Tag: Allah

Personalități ale lumii despre Profetul Muhammad

Personalități ale lumii despre Profetul Muhammad   In cele ce urmeaza veti putea citi opinii ale unor mari personalitati ale lumii in ceea ce il priveste pe Profetul Muhammad – caracterul lui, mesajul lui, societatea si civilizatia cladita de el. Astfel,  cunoscutul istoric Lamartine, vorbind despre esenţa măreţiei omeneşti, se întreba: „Dacă măreţia ţelului, neînsemnătatea […]

Personalități ale lumii despre Profetul Muhammad

In cele ce urmeaza veti putea citi opinii ale unor mari personalitati ale lumii in ceea ce il priveste pe Profetul Muhammad – caracterul lui, mesajul lui, societatea si civilizatia cladita de el.

Astfel,  cunoscutul istoric Lamartine, vorbind despre esenţa măreţiei omeneşti, se întreba: „Dacă măreţia ţelului, neînsemnătatea mijloacelor şi rezultatele uimitoare ar fi cele trei criterii ale geniului omenesc, atunci cine poate avea curajul să compare orice mare om al istoriei moderne cu Muhammad? Cei mai renumiţi au creat fie armate, fie legi şi imperii. Nu au reuşit să creeze mai mult decât forme materiale ale puterii care adesea s-au ruinat chiar sub ochii lor. Acest om a mişcat din loc nu numai armate, legi, imperii, popoare şi dinastii, ci milioane de oameni, ocupând o treime din suprafaţa locuită atunci pe glob, şi, mai mult decât atât, el a preschimbat credinţe, religii, idei şi suflete…”

Istoricul M. H. Hart a scris: „Decizia mea de a-l pune pe Muhammad în fruntea clasamentului celor mai influente personalităţi i-ar putea surprinde pe unii cititori şi ar putea fi pusă la îndoială de către alţii, însă el a fost singura personalitate din istorie care a excelat atât pe plan religios, cât şi pe plan politico-social.” (Michael Hart, Cei 100 – O ierarhizare a celor mai influente personalităţi din istorie).

Thomas Carlyle, în cartea sa, Heroes and Herowships, este pur şi simplu uimit, astfel încât se întreabă: „Cum a putut un singur om să unească triburile războinice şi beduinii nomazi într-una dintre cele mai puternice şi civilizate natiuni în mai puţin de douăzeci ani?”.

Mahatma Gandhi, vorbind despre Muhammad, afirma în Tânăra Indie: „… Am vrut să îl cunosc pe cel mai bun dintre cei care stăpânesc astăzi sufletele a milioane de oameni… Sunt convins acum că nu spada a asigurat supremaţia Islamului, ci simplitatea şi ştiinţa Profetului, dorinţa sa de a rămâne în umbră, evidenţiindu-şi numai învăţătura, scrupulozitatea predicilor sale, devotamentul lui exemplar faţă de prieteni şi adepţi, cutezanţa şi curajul celui ce nu a cunoscut teama, încrederea absolută în Dumnezeu şi în propria sa misiune. Acestea şi nu spada au învins toate obstacolele din cale. Când am închis cel de-al doilea volum (al biografiei Profetului), am simţit că aş fi putut citi oricât despre viaţa sa exemplară.”

 Diwan Chand Sharma scrie: „Muhammad a fost generozitatea însăşi, iar influenţa lui s-a simţit şi nu a putut fi uitată de cei din preajma sa.” (Profeţi ai Orientului: Calcutta, 1935).

Bernard Shaw spunea despre el: „Trebuie să îl numim Salvator al umanităţii… Convingerea mea este că, dacă un om ca el şi-ar fi putut asuma conducerea lumii moderne, ar fi reuşit să-i rezolve toate problemele, aducând mult dorita pace şi fericire.”  (The Genuine Islam; Singapore, vol. 1, no. 8, 1936).

