Tag: coranul

Călăuzirea – partea 1

F. Gulen

 

hidarea este precum o lumină aprinsă în om de către Dumnezeu ca rezultat al folosirii liberei voințe în căutarea credinței. Precum am afirmat mai sus, doar Dumnezeu poate ghida către adevăr. Sunt multe versete în Coran care atestă acest lucru. De exemplu:

Dacă Dumnezeu ar fi vrut, i-ar fi adunat întru călăuzire (6:35)

Dacă Domnul tău ar fi vrut, toți locuitorii Pământului ar fi crezut. (10:99)

Tu nu-l călăuzești pe cel pe care-l iubești, ci Dumnezeu călăuzește pe cine voiește. (28:56)

Și tu! Tu nu-i poți face pe morți să audă, tu nu-i vei face pe surzi să audă Chemarea când întorc spatele. Tu nu ești cel care îi călăuzește pe orbi afară din rătăcirea lor. Tu nu-i faci să audă decât pe cei care cred în semnele Noastre și sunt supuși și devin musulmani. (30:52-53)

Din moment ce Dumnezeu este cel care ne ghidează, Îl implorăm în fiecare rak’a din rugăciunile noastre zilnice: Călăuzește-ne pe Calea cea Bună (1:6). Mesagerul lui Dumnezeu (s.a.a.w.s) spunea: ” Am fost trimis să îndrept oamenii către credință. Doar Dumnezeu este Cel care îi ghidează și le oferă credință în inimi.”calauzirea

Pe lângă aceste versete de mai sus și multe altele asemănătoare, mai sunt și versete care arată că Mesagerul lui Dumnezeu (s.a.a.w.s) este cel desemnat pentru a îndrepta oamenii către credință:

Tu îi chemi către o Cale Dreaptă (23:73)

Noi ți-am dezvăluit un duh din Porunca Noastră pe când tu nu cunoșteai nici credința și nici Cartea. Noi l-am făcut lumină cu care călăuzim pe cine voim dintre robii Noștri. Tu să călăuzețti pe o Cale Dreaptă. (42:52)

Aceste versete nu sunt contradictorii. Dumnezeu crează toți oamenii cu potențialul de a accepta credința. Cu toate acestea, familia, educația și mediul înconjurător au un rol foarte mare în a-i ghida sau în a-i trimite pe căi greșite. De-a lungul istoriei, Dumnezeu a trimis mesageri pentru a ghida lumea pe Calea cea Bună și le-a trimis Cărți cu ajutorul cărora oamenii se pot îndrepta. Profetul Mahomed (s.a.a.w.s), ultimul Mesager, a primit Coranul prin intermediul Revelației trimise de Dumnezeu. Coranul fiind ultima Carte Divină și necoruptă, conține principiile ghidării.

Comportamentul și buna purtare a Mesagerului (s.a.a.w.s) au făcut din stilul lui de viață o cale de ghidare. El recită Revelația Divină, explică Semnele lui Dumnezeu, distruge preconcepțiile, superstițiile și păcatele. De fapt, orice eveniment, orice lucru și orice fenomen reprezintă un semn ce semnifică Unitatea și Existența lui Dumnezeu. Deci, dacă vrei să crezi sincer șă fără prejudecăți, trebuie să lupți împotriva dorințelor carnale și a tentațiilor. În acel moment Dumnezeu te va ghida către una dintre Căile ce duc la El:

Temeți-vă de Dumnezeu și căutați calea către El pentru a fi prosperi atât pe această lume cât și pe cealaltă. (5:35)

Noi îi călăuzim pe Căile Noastre pe cei care au luptat pentru Noi. Dumnezeu este cu făptuitorii de bine (29:69)

 

 

– sfârșitul primei părți –

Source Link

Views: 2

Viața Profetului Muhammad – partea a 7-a

 

Situatia lui Muhammed era  bine cunoscuta în Medina, deoarece , înainte de Hijrah, oraşul trimisese soli la Mecca creându-i lui Muhammed să medieze o dispută între cele două  mari  triburi. Cele auzite si vazute i-au impresionat pe solii trimisi ceea ce a dus la propunerea acestora facuta lui Muhammed de a se stabilii in Medina. Calităţile excepţionale ale lui Muhammed au impresionat atât  de mult mediniţii, încât triburile rivale şi aliaţii lor au strâns rândurile la 15 martie 624, după Hijrah, dată la care şi Muhammed împreună cu cei care îl susţineau au pornit împotriva păgânilor din Mecca.

Aceasta prima batalie. a avut loc lângă Badr, acum un mic orăşel din sud-vestul Medinei, a avut mai multe efecte importante.

În primul rând, forţele musulmane, depăşite la număr, rata fiind de 3 la 1, i-au învins pe meccani. În al doilea rând, disciplina arătată de musulmani a aratat meccanilor, inca o data abilităţile celui pe care ei îl goniseră din oraş.

În al treilea rând, unul dintre triburile aliate care a promis initial să susţină musulmanii în bătălia de la Badr, dand dovada de indiferenta insa la momentul luptei, după o lună de la bătălie a fost expulzat din Medina. Cei care au pretins a fi aliaţi a musulmanilor, dar s-au opus lor  în mod tacit, erau avertizaţi: pentru a fi membri în cadrul comunităţii impune obligaţia de susţinere totală.

Un an mai târziu, meccanii s-au reîntors. Cu o armată alcătuită din 3000 de oameni, i-au întâlnit pe musulmani pe Uhud, un deal în afara Medinei. După un iniţial succes, musulmanii au fost împinşi inapoi şi însuşi Profetul a fost rănit.

Deoarece meccanii stiau ca musulmanii nu fusesera infranti, ci doar castigasera o batalie, cu o armată ce număra 10.000 de capete, au atacat din nou Medina doi ani mai târziu. Rezultataul de asta data a fost cu totul altul. La Bătălia Tranşeelor, de asemenea ştiută şi ca Bătălia Confederaţiilor, musulmanii au înregistrat o victorie remarcabilă. Din partea Medinei din care se aşteptau a veni atacatorii ei au săpat o tranşee foarte adâncă pentru cavaleria meccană pentru a scăpa de ea fără a se expune arcaşilor aflaţi în spatele fortificaţiilor Medinei. După un asediu neconcludent, meccanii au fost forţaţi să se retragă. După aceasta Medina a fost cu totul în mâinile musulmanilor.

 

old_arabic_document_ic__175x224A fost adoptata Constituţia Medinei sub care clanurile, acceptându-l pe Muhammed ca fiind Profet al lui Dumnezeu, au format o alianţă, sau o federaţie datată din această perioadă. S-a punctat conştiinciozitatea politică a comunităţii musulmane; membrii ei s-au definit ca fiind o comunitate separată de toţi ceilalţi. Constituţia a definit de asemenea rolul nemusulmanilor în cadrul comunităţii. Evreii erau liberi sa isi practice propria religie; la fel si crestinii. Atat evreii, cat si crestinii erau considerati “oameni ai Cartii”. Tora evreiasca, ca si Evanghelia crestinilor erau considerate de catre musulmani carti sacre.

Musulmanii nu au incercat sa isi impuna religia  in fata altor popoare. Evreii, ca si crestinii aveau libertatea de a-si practica religia in sinagogile si bisericile lor.Source Link

Views: 7

Viața Profetului Muhammad – partea a5-a

 

In timpul predicilor lui deschise, publice, Muhammed a intalnit un grup format din sase oameni din Madinah (numit atunci Yathrib) implinind pelerinajul, si i-a invitat sa recunoasca Islamul. Ei s-au intors la Madinah musulmani si i-au invitat pe ceilalti din triburile lor sa se alature noii credinte.
akebe biatı(1)Anul urmator doisprezece oameni din Madinah au venit in timpul de Hajj si Profetul a ajuns la o intelegere cu ei intr-un loc numit Al-‘Aqabah in 621 d.Ch.. Aceasta intelegere e cunoscuta sub denumirea de ” Prima intelegere de la Al-‘Aqabah”.  In acest angajament, ei au hotarat sa i se supuna doar lui Allah, sa nu fure, sa nu comita adulter, sa nu-si ucida copiii, sa nu comita rau. Li s-a spus de catre Muhammed ca daca vor trai sub acest legamant, Allah va fi multumit de ei si-i va rasplati cu Paradisul.

Al doilea legamant al musulmanilor din Madinah a fost stabilit in 622 d. Ch. in acelasi loc, Al-‘Aqabah, participand la acest eveniment 73 de oameni.
Acest legamant a fost o extindere a primului legamant. A fost stabilit ca musulmanii din Madinah sa-l protejeze si sa-l ajute pe Profet impotriva tuturor relelor, asa cum isi protejeaza propriile sotii si copiii. Toate pericolele care puteau aparea in urma acestui legamant au fost explicate de catre ‘Abbas, unchiul lui Muhammed, musulmanilor din Madinah, in termeni clari. Dar musulmanii din Madinah au spus:
“il luam (pe Profet) in ciuda tuturor amenintarilor fata de proprietate, avere si viata. Spune-ne, o, Profet al lui Allah! Care ne va fi rasplata daca ramanem credinciosi acestui juramant?”
Profetul a raspuns: “Paradisul”
Si-au intins mainile catre el iar el catre ei, si astfel legamantul a fost incheiat.
Al doilea legamant includea clauze despre situatiile de razboi in care datoria musulmanilor din Madinah era sa-l apere pe Profet intr-un atac extern venit din partea meccanilor.Source Link

Views: 2