Tag: Dumnezeu

Credința – partea a 2-a

Bediuzzaman Said Nursi     O, sufletul meu! Să știi că primul om era cel necredincios, nelegiuit și nepăsător. Această viață era, în viziunea lui, un doliu permanent, iar toate creaturile erau niște orfani înlăcrimați din pricina despărțirii și a decadenței. Pentru cel necredincios, animalele și omul erau niște creaturi fără scop care sunt înlăturate […]

Bediuzzaman Said Nursi

 

 

O, sufletul meu! Să știi că primul om era cel necredincios, nelegiuit și nepăsător.

Această viață era, în viziunea lui, un doliu permanent, iar toate creaturile erau niște orfani înlăcrimați din pricina despărțirii și a decadenței. Pentru cel necredincios, animalele și omul erau niște creaturi fără scop care sunt înlăturate prin moarte. De asemenea, el vedea creațiile de dimensiuni mari, precum munții și mările, ca fiind niște morminte înfricoșătoare, lipsite de suflet.

Necredința și rătăcirea lui erau cele care dădeau naștere la nenumărate iluzii dureroase și uimitoare, care-i chinuiau sufletul.

În ceea ce-l privește pe celălalt om, el era dreptcredinciosul care îl recunoștea pe Stăpânul Cel Drept și credea în El. În viziunea lui, această viață era locul unde creaturile își pomenesc Stăpânul, un loc de învățare atât pentru om cât și pentru animal, și totodată un loc de încercare pentru om și djini.

Cei care își termină îndatoririle în această lume vor călători din această viață trecătoare într-o altă viață plină de bucurie, pentru a face loc celorlalte creaturi care urmează să vină pe lume și care urmează să-și îndeplinească sarcinile. Fiecare om sau animal care vine pe lume este asemenea unui soldat care așteaptă în orