Tag: comportament

Sinceritatea

  F. Gulen   Să fii sincer înseamnă ca tot ceea ce faci, să faci pentru Allah şi, în acelaşi timp, ceea ce nu faci, să nu faci tot pentru Allah. Profeţii sunt personalităţi care au atins un asemenea grad de sinceritate în faptele lor. În realitate, omul, o-dată cu strădania de a munci, poate […]

 

F. Gulen

 

Să fii sincer înseamnă ca tot ceea ce faci, să faci pentru Allah şi, în acelaşi timp, ceea ce nu faci, să nu faci tot pentru Allah. Profeţii sunt personalităţi care au atins un asemenea grad de sinceritate în faptele lor. În realitate, omul, o-dată cu strădania de a munci, poate să ajungă la un punct al sincerităţii. Numai că, ultimul punct la care pot ajunge ceilalţi oameni, pentru profeţi este punctul de început. De regulă, ei au ajuns în stadiul pur al sincerităţii, la ceea ce emana din interiorul lor.

Concretizând această caracteristică la unii profeţi, Coranul relatează:

“Aminteşte-l pe Moise în Carte! El a fost curat ca trimis, ca profet.” (Meryem [Maria], 19/51).

Şi despre Măreţul Iosif: “…el a fost dintre robii Noştri cei curaţi.” (Yusuf [Iosif], 12/24).

Despre persoana Mesagerului lui Allah se spune: “Noi am pogorât asupra ta Cartea întru Adevăr ca să te închini lui Allah, curat Lui în credinţă.” (Zumar [Cetele], 39/2).

Însuşi Profetul spune: “… Eu, lui Allah mă închin, curat Lui în credinţa mea.” (Zumar [Cetele], 39/14).

Pricina închinării, a supunerii este porunca lui Allah, rezultatul este accep-tarea de către Cel Drept, iar fructul şi roadele vor fi date de Stăpân în lumea de apoi. Supunerea va privi întreaga viaţă şi se va resimţi în toate acţiunile dreptcre-dinciosului prin raţiune şi înţelegere.

Un mare cugetător al epocii noastre, spune: “Să lucraţi pentru Allah, să în-treprindeţi pentru Allah, munciţi pentru Allah şi în mediul Lui desfăşuraţi-vă activitatea”, defineşte sinceritatea şi îi subliniază importanţa.

A fi sincer înseamnă să fii drept şi să mergi pe calea cea dreaptă. În viaţa unui om sincer nu există drum sinuos, în zig-zag. Dezvoltarea lui spirituală este ascendentă şi dreaptă. Datorită acestui lucru, ei, chiar şi atunci când au ajuns pe culmi, au ştiut să-şi apere şi să-şi păstreze modestia din primele zile ale activităţii lor. Dar, din păcate, ce puţini sunt oameni ca aceştia!

În istoria omenirii, există un singur om care s-a înălţat pe culmile acestor zări şi acesta este Mesagerul lui Allah. Şi cum să nu fie, dacă între comportarea din ziua în care a început să-şi propovăduiască cauza şi comportarea din ziua în care a cucerit Mecca, nu a existat nici o schimbare în ceea ce priveşte modestia.

sinceritatea

sinceritatea

Mecca a fost cucerită fără lupte. Chiar dacă sunt câteva evenimente sin-gulare, nu este corect ca ele să fie incluse la generalităţi. Mesagerul lui Allah, intrând în acest loc sfânt, de unde fusese alungat, nu venea ca un comandant cu intenţii de cucerire. În acea zi era călare şi îşi ţinea capul atât de aplecat, încât era gata să atingă şaua.

În perioada în care locuise în Medina, El nu-şi schimbase deloc comportamentul. Atunci când intra undeva, companionii se ridicau în picioare…şi, desigur că trebuiau să se ridice. La intrarea Lui, până şi morţii, sărind din morminte, ar fi trebuit să-L salute…El merita întrutotul acest lucru. Numai că El era realmente tulburat atunci când companionii se ridicau în picioare şi de fiecare dată zicea: “Nu vă ridicaţi în picioare aşa cum vă sculaţi în faţa superiorilor!”

