IMPORTANTA TIMPULUI IN QURAN SI SUNNAH

IMPORTANTA TIMPULUI IN QURAN SI SUNNAH Yusuf Al-Qaradawi   Quran-ul si Sunnah evalueaza timpul in perspectivele sale variate. In primul rand, Onorabilul Quran reliefeaza importanta timpului si accentueaza faptul ca timpul este o mare binecuvantare de la Allah. Aceasta este clar in versetul care spune: Si a supus pentru voi Soarele si Luna, amandoua urmandu-si […]

IMPORTANTA TIMPULUI IN QURAN SI SUNNAH

Yusuf Al-Qaradawi

 

Quran-ul si Sunnah evalueaza timpul in perspectivele sale variate.
In primul rand, Onorabilul Quran reliefeaza importanta timpului si accentueaza faptul ca timpul este o mare binecuvantare de la Allah. Aceasta este clar in versetul care spune:

Si a supus pentru voi Soarele si Luna, amandoua urmandu-si cursul fara oprire, si a supus pentru voi noaptea si ziua. Si v-a dat El din toate cate le-ati cerut. Si de ati socoti binefacerile lui Allah, nu le-ati putea numara. Dar omul este cu adevarat nelegiuit si necredincios. (Ibrahim 14:33,34)

Cel Preainalt mai spune:

Si El este Cel care a facut ca noaptea si ziua sa urmeze una dupa alta, pentru acela care voieste sa ia aminte sau voieste sa-si arate multumirea. (Al-Furqan 25:62)

Aceasta inseamna ca Allah cauzeaza succesiunea zilei si a noptii, pentru a da omului o sansa sa recupereze ce a ratat. Pentru a arata cat de important este timpul, Allah, Atotputernicul, jura pe timp la inceputul multor sure, cum a fi ziua, noaptea, zorii zilei si dupaamiaza. Citim de exemplu:

Pe noapte, cand acopera Si pe zi, cand luminează. (Al-Layl 92:1,2)

Si pe zori Si pe cele zece nopti! (Al-Fajr 89:1,2)

Pe ziua luminoasa Si pe noapte, cand se intuneca! (Ad-Duha 93:1,2)

Jur pe timp ca omul va fi in pierdere. (Al-‘Asr 103:1,2)

A jura pe ceva ce El a creat, inseamna ca El doreste sa ne atraga atentia asupra importantei si beneficiului acelui lucru.

Cand citim Sunnah Profetului, constatam ca si aceasta recunoaste valoarea timpului si confirma responsabilitatea omului cu privire la timp in fata lui Allah in Ziua Judecatii. Este relatat de Al-Biraz si At –Tabarani ca Mu’adh Ibn Jabal a relatat ca Profetul (Pacea fie asupra sa) a spus: “Un slujitor al lui Allah va ramane stand in picioare in Ziua Invierii pana ce va fi intrebat despre patru lucruri: despre viata lui si cum si-a risipit-o, despre tineretea lui si cum si-a folosit-o, despre proprietatea lui, cum si-a obtinut-o si cum si-a cheltuit-o, si despre cunoasterea lui si cum si-a utilizat-o.”

Deci, cand va veni Ceasul, fiecare va fi intrebat despre viata sa in general si despre tineretea lui in particular. Asadar tineretea, desi este o parte a vietii, are o valoare speciala, pentru ca este perioada vitalitatii, a deciziilor, si este etapa vigorii intre doua perioade de slabiciune, cea a copilariei si cea a batranetii. Allah, Atotputernicul, spune:

Allah este Cel care va creeaza pe voi in slabiciune, apoi dupa slabiciune va da putere, iar dupa putere da slabiciune si caruntete, caci Allah creeaza ceea ce voieste si El este Atoatestiutor si Atotputernic [Al-‘Alim, Al-Qadir]. (Ar-Rum 30:54)

 

Ritualurile si etica islamica recunosc si confirma valoarea timpului. Ele incearca sa-l faca pe om sa inteleaga rolul important pe care il joaca timpul in intregul univers. Timpul este esential pentru miscarea soarelui, a planetelor si in succesiunea noptii si a zilei. Este, am putea spune, un element indispensabil in ciclul vietii Universului.

