Tag: companioni

Cum a fost ales Osman calif?

    Aţi putea explica circumstanţele în care a fost ales Osman calif?   O situaţie similară precum la alegerea celui de-al doilea calif a apărut atunci când Omar era pe moarte acolo unde a făcut sugestii pentru a evita prea multe conflicte şi diviziuni. El a numit şase companioni proeminenţi ai Profetului care erau […]

 

 

Aţi putea explica circumstanţele în care a fost ales Osman calif?

 

Namib_Desert_Namibia(2)O situaţie similară precum la alegerea celui de-al doilea calif a apărut atunci când Omar era pe moarte acolo unde a făcut sugestii pentru a evita prea multe conflicte şi diviziuni. El a numit şase companioni proeminenţi ai Profetului care erau cunoscuţi a fi dintre cei zece. În tradiţia islamică există zece companioni ai Profetului care au primit în mod explicit vestea că ei vor merge în Paradis. Aceasta înseamnă că, atât Allah cât şi Profetul erau foarte mulţumiţi de credinţa şi cu practica lor şi de faptul că ei aveau să-şi trăiască vieţile lor, dar şi să moară ca dreptcredincioşi. Aceştia şase îi includeau pe ’Ali, ’Osman (care a fost ales cel de-al treilea calif), AbdulRahman ibn ‘Auf, Sa’ad ibn Mu’adh, Al Zubair şi Talha. Aceştia erau cei şase pe care ’Omar i-a nominalizat.

El a fost destul de strict şi a spus că toţi cei şase ar trevui să se întâlnească şi să numească pe cineva dintre ei pentru a fi sugerat oamenilor şi că nu ar trebui să existe vreo diviziuneşi nimeni nu ar trebui să devieze. Odată ce exista o înţelegere asupra acestui lucru, cu toţii ar fi trebuit să fie uniţi pentru ca ei să aleagă unul dintre cei şase, pe care să-l spijine cu toţii. În timpul întrunirii celor şase, AbdulRahman bin ’Auf a făcut o sugestie şi a întrebat „Cine dintre voi se oferă să-şi retragă nominalizarea?”. A urmat un moment de linişte, iar el a luat iniţiativa şi a afirmat că îşi va retrage nominalizarea şi că nu vrea să devină un conducător.

Astfel ei au convenit ca el să fie mediator. El a luat de la ei jurământul că indiferent d ce se decide, cu toţii vor urma acel lucru. Ela  încercat în mai multe feluri să afle care era consensul. Astfel el a ales doi membri mai proeminenţi ai acestei comisii pe ’Ali şi pe ’Osman. El a mers la fiecare în parte atunci când ei erau singuri. A mers la ’Osman şi i-a spus „Presupune că nu vei fi tu cel ales să fii conducător; cine crezi că ar fi în acest caz cel care merită cel mai mult?”. El a răpuns că acela ar fi ’Ali (vărul Profetului). Apoi a mers la ’Ali şi i-a pus aceeaşi întrebare, iar ’Ali i-a spus că ’Osman. În afară de aceştia doi, alţi doi membri proieminenţi, Al-Zubair şi Sa’a şi-au manifestat preferinţa accentuată pentru  ’Osman. Aceasta fusese una dintre căile prin care a obţinut o părere de la membrii comisiei. În plus, AbdulRahman ibn ’Auf şi-a petrecut mai ulte nopţi întrunindu-se, discutând şi consultându-se cu companioni ai Profetului pe lângă consultarea cu oameni obişnuiţi. El a constatat că atât ’Ali cât ’Osman păreau a fi candidaţii cei mai puternici şi mai mult acceptaţi, cu o uşoară inclinaţie spre ’Osman. În acel moment nevoia părea să încline balaţa spre ’Osman.