Da, el, aşa cum şi-a început misiunea sfântă, tot aşa a şi terminat-o. Toată viaţa şi-a petrecut-o în armonie. Un lucru început îl termina în aceeaşi manieră şi acest lucru însemna o deosebită reuşită. El a început această muzică sfântă cu o voce joasă, iar la sfârşit în tempo înalt care să cuprindă cerul şi pământul.

De-alungul vieţii sale, el şi-a destinat credinţa lui Allah, supunându-se numai lui… inima-i era plină de învăţătura lui…ochii studiau peste tot creaţiile lui.. toate simţurile îi erau pline încântările spirituale venite de la El.

El se dăruise Celui Drept, dăduse aripi adevărului şi, cu o vocaţie nesfârşi-tă, mereu zicea “Allah”. Deoarece, El era un om sincer…

Raţiunea sincerităţii constituia o dimensiune deosebită. Deoarece, sinceritatea, după definirea Lui, era să te supui lui Allah, ca şi cum L-ai vedea.

Dacă am relata problema cu ajutorul unei similitudini, atunci când cineva îşi face rugăciunea (namaz) cu faţa spre Kaaba, El face namaz chiar în interiorul Kaabei.

 

Source Link

Views: 1

SĂ VORBIM FRUMOS CU PĂRINŢII

SĂ VORBIM FRUMOS CU PĂRINŢII   Un alt aspect coranic asupra căruia trebuie să ne direcţionăm atenţia este legat de modul de exprimare în relaţia cu părinţii. În următorul verset din Coran, Allah îi învaţă pe oameni să se comporte bine cu părinţii lor: Noi l-am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi, mama […]

SĂ VORBIM FRUMOS CU PĂRINŢII

Un alt aspect coranic asupra căruia trebuie să ne direcţionăm atenţia este legat de modul de exprimare în relaţia cu părinţii. În următorul verset din Coran, Allah îi învaţă pe oameni să se comporte bine cu părinţii lor:

Noi l-am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [aşadar]: «Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!» (Luqman 31:14).

De asemenea, Profetul nostru (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a subliniat credincioşilor importanţa acestui aspect prin cuvintele următoare: „Acordă-le părinţilor tăi un tratament binevoitor.” (Muslim).

Într-adevăr, influenţa unui părinte asupra copilului este foarte profundă. Mama trebuie să îndure greutăţi mari, cărându-l pe copil în burta sa timp de nouă luni; după aceea, ea trebuie să facă multe sacrificii personale pentru a-i asigura o creştere şi educare corectă. Tatăl trebuie să facă eforturi mari pentru a-l ajuta să ajungă la maturitate. Dacă omul ignoră aceste sacrificii şi eforturi făcute în numele său, îşi exprimă astfel nemulţumirea şi contrazice aşteptările referitoare la moralitatea manifestată de un credincios. Allah cheamă credincioşii să aibă un comportament adecvat faţă de părinţii lor şi să evite comportamentul arogant faţă de ei:

Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin, cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniţi de mâinile voastre drepte, căci Allah nu-l iubeşte pe cel lăudăros! (An-Nisaa’ 4:36).

În ceea ce priveşte această chestiune, Allah ne explică cum ar trebui să se comporte o persoană cu simţul datoriei:

Şi Domnul tău a orânduit să nu-L adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrâneţile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le ziceţi lor nici măcar «Of» şi nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviincioase. Şi din îndurare coboară pentru ei aripa smereniei şi îndurării şi spune: «[Roagă-te pentru ei] Doamne, fii îndurător cu ei, căci ei m-au crescut [când am fost] mic!»(Al-Israa’ 17:23-24).

Musulmanii ar trebui să adopte un mod de exprimare manierat şi respectuos faţă de părinţii lor, abţinându-se să rostească chiar şi interjecţia: „Of!”. Ei trebuie să fie umili în faţa lor şi trebuie să folosească întotdeauna cel mai bun limbaj. Părinţii s-au străduit să îi crească, iar „copiii” trebuie să aplice aceeaşi răbdare şi compasiune când părinţii ajung la o vârstă înaintată. De asemenea, ei trebuie să ierte greşelile părinţilor lor şi să se apropie de nevoile lor cu blândeţe. Indiferent de situaţie, ei nu trebuie niciodată să se comporte cu mânie sau fără răbdare faţă de ei. Chiar dacă unul dintre părinţi are un comportament „rebel” faţă de Allah, după cum se afirmă în Coran, individul nu trebuie niciodată să îi asculte pe părinţi în chestiuni de religie, dar nici nu trebuie să renunţe să se poarte în cel mai frumos mod cu ei. Coranul explică acest tip de comportament al credincioşilor:

Dar dacă se străduiesc pentru ca tu să-Mi faci ca asociat altceva, despre care tu nu ai cunoştinţă, atunci nu te supune lor! Rămâi împreună cu ei în această lume, cu dreptate, dar urmează calea acelora care se întorc către Mine, căci apoi la Mine este întoarcerea şi Eu vă voi vesti ceea ce aţi făcut!(Luqman 31:15);

L-am îndemnat pe om să se poarte cu părinţii săi frumos. Însă dacă ei se vor lupta cu tine pentru ca să-Mi faci Mie ca asociat ceva despre care tu nu ai ştiinţă, nu le da lor ascultare! La Mine este întoarcerea voastră, iar Eu vă voi vesti ceea ce aţi făcut.(Al-’Ankabut 29:8).

În Coran ni se atrage atenţia asupra superiorităţii acestui comportament prin oferirea exemplului profetului Yusuf (Pacea fie asupra sa!) care avea un comportament respectuos, bine manierat faţă de părinţii săi. Când profetul Yusuf (Pacea fie asupra sa!) a devenit conducătorul Egiptului, el a continuat să se comporte cu modestie faţă de părinţii săi:

Şi când au intrat la Iosif, i-a primit el pe părinţii săi şi a zis: «Intraţi în Egipt – cu voia lui Allah – în siguranţă!» Şi el i-a ridicat pe părinţii săi pe tron.(Yusuf 12:99-100).

Modul de exprimare a profetului Ibrahim (Pacea fie asupra sa!) în discuţia cu tatăl său, deşi acesta din urmă dorea ca el să îi venereze pe idoli, este un alt exemplu excelent pentru credincioşi. În ciuda opoziţiei tatălui său, profetul Ibrahim (Pacea fie asupra sa!) i-a vorbit tatălui său politicos:

Şi pomeneşte-l în Carte pe Avraam; el a fost un iubitor de adevăr şi un profet! Când i-a spus el tatălui său: «O, tată! Pentru ce te închini tu la ceea ce nu aude, nu vede şi nu-ţi este de niciun folos? O, tată! Mi-a venit mie ştiinţa care ţie nu ţi-a venit! Deci urmează-mă şi eu te voi călăuzi pe un drum drept! O, tată! Nu te închina la Şeitan, căci Şeitan a fost răzvrătit împotriva Celui Milostiv! O, tată! Mă tem să nu te atingă o pedeapsă de la Cel Milostiv şi să nu devii un aliat al lui Şeitan!» I-a răspuns: «O, Avraam! Te lepezi tu de zeii mei? Dacă nu încetezi, eu te voi alunga cu pietre! Pleacă departe de mine pentru vreme îndelungată!» A zis: «Vei avea numai pace [din partea mea]! Mă voi ruga de iertare la Domnul meu pentru tine, căci El este binevoitor cu mine. Eu mă despărţesc de voi, ca şi de ceea ce chemaţi voi în locul lui Allah şi-L voi chema pe Domnul meu. Poate că eu nu voi fi nefericit pentru chemarea Domnului meu!»(Maryam 19:41-48).

Source Link

Views: 1

Comportamentul Profetului față de nemusulmani

Comportamentul Profetului față de nemusulmani Dan Michi   A’isha (Allah să fie de mulțumit de ea!) l-a intrebat pe Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!): „Ai trait vreodata o experienta mai dureroasa in afara de cea de la Uhud?” El a raspuns:  „Cel mai greu moment pentru mine s-a […]

