutionist, punand sub semnul intrebarii intreaga teorie. Vor fi amintite toate, insa vom insista doar asupra a doua din ele.
1. Teoria evolutionista nu poate explica de ce stramosii omului au trecut de la pozitia patrupeda la cea bipeda, care nu asigura niciun avantaj momentan.
2. Teoria evolutionista nu poate explica de ce a crescut atat de mult volumul creierului omenesc, depasind necesitatile concrete ale fiintei umane.
3. Teoria evolutionista nu poate explica de ce stramosii omului au pierdut blana, care era pentru ei cel mai bun mijloc de aparare.
4. Teoria evolutionista nu poate explica de ce instinctual sexual s-a exacerbat la om, in timp ce la animale nu depaseste necesitatile de perpetuare a speciei.
5. Teoria evolutionista nu poate explica aparitia limbajului articulat.
“Toate acestea– spune autorul lucrarii- sunt adevarate enigme.”
Când Darwin şi-a elaborat teoria despre originea speciilor şi a pus-o pe seama evoluţiei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, diverse ramuri ale ştiinţelor materiale, ştiinţelor biologiei şi regulile cercetării ştiinţifice se aflau încă în faşă. Dacă vom şti că numărul speciilor de fiinţe vii, care au fost studiate şi clasificate până la scrierea acestor rânduri, este de aproximativ un milion şi jumătate de specii şi că tot cam atâtea sau poate chiar mai multe nu au fost studiate, vom înţelege dificultatea problemei originii speciilor pe care încearcă să o rezolve cercetătorii. În faţa unei astfel de difilcutăţi, s-a aflat şi Darwin şi a încercat să o rezolve prin teoria selecţiei naturale. Odată cu descoperirea geneticii, la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu progresele înregistrate de biochimia organică, de embriologia comparată, de paleontologie şi de ştiinţa despre comportamentul animalelor, în secolul al XX-le, teoria lui Darwin referitoare la evoluţie şi alte teorii asemănătoare au primit lovituri zdrobitoare din partea tuturor acestora.
Source Link
Views: 1
Istoria ne demonstrează că atunci când omul a încercat să se substituie divinităţii şi a creat propriile legi, interzicând şi permiţând lucrurile după bunul său plac, el a dat naştere unora dintre cele mai josnice fapte. Aşa se face că aztecii şi alte popoare din antichitate aduceau jertfe umane zeităţilor lor. Indienii, romanii, spartanii, perşii şi multe alte civilizaţii aveau societatea împărţită pe clase, generându-se în acest fel nedreptăţi şi nemulţumiri care nu de puţine ori au dus la vărsare de sânge.
