Tag: coranul

Metode de educatie in viziunea lui Farabi – 2

Metode de educatie in viziunea lui Farabi – 2

Filosoful Al-Farabi vorbește despre calea libertății și calea sclaviei și supunerii. Ascultarea este libertate, iar constrângerea este sclavie și supunere. Conducătorul angajează două tipuri de oameni virtuoși cu competență tehnică de a-i educa pe aceia care aceeptă să fie disciplinați voluntar, sau pe aceia care au nevoie de disciplină sub conflict. Același lucru este valabil și pentru familii, deoarece există unii copii care pot fi educați cu blândețe și convingere, și unii cu duritate. Responsabilitatea completă a acestei educații aparține conducătorului deoarece „conducătorul este cel care disciplinează și învață națiunea”.

Al-Farabi menționează o altă metodă – învățarea mecanică – și o împarte în două secțiuni: învățarea cuvintelor și a expresiilor pe care ascultătorul le repetă până ce sunt memorate, precum învățarea unei limbi, a Coranului și cântecelor. A doua merge mai departe decât simpla învățare mecanică și este destinată să „înscrie sensurile acestor expresii în sufletul ascultătorului”.

metode de educatie Al-Farabi a fost întrebat care este mai bună, înțelegerea sau memorarea, iar el a răspuns: „Înțelegerea este mai bună decât memorarea, deoarece acțiunea memorării se referă doar la cuvinte și expresii, cu alte cuvinte la detalii […], care pot rezista la infinit și nu sunt prea folositoare ici pentru indivizi, nici pentru clase. […] Dar acțiunea înțelegerii cuprinde sensuri,chestiuni universale și legale, finite și care sunt valabile pentru toți. Este beneficial pentru cineva să se străduiască în aceste chestiuni. Acest lucru se aplică și acțiunilor specifice pentru a le obține, precum analogia, organizarea, politicile și considerarea consecințelor. Dacă omul învață doar detalii, el nu este ferit de a greși. […] Când el se bazează pe principii și concepte generale, și când o chestiune nouă îi este prezentată, el poate face referire la înțelegerea principiilor să compare un lucru cu altul. Astfel este evident că înțelegerea e mai bună decât memorarea”.Source Link

Views: 0

Nenorocirile – pedeapsa

Nenorocirile – pedeapsa

Ipocrizia

Nenorocirile îi ating şi pe aceia care îşi proclamă credinţa în mod fals, arătând celor care nu cred că ei au ales iadul de bunăvoie. Au existat multe cazuri de oameni convertiţi la Islam din motive greşite; după ce au apărut dificultăţi în existenţa lor, inexistente anterior convertirii, s-au întors la vechile credinţe. Dumnezeu afirmă în capitolul Al-’Ankabut al revelaţiei finale:

„Oare socotesc oamenii că vor fi lăsaţi [în pace], dacă vor spune: «Noi credem!», şi că ei nu vor fi încercaţi? Noi i-am încercat pe cei de dinaintea lor şi Allah îi cunoaşte pe cei care spun adevărul şi îi cunoaşte pe cei care mint [în privinţa credinţei].” (Coran 29: 2-3).

Pedeapsa

fatal attraction 2712673 Nenorocirile - pedeapsaAceia care nu respectă legile stabilite de către Dumnezeu se expun pedepsei în această viaţă şi în următoarea. De-a lungul Coranului, Allah descrie numeroase naţiuni din trecut care au respins îndrumarea divină şi au fost ulterior distruse. Aceste istorisiri sunt atenţionări către omenire, privind consecinţele încălcării poruncilor lui Dumnezeu. În capitolul An-Nur, Allah oferă un avertisment general, după cum urmează:

,,Aceia care fug de porunca Sa să se ferească să nu-i lovească pe ei o nenorocire sau să nu-i lovească pe ei o osândă dureroasă!” (Coran 24: 63).

Pedeapsa poate veni într-o varietate de moduri. Probabil că cea mai evidentă pedeapsă care afectează oamenii din toate statele, în zilele noastre, este boala SIDA care a apărut pentru prima oară în istoria medicală la începutul anilor ’80. Majoritatea celor care sunt afectaţi de această boală, pe glob, sunt cei promiscui. Iniţial homosexualii erau principalele victime, apoi bisexualii, urmaţi de heterosexualii promiscui şi de dependenții de droguri intravenoase. Toate aceste grupuri se aflau în contradicţie cu legile divine care reglementează relaţiile sexuale în afara căsătoriei şi a acelor legi care interzic consumul substanţelor intoxicante. Unii ar putea sugera şi faptul că SIDA a fost răspândită în rândul indivizilor caşti prin transfuzii de sânge şi de la părinţi la copii. Statisticile medicale evidenţiază că astfel de cazuri sunt relativ puţine în comparaţie cu celelalte categorii. În orice caz, Allah a atenţionat în capitolul Al-ʻAnfal al revelaţiei finale asupra faptului că, atunci când pedeapsa Sa vine, ea nu este limitată doar la cei răi, ci afectează întreaga societate:

„Şi feriţi-vă de o nenorocire care nu-i va atinge doar pe cei care sunt nelegiuiţi dintre voi! Şi să ştiţi că Allah este aspru la pedeapsă!” (Coran 8: 25).