Pe lângă aceasta, el a ţinut o întrunire generală după rugăciunea din zori (fajr) care se împlineşte cu 75 de minute înainte de răsăritul soarelui. La acea rugăciune erau foarte mulţi oameni prezenţi în moschee, printre care oameni care emigraseră de la Mecca la Medina şi unii dintre bătinaşi (Al-Ansar), unii comandanţi de luptă sau alţi comercianţi cunoscuţi. Ei au vorbit acolo despre virtuţile lui ’Osman şi ale lui ’Ali, iar în opinia lui AbdulRahman ibn ’Auf au sfârşit cu concluzia în favoarea lui ’Osman. Atunci când el a propus că legământ ar trebui făcut faţă de ’Osman, oamenii au acceptat. Încă o dată vreau să punctez că această numire a avut loc abia după ce ’Osman a câştigat legitimitatea din partea maselor drept al treilea succesor sau conducător după Profetul Muhammed.

 

 

sursa: Interviuri cu Jamal Badawi

Source Link

Views: 4

Incercarile la care l-a supus mama lui pe Musab ibn Umayr

Incercarile la care l-a supus mama lui pe Musab ibn Umayr   Mama lui Mus’ab ibn Umayr a fost Khunaas Bint Maalik, personalitate puternică ce inspira teamă în jurul ei. Când Mus’ab a devenit musulman, s-a temut de reacţia mamei sale şi a decis să păstreze secretul convertirii sale câtă vreme voia Allah. Dacă Mekka […]

Incercarile la care l-a supus mama lui pe Musab ibn Umayr

 

Mama lui Mus’ab ibn Umayr a fost Khunaas Bint Maalik, personalitate puternică ce inspira teamă în jurul ei. Când Mus’ab a devenit musulman, s-a temut de reacţia mamei sale şi a decis să păstreze secretul convertirii sale câtă vreme voia Allah. Dacă Mekka cu toţi idolii, nobilii şi deşerturile sale l-ar fi provocat, el i-ar fi înfruntat. Dar o dispută cu mama sa nu era binevenită. A continuat să frecventeze Daar Al-Arkam şi să ia lecţii de la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Era mulţumit cu credinţa sa şi a evitat furia mamei sale care nu avea cunoştinţă despre aderarea sa la Islam.

 

Mekka nu păstra niciun secret la acea vreme din moment ce ochii şi urechile celor din Quraish erau peste tot, extrem de vigilenţi şi verificând fiecare urmă de paşi pe nisipurile sale fierbinţi. Odată, ’Uthman Ibn Talhah l-a văzut intrând în casa lui Al-Arqam, apoi l-a văzut pentru a doua oară rugându-se asemeni lui Muhammad. Imediat a fugit să-i ducă vestea mamei lui Mus’ab care a rămas uluită.

 

Mus’ab a stat în faţa mamei sale, a oamenilor şi a nobililor din Mekka adunaţi în jurul său şi le-a spus adevărul, recitând Coranul prin care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a purificat inimile, umplându-le cu cinste, înţelepciune, dreptate şi evlavie.

 

Mama sa a încercat să-l lovească, însă faţa luminoasă a tânărului, care emana măreţie şi inocenţă, pretinzând respect şi exprimând credinţă, i-a oprit mâna. Cuprinsă de sentimente materne, mama sa l-a scutit de bătaie şi durere, deşi stătea în puterea ei să-şi răzbune zeii pe care el îi abandonase. În schimb l-a dus într-un colţ întunecat al casei sale şi l-a închis. A stat întemniţat până a auzit vestea emigrării (hijrah) unora dintre credincioşi în Abisinia. A reuşit să evadeze, inducându-şi în eroare gărzile şi pe mama sa, şi a emigrat.

A stat în Abisinia alături de tovarăşii săi emigranţi, după care s-a întors în Mekka. El a emigrat în Abisinia pentru a doua oară alături de companionii pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a sfătuit să emigreze și care i s-au supus. Indiferent dacă Mus’ab s-a aflat în Abisinia sau în Mekka, el şi-a exprimat credinţa în toate locurile şi în toate timpurile.

 

Mus’ab a înţeles că viaţa sa a devenit îndeajuns de bună pentru a fi oferită ca sacrificiu marelui Creator. Într-o zi s-a apropiat de un grup de musulmani care stăteau în jurul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Când l-au văzut, aceştia şi-au plecat capetele şi au lăcrimat observându-i veşmintele uzate. Ei erau obişnuiţi cu înfăţişarea sa de dinaintea convertirii la Islam, când hainele sale erau precum grădinile cu flori, elegante şi parfumate.