Edward Gibon şi Simon Ockley afirmau despre Islam: „CRED ÎNTR-UN SINGUR DUMNEZEU ŞI ÎN MUHAMMAD CA FIIND TRIMISUL SĂU – crezul cel mai simplu şi invariabil al Islamului.
Imaginea lui Dumnezeu nu a fost întinată prin întruparea într-un idol vizibil, onoarea Profetului nu a depăşit niciodată măsura virtuţilor omeneşti, perceptele lui de viaţă au fost un exemplu urmat de discipolii săi pe care i-a determinat să trăiască în limitele raţiunii şi religiei.” (Hystory of the Empires: London, 1870).

Vorbind despre egalitate în faţa lui Dumnezeu, cunoscuta poetă indiană Sarojini Naidu, referindu-se la Islam, spunea: „A fost prima religie care a practicat şi demonstrat democraţia, pentru că acolo, în moschee, când se aude chemarea la rugăciune pentru adunarea credincioşilor, democraţia Islamului este personificată de cinci ori pe zi, iar ţăranul stă alături de rege şi spun împreună: «Numai Dumnezeu este Cel Atotputernic». Sunt uimită de fiecare dată, ca la început, de această unitate indivizibilă a Islamului, care face din oricare om, în mod natural, un frate.” (Idealurile Islamului: Madras,1918).

Prof. Hurgronje spunea: „… liga naţiunilor fondată de Profetul Islamului a pus principiul unităţii şi frăţiei între oameni pe un fundament universal, ca şi cum ar fi aprins o lumină călăuzitoare pentru celelalte naţiuni.” Şi tot el continua: „Adevărul este că nicio naţiune din lume nu a reuşit să realizeze ceea ce a realizat Islamul, în sensul ideii de Ligă a Naţiunilor.”

sursa: Centrul Cultural Islamic „Islamul Azi”

Source Link

Views: 0

TAWHID – CONCEPTUL DE UNICITATE

  Trebuie ştiut de la început că Allah este numele propriu al lui Dumnezeu în limba arabă, cel mai frumos nume al Său şi nu un nume derivat din substantivul comun «ᶝIlah – إِلَه» care însemnă «zeu» format prin articularea acestuia cu articolul arab «ال – āl» astfel încât lui Allah  să i se poată […]

 

Trebuie ştiut de la început că Allah este numele propriu al lui Dumnezeu în limba arabă, cel mai frumos nume al Său şi nu un nume derivat din substantivul comun «ᶝIlah – إِلَه» care însemnă «zeu» format prin articularea acestuia cu articolul arab «ال – āl» astfel încât lui Allah  să i se poată spune « zeul – الإِلَه» cel mai mare dintre alţi zei, sau să se emită judecata eronată că Allah  ar fi un zeu suprem peste ceilalți zei dintr-un panteon politeist arab; însăşi caligrama corectă a lui Allah  formată din următoarele litere ale alfabetului arab:[ ا ل لّ ٰه] contrazice această teorie atât de răspândită în explicaţiile multor analişti şi istorici ostili Islamului.

Mai trebuie ştiut că termenul «religie» comportă în mod necesar reunirea a trei elemente de ordine diferite: o dogmă, o morală, un cult. Primul formează partea intelectuală a religiei, al doilea partea sa socială, în vreme ce al treilea participă în egală măsură la ambele. (apud Rene Guenon).

Etimologia cuvântului «religie» este de provenienţă latină. După Cicero, cuvântul «religie» este format din sufixul «re» care înseamnă «din nou» şi cuvântul «legere» care înseamnă «a citi, a lectura, a culege informaţii din text scris», cu referire la doctrina care compune religia, în sensul ei actual, ea fiind la rândul ei componenta dogmei. După alţi lingvişti, «religie» provine din ataşarea sufixului «re» cuvântului «ligare» care înseamnă «a lega» făcând trimitere la legătura dintre om şi divinitate, cu trimitere la cult, cea de-a doua componentă a religiei, după sensul ei actual.. Alţii dau interpretarea că «religie» provine din latinescul «religiens» care înseamnă «a fi atent, a avea băgare de seamă», care este opusul lui «negligens» care înseamnă «a fi nepăsător, neatent», care va deveni cea de-a treia componentă a religiei, respectiv: morala. Definiţia termenului «religie» a fost făcută prin secolul 14.

