divin - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Existența lui Allah

Semnele care dovedesc existenţa lui Allah sunt trei: a. Universul, b. Sfântul Qurân, c. Miracolele sau minunile a. Universul: Pe pământ se află semne pentru cei care cred cu putere, ca şi în voi înşivă! Oare voi nu vedeţi? (Adh-Dhariyat); Şi câte semne sunt în cer şi pre pământ pe lângă care [oamenii] […]

Semnele care dovedesc existenţa lui Allah sunt trei:
a. Universul,
b. Sfântul Qurân,
c. Miracolele sau minunile

a. Universul:

Pe pământ se află semne pentru cei care cred cu putere, ca şi în voi înşivă! Oare voi nu vedeţi? (Adh-Dhariyat);

Şi câte semne sunt în cer şi pre pământ pe lângă care [oamenii] trec, întorcându-şi faţa de la ele! (Yusuf 12:105);

Şi un semn pentru ei este şi noaptea! Noi tragem din ea ziua şi iată-i pe ei în întuneric, iar Soarele aleargă către un sălaş al lui. Aceasta este rânduiala Celui Atotputernic şi Atoateştiutor, iar pentru Lună am orânduit Noi faze, până ce ea devine ca un ciorchine bătrân de palmier. (Ya-Sin 36:37-39);

Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Intru aceasta sunt semne pentru cei ştiutori. Şi printre semnele Lui sunt somnul vostru în timpul nopţii şi zilei şi căutarea de către voi a harului Său. intru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care aud. (Ar-Rum 30:22-23).
In Univers există o multitudine de fenomene care d e m o n strează existenţa lui Allah.

b. Sfântul Qurân:

Şi zic ei: «De ce nu i se trimit lui minuni de la Domnul său?» Spune: «Ci minunile sunt numai la Allah, iară eu sunt doar un vestitor limpede.» Oare nu le este lor de ajuns că Noi ţi-am trimis ţie Cartea care este citită? (Al-ʽAnkabut 29:50-51);

Ba ea [constă din] versete limpezi păstrate în piepturile acelora cărora li s-a dat cunoaşterea.” (Surat Al-ʽAnkabut: 49); „Şi cum aţi putea voi să nu credeţi când vi se recită versetele lui Allah? (Aal ‘Imran 3:101).
Quran-ul este el însuşi un semn şi un miracol, iar verstele lui ne atrag atenţia asupra altor nenumărate semne din Univers şi aspra unor fenomenele pe care omul nu le poate pătrunde încă, pe care le-a numit miracole, fiind şi acestea alte semne.
In Sfântul Quran există numeroase indicii, fiecare dintre ele fiind de ajuns pentru a dovedi acelaşi fapt.

c. Miracolele sau minunile:

Şi între voi se află Trimisul Lui. (Aal ‘Imran 3:101);

Ceasul s-a apropiat şi Luna s-a despicat, însă când văd un semn ei se îndepărtează şi zic: «[Aceasta este] vrăjitorie neîntreruptă!» (Al-Qamar 54:1-2);

O, neam al meu! Iată această cămilă de la Allah, care este un semn desluşit pentru voi. (Hud 11:64);

Şi [el va fi] trimis după aceea la fiii lui Israel [şi le va zice lor]: «Eu vin la voi cu semn de la Domnul vostru! Eu plămădesc pentru voi din lut ca un chip de pasăre şi suflu asupra sa şi se va face o pasăre [vie], cu voia lui Allah. Şi-i voi tămădui pe orb şi pe lepros şi-i voi învia pe cei morţi cu voia lui Allah. Eu vă voi vesti ceea ce mâncaţi şi ceea ce păstraţi în casele voastre. in aceasta este un semn pentru voi, dacă voi sunteţi credincioşi!» (Aal ‘Imran 3:49).
Miracolele constau în acele evenimente istorice care nu fac decât să dovedească existenţa lui Allah.

Allah le-a oferit oamenilor dovezi şi argumente limpezi, convigătoare, categorice:

[Şi a trimis] trimişi – vestitori şi prevenitori – pentru ca oamenii să nu mai aibă niciun fel de scuză faţă de Allah, după trimişi. (An-Nisa’ 4:165);

Ei vor zice: «Oare nu v-au adus vouă Trimişii voştri dovezi limpezi?» Şi ei vor răspunde: «Ba da!» Ei vor zice: «Atunci rugaţi-vă!» Dar ruga necredincioşilor nu va fi decât în deşert. (Ghafir 40:50).