În urmă cu o mie patru sute de ani, profetul Muhammad a prezis apariţia unei astfel de încercări. Ibn ’Umar a relatat că Profetul a spus: „Oricând promiscuitatea este practicată deschis printre oameni, o nenorocire şi un chin se va răspândi printre ei, care le erau necunoscute predecesorilor lor.”

SIDA este, totuşi, doar una dintr-o serie de boli. Înaintea acesteia, o avertizare a venit sub forma unei alte boli numită herpes, care a devenit larg răspândită printre cei promiscui din punct de vedere sexual, începând cu anii 1960 – 1970. A fost declarată epidemie la jumătatea anilor ’70 şi nu există niciun tratament cunoscut pentru aceasta până azi. Nu i s-a mai dat atenţie ulterior pentru că nu era fatală, în vreme ce SIDA era.

Source Link

Views: 0

Religia Islamului – partea 1

Religia Islamului – partea 1

 

Cel mai complet sistem de adorare disponibil fiinţelor umane în ziua de azi este cel islamic. Tocmai numele „islam” înseamnă „supunere în faţa voinţei lui Dumnezeu”. Deşi este considerată „a treia dintre cele trei credinţe monoteiste”, nu este nicidecum o nouă religie. Este religia adusă omenirii de către toţi profeţii lui Dumnezeu.

Islamul a fost religia lui Adam, a lui Avraam, a lui Moise şi a lui Iisus. Dumnezeu face referire la acest lucru în revelaţia finală cu privire la profetul Avraam, spunând:

,,Avraam nu a fost nici iudeu, nici creştin. El a fost credincios adevărat şi întru totul supus lui Allah [musulman], şi nu a fost dintre cei care-I fac semeni.” (Coran 3: 67).

islam Religia Islamului - partea 1De vreme ce există doar un singur Dumnezeu, iar omenirea este constituită dintr-o singură specie, religia pe care Dumnezeu a poruncit-o pentru fiinţele umane este una. El nu a prescris o religie pentru evrei, alta pentru indieni, alta pentru europeni etc. Nevoile spirituale şi sociale ale omului sunt uniforme, iar natura umană nu s-a schimbat din vremea în care bărbatul şi femeia au fost creaţi. În consecinţă, nicio altă religie nu este acceptată de către Dumnezeu, în afara Islamului, după cum s-a afirmat clar în capitolul ʻAli ʻImran al revelaţiei finale:

,,[Unica] religie acceptată de Allah este Islamul.” (Coran 3: 19);

,,Acela care doreşte o altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată, şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi.” (Coran 3: 85).

Orice act reprezintă adorare

În sistemul islamic, fiecare act uman poate fi transformat într-un act de adorare. De fapt, Dumnezeu le porunceşte credincioşilor să-şi dedice viaţa Lui. În capitolul Al-ʻAn’am, Allah spune:

 ,,Într-adevăr, rugăciunea mea, actele mele de devoţiune, viaţa mea şi moartea mea Îi aparţin lui Allah, Stăpânul lumilor!” (Coran 6: 162).

Pentru ca această ofrandă să fie acceptată de către Allah, fiecare act trebuie să îndeplinească două condiţii de bază.

Prima: Actul trebuie să fie făcut cu sinceritate pentru mulțumirea lui Dumnezeu şi nu pentru obținerea recunoaşterii sau aprecierii fiinţelor umane. Credinciosul trebuie să aibă conştiinţa de Dumnezeu în ceea ce face pentru a se asigura că nu face ceva interzis de către Allah sau de către ultimul Profet.

Pentru a facilita această transformare a faptelor lumeşti în acte de adorare, Allah l-a desemnat pe ultimul Profet să prescrie scurte rugi care să fie rostite înaintea chiar şi a celor mai simple acte. Cele mai scurte rugi care pot fi folosite pentru orice circumstanţe sunt:

În numele lui Allah.

Source Link

Views: 0