Timpul joaca un rol esential si in viata musulmanilor. Prin el musulmanii pot identifica timpul corect pentru efectuarea rugaciunilor. Cand noaptea se retrage si primele semne ale zorilor apar la orizont, vestitorul lui Allah umple intreaga lume cu vocea sa pentru a trezi musulmanii pentru rugaciunea Fajr (de diminea’[): “Veniti la rugaciune, veniti la succes (prosperitate), “Rugaciunea este mai buna decat somnul”. Iar cei care raspund la o asemenea chemare vor desface toate legaturile diavolului. (Aceasta este o referire la hadisul autentic relatat de Muslim, care spune: “ Cand cineva dintre voi doarme, diavolul leaga trei legaturi pe spatele capului sau…”

Dupa-amiaza, cand Soarele nu mai este in zenit, si oamenii sunt cufundati in problemele lumesti si in greutatile zilnice, vestitorul lui Allah se intoarce inca o data sa cheme oamenii la rugaciunea Dhuhr (prânz). Si iata ca oamenii se ridica inca o data, lasand in urma indatoririle lor stresante, rutina lor zilnica si lupta lor pentru bani.
Pentru a treia oara, vestitorul lui Allah se intoarce sa cheme la rugaciunea ‘Asr atunci cand umbra lucrurilor este egala cu masa lor si cand soarele incepe sa apuna.Clocks time blue IMPORTANTA TIMPULUI IN QURAN SI SUNNAH

Cand soarele dispare de la orizont, este timpul pentru rugaciunea Maghrib (de apus), urmata apoi de rugaciunea ‘Isha’ (de seară), cu care musulmanul isi incheie ziua.

Astfel, musulmanul isi incepe si isi incheie ziua cu rugaciune. Acest lucru inseamna ca este un contact regulat intre musulman si Dumnezeul sau, in intervalul dintre Al-Fajr si Al-‘Isha’, in timpul succesiunii dintre zi si noapte.
Exista si un contact special intre musulman si Allah, care are loc o data pe saptamana, in fiecare vineri. In acest caz, vestitorul lui Allah cheama la o rugaciune noua, o rugaciune colectiva, care se desfasoara inr-un anume loc si in conditii speciale. Aceasta este rugaciunea de vineri (Al-Jumu’ah).

In afara de aceste rugaciuni obligatorii, este rugaciunea voluntara din timpul noptii, facuta inainte de zorii zilei de catre slujitorii celui Atotmilostiv, care sunt dornici sa dobandeasca iertarea si acceptarea lui Allah. De asemeni, exista si rugaciunea voluntara Duha si rugaciunile voluntare care sunt distribuite in timpul celor douazeci si patru de ore ale zilei.
La inceputul fiecarei luni, musulmanii intampina luna noua cu bucurie. Ei se roaga lui Allah si apeleaza la El pentru ca sa-i binecuvanteze si sa faca din luna noua o ocazie fericita. Ei cer ca aceasta sa fie un motiv de a-Si revarsa mila, protectia si credinta peste ei si pentru a-i ajuta sa indeplineasca poruncile Sale.

In fiecare an, in luna Ramadan, portile Raiului sunt deschise, portile Iadului sunt inchise, iar diavolii sunt inlantuiti. In acest timp, un alt vestitor al lui Allah (de data aceasta din Rai) cheama pe cei care cauta facerea de bine sa continue aceasta, iar pe cei care cauta rautatea sa revina asupra intentiilor lor.

De aceea, cine este neascultator se caieste, cine este neglijent devine vigilent si cine s-a ratacit se intoarce la Allah; toti cersind multumirea Sa. Ei cauta multumirea lui Allah. Ei cauta sa-L multumeasca pe Allah prin post si rugaciunile din timpul noptii, asa cum a spus Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), “Oricine posteste in timpul lunii Ramadan din credinta si din dorinta de a primi rasplata de la Allah, pacatele lui anterioare vor fi iertate. Si oricine sta in picioare pe, ntru ca sa se roage noaptea in luna Ramadan, din credinta si cautand rasplata lui Allah, pacatele lui anterioare vor fi iertate” (hadis consemnat de Ahmad).

