Tag: adorare

De ce a creat Dumnezeu omenirea?

De ce a creat Dumnezeu omenirea?   Din perspectiva omenirii, întrebarea „De ce a creat Dumnezeu omul?” implică „Cu ce scop a fost creat omul?”. În revelaţia finală, acestei întrebări i se răspunde fără ambiguitate. Oamenii sunt mai întâi informaţi de către Dumnezeu că fiecare fiinţă umană este născută fiind conştientă de existența lui Dumnezeu. […]

De ce a creat Dumnezeu omenirea?

 

48877447 ml De ce a creat Dumnezeu omenirea?Din perspectiva omenirii, întrebarea „De ce a creat Dumnezeu omul?” implică „Cu ce scop a fost creat omul?”. În revelaţia finală, acestei întrebări i se răspunde fără ambiguitate. Oamenii sunt mai întâi informaţi de către Dumnezeu că fiecare fiinţă umană este născută fiind conştientă de existența lui Dumnezeu. În capitolul Al-ʻA’raf, Dumnezeu a spus:

„Şi când Domnul tău a scos urmaşi din fiii lui Adam, din coastele lor, şi le-a cerut să mărturisească ei înşişi, [zicându-le]: «Nu sunt Eu Domnul vostru?», au răspuns ei: «Ba da, facem mărturie!», pentru ca voi să nu spuneţi în Ziua Învierii: «Noi am fost fără grijă de aceasta!» sau să nu spuneţi: «Părinţii noştri au fost politeişti mai înainte, iar noi suntem urmaşi după ei. Vrei Tu să ne pierzi pentru ceea ce au făcut cei mincinoşi?»” (Coran 7: 172-173).

Profetul a explicat că, atunci când Allah l-a creat pe Adam, acesta a făcut un legământ, într-un loc numit Na’maan, în a noua zi a celei de-a douăsprezecea luni. Apoi El a desprins de la Adam toţi descendenţii care urmau a se naşte până la sfârşitul lumii, generaţie după generaţie şi i-a împrăștiat dinaintea Lui pentru a depune un jurământ şi din partea lui. Le-a vorbit, faţă în faţă, făcându-i martori ai faptului că El era Domnul lor. În consecinţă, fiecare fiinţă umană este responsabilă pentru credinţa în Dumnezeu, credință imprimată în fiecare suflet. Conform acestei credinţe înnăscute, Allah a definit scopul creării omenirii în capitolul Adh-Dhariyat:

„Eu nu i-am creat pe ginni şi oameni decât pentru ca ei să Mă adore.” (Coran 51: 56).

Aşadar scopul esenţial pentru care a fost creată omenirea este adorarea lui Dumnezeu. Oricum, Preaînaltul nu are nevoie de adorare din partea oamenilor. El nu a creat fiinţele umane dintr-o nevoie a Lui. Dacă un singur om nu L-ar adora pe El, aceasta nu I-ar diminua gloria în niciun fel şi dacă toată omenirea L-ar adora, aceasta nu I-ar amplifica gloria. Dumnezeu este perfect. El singur există fără a-I fi ceva necesar. Toate fiinţele create au necesităţi. În consecinţă, omenirea este aceea care are nevoie să-L adore pe Dumnezeu.

Source Link

Views: 4

Semnificaţia adorării

Semnificaţia adorării   Pentru a înţelege de ce fiinţele umane au nevoie să-L adore pe Dumnezeu, individul trebuie să priceapă ce se înţelege prin termenul „adorare”. Termenul „adorare” înseamnă „onorare”. În consecinţă, adorarea este definită ca „practicarea actelor de devotament în onoarea unei zeităţi”. Potrivit acestei semnificaţii, omul trebuie să-şi manifeste mulţumirea faţă de Dumnezeu […]

Semnificaţia adorării

 

univers Semnificaţia adorăriiPentru a înţelege de ce fiinţele umane au nevoie să-L adore pe Dumnezeu, individul trebuie să priceapă ce se înţelege prin termenul „adorare”. Termenul „adorare” înseamnă „onorare”. În consecinţă, adorarea este definită ca „practicarea actelor de devotament în onoarea unei zeităţi”. Potrivit acestei semnificaţii, omul trebuie să-şi manifeste mulţumirea faţă de Dumnezeu prin glorificarea Lui. În capitolul An-Nasr al revelaţiei finale, Allah spune:

„Atunci slăveşte-L cu laudă pe Domnul tău…” (Coran 110: 3).

În glorificarea lui Dumnezeu, omul alege să fie în armonie cu restul creaţiei care în mod natural Îşi glorifică Creatorul. Allah face referire la acest fenomen în multe capitole din Coran. Spre exemplu, în capitolul Al-ʻIsraʼ, Allah afirmă:

,,Îl preamăresc cele şapte ceruri şi pământul şi cei care se află în ele şi nu este nimic care să nu-L preamărească şi să nu-I aducă laude, însă voi nu pricepeţi preamărirea lor.” (Coran 17: 44).

În arabă, limba revelaţiei finale, adorarea este numită ’ibaadah, cuvânt înrudit cu substantivul ’abd care înseamnă „ sclav”. Un sclav este o persoană de la care se aşteaptă să facă orice stăpânul ei doreşte. În consecinţă, adorarea, potrivit revelaţiei finale, înseamnă „supunere în faţa voinţei lui Dumnezeu”.