 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a văzut cu ochii înţelepciunii, recunoscător şi iubitor, iar buzele sale au zâmbit cu graţie, spunând: „L-am văzut pe Mus’ab aici şi nu a existat în Mekka tânăr mai răsfăţat de către părinţii săi decât el. Dar el a abandonat toate acestea de dragul lui Allah şi al Profetului Său!”

 

Mama sa l-a privat de tot luxul cu care fusese copleşit înainte, atunci când nu l-a putut întoarce la religia ei. A refuzat să-i lase pe cei care şi-au abandonat zeii să consume din alimentele ei, chiar dacă era vorba despre fiul său. Ultima sa legătură cu el a fost atunci când a încercat să-l întemniţeze pentru a doua oară, după întoarcerea lui din Abisinia. El a jurat că-i va ucide pe toţi cei care o vor ajuta să-l înlănţuiască. Ea a înţeles hotărârea lui şi a decis să-l lase liber, luându-şi adio de la el plângând.

 

deserts palm.ngsversion.1478272215144 Incercarile la care l-a supus mama lui pe Musab ibn UmayrMomentul plecării a însemnat statornicia în necredinţă a mamei sale şi întărirea în credinţă a fiului său. Când i-a spus, alungându-l din casa ei: „Pleacă! Eu nu mai sunt mama ta.”, el s-a apropiat de ea şi i-a zis: „O, mamă, inima mea îţi este alături, te rog mărturiseşte faptul că nu există alt Dumnezeu în afară de Allah şi că Muhammad este servitorul şi Profetul Său.” Ea i-a răspuns furioasă: „Pe stele, nu voi adera niciodată la religia ta, nu-mi voi degrada statutul şi nici nu-mi voi schimba sentimentele!”

 

Astfel, Mus’ab a părăsit luxul în care trăise. S-a mulţumit cu o viaţă grea pe care nu o cunoscuse înainte, purtând cele mai aspre haine, mâncând într-o zi şi înfometându-se în următoarea. Acest suflet, care era cuprins de cea mai puternică credinţă împodobită cu lumina lui Allah, l-a transformat într-un bărbat care a impresionat şi alte suflete deosebite.

Source Link

Views: 4

Lumina pe care au urmat-o companionii

Lumina pe care au urmat-o companionii Khalid Muhammad Khalid Ce profesor a fost şi ce om a fost Profetul Muhammad! A fost binecuvântat cu măreţie, sinceritate şi cu un caracter sublim! Cu adevărat, cei copleşiţi de măreţia sa au o scuză, iar cei care şi-au sacrificat vieţile de dragul lui sunt cei triumfători. Muhammad Ibn […]

Lumina pe care au urmat-o companionii

Khalid Muhammad Khalid

safoura160400003 Lumina pe care au urmat-o companioniiCe profesor a fost şi ce om a fost Profetul Muhammad! A fost binecuvântat cu măreţie, sinceritate şi cu un caracter sublim! Cu adevărat, cei copleşiţi de măreţia sa au o scuză, iar cei care şi-au sacrificat vieţile de dragul lui sunt cei triumfători.

Muhammad Ibn ’Abd Allah era Profetul lui Allah trimis oamenilor pe când se afla la jumătatea vieţii. La ce mister avea el acces încât să devină un om demn de slavă printre fiinţele umane! Şi ce mâini nobile a întins către cer de a deschis larg toate porţile milei, ale binecuvântării şi ale călăuzirii! Ce credinţă, ce virtute şi ce puritate! Ce modestie, ce iubire şi ce loialitate! Ce devotament faţă de adevăr şi ce respect pentru viaţă şi pentru cei vii?

Allah i-a oferit binecuvântările Sale pentru a fi demn de a purta stindardul Său şi de a vorbi pentru El, făcându-l ultimul dintre Profeţii Săi. Aşadar Îndurarea lui Allah revărsată asupra sa a fost mare. Dar, oricum ar vorbi minţile, inspiraţia şi condeiele despre el sau chiar dacă ar cânta imnuri de laudă pentru a-i evidenţia măreţia, toate par nesemnificative în faţa trăsăturilor sale superioare.