La cateva luni dupa calatoria spirituala din timpul Ramadanului, vine o alta calatorie, care este atat spirituala, cat si materiala: aceasta este pelerinajul (Hajj).

Pelerinajul are loc in lunile cunoscute Aceluia care s-a decis sa faca Pelerinajul in aceste luni ii sunt oprite in timpul Pelerinajului impreunarea cu muierea, nesupunerea si cearta. Si binele pe care il faceti, Allah il stie. Luati cu voi provizie, dar cea mai buna provizie este evlavia! Si sa fiti cu frica de Mine, voi cei care aveti minte! (Al-Baqarah 2:197)

Toate aceste ritualuri au fost rezumate de unii dintre salafi. Ei considerau cele cinci rugaciuni obligaorii ca fiind dimensiunea zilei, vinerea ca fiind dimensiunea saptamanii, Ramadanul ca dimensiune a anului si Pelerinajul ca dimensiune a vietii. Prin urmare, ei au avut in vedere sa-i faca pe musulmani atenti, mai intai prin a-si desfasura ziua in pace si apoi prin a se gandi cum sa garanteze aelasi sfarsit linistit pentru saptamana lor, anul si viata ca integ.
In plus la ritualurile amintite mai sus, este Zakatul (dania), care este unul dintre cei cinci stalpi ai Islamului. Acesta este obligatoriu in fiecare an si la fiecare cules, asa cum spune Allah:

Si pentru ca Allah sa-i deosebeasca pe cei care cred si sa-i pedepseasca pe cei necredinciosi. (Aal ‘Imran 3:141)

In acest fel, musulmanul va trebui sa se mentina mereu constient de cursul timpului, pentru a oferi toate aceste ritualuri in deplinatatea lor.

_________

sursa: islamulazi.ro

Source Link

Views: 1

Despre dragoste în Coran

Despre dragoste în Coran Sahar El-Nadi   Cu siguranță, dragostea este un subiect ce ocupă un rol important în Coran, fiind ilustrată într-un mod elevat, sofisticat, atât din punct de vedere lingvistic, cât și intelectual. Conform dicționarelor, verbul „a iubi” înseamnă: 1. a avea inclinațiune pentru cineva; 2. a simți plăcere, a avea gust pentru […]

Despre dragoste în Coran

Sahar El-Nadi

 

15Cu siguranță, dragostea este un subiect ce ocupă un rol important în Coran, fiind ilustrată într-un mod elevat, sofisticat, atât din punct de vedere lingvistic, cât și intelectual.

Conform dicționarelor, verbul „a iubi” înseamnă:

1. a avea inclinațiune pentru cineva;

2. a simți plăcere, a avea gust pentru ceva;

3. (persoane de sex opus) A trata cu sentimente de dragoste;

4. A trata cu un deosebit atașament sufletesc.

În limba arabă, același verb poartă mai mult decât simple conotații emoționale precum cele ilustrate mai sus, pentru că limba arabă este o limbă foarte complexă și bogată. Mai mult decât atât, profundele umbre ale iubirii pot fi exprimate în limba noastră în mod elocvent și în absența cuvântului „dragoste”.

Exprimarea manifestării  iubirii și obligațiile/responsabilitățile de compasiune, grijă, stimă, respect, sacrificiu de sine, dedicare, iertare și așa mai departe, reprezintă o formă frumoasă de a exprima iubirea în limba arabă, limba originală a Coranului.

Coranul este plin de  versete care subliniază manifestarea de iubire a lui Dumnzeu față de creația Sa, dar și dragostea credincioșilor față de El. În Islam, credința este o faptă practică, nu doar o emoție. Trebuie exprimată practic în fapte, precum și verbal în rugăciuni. În consecință, veți observa că în Coran, de fiecare dată când se menționează credința, va fi întotdeauna urmată de sintagma „cei care împlinesc fapte bune”.

În mod similar, ori de câte ori se menționează dragostea lui Dumnezeu, se amintește de darurile practice cu care El îi binecuvântează pe credincioși, după cum aplicațiile practice ale iubirii acestora pentru Dumnezeu, îi vor apropia de El.