Sursa: rasarit.com

Source Link

Profețiile și Dumnezeu

Urmărind istoria comunităţilor, constatăm că atunci când relaţiile sociale, economice, politice şi culturale dintre ele s-au extins, s-a extins şi mesajul trimişilor. şi Creatorul a trimis atunci în Asia şi în Africa un mesager important prin minunile sale şi prin dovezile misiunii sale, pe care l-a însărcinat cu o propovăduire însemnată şi căruia i-a pogorât o scriptură care a conţinut un ansamblu de prescripţii şi legi referitoare la diferitele relaţii dintre oameni. Acesta a fost profetul Moise – pacea asupra lui! După el, Creatorul a trimis succesiv mai mulţi profeţi fiilor lui Israel, pentru a întări rânduielile Sale şi chemarea Sa şi pentru a întregi diversele aspecte ale mesajului Său, şi a încheiat şirul lor cu Isus, fiul Mariei – pacea asupra lor amândoi! Când conştiinţa umană s-a dezvoltat, ajungând să accepte o unitate religioasă universală cu norme globale, înţelepciunea a impus trimiterea de către

Creatorul a mesagerului Său, înrudit cu ceilalţi trimişi, printr-un mesaj uman universal, care să încheie mesajele divine şi să poarte în sine fundamentele sistemului integral, comun pentru toţi oamenii, indiferent de condiţiile lor de mediu, de diversitatea relaţiilor lor, de varietatea de tradiţii şi obiceiuri, într-o comunitate aspirând spre monoteism, într-o limbă precisă, într-un stil concis şi elocvent. Cel pe care l-a trimis Creatorul cu acest mesaj a fost profetul Muhammed din stirpea lui Ismail, fiul lui Avraam, arab prin genealogia şi prin limba sa, umanist prin propovăduirea sa, şi cu o religie universală. El a adus mesajul care a încheiat mesajele divine, care a adunat toate legile trimise de Allah oamenilor şi care le-a garantat interesele într-un mod mai cuprinzător decât orice rânduială sau lege, precum şi fericirea cea mai deplină pe care o poate realiza orice rânduială sau lege. Creatorul s-a pus chezaş pentru păstrarea şi sprijinirea acestui mesaj şi a trimis pentru el o Carte limpede, fără nici un fel de abatere, venind de la un Înţelept Bineştiutor. De aceea, Creatorul a făcut mărturie în legătură cu mesajul lui Muhammed că el este integral, comun pentru toţi oamenii, atunci când a zis:

“şi Noi nu te-am trimis decât ca vestitor şi prevenitor pentru toată lumea, însă cei mai mulţi dintre oameni nu ştiu” (34 : 28).

Întrucât mesajul Său a fost general şi global, Creatorul a garantat apărarea lui de deformare, schimbare şi pierdere, păstrând Cartea Sa – Coranul – şi Sunna Trimisului Său Muhammed . Creatorul a vestit sfârşitul profeţiilor şi a mesajelor o dată cu profeţia lui Muhammed, spunând:

“Muhammed nu este tată nici unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul profeţilor, şi Allah este Atoateştiutor” (33 : 40).

Este evident că dăinuirea Coranului, care conţine, prin rânduielile şi prescripţiile sale, toate nevoile omenirii în bazele de legislaţie, întocmai aşa cum i-a fost trimis lui Muhammed, ca şi dăinuirea despre Profet, care face şi mai limpezi sensurile Coranului cele adevărate şi constante, sunt o dovadă a continuării prezenţei Profetului printre noi, mereu viu.

Astfel, putem afirma pe drept cuvânt că Trimisul lui Allah se află printre noi prin Coranul şi revelaţia care i-au fost trimise şi prin înrâurirea pe care a avut-o asupra retoricii, asupra practicii şi legislaţiei. Prin aceasta, lumea nu a avut nevoie de trimiterea altor profeţi sau mesageri şi nici de înnoirea rânduielilor oamenilor, după trimiterea lui

Muhammed, căci dacă Creatorul ar mai fi trimis alţi mesageri şi profeţi, aceştia nu ar mai fi putut să aducă nimic nou şi să adauge nimic nou la principiile dogmei şi legislaţiei cu care a venit Profetul Muhammed. Creatorul a făcut ca religia şi legea să fie depline, căci El însuşi a zis:

“În ziua aceasta, am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi!” (5 : 3).

Și dacă scopul trimiterii de mesageri a fost propagarea acestui mesaj şi chemarea oamenilor la el, această sarcină le-a revenit după aceea teologilor musulmani, cărora le-a revenit misiunea de a chema la Allah, de a răspândi legea divină (şari’a) printre făpturile Sale şi de a deduce preceptele juridice pentru toate lucrurile noi care apar în lume şi care necesită exprimarea judecăţii lui Allah în legătură cu ele, conform fundamentelor constante ale legii divine.

