Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Tag: abu bakr

Hijrah: planificare perfectă și încredere în Allah – 2

Hijrah: planificare perfectă și încredere în Allah – 2 ~ partea a doua ~ Dr. Ali Al-Halawani Planificarea perfecta   Fara nicio indoiala, Hijrah a fost martora unui numar impresionant de incidente care au demonstrat grija perfecta a lui Allah fata de Profetul Sau, pentru siguranta lui personala. Unul dintre acestea il reprezinta faptul ca […]

Hijrah: planificare perfectă și încredere în Allah – 2

~ partea a doua ~

Dr. Ali Al-Halawani

Planificarea perfecta

 

Fara nicio indoiala, Hijrah a fost martora unui numar impresionant de incidente care au demonstrat grija perfecta a lui Allah fata de Profetul Sau, pentru siguranta lui personala. Unul dintre acestea il reprezinta faptul ca Allah l-a inzestrat cu ajutoare nevazute, pe langa manifestarea milei si linistii asupra sa. Qur’an-ul afirma aceasta:

Daca voi nu-i veniti in ajutor, [sa stiti ca] l-a ajutat Allah mai inainte, cand cei care nu credeau l-au alungat, ca unul dintre cei doi. Cand ei doi se aflau in pestera si cand el i-a zis insotitorului sau: Nu fi mahnit, caci Allah este cu noi!” Si a pogorat Allah linistea Sa asupra lui s ii-a venit in ajutor cu osteni pe care voi nu i-ati vazut si a facut cuvantul celor care nu credeau sa coboare in jos, in timp ce cuvantul lui Allah s-a inaltat cel mai sus. Iar Allah este Puternic si Intelept. (At-Tawbah 9:40)

Cu toate acestea, avalansa incidentelor a fost calauzita de legile natural cauzate de Allah pentru a-i gestiona viata prezenta si guverna tot ce are loc in ea. Aceasta poate fi vazuta in ceea ce urmeaza.

Odata ce Profetului i-a fost poruncita emigrarea la Medina, el s-a increzut in Abu Bakr As-Siddiq (Allah sa fie multumit de el!), cel mai apropiat prieten si companion. Au fost pregatite pentru drum doua camile de cel din urma. Profetul  a fost de accord sa ia una pentru el, cunoscuta mai apoi  sub numele de Al-Qaswaa, spunand ca va plati pretul ei.

Pentru a-i infrunta pe quraisiti, Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) i-a spus lui ‘Ali ibn Abi Talib (Allah sa fie multumit de el!), varul si companionul sau, sa doarma in patul lui si sa se acopere cu mantia sa verde, asigurandu-l de siguranta deplina de care se va bucura sub protectia lui Allah, niciun rau neputandu-se atinge de el. Este remarcabil ca ‘Ali avea  la acea vreme mai putin de doisprezece ani!

Profetul (Pacea fie asupra lui!) a inchiriat o calauza care cunostea foarte bine drumurile in desert pentru a-i indruma pe calea spre Medina si a anula vreo posibilitate de ratacire prin desert. Este remarcabil, de asemenea, ca acea calauza cunoscuta sub numele de ‘Abdullah ibn Urayqit era pe vremea aceea inca un necredincios. Cu toate acestea, Profetul, sub indrumarea divina, l-a inchiriat pe baza a doua calitati principale: experienta profesionala ca ghid si onestitatea sa binecunoscuta.

hijraPentru a camufla mai mult aceasta plecare, Profetul si Abu Bakr au luat un drum neobisnuit spre Medina. In loc sa porneasca la drum prin nordul Meccai spre Medina, asa cum se asteptau politiestii, ei au mers de-a lungul unui drum la care ei se asteptau cel mai putin, prin sudul Meccai, drum care ducea spre Yemen. Ei au ajuns la pestera cunoscuta cu numele de Thawr, unde au poposit timp de  trei zile, pana ce urmele lor au fost pierdute.

Hijrah: planificare perfectă și încredere în Allah – 2

Abdullah fiul lui Abu Bakr se amesteca printre quraishiti, alaturandu-se intrunirilor lor pentru a aduna informatii, iar mai apoi ii vizita in pestera pe tatal au si pe Profet pentru a-i informa in legatura cu ultimele noutati ale situatiei din Mecca. Sora lui, Asmaa’ fata lui Abu Bakr (Allah sa fie multumit de ea!) le aducea provizii de mancare de doua ori pe zi tatalui sau si Profetului. Pe langa acestea, ‘Amir ibn Fuhairah, ciobanul oilor lui Abu Bakr, mergea pe urmele lui ‘Abdullah si lui Asmaa’ pentru a le sterge urmele pasilor lasate in drum. Acestea pentru ca arabii erau renumiti pentru abilitatea lor de a afla indicii din urmele de pasi lasate in drum si ar fi ghicit pe care  drum au luat-o Profetul si companionul sau, iar intregul plan ar fi esuat.