Abordarea coranică față de natura umană este echilibrată: recunoașterea emoțiilor pendulează între pozitiv și negativ, iar oamenii , se știe că nu sunt îngeri care să nu cunoască slăbiciuni sau sentimente negative. În consecință, Coranul reglementează emoțiile și disciplinează manierele, răsplătindu-l pe cititor cu o gingășie miraculoasă, speranță și emoții delicate înțesate în text.

Unele dintre cele mai frumoase versete din Coran care pot fi recitate drept rugi, sunt cele rostite de profeți când ÎL invocau pe Dumnezeu, precum și cele rostite de Dumnezeu credincioșilor, detaliând recompensele Sale promise lor în această viață și în cea care va urma, chiar și celor care greșesc, promițându-le iertare și milă nesfârșită dacă se căiesc și se întorc la calea Sa.

De asemenea, există versete magnifice care amintesc de numele frumoase ale lui Dumnezeu, recitate pentru a preaslăvi îndurarea Lui.

Când un musulman îl întâlnește pe Dumnezeu în rugăciune, aceasta este văzută ca expresia ultimă de dragoste prin smerenie și supunere din partea unei creaturi iubitoare față de Creatorul ei/lui slăvit. Este considerată de asemenea a fi o șansă de a vorbi lui Dumnezeu în mod direct de cinci ori pe zi prin recitarea Coranului, precum și prin cuvinte sincere, simple, oneste și spontane izvorâte direct din inima celei/celui care se roagă în timpul prosternării.

Același lucru se aplică tuturor formelor de practicare a Islamului, indiferent dacă sunt obligatorii sau opționale, ritualurilor și comportamentelor. Răspunsul lui Dumnezeu și răsplata unei asemenea onestități de sentimente și acte de sinceritate sunt detaliate în Coran și resimțite de milioane de adoratori. De ce altceva ar fi nevoie pentru dovedirea unei relații de iubire reciprocă?

Jeffrey Lang a abordat acest subiect în cartea sa „Losing My Religion: A Call for Help[1]:

Adorarea în Islam este holistică. Capitularea în fața lui Dumnezeu este revelată mai mult de comportamentul nostru de zi cu zi față de ceilalți decât doar de practica noastră de rituri religioase. Viața castă îmbunătățește relația noastră cu Dumnezeu. Coranul amintește adesea de dragostea lui Dumnezeu față de binefăcători.  (2:195; 3:134; 3:148; 5:13; 5:195), față de cei care se căiesc (2:222), față de cei care se curățesc (2:222; 9:108), față de cei care sunt cu conștiință în relația lor cu Allah (3:76; 9:4; 9:7), față de cei perseverenți (3:146), față de cei care își pun încrederea în Allah (3:159), de susținătorii dreptății (5:42; 49:9; 60:8) și față de cei care se străduiesc pe calea lui Dumnezeu (61:4).

Numele și atributele lui Dumnezeu menționate în Coran însumează virtuțile care ne ajută să obținem dragostea Lui. Cele mai întâlnite nume sunt cele referitoare la îndurarea lui Dumnezeu,compasiunea și iertarea Lui: cele mai pure manifestări ale iubirii. Așadar, observăm că relația dintre un credincios sincer și Dumnezeu este caracterizată în mod consistent de legătura de iubire.

Odată ce Dumnezeu este perfecțiunea virtuților pe care noi le dobândim, noi ne vom dezvolta în ele, abilitatea noastră de a ne apropia de EL crescând. Cu cât vom fi mai îndurători, cu atât ne vom putea bucura mai mult de infinita îndurare a lui Dumnezeu. Cu cât vom fi mai miloși, cu atât mai mult vom putea cunoaște infinita compasiune a lui Dumnezeu. Același lucru poate fi afirmat despre dragoste.” (90:295)

În Islam, credința reprezintă sursa supremă a tuturor lucrurilor referitoare la relația omului cu Dumnezeu. Așadar, credința este sursa din care izvorăște iubirea, înflorind și întărind credința, în felul acesta producând mai multă iubire pentru a consolida credința mai mult, și tot așa, într-un cerc de aur infinit.