Comportamentul Profetului față de nemusulmani

Dan Michi

A’isha (Allah să fie de mulțumit de ea!) l-a intrebat pe Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!): „Ai trait vreodata o experienta mai dureroasa in afara de cea de la Uhud?” El a raspuns:  „Cel mai greu moment pentru mine s-a petrecut in ziua in care m-am infatisat eu insumi in fata oamenilor mei [pentru a-i chema la Islam], iar ei nu au raspuns asa cum m-as fi asteptat. M-am indepartat simtindu-ma debusolat si pierdut, stare care m-a coplesit si astfel am ajuns intr-un loc din afara Mekkai. Acolo am privit in sus si simultan m-am trezit in mijlocul unui nor care m-a acoperit. Cand am cercetat mai bine sa vad ce se intampla, l-am zarit pe ingerul Gabriel (Pacea asupra lui!) care m-a chemat si mi-a spus: „Allah Preainaltul a auzit vorbele pe care ti le-au spus oamenii tai si modul in care au fost insensibili la chemarea ta. Si din aceste motive ti l-a trimis pe ingerul muntilor care va sta la dispozitia ta, indeplinindu-ti orice dorinta.” Dupa aceea, ingerul muntilor s-a prezentat, aducandu-mi salutul sau de pace si spunandu-mi : „O Muhammad, Allah a auzit cuvintele pe care ti le-a aruncat neamul tau, iar eu sunt ingerul muntilor. Stapanul tau m-a trimis la tine pentru a-mi spune ce sa fac. Ce anume doresti? Daca dorinta iti va fi sa daram cei doi munti masivi din prejurul Mekkai peste ei, o voi face deindata.”

Dar eu am raspuns, „Tot ceea ce doresc este pentru Allah si anume sa se nasca dintre copiii lor suflete care sa-L adore doar pe Allah si sa nu-I asocieze pe nimeni altcineva.” (relatat de Bukhari si Muslim)

Iata cum profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) s-a simtit „debusolat” ca oamenii nu raspundeau la chemarea sa. Si el a fost profet ! Si in afara de debusolare i-a marturisit iubitei sale sotii, Aishah (Allah să fie de mulțumit de ea!), ca s-a mai simtit „pierdut”. Si era Profetul! Adesea, noi ne simtim la fel: debusolati si pierduti.

Cum ar trebui sa reactionam ? Ce ne impiedica sa ne continuam eforturile, sa-i iertam pe cei care ne dezamagesc si sa ne rugam ca Allah sa-i indrepte. Daca nu pe ei, cel putin pe copiii lor?

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) mereu obisnuia sa se roage lui Allah Preainaltul astfel, „O Allah iarta poporul meu pentru ca nu stiu ce fac.” (relatat de Bukhari si Muslim)

Asemanator, dupa batalia de la Uhud, unii dintre companioni i-au cerut sa-i blesteme pe quraisi pentru ceea ce i-au facut, el raspunzandu-le, „O Allah indreapta-le calea si fa-i sa accepte Islamul!” Allah Preainaltul a raspuns cererii sale si mai tarziu acestia au devenit musulmani.

Cu alta ocazie, cand profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a cucerit Mekka si soldatii se aflau peste tot in jurul sau, el a adunat toti locuitorii Mekkai la moschee, a mers sa se roage in interior [la Ka’bah] si apoi a iesit pentru a le vorbi, „Ce credeti ca am sa fac cu voi ?” Ei au raspuns, „Tu esti un frate ales si fiul unui nobil frate.” Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus, „In aceasta zi, va spun ceea ce profetul Iusuf le-a raspuns fratilor sai, [adica] niciun rau nu se va atinge de voi astazi si fie ca Allah sa va ierte pentru tot ceea ce ati pricinuit. Plecati ! Sunteti cu totii liberi.”

Dupa reamintirea tuturor acestor evenimente din viata profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !), ajungem la concluzia ca daca el ar fi trait astazi nu ar fi raspuns acestor acuze nefondate decat in aceeasi maniera cum a procedat si in trecut.

Si spunem asta datorita personalitatii sale marete si nobile. Cu siguranta Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) nu ar fi acceptat reactia multor musulmani din diferite zone ale lumii, care au inteles sa-i apere onoarea, provocand diferite pagube pe proprietatile altora si ucigand multi oameni nevinovati.

Asa cum spunea un invatat musulman, astazi si pe viitor haideti sa raspundem acestor atacuri nedrepte sau altora similare care vor veni educandu-ne in primul rand pe noi insine, pe copiii nostri, pe toti musulmanii si nemusulmanii in legatura cu Islamul si viata profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!)

Aceasta maniera ii va fi bineplacuta lui Allah Preainaltul si Mesagerului Sau, Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!), dorindu-se a se transforma intr-un mare beneficiu pentru intreaga omenire inshaAllah.

sursa: Grupul Yahoo Resurse Islamice

Source Link

Views: 2