Tag: coran

POLUAREA ÎNVELIŞULUI ATMOSFERIC

Adnan Ash-Sharif     “Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire” 1. Gaura din stratul de ozon: Încă din anul 1982, cercetătorii britanici de la staţiunea ştiinţifică situată la polul Sud au constatat scăderea treptată, de la un an la altul, a cantităţilor de ozon în zona polară. În anul 1984, au fost […]

Adnan Ash-Sharif

 

 

wallpaper1036182

“Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire”

1. Gaura din stratul de ozon:

Încă din anul 1982, cercetătorii britanici de la staţiunea ştiinţifică situată la polul Sud au constatat scăderea treptată, de la un an la altul, a cantităţilor de ozon în zona polară. În anul 1984, au fost avertizate celelalte instituţii ştiinţifice asupra acestei scăderi primejdioase pentru fiinţele de pe pământ, iar în anul 1987, cercetătorii au constatat că, jumătate din stratul de ozon din regiunea polului Sud a dispărut. În urma unor studii ştiinţifice intense, care au costat zeci de milioane de dolari, cercetătorii au ajuns săştie astăzi că gaura din stratul de ozon de deasupra Oceanului Îngheţat de Sud se datorează unor substanţe chimice industriale, cum sunt freonul şi foranul, pe care omul le produce în cantităţi de milioane de tone, folosindu-le ca materiale de răcire la frigidere, la aparatele de condiţionare a aerului şi ca împingătoare pentru aerosoli şi în aparatele cu presiune, aşa cum este cazul unor sprayuri de parfum. Aceste substanţe sunt gaz cloroflorid de carbon (C. F. C. ) care nu arde şi nu se dezintegreazăşi care se înalţă încet – încet, ajungând la stratul de ozon din atmosferă, pe care-l distruge foarte lent.

După dispute ştiinţifice, care au durat cinci ani între statele industriale care produc acest gaz dăunător mediului, s-a decis, înainte de 1999, reducerea producţiei lui la jumătate. Nu a fost stopată integral producţia lui, deoarece la mijloc se află interese comerciale uriaşe, estimate la miliarde de dolari, ca urmare a folosirii acestui gaz.

Oare s-a schimbat omul? El a fost şi rămâne aşa cum l-a descris Stăpânul lumilor: nedrept cu sine şi cu alţii, ignorant faţă de sine şi faţă de ceilalţi, din cauza egoismului şi a lăcomiei după bani.

2. Ploile acide:

Învelişul atmosferic s-a transformat, de zeci de ani, într-o “groapă de gunoi gazoasă”, în care omul a aruncat şi continuă să arunce miliarde de tone de gaze toxice, emise de uzine, de automobile şi de celelalte surse generatoare de energie. Cu toate că Stăpânul a făcut în învelişul atmosferic drumuri, urmate de gazele ce se înalţă de la uzinele de pe pământ, consecinţele “nedreptăţii omului la cumpănire”, la balanţa pe care a aşezat-o Domnul în învelişul atmosferic al pământului sunt astăzi vizibile, ele manifestându-se şi prin ploile acide care distrug resursele vegetale şi animale în diverse ţări industrializate. Datele statistice pentru anul 1977 au apreciat că emisiile de compuşi dăunători ai sulfului, aşa cum sunt dioxidul şi trioxidul de carbon, prin coşurile uzinelor, au ajuns la 3 milioane de tone în Franţa, 5 milioane de tone în Marea Britanie şi 264 milioane de tone în Statele Unite ale Americii.

3 – Schimbarea climatului:

Bioxidul de carbon (CO2) reprezintă un procent de 0,003% în compoziţia aerului şi joacă un rol important în asigurarea stabilităţii temperaturii atmosferei şi a pământului, ca şi în circuitul carbonului în tmosferă. Activitatea crescândă a maşinii industriale nesăţioase a omului, care aruncă în atmosferă 5,5 miliade de tone din acest gaz, a modificat balanţa exactă a compoziţiei atmosferei pe care a stabilit-o Domnul şi, cu mai mulţi ani în urmă, au fost lansate avertismente în legătură cu creşterea procentului de bioxid de carbon. Aceasta ar putea provoca creşterea temperaturii atmosferei şi modificări decurgând din aceasta în distribuţia vânturilor şi a precipitaţiilor şi în nivelul mărilor şi al fluviilor.

Este suficient să menţionăm faptul că agricultura Statelor Unite ale Americii a fost afectată, în anul 1988, de o secetă cumplită, ceea ce a dus la scăderea recoltei anuale de cereale de la 207 milioane tone la numai 97 milioane tone, iar o repetare a acestei situaţii ar reprezenta un dezastru la scară planetară. Unii cercetători au pus această situaţie pe seama modificării climatului şi a creşterii temperaturii, ca urmare a dezechilibrului din balanţa bioxidului de carbon.