 

 

Sursa:

  • new-muslims.info/ro
  • onislam.com

 


[1] Lang, Jeffrey. Losing My Religion: A Call for Help. Beltsville, MD: Amana Publications, 2004

Source Link

Views: 56

Niciodată să nu spui „în curând”

 Niciodată să nu spui „în curând”  Aishah Haider   Unul dintre trucurile preferate ale lui Șeitan este de a-i face pe oameni să se gândească și să zică:  „O să fac cutare lucru în curând”,  „peste puțin timp”,  „poate mâine” sau „săptămâna viitoare” și așa mai departe.  Îi face să-și amâne acțiunile făcându-i să se […]

 Niciodată să nu spui „în curând” 

Aishah Haider

 

Unul dintre trucurile preferate ale lui Șeitan este de a-i face pe oameni să se gândească și să zică:  „O să fac cutare lucru în curând”,  „peste puțin timp”,  „poate mâine” sau „săptămâna viitoare” și așa mai departe.  Îi face să-și amâne acțiunile făcându-i să se simtă siguri și fericiți cu prezentul.  Câțiva oameni au numit asta „Obstacolul cel Mare”.

O persoană poate lua ca motiv o chestiune ca studiatul,  apoi el zice:  „Când voi termina de studiat,  atunci mă voi căi,  îmi voi învăța religia și o voi practica”.  Când iși termină studiile,  el spune:  „Când voi primi serviciul,  , atunci mă voi căi”.  Însă el nu se căiește.  Apoi spune:  „Când voi împlini Pelerinajul”,  „Când voi fi căsătorit”,  și așa mai departe.

El iși pune obstacole în fața sa constant,  amânând lucruri și bucurându-se de situația curentă de ușurare și fericire.  El continuă în acest fel până moare și totuși viața lui adevarată nici măcar n-a început (aceasta este viața cu credință și cu fapte bune).

Ceea ce intenționează de fapt Șeitan este să te împiedice complet de la indeletnicirea cu activitați benefice sau cel puțin de a amâna acest lucru.  Pentru cei credincioși acest lucru este un mare pericol. Șeitan vine și îi șoptește:  „Tu nu ești demn să studiezi știința islamică sau să chemi oamenii la religie.  Așteaptă puțin până vei studia”.  Însă noi am fost instruiți să transmitem mesajul chiar și unui singur verset din Coran dacă asta este tot ceea ce știm.

Ibn Al Qayyim a spus:  Câți oameni cu scopuri bine fixate și decizii există,  pe care Șeitan le-a amânat făcându-i să zică „în curând”? Și pe câți dintre cei care se străduiesc i-a oprit.  Poate un învățat intenționează să se întoarcă la studiile sale și Șeitan îi șoptește:  „Relaxează-te pentru o oră!”.  Șeitan nu încetează cu încercările de-a face ca lenea și inactivitatea să pară atrăgătoare unei persoane încât aceasta să continue să-și amâne acțiunile.  El îi spune omului evlavios care se roagă noaptea:  Timpul nu se oprește! Noaptea este lungă! El continuă cu aceste șoapte până se face dimineață și omul nici măcar nu s-a rugat.

Așa că,  luați aminte și invățați de la ceea ce a raportat Abu-AbdurRahman Al Maghazili:  În Makkah traia o femeie ințeleaptă care era foarte evlavioasă și intr-o zi frații ei au venit la ea.  Ea a plâns mult timp și apoi a zis:  „Frații mei! Voi sunteți bucuria ochilor mei,  așa că imaginați-vă Ziua Judecății cu ochii inimii voastre și priviți-vă faptele pe care le-ați făcut.  Orice credeți că în acea zi va fi acceptat,  nadajduiți și sperați cu încredere în Domnul vostru pentru acceptare și binecuvântari în ele.  Și orice așteptați să fie respins în acea zi,  atunci încercați sa corectați azi.  Nu fiți neglijenți cu sufletele voastre”.

 

___________
Sursa:  onislam.net –  islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 1