Lumina pe care au urmat-o companionii

La scurt timp după apariţia vieţii, Allah a făcut ca toate ființele să-i aclame venirea şi a trimis profeţi oamenilor de pretutindeni care au adus cu ei principiile chemării divine şi ale credinţei, adevărul învăţăturilor Sale, gloria Sa, lumina mesajului şi compasiunea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Acesta este adevărul. Acesta a fost obiectivul principal şi nimic mai mult. Loialitatea credincioşilor şi faptul că el a devenit ţelul şi calea, învăţătorul şi prietenul se datorează trăsăturilor sale strălucitoare şi a excelenţei sale spirituale neegalate.

Lumina pe care au urmat-o companionii

Ce i-a făcut pe acei nobili să devină oamenii săi, să asculte cuvintele sale şi să accepte religia sa? Abu Bakr, Talhah, Az-Zubair, ’Uthmaan Ibn ’Affaan, ’Abd Ar-Rahman Ibn ’Awf şi Sa’d Ibn Abi Waqqaas şi-au abandonat grabnic averea şi gloria pe care o aveau în comunitatea lor, primind poveri grele în viaţa plină de griji, suferinţă şi conflicte.

Ce i-a făcut pe cei slabi din comunitate să caute protecţia lui, grăbindu-se să răspundă chemării sale şi să adere la religia sa, deși au văzut că nu este un om înstărit şi nu are arme, iar răul se abătea asupra lui, urmărindu-l cu înverşunare, fără ca el să-l evite?

Ce l-a făcut pe tiranul preislamic ’Umar Ibn Al-Khattaab, care a plecat să-i taie nobilul său cap cu sabia, să se întoarcă pentru a tăia cu aceeaşi sabie, ascuţită prin credinţă, capetele duşmanilor şi ale persecutorilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?

Ce a determinat elita oraşului şi pe nobilii bărbaţi să meargă la el şi să accepte să-i fie companioni, îmbrăţişând în mod voluntar dificultăţile şi frica, ştiind că lupta dintre ei şi Quraish va fi mai terifiantă decât însăşi teroarea?

Ce a făcut ca numărul acelora care au crezut în el să sporească şi nu să descrească, cu toate că a declarat zi şi noapte: „Nu dețin nici binele şi nici răul pentru voi. Nu ştiu ce se va întâmpla cu mine sau cu voi.”?

Ce i-a făcut să creadă că lumea îşi va deschide porţile pentru ei, iar picioarele lor vor păşi peste aur şi peste cununile lumii? Şi că Sfântul Coran, pe care îl recitau în secret, va reverbera în tonalităţi puternice şi răsunătoare, nu doar în timpul propriei lor generaţii sau în peninsula lor, ci şi de-a lungul secolelor şi pretutindeni.

Ce i-a făcut să creadă în mesajul adus de către Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), deşi atunci când au privit în jurul lor nu au găsit nimic în afară de căldură, pământ sterp şi pietre emanând vapori fierbinţi şi ale căror creste ascuţite arătau precum capetele de diavol!

Ce le-a umplut inimile de certitudine, putere şi voinţă?

A fost Ibn ’Abd Allah, cine altcineva ar fi putut face asta…

Lumina pe care au urmat-o companionii

Ei înşişi i-au văzut toate virtuţile şi tot ceea ce-l diferenţia de ceilalţi. I-au observat cinstea, puritatea, onestitatea, loialitatea şi curajul. I-au văzut superioritatea şi compasiunea. I-au remarcat puterea intelectului şi expresivitatea. Au văzut soarele strălucind precum strălucea adevărul şi distincţia sa.

Au auzit credinţa curgând prin venele sale atunci când Muhammad a început să-i binecuvânteze cu revelaţia zilnică pe care o primea. Ei au văzut toate acestea şi mai multe, faţă în faţă şi în practică, prin intermediul propriei lor viziuni şi percepţii.

Source Link

Views: 0