Aceasta a fost esenţa mesajului tuturor profeţilor trimişi de către Dumnezeu omenirii. Spre exemplu, această înţelegere a adorării a fost exprimată de către profetul Iisus în Scripturi, potrivit lui Matei 7: 21: „Niciunul dintre aceia care mă numesc «Domn» nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu, ci doar acela care împlineşte voia Tatălui meu din ceruri.” Este de reţinut faptul că „voia” din acest citat înseamnă „ceea ce Dumnezeu vrea ca oamenii să facă”, pentru că nimic nu se materializează fără voia lui Dumnezeu. „Voia lui Dumnezeu este conţinută în legile divine revelate pe care profeţii le-au propovăduit adepţilor lor. În consecinţă, supunerea faţă de legea divină este fundamentul adorării. În acest sens, glorificarea devine adorare atunci când oamenii aleg să se supună legilor lui Dumnezeu.

Source Link

Views: 1

Dania femeii musulmane

  Muhammad Ali al-Hashimi   Femeia musulmană plăteşte dania din averea ei, dacă este destul de înstărită încât să îşi permită să o plătească. În fiecare an, la un timp hotărât, ea calculează cât deţine şi plăteşte cât trebuie, deoarece dania (zakat) este un stâlp al islamului şi nu există nici un compromis sau scuză […]

 

Muhammad Ali al-Hashimi

Femeia musulmană plăteşte dania din averea ei, dacă este destul de înstărită încât să îşi permită să o plătească. În fiecare an, la un timp hotărât, ea calculează cât deţine şi plăteşte cât trebuie, deoarece dania (zakat) este un stâlp al islamului şi nu există nici un compromis sau scuză când vine vorba să fie plătită în fiecare an, chiar dacă suma se ridică la mii de milioane. Niciodată femeia musulmană nu s-ar gândi să evite într-un fel sau altul plătirea daniei pe care are obligaţia să o plătească.

Dania este o obligaţie financiară bine-definită şi un act de slăvire pe care Allah l-a poruncit fiecărui musulman, bărbat sau femeie, care deţine suma (nisaab) minimă prescrisă sau mai mult de atât. Neplătirea sau negarea faptului că dania este obligatorie echivalează cu apostazia (ridda) şi necredinţa (kufr), şi pentru acestea se poate lupta împotriva acelei persoane sau aceasta poate fi chiar ucisă, dacă nu plăteşte întreaga sumă aşa cum cere islamul. Cuvintele lui Abu Bakr, primul calif, referitoare la cei care au refuzat să plătească dania, au răsunat de-a lungul secolelor până în zile noastre: „Pe Allah, voi lupta împotriva oricui desparte rugăciunea (salat) de danie (zakat).”

Aceste cuvinte nemuritoare demonstrează măreţia acestei religii, care a trasat o legătură între treburile „religioase” şi cele „lumeşti” şi dezvăluie adânca înţelegere pe care o avea Abu Bakr despre natura acestui mod de viaţă, care îmbină credinţe abstracte cu aplicarea practică a principiilor lor. Multe versete din Coran confirmă interdependenţa rugăciunii şi a daniei în structura credinţei:

  Ci aliaţii voştri sunt numai Allah, Trimisul Lui şi cei care cred, cei care plinesc Rugăciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat] şi se înclină adânc [înaintea lui Allah]. [Coran 5:55]

Pliniţi rugăciunea, daţi Dania şi prosternaţi-vă laolaltă cu cei care se pleacă!  [Coran 2:43]

Cei care cred şi plinesc fapte bune, fac Rugăciunea [As-Salat] şi dau Dania [Az-Zakat], au răsplata lor de la Domnul lor şi pentru ei nu este teamă şi nici nu vor fi ei mâhniţi.    [Coran 2:277]

Pentru adevărata femeie musulmană este evident că – deşi i s-a acordat dreptul de independenţă financiară şi nu are obligaţia de a se întreţine singură sau de a-i întreţine pe alţii, lucru ce ţine, mai degrabă, de datoria bărbaţilor – islamul le-a poruncit să plătească dania (zakat) şi a făcut dania un drept de care să se bucure cei nevoiaşi. Astfel, femeia musulmană nu va ezita să plătească, aşa cum cere legea islamică (Şari’a). Ea nu  poate cere să fie scutită fiindcă este femeie şi nici o femeie nu are obligaţia de a cheltui pentru altcineva. Orice femeie care cere acest lucru nu are cunoştinţe suficiente despre islam, credinţa ei este slabă, iar în personalitatea ei se întrevăd unele lipsuri. Sau, în alt caz, este o femeie care este religioasă numai în aparenţă, însă este ignorantă şi nepăsătoare sau este avară şi iubeşte banii şi ea nu se va gândi niciodată să plătească dania cu toate că posteşte, se roagă, înfăptuieşte pelerinajul şi  din când în când face şi o mică donaţie din averea ei. Astfel de  femei – neştiutoare sau avare – nu se pot compara nici pe  departe cu adevăratele femei musulmane, care urmează calea  dreaptă a islamului.

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 0