Iată, deci, de ce nu se poate clasifica drept religie budismul, hinduismul, taoismul şi alte curente filosofice asemănătoare.

Prin urmare, atunci când vorbim de religie, în adevăratul ei sens, ne referim numai la iudaism, creştinism şi Islam.

Acestea sunt cele trei mari religii ale lumii, iar restul sunt doar doctrine mistice aparţinând unor civilizaţii unitare, formate pe specificul naţional: hinduismul – care este specific tradiţiei indiene, având ca limbă sanscrita şi budismul – specific civilizaţiei chineze, care este o civilizaţie de rasă, şi singura din lume de acest fel.

Mai trebuie ştiut că, citez: „civilizaţia occidentală este o civilizaţie desprinsă din cea orientală, care pe parcursul timpului a fost construită pe mentalitatea grecească transmisă prin intermediul civilizaţiei romane. Grecii au împrumutat totul de la orientali, însă modul cum au expus lucrurile o fac originală, deoarece ei au expus lucrurile limitat, la modul practic, evitând partea spirituală. Orientalii, nu au precum greco-romanii cultul naturii, deoarece natura pentru orientali reprezintă doar lumea aparenţelor. Doctrinele orientale nu au „evoluat” deloc, în sensul în care occidentalii ar înţelege acest lucru. Orice expresie a unei gândiri oarecare este inevitabil imperfectă pentru că limitează şi restrânge ideile, închizându-le într-o formă definită ce nu le poate fi niciodată cu totul adecvată, ideea conţinând întotdeauna mai mult decât expresia sa. Trecerea de la o limbă la alta nu face decât să agraveze imperfecţiunea.”  Rene Guenon

Aceste precizări au fost făcute pentru a înţelege evoluţia omului, în timp şi spaţiu şi că mentalitatea fiecărui individ depinde arealul geografic în care trăieşte, una dintre constantele care îl uneşte fiind credinţa într-o divinitate, variabila fiind modul de percepere a acesteia.

Din punct de vedere mistic omul a fost predispus să creadă în divinitate, iar acest lucru a fost dovedit ştiinţific. In codul genetic al omului se află şi „codul” care îl conduce spre credinţă.

Credinţele religioase, ca parte a naturii umane, se afla adânc întipărite în creierul uman, totul fiind programat genetic încă de la apariţia noastră ca specie, susţin cercetătorii de la Universitatea Yale. „Cele mai clare dovezi se regăsesc în percepţia copiilor asupra vieţii şi a convingerii lor că mintea este separată de corp. O astfel de distincţie este cea care ne permite să credem în supranatural, în zei sau în prieteni imaginari….” „Toți oamenii au aceste convingeri. Ele se afla în circuitele din creierul nostru şi nu dispar niciodată!”- susţine profesorul Paul Bloom, psiholog în cadrul prestigioasei universităţi americane.

Aşadar, Allah  atunci când a creat omul, aşa cum spune Sfântul Qurân, a pus în el şi lumina credinţei. Totul depinde de om, cum foloseşte acest dar, dacă îşi va șlefui inima, astfel încât lumina credinţei din ea să strălucească cum ne spune
capitolul Al-Hadid ( الحديد), versetul 12:

 

…îi vei vedea pe dreptcredincioşi şi pe dreptcredincioase cu lumina alergând pe faţa lor. (Al-Hadid 57:12)

sau să facă precum ipocriţii din capitolul Al-Baqarah (البقرة ), cărora Allah  le-a luat lumina şi rătăcesc în întuneric.

…le-a luat Allah lumina lor şi i-a lăsat în întunecimi şi nu mai zăresc nimic. (Al-Baqarah 2:17)

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a făcut o clasificare a oamenilor, după cum ei au credinţă în inimile lor:

„Inimile oamenilor sunt de patru feluri: şlefuite şi strălucitoare precum o lampă care luminează; pecetluite, cu noduri strânse în jurul peceţii; inimi întoarse cu susul în jos şi inimi învăluite. Cât despre inimile şlefuite, ele sunt acelea ale credincioşilor şi lumina lămpii este lumina credinţei. Inimile pecetluite sunt cele ale necredincioşilor. Inimile întoarse cu susul în jos sunt cele ale ipocriţilor incurabili, pentru că ei au primit cunoaştere, o înţeleg, o recunosc ca fiind adevărată, dar o resping. Cât despre cei cu inimi învăluite sunt aceia în ale căror inimi se află şi credinţă şi ipocrizie….”