Precautia foarte mare a Profetului si a lui Abu Bakr in toate actiunile lor de-a lungul calatoriei a fost una remarcabila. Oricui intreba de identitatea tovarasului sau de drum, Abu Bakr ii raspundea ca era un om care l-a calauzit spre acest drum. Cel care intreba credea ca Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) era un ghid de drum, insa Abu Bakr se referea la cineva care il indrumase pe calea binelui. (Al-Bukhari)

In felul acesta, folosindu-si inteligenta  sa, Abu Bakr a raspuns celui care intreba fara sa dezvaluie identitatea Profetului sau sa apeleze la minciuna in vreun fel.

Alegerea  Medinei  ca destinatie finala nu fusese intamplatoare sau vreun gand trecator. Din contra, fusese o decizie bine gandita si o alegere premeditata. Aceasta se datora asezarii geografice strategice a Medinei de atunci, localizare care ar fi oferit statului Islamic ce avea sa se formeze, o mare influenta in evenimentele majore si intamplarile de pe tot cuprinsul Peninsulei Arabice. Pe langa aceasta, structura demografica unica cuprindea cele trei triburi evreiesti: Banu Qainuqa’, Banu Quraizah si Banu An-Nadir, triburi alaturate arabilor apartinand triburilor Aws si Al-Khazraj. In afara de aceasta, locuitorii Medinei aveau preocupari de Da’wah de cand il intalnisera de doua ori pe Profet (Pacea fie asupra lui!) la ‘Aqabah unde ii jurasera legamant. Astfel, ei erau pregatiti sa ii primeasca pe musulmani si pe Profet ca un prim pas spre formarea statului musulman.

 

 

sursa: New-Muslims.info

Source Link

Views: 3

Emigrarea Profetului – partea a 6-a

  5. În drum spre Medina, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – l-a întâlnit pe Abu Buraida, unul dintre cei conduşi de lăcomie pentru obţinerea răsplăţii quraişilor. De îndată ce l-a văzut pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi a vorbit cu el, Abu Buraida a îmbrăţişat islamul […]

5. În drum spre Medina, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – l-a întâlnit pe Abu Buraida, unul dintre cei conduşi de lăcomie pentru obţinerea răsplăţii quraişilor. De îndată ce l-a văzut pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi a vorbit cu el, Abu Buraida a îmbrăţişat islamul împreună cu alţi şaptezeci dintre oamenii săi. El şi-a scos turbanul şi l-a legat în jurul lancei sale ca pe o flamură, drept mărturie că îngerul păcii şi armoniei venise să umple întreaga lume de cinste şi dreptate.

6. Cei doi emigranţi şi-au reluat călătoria. În această perioadă, l-au întâlnit pe Az-Zubair, care se afla în fruntea unei caravane ce se întorcea din Siria. Ei s-au salutat călduros şi Az-Zubair le-a dăruit două veşminte albe, pe care ei le-au acceptat cu recunoştinţă. Într-o zi de luni, pe 8 Rabi’ Al-Auual, în cel de-al treisprezecelea an al Profeţiei, adică pe 23 septembrie 622 e.n., Mesagerul lui Allah a sosit la Quba’.

De îndată ce s-a răspândit vestea sosirii lui Muhammad, mulţimea din Medina a început să se îngrămădească pe vârfurile munţilor şi în copaci. Veneau în fiecare dimineaţă şi aşteptau cu nerăbdare apariţia lui până când erau nevoiţi să plece datorită căldurii insuportabile a amiezii. Într-o zi, plecaseră ca de obicei şi după o lungă aşteptare şi pândă se întorceau în oraş, când un evreu, care a văzut călători îmbrăcaţi în alb care-şi croiau grăbiţi calea spre Medina, a strigat de pe vârful unei coline: “O, voi, familii de arabi! Străbunul vostru a sosit! Cel pe care l-aţi aşteptat cu nerăbdare a venit!” Musulmanii au alergat de îndată cu armele în mână pentru a-l apăra.[3] Fericita veste s-a răspândit cu repeziciune în oraş şi lumea a ieşit să-l întâmpine pe distinsul oaspete.

Ibn Al-Qaiiim a spus: “Strigătele de „Allahu Akbar” (Allah este Mai Mare) au răsunat în neamul ‘Amr bin ‘Auf. Auzindu-le, Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – s-a emoţionat foarte tare, dar, cu un rar simţ al coordonării şi bunei-cuviinţe, a cerut să se facă linişte. Seninătatea l-a învăluit şi revelaţia i-a fost trimisă.