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2

Căile cerului

Adnan Ash-Shareef   În Univers se află numeroase căi, între care şi orbitele planetelor, stelelor, galaxiilor şi nebuloaselor. Cititorului îi sunt suficiente următoarele informaţii astronomice despre orbitele stelelor pentru a-şi forma o imagine simplă despre măreţia Universului, despre măreţia Creatorului Universului şi despre măreţia acestui verset în care Domnul a jurat pe căile cerului. Dacă […]

Adnan Ash-Shareef

 

În Univers se află numeroase căi, între care şi orbitele planetelor, stelelor, galaxiilor şi nebuloaselor. Cititorului îi sunt suficiente următoarele informaţii astronomice despre orbitele stelelor pentru a-şi forma o imagine simplă despre măreţia Universului, despre măreţia Creatorului Universului şi despre măreţia acestui verset în care Domnul a jurat pe căile cerului.

univers-2Dacă cineva acordă raţiunii sale un răgaz pentru meditaţie şi iese într-o noapte senină, fără lună, şi priveşte cerul de deasupra lui şi dacă află apoi că stelele pe care le vede cu ochiul liber nu reprezintă în realitate decât o părticică neînsemnată din cele o sută de miliarde de galaxii care au fost numărate până în momentul de faţă, cea mai mică dintre ele fiind alcătuită din mii de miliarde de stele, fiecare dintre ele rotindu-se pe o orbită proprie, probabil că atunci va înţelege ceva din sensul jurământului lui Allah Preaputernicul şi Preaînaltul:

Jur pe cerul cel bine întocmit! Voi vă aflaţi în vorbă învrăjbită prin care este ţinut departe de el cel care a fost îndepărtat. (Adh-Dhariyat: 7-9).

Dacă vom reflecta cu adevărat la sensurile cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

Oare nu se uită ei spre cerul de deasupra lor cum l-am înălţat Noi şi l-am înfrumuseţat şi cum nu are niciun fel de crăpături? (Qaf: 6),

ştiind că în cerul de deasupra noastră (adică în atmosfera terestră) se află „căi” care curăţă pământul nostru de gazele dăunătoare ce se înalţă de pe el, „căi” pe care omul le-a descoperit şi a putut să le urmeze în secolul al XX-lea, când a pătruns cu navele sale cosmice în spaţiul extraterestru, atunci probabil că va înţelege mai mult din sensurile cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

Jur pe cerul cel bine întocmit! (Adh-Dhariyat: 657).

Dacă vom reflecta la crearea cerurilor şi a pământului, respectând cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Oare n-au văzut ei că Allah nu a creat cerurile şi pământul şi ceea ce este între ele decât întru adevăr şi pentru un termen hotărât? (Ar-Rum: 8),

ştiind că Pământul, care nu este în raport cu Universul decât precum un grăunte de nisip în marele deşert Ar-Rub al-Khali (deşert din peninsula Arabă), urmează o traiectorie ovală în jurul Soarelui, cu o lungime de aproximativ 9.600 milioane de kilometri, fără să se ciocnească de milioanele de stele şi planete risipite în Univers, probabil că pe unii dintre noi ne va cuprinde spaima şi smerenia în faţa măreţiei Creatorului manifestată înîmpărăţia Sa şi probabil că vom înţelege ceva din sensurile cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

El ţine cerul ca să nu cadă peste Pământ decât cu voia Sa. (Al-Hajj: 65)

şi vom înţelege jurământul Său pe cer şi pe căile lui.

Dacă omul ar cunoaşte ceva din ştiinţa astronomiei simple care se află în bibliotecile ştiinţifice, dacă ar rămâne singur în fiecare zi, vreme de câteva minute, pentru a medita la lumile stelelor şi a planetelor pe care le vede într-o noapte senină şi fără lună, şi dacă ar reflecta îndelung la versetele cele sfinte ale lui Allah care se referă la astronomie, probabil că ar ajunge să devină dintre „aceia care au minte”, adeverindu-se cuvintele lui Allah Preaînaltul:

În crearea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte, care Îl pomenesc pe Allah stând [în picioare], şezând [jos] sau pe o parte, şi cugetă la facerea cerurilor şi a pământului [zicând]: «Doamne, n-ai făcut aceasta în deşert! Slavă Ţie! Apără-ne pe noi de pedeapsa Focului!» (Aal ’Imran: 190-191).

 

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2

Foloasele munţilor

Adnan Ash-Sharif   Şi munţii i-a fixat,…  (Coran) Munţii reprezintă factorul principal în acumularea apei dulci şi în fixarea solului. Dacă nu ar fi munţii, cea mai mare parte a apei căzute din cer s-ar scurge în mare fără să se adune în pământ şi ar purta solul cu ea. Acest adevăr ştiinţific pare astăzi […]

Adnan Ash-Sharif

 

Şi munţii i-a fixat,…  (Coran)Lake-in-the-mountains

Munţii reprezintă factorul principal în acumularea apei dulci şi în fixarea solului. Dacă nu ar fi munţii, cea mai mare parte a apei căzute din cer s-ar scurge în mare fără să se adune în pământ şi ar purta solul cu ea. Acest adevăr ştiinţific pare astăzi axiomatic, dar ştiinţa nu l-a cunoscut decât în urmă cu ceva mai bine de o sută de ani. Cei mai mulţi hidrologi credeau până la mijlocul secolului XIX că sursele apelor dulci şi izvoarele subterane se află în apa de mare, care s-ar infiltra în straturile pământului, unde s-ar purifica de sarea din ea şi apoi ar izbucni sub forma râurilor, pentru a se întoarce din nou în mare. Dar Revelaţia a arătat că sursa apei dulci se află în cer şi nu în mare, după cum a arătat care este rolul munţilor înalţi în acumularea apei şi în formarea râurilor cu apă dulce:

Şi Noi trimitem vânturile care fecundează şi trimitem apă din cer, pe care v-o dăm de băut, însă voi nu o puteţi strânge. (Al-Hijr: 22).

Sursele apelor Nilului nu au fost cunoscute în secolul XIX (1862), când descoperitorii Speke si Grant au confirmat că apele Nilului Alb provin din impactul dintre vaporii de apă, care se ridică din Oceanul Indian şi munţii înalţi din Kenya, unde se condensează la impactul cu vârfurile reci ale munţilor şi se transformă în cascadele ce constituie izvoarele acestui afluent al Nilului. Aproximativ asemănător stau lucrurile şi în cazul fluviului Congo. Constatăm legătura dintre munţii înalţi şi apele dulci şi în cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Şi nu am făcut pe el munţi trainici, semeţi şi nu v-am dat vouă să beţi apă dulce? (Al-Mursalat :27).

Munţii joacă rolul unui filtru pentru zăpezile care le acoperă vârfurile şi apele care cad peste ei, întrucât apa se scurge foarte încet către straturile lor interioare si pământul din vecinătatea lor, unde se  acumulează apele freatice. Dacă nu ar exista munţii, cea mai mare parte a apei căzute din cer s-ar scurge în mare, adeverindu-se cuvintele lui Allah Preaînaltul:

 Şi Noi am pogorât apă din cer cu măsură. Apoi, Noi am făcut să stea în pământ, cu toate că avem puterea să o facem să dispară.   (Al-Mu`minun: 18).

Munţii bogaţi care se reînnoiesc

În munţi sunt dâre albe şi roşii, cu felurite culori, şi stânci foarte negre?!  (Fatir: 27).

Ne-am oprit îndelung asupra cuvântului judad “dâre”, pe care cele mai multe comentarii ale Coranului l-au explicat ca însemnând “cărări” şi prin aceasta s-a limitat sensul versetului sfânt la următoarele: “A creat munţii pe care sunt dâre de diferite culori”. Dar se ştie că acest cuvânt are mai multe sensuri, aşa după cum aflăm din „Lisan al-Arab”: judad este plural de judda, cu sensul de “cărări”. Dar judad este şi plural de jadda, cu sensul de lucru care se reînnoieşte. Iar jadd înseamnă “bogat”, ca în ruga Trimisului cel generos : “Doamne, nu poate nimeni împiedica ceea ce ai dat şi nu poate nimeni să dea ceea ce ai oprit, şi nu este de folos măreţia celor măreţi, în faţa Ta!”. Un alt sens al cuvântului judad, în afară de “cărări “, este acela de “lucruri bogate, care se reînnoiesc”.

Pornind de la aceasta, constatăm dar – Allah ştie cel mai bine ! – că versetul lui Allah Preaînaltul “A creat munţii pe care sunt dâre de diferite culori” are şi un alt sens, adică Domnul a făcut ca unii munţi să se reînnoiască şi să dispună de bogăţii. Oare a descoperit stiinţa despre munţi ceva de acest fel?

Explorarea Polului Sud a început în anul 1820 şi s-a descoperit că este vorba de un continent acoperit de zăpezi îngheţate care se ridică până la înălţimea de 1500 metri şi că acest munte uriaş de gheaţă care se reînnoieşte de milioane de ani reprezintă 90% din rezervele de apă dulce pe care Creatorul le-a depus în pământ.

Munţii care conţin fier, cupru, aur, pietre preţioase, marmură de diverse culori sunt, de asemenea, o sursă de bogăţie, care doar rareori se epuizează.

Dimpotrivă, această bogăţie se reînnoieşte încet, cu trecerea timpului, în ciuda ameninţării cu epuizarea venită din partea omului şi a factorilor naturali, aşa cum sunt aerul, soarele şi apa, şi aceasta pentru că munţii au rădăcini adânci în straturile pământului şi, pe măsură ce vârfurile şi platourile lor se uzează, se ridică rădăcinile din adâncul pământului şi reînnoiesc ceea ce au consumat omul şi natura. Munţii Apalaşi din America de Nord, de pildă, în ciuda vârstei lor estimate la mii de milioane de ani şi a factorilor de eroziune, continuă să fie semeţi şi înalţi însă ei nu mai au rădăcini în adâncul pământului.

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2