Abdullah ibn Mas’ud spunea că: „Oricăruia dintre oamenii Tawhid-ului i se va da o lumină în Ziua Invierii, însă ipocriţilor li se va stinge lumina lor. Când credincioşii vor depune mărturie, lumina ipocriţilor se va stinge şi ei vor avea mare teamă şi vor implora: Doamne, ţine aprinsă lumina noastră!”

 

Cel mai important lucru pe care Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) l-a predicat a fost credinţa în Allah Preaînaltul cel Unic şi Indivizibil, care a format baza credinţei islamice. Acest lucru a fost exprimat în Crezul musulman  – La ilaha illAllah – Nu există altă divinitate în afară de Allah Preaînaltul.

Această afirmaţie este piatra de temelie a Islamului şi pe ea s-a construit esenţa acestuia. Tocmai această mărturie face diferenţa dintre musulmani, necredincioşi (kaāfiriyn – كافرين) şi politeişti (muşrikiyn – مشركين).

Desigur că diferența reală dintre musulmani şi ne-musulmani constă în acceptarea conştientă şi deplina aderare la această doctrină şi aplicarea ei în viaţa de zi cu zi.

Tawhid este cea mai înaltă concepţie despre divinitate, este conceptul pe care Allah Preaînaltul a trimis omenirii, de-a lungul timpului, prin Profeţi.

Cu această înţelepciune a fost trimis Adam pe pământ, ca şi khalifah, acelaşi mesaj i-a fost dat lui Noe, Avraam, Moise, Isus (Pacea fie asupra lui!) şi lui Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), spre a fi transmis oamenilor.

Universul nu este rezultatul unei îmbinări întâmplătoare a materiei, nu este un conglomerat de corpuri dezordonate şi fără sens.

Tot ceea ce există în Univers nu putea exista fără un Creator, un Proiectant, un Supraveghetor şi un Coordonator, deoarece Universul a fost creat şi evoluează după nişte reguli clare,  într-o ordine anume stabilită.

Toate acestea sunt rezultatul Voinţei Creatorului lor, iar acesta este Allah Preaînaltul, Stăpânul tuturor, pentru că numai Cineva Care este Infinit şi Etern, Care este cu putere peste toate, este Ințelept, Omnipotent şi Omniscient, Care Ştie totul, Care Vede totul poate fi Autoritatea supremă peste tot ceea ce există şi numai El îl poate controla, îi poate impune reguli sau poate crea altele asemenea lor ori le poate distruge. Allah Preaînaltul are puteri nelimitate şi nu cunoaşte nici oboseala nici slăbiciunea.

Având în vedere toate aceste atribute excepționale şi puteri extraordinare, este firesc ca ele să nu aparţină decât Unicului şi Singurul, căci, presupunând prin absurd, că ar exista şi un altul asemenea lui Allah Preaînaltul, atunci Universul cu tot ceea ce înseamnă el, regulile cui ar urma şi dacă una dintre cele două autorităţi supreme ar vrea ca un lucru să existe şi cealaltă ar vrea să nu existe, atunci lucrul ar exista sau ar fi distrus?

Simpla observare a Universului şi a regulilor după care este format şi funcţionează, după felul în care tot ceea ce există interacţionează unele cu celelalte, formând un tot unitar, armonios, dovedesc că nu există decât un Singur Creator, Indivizibil, Omniprezent, Omniscient şi Atotputernic.

Insuşi Allah Preaînaltul ne-a atras atenţia asupra acestui fapt incontestabil spunând în capitolul Al-`Ankabut, versetul 44:

Allah a creat cerurile şi pământul cu [chibzuinţă] adevărată şi în aceasta este un semn pentru cei credincioşi. (Al-`Ankabut 29:44),

iar în capitolul Ar-Rum, versetele 20 – 28 ne spune:

Printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat pe voi din ţărână şi apoi iată-vă pe voi oameni care v-aţi răspândit [pe pământ]. Şi printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înşivă soaţe, pentru ca voi să trăiţi în linişte împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc. Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Intru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu. Şi printre semnele Lui sunt somnul vostru în timpul nopţii şi în timpul zilei şi căutarea de către voi a harului Său. Intru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care aud. Şi printre semnele Lui este [acela] că El vă arată vouă fulgerul, cu teamă [de trăsnet] şi cu nădejde [în ploaie], şi că pogoară apă din cer, cu care învie pământul, după moartea lui. Intru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep. Şi printre semnele Lui este [acela] că cerul şi pământul există prin porunca Sa, iar dacă vă va chema pe voi cu o chemare, veţi ieşi voi din pământ. Ai Lui sunt cei din ceruri şi de pre pământ şi toţi Ii sunt Lui supuşi. El este Cel care creează prima oară făpturile şi apoi le face din nou – şi aceasta este şi mai uşor pentru El – şi a Lui este pilda cea mai înaltă din ceruri şi de pre pământ şi El este Atotputernic [şi] Inţelept [Al-‘Aziz, Al-Hakim]. El vă va face vouă pildă din voi înşivă: Aveţi voi dintre cei pe care-i stăpânesc mâinile voastre drepte asociaţi la cele cu care v-am înzestrat pe voi şi sunteţi voi întru aceasta de o seamă cu ei? Vă temeţi de ei aşa cum este teama voastră de voi înşivă? Astfel tâlcuim Noi semnele pentru un neam [de oameni] care pricep. (Ar-Rum 30:20-28)

 

________

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 2

RAIUL ŞI IADUL AU FOST DEJA CREATE

Omar Suleyman Al-Ashqar     At-Tahaawi, în cartea sa despre Al-`Aqidah as-Salafiyah (credinţa corectă, aflată în conformitate cu aceea a primelor generaţii ale Islamului – a predecesorilor pioşi), cunoscută sub numele de „Al-`Aqidah atTahaawiyah“, spune: „Raiul şi Iadul au fost deja create. Ele nu se vor sfârşi şi nici nu vor înceta să existe. Allah […]

Omar Suleyman Al-Ashqar

At-Tahaawi, în cartea sa despre Al-`Aqidah as-Salafiyah (credinţa corectă, aflată în conformitate cu aceea a primelor generaţii ale Islamului – a predecesorilor pioşi), cunoscută sub numele de „Al-`Aqidah atTahaawiyah“, spune: „Raiul şi Iadul au fost deja create. Ele nu se vor sfârşi şi nici nu vor înceta să existe. Allah Preaînaltul a creat Raiul şi Iadul înaintea restului creaţiei şi a creat locuitori pentru fiecare din ele. Oricine El doreşte va intra în Rai prin bunăvoinţa şi mila Sa şi oricine El doreşte va intra în Iad, ca rezultat al dreptăţii Sale. Fiecare persoană se va comporta aşa cum a fost creată şi destinul său va fi acela pentru care a fost creată; faptele bune şi faptele rele au fost orânduite pentru toţi oamenii“.

Muhammad ibn Muhammad ibn Abu al-`Izz al-Hanafi remarca într-un comentariu asupra acestui text: „În ceea ce priveşte afirmaţia sa că Raiul şi Iadul au fost deja create, Ahl as-Sunnah este de acord că ele au fost create şi există în acest moment. Susţinătorii sectelor Mu’tazilah şi Qadaryia au negat acest lucru. Aceste grupuri spuneau: «Allah le va crea (Raiul şi Iadul) în Ziua Învierii». Au spus aceste lucruri datorită argumentelor lor false prin care încercau să impună reguli despre ceea ce Allah trebuie să facă; ei spuneau că este în folosul lui Allah să facă aceasta sau nu este în folosul Lui să facă aceasta. Îl comparau pe El cu creaţia Lui şi acţiunile acesteia. Este un tip de antropomorfism în ceea ce priveşte faptele; au permis ca ideile sectei Jahamiya să pătrundă în minţile lor şi au devenit mu’attalah (aceia care neagă că Allah vede etc.). Ei spun: «Nu are niciun sens ca Raiul să fi fost creat înainte de vremea răsplăţii, căci nu va fi folosit sau locuit pentru mult timp». Ei resping textele de bază care contrazic noţiunile false pe care ei le proiectează asupra lui Allah. Au interpretat în mod greşit textele şi i-au acuzat pe cei care nu au fost de acord cu ei, nu au mers pe un drum greşit şi nu au născocit inovaţii (bid’ah)“.

Apoi, Al-Hanafi a dat citate din Coran şi Sunna în sprijinul ideii că Raiul şi Iadul au fost deja create. De exemplu, despre Paradis citim:

… pregătiţi pentru cei evlavioşi. (Coran 3: 133);

…care a fost pregătită pentru aceia care au crezut în Allah şi trimişii Săi!  (Coran 57: 21).

Şi despre Iad citim:

…şi fiţi cu teamă de Focul cel pregătit pentru necredincioşi! (Coran 3: 131);

Iar Gheena va fi loc de pândă şi va fi adăpost pentru nelegiuiţi. (Coran 78: 21-22);

L-a mai văzut (pe Jibriil) el (Muhammad) la o altă coborâre, la Sidrat al-Muntaha, lângă care se află grădina Adăpostului. (Coran 53: 13-15).

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a văzut Sidrat al-Muntaha (un pom din al şaptelea cer) şi lângă el grădina Adăpostului, aşa cum este ea menţionată de Bukhari şi Muslim în hadisul lui Anas (Allah să fie mulţumit de el!). La sfârşitul acestei relatări despre AlIsra’ (călătoria nocturnă a Profetului), Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Apoi Jibriil m-a dus la Sidrat al-Muntaha care era învăluit în culori de nedescris. Apoi am intrat în Paradis şi luminile sale erau de perlă şi pământul din mosc“.

Bukhari şi Muslim au relatat de la Abdullah ibn `Umar că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Când oricare dintre voi moare, îi este arătat lui locul său (în Viaţa de Apoi) dimineaţa şi seara. Dacă este unul dintre oamenii Paradisului, atunci îi este arătat locul oamenilor din Paradis şi, dacă este unul din oamenii Iadului, atunci îi este arătat locul oamenilor din Iad şi i se spune: «Acesta este locul tău, până ce Allah te va învia în Ziua Învierii.»“.

Conform unui hadis relatat de Al-Bara’ ibn `Azib, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Un vestitor strigă din cer: «Supusul Meu a spus adevărul, aşa că pregătiţi-i lui un loc în Rai şi deschideţi poarta Raiului pentru el.»“. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus apoi: „Şi după aceea mirosurile sale frumoase ajung la el“. Anas a relatat un hadis cu înţeles similar.

Muslim a relatat de la Aişa (Allah să fie mulţumit de ea!) că a avut loc o eclipsă de soare în timpul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ea a spus: „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «În timp ce stăteam acolo, am văzut tot ce vi s-a promis. M-am văzut şi pe mine culegând din fructele Paradisului, atunci când m-aţi văzut că înaintez. Şi am văzut Focul Iadului, părţi din el care consumau alte părţi, atunci când m-aţi văzut că mă dau înapoi»“.

Bukhari şi Muslim au relatat de la `Abdullah ibn `Abbaas: „A fost o eclipsă de soare în timpul Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)… Ei au spus: «O, Trimis al lui Allah, te-am văzut culegând ceva, apoi te-am văzut ferindu-te». El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Am văzut Paradisul şi am încercat să iau câteva din fructele sale. Dacă aş fi reuşit, aţi fi mâncat din ele până la sfârşitul lumii. Şi am zărit Focul Iadului şi nicicând nu am văzut ceva atât de înspăimântător. Am văzut că cei mai mulţi locuitori ai săi sunt femei».

Ei au spus: «De ce Trimis al lui Allah?». El a spus: «Din cauza nerecunoştinţei lor (kufr)». El a fost întrebat: «Îşi arată ele nerecunoştinţa (sau necredinţa) în Allah?». El a spus: «Ele îşi arată nerecunoştinţa faţă de prietenie şi bună purtare; dacă e să te porţi cu una dintre ele bine o viaţă întreagă, apoi a văzut un defect la tine, ea va spune: «Nu am văzut nimic bun din partea ta!»“.

Muslim a relatat de la Anas că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Pe Cel care are în mâinile Sale sufletul meu, dacă aţi fi văzut ceea ce eu am văzut, aţi râde puţin şi aţi plânge mult. Ei au spus: «Ce ai văzut, o, Trimis al lui Allah?». El a spus: «Am văzut Raiul şi Iadul»“.

În conformitate cu Al-Muwatta (a Imamului Maalik) şi As-Sunan (a lui Abu Daud), Ka’b ibn Maalik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus: „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Într-adevăr sufletul credinciosului este o pasăre agăţată de pomii Paradisului, până ce Allah îl întoarce în corpul său în Ziua Învierii»“.

Acesta spune clar că sufletele vor intra în Paradis înainte de Ziua Învierii.

Muslim, Abu Daud şi Imam Ahmad au relatat de la Abu Huraira  (Allah să fie mulţumit de el!) că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Când Allah a creat Raiul şi Iadul, l-a trimis pe Jibriil în Paradis spunându-i: «Du-te şi uită-te la el şi la lucrurile pe care le-am pregătit în el pentru locuitorii săi». Aşa că el s-a dus şi s-a uitat la el şi la ceea ce Allah a pregătit înăuntru pentru locuitorii săi. Apoi s-a întors şi a spus: «Slavă Ţie, oricine va auzi de el va tânji să intre». Atunci a poruncit să fie înconjurat de greutăţi şi i-a spus lui Jibriil: «Întoarce-te şi uită-te la ce am pregătit înăuntru pentru locuitorii săi». Şi astfel s-a întors şi a văzut că era înconjurat de greutăţi. Apoi s-a întors şi a spus: «Slavă Ţie, cred că nimeni nu o să intre în el». Apoi l-a trimis la Focul Iadului, spunând: «Du-te şi uită-te la el şi la ce am pregătit înăuntru pentru locuitorii săi». Astfel că el s-a uitat şi a văzut că e în straturi, unul deasupra celuilalt. Apoi s-a întors şi a spus: «Slavă Ţie, oricine va auzi de el nu va încerca niciodată să intre acolo». Atunci El a poruncit să fie înconjurat de pasiuni şi dorinţe şi a spus: «Du-te şi vezi ce am pregătit înăuntru pentru locuitorii săi». Astfel că s-a dus şi s-a uitat la el, apoi s-a întors şi a spus: «Slavă Ţie, mă tem că nimeni nu va putea să scape de el»“. Există relatări similare în cărţile de hadisuri.

Bukhari a dedicat un întreg capitol din Sahih, intitulat „Relatări despre descrierea Raiului şi a faptului că a fost deja creat”, în care citează multe hadisuri care dovedesc că Raiul a fost deja creat. Printre ele sunt şi hadisuri care spun că, atunci când defunctul este pus în mormânt, Allah îi arată poziţia sa din Rai sau din Iad, în funcţie de caz; că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a văzut Raiul şi Iadul; că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a văzut palatul lui `Umar ibn al-Khattaab (Allah să fie mulţumit de el!) din Paradis şi aşa mai departe.

Ibn Hajar a avut dreptate când a spus: „Chiar mai clar decât hadisul relatat de Bukhari este hadisul relatat de Ahmad şi Abu Daud, cu un puternic isnaad de la Abu Huraira, cum că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Când Allah a creat Paradisul, El i-a spus lui Jibriil: «Du-te şi uită-te la el»“.

Cel care a comentat At-Tahaawiyah a discutat şi combătut argumentele înşelătoare ale celor care spun că Iadul nu a fost creat încă.

Argumente înşelătoare.

 Cât priveşte argumentele înşelătoare ale celor care spun că Iadul nu a fost creat încă, se afirmă că, dacă Iadul este deja creat, atunci ar trebui ca în Ziua Judecăţii să se sfârşească, cu toţi cei dinăuntru, căci Allah a spus:

Totul va pieri în afară de Chipul Său.  (Coran 28: 88);

Fiecare suflet va gusta moartea… (Coran 3: 185).

Tirmidhi a relatat în Jaami’ că Ibn Mas’ud a spus că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „L-am întâlnit pe Ibrahim în noaptea în care am făcut Isra’. El mi-a spus: «O, Muhammad, transmite salutările mele de pace (salaam) comunităţii tale şi spune-le că Paradisul este făcut din pământ plăcut şi ape dulci şi că este o câmpie goală, iar plantele sale sunt Subhaan Allah, Al-Hamdulillahi, Laa ilaaha illaAllahu şi Allahu Akbar»“.

Tirmidhi a spus că acest hadis este hasan ghareeb. De asemenea, el relatează de la Abu az-Zubayr, de la Jaabir, de la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care a spus: „Oricui spune «Subhaan-Allahi wa bi hamdihi» i se plantează un palmier în Paradis“. Tirmidhi a spus că acest hadis este hasan sahih.

Ei spun că, dacă Paradisul a fost deja creat şi terminat, nu ar fi o câmpie goală şi nu ar fi avut niciun sens această plantare sau versetul în care soţia Faraonului spune:

Doamne, durează-mi mie o casă lângă Tine în Rai… (Coran 66: 11).

Răspunsul la aceasta este: dacă vreţi să spuneţi că Paradisul nu va exista până ce nu se va sufla în goarnă şi oamenii vor fi înviaţi din morminte, atunci acest lucru este incorect şi este combătut de citatul de mai sus şi de alte dovezi pe care nu le-am menţionat aici. Dacă vreţi să spuneţi că Allah Preaînaltul nu a completat încă crearea a tot ce se pregăteşte pentru locuitorii Raiului şi încă mai creează multe lucruri în el şi că, atunci când credincioşii vor intra în Paradis, va crea şi mai multe lucruri, atunci acest lucru este adevărat şi nu poate fi combătut, iar dovezile pe care le aduceţi nu pot decât să sprijine acest fapt. Dar când folosiţi versetul: „Totul va pieri în afară de Chipul Său“ (Coran 28: 88) drept dovadă, problema voastră este că interpretaţi în mod greşit acest verset. Folosind acest verset drept argument pentru a demonstra că Raiul şi Iadul nu au fost create este ca şi cum colegii voştri ar folosi versetul drept argument pentru a dovedi că Raiul şi Iadul şi locuitorii din ele vor dispărea! Nici voi, nici colegii voştri nu aţi  înţeles versetul în mod corect; numai iluştrii jurişti şi savanţii Islamului l-au înţeles corect. Ei au spus că „totul“ pentru care Allah a hotărât distrugerea şi uitarea „va dispărea (haalik)“, dar Raiul şi Iadul au fost create să dureze veşnic şi să nu dispară, aşa cum este Tronul, care formează acoperişul Raiului.

Aceasta înseamnă că totul va dispărea, cu excepţia stăpânirii (şi autorităţii) Sale; de asemenea, se spune că aceasta înseamnă că „totul va dispărea, cu excepţia a ceea ce a fost creat de dragul Său“. Mai notăm încă o sugestie, atunci când Allah Preaînaltul a revelat:

Toţi cei care sunt pe pământ vor pieri. (Coran 55: 26),

iar îngerii au spus: „Oamenii pământului sunt condamnaţi“ şi au sperat că ei vor rămâne. Allah a spus că oamenii cerului şi pământului vor pieri şi a spus:

Totul va pieri în afară de Chipul Său. (Coran 28: 88),

deoarece El, Atotputernicul, este Viaţa şi nu moare. Apoi, îngerii au realizat că şi ei sunt predestinaţi să moară. Aceste afirmaţii trebuie judecate prin prisma altor texte. Relatări clare dovedesc că Raiul şi Iadul sunt eterne. Cu voia lui Allah ne vom ocupa de ele în paginile următoare!

Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 4