“…atunci Allah este Ocrotitorul lui; iar Gavriil şi dreptcredincioşii evlavioşi şi îngerii îi vor fi peste aceasta ajutoare.” [66:4]

‘Urua bin Az-Zubair a spus: „Ei l-au primit pe Mesagerul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi el a mers cu ei în partea dreaptă. Acolo, cei din neamul ‘Amr bin ‘Auf l-au găzduit. Aceasta se întâmpla într-o zi de luni, în Rabi’ Al-Auual. El s-a aşezat în tăcere şi „ajutoarele” care nu avuseseră ocazia să-l vadă mai înainte au venit să-l salute. Se spune că soarele dogorea şi atunci Abu Bakr s-a ridicat în picioare să-l apere cu umbra lui de razele arzătoare. Abia atunci cei care nu-l mai văzuseră au înţeles care este Profetul. A fost într-adevăr o zi nemaiîntâlnită în Medina. Chiar şi evreii, din semnele pe care le-au văzut la Muhammad, şi-au dat seama de adevărul spuselor Profetului lor. În Quba’, Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a locuit la Khultum bin Al-Hadm, o căpetenie primitoare a tribului ‘Amr bin ‘Auf. Aici el şi-a petrecut patru zile: de luni, până joi. În această perioadă, s-a turnat fundaţia Moscheei din Quba. La baza acestei iniţiative a stat credinţa adevărată. ‘Ali a mai rămas în Mekka timp de trei zile, pentru a înapoia proprietarilor de drept lucrurile ce-i fuseseră date de Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – spre păstrare. După aceea, şi-a început emigrarea, pentru a se întâlni cu Profetul la Quba’.

Source Link

Views: 2

Profetul și companionii

Profetul și companionii   Analizează-i viaţa şi judecă cu raţiunea şi intelectul pe care îl deţii. Percepi vreun motiv de suspiciune? Simţi că există vreun neadevăr? A spus vreodată o minciună sau a trădat pe cineva? A judecat pe cineva nedrept? A neglijat vreodată o îndatorire sau a lăsat deoparte o acţiune nobilă? A insultat […]

Profetul și companionii

 

Analizează-i viaţa şi judecă cu raţiunea şi intelectul pe care îl deţii. Percepi vreun motiv de suspiciune? Simţi că există vreun neadevăr? A spus vreodată o minciună sau a trădat pe cineva? A judecat pe cineva nedrept? A neglijat vreodată o îndatorire sau a lăsat deoparte o acţiune nobilă? A insultat vreodată pe cineva sau a adorat un idol? Citeşte cu atenţie şi cu meticulozitate, investighează, pentru că nu există niciun stadiu al vieţii sale care să fie ascuns sau voalat.

Dacă viaţa sa, după cum vezi şi observi, nu constituie nimic decât puritate, adevăr şi glorie, este raţional şi logic ca un om cu astfel de trăsături să spună minciuni la vârsta de patruzeci de ani? În legătură cu ce ar minţi? Despre Allah, pretinzând că el este Profetul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ales, preferat şi inspirat de către El?

Aceasta, credem, a fost atitudinea primilor credincioşi faţă de Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), al muhaajiruun-ilor precum şi al celor care l-au adăpostit şi l-au susţinut.

A avut o atitudine fermă şi promptă care nu a lăsat loc ezitării sau pasivităţii. Un bărbat care a dus o viaţă atât de pură şi de luminoasă nu putea minţi în legătură cu Allah. Având o intuiţie atât de profundă, credincioşii au văzut lumina lui Allah şi au urmat-o.

Au mulţumit intuiţiei lor când au văzut mai târziu cum Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era susţinut de către Allah şi cum întreaga peninsulă îi era recunoscătoare. Numeroase binecuvântări nebănuite şi daruri i-au fost oferite, devenind din ce în ce mai modest, mai sobru şi mai evlavios, până când L-a întâlnit pe Allah la momentul stabilit, stând aşezat pe un covoraş care şi-a lăsat urmele pe corpul său.

Şi când l-au văzut, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ale cărui stindarde au acoperit victorios orizontul, a coborât din amvon şi a primit oamenii spunând, cu ochii în lacrimi: „Dacă am biciuit spatele cuiva, aici este spatele meu, deci lăsaţi-l să-şi ia revanşa. Dacă am luat banii cuiva, aici sunt banii mei, deci lăsaţi-l să ia din ei.”

Credincioşii l-au văzut în timp ce unchiul său, Al-’Abbas, îl ruga să-i ofere una dintre slujbele obţinute de către musulmanii obişnuiţi când acesta şi-a cerut scuze cu blândeţe, spunând: „Cu adevărat, unchiule, nu oferim acea slujbă cuiva care întreabă de ea sau cuiva căruia îi pasă de ea.”

desert footsteps 1024x576 Profetul și companioniiEi l-au văzut împărtăşind necazurile şi foametea care s-a abătut asupra oamenilor, impunându-şi sieşi şi semenilor săi un principiu veşnic valabil: „A fi primul care simte foame dacă oamenilor le este foame şi ultimul care să-şi potolească foamea când oamenii sunt înfometaţi.”

Da, primii credincioşi au fost mai recunoscători pentru discernământul lor, prin care au perceput lucrurile adecvat încă dinainte de venirea lor pe lume, mulţumindu-I lui Allah care i-a îndrumat către credinţă.

 

Source Link

Views: 2