Source Link

Gradaţia şi complementaritatea în mesajele divine

În Coran stă scris: «Spuneţi: “Noi credem în Allah şi în ceea ce ne-a fost trimis nouă şi ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob şi seminţiilor; în ceea ce le-a fost dat lui Moise şi lui Isus şi în ceea ce le-a fost dat [tuturor] profeţilor de către […]

În Coran stă scris:

«Spuneţi: “Noi credem în Allah şi în ceea ce ne-a fost trimis nouă şi ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob şi seminţiilor; în ceea ce le-a fost dat lui Moise şi lui Isus şi în ceea ce le-a fost dat [tuturor] profeţilor de către Domnul lor. Noi nu facem deosebire între ei. Noi Lui Îi suntem supuşi [musulmani]!” (2 : 136).

Toate mesajele divine se întâlnesc pe o coordonată. Ele se îndreaptă către un singur ţel: izbăvirea omenirii, determinarea oamenilor să-L adore pe Allah prin intermediul înaltelor principii ale credinţei şi rânduielilor legislative constând din legi, morală, dogme şi acte de devoţiune pe care le-au vestit profeţii şi la care au chemat trimişii de-a lungul istoriei omeneşti şi în decursul vieţii umane, pe etape şi în modalităţi corespunzătoare dezvoltării credinţei şi civilizaţiei omenirii şi complementarităţii lor reformatoare.

Fiecare profet a pregătit terenul pentru un alt profet şi a acţionat pentru maturizarea omenirii din punct de vedere al modului de gândire, spiritual şi comportamental, pentru a fi aptă să recepteze următorul mesaj divin. Mesajele s-au succedat, urmând această linie a mersului profeţilor, până când au ajuns să îmbrace o formă definitivă în mesajul lui Muhammed, al cărui mesaj avea să le încheie şirul şi a cărui lege a fost legea desăvârşirii omului, în cea mai înaltă şi mai dezvoltată formă. În Coran stă scris:

“În ziua aceasta, am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi!” (5 : 3).

şi a mai grăit Allah Preaînaltul: “[Unica] religie acceptată de Allah este Islamul” (3 : 19).

şi tot în Coran stă scris:

“Acela care doreşte o altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată, şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi” (3:85).

Mesajele divine au realizat procesul de dezvoltare şi de perfecţionare în structura lor legislativă şi de civilizaţie generală, folosind două metode principale:

1 – Metoda abrogării, constând în anularea unei legi revelate anterior şi înlocuirea ei printr-o prescripţie superioară. În Coran stă scris:

“Însă nici un trimis nu a putut să aducă vreun semn decât cu voia lui Allah. şi fiecare soroc a fost scris într-o Carte. / Allah şterge sau întăreşte ceea ce voieşte şi la El se află mama Cărţii” (13 : 38-39).

2 – Cea de a doua metodă a complementarităţii mesajelor este dezvoltarea şi extinderea prescripţiilor, legilor şi conceptelor. Fiecare dintre mesajele care au fost adresate omenirii, într-una din etapele evoluţiei sale, a fost mai extins, mai cuprinzător sub aspect organizatoric, s-a referit la tot mai multe aspecte ale activităţii omului, a abordat tot mai multe laturi ale vieţii şi a devenit mai apt pentru a crea o formulă de viaţă mai dezvoltată decât mesajul care l-a precedat. Acest proces de extindere şi de cuprindere a atins punctul maxim în mesajul lui Muhammed! Coranul a înregistrat

acest aspect legislativ al mesajelor şi a menţionat această legătură dintre principiile lor, căci în Coran stă scris:

“Iar ţie, [Muhammed], ţi-am trimis Cartea cu Adevărul, întărind Scriptura de dinaintea ei şi întrecând-o pe ea. Deci fă judecată între ei după ceea ce ţi-a trimis Allah şi nu urma poftele lor, [îndepărtându-te] de la Adevărul ce ţi-a venit. Fiecăruia dintre voi Noi i-am dat o lege şi o rânduială” (5 : 48).

Mesajele despre autenticitate şi deformare. Mesajele divine anterioare celui cu care a venit Muhammed s-au confruntat cu numeroase încercări de obliterare a trăsăturilor lor, de mistificare a principiilor lor şi de ridicare a unor stavile în calea lor, pentru a împiedica mersul şi propovăduirea lor şi pentru a le goli de conţinutul lor reformator, pentru ca aceste principii să devină neînţelese şi pentru a unelti împotriva chemării la izbăvire şi la mântuire.

Probabil că cea mai primejdioasă încercare de obliterare şi de luptă împotriva mesajelor a fost mistificarea lor, astfel încât religia a devenit expresia unor superstiţii şi mituri pe care raţiunea le respinge şi pe care adevărata ştiinţă nu le poate lua decât în derâdere. Prin aceste mistificări s-au adus prejudicii propovăduirii religiei şi credinţei şi omul nu a mai găsit în acest tablou zugrăvit de imaginaţia limitată a unora decât superstiţii şi mituri, chemarea la împietrire şi la stagnare şi acest tablou a determinat repulsie faţă de credinţă şi a încurajat declararea războiului împotriva ideii religiei.

sursa: islam.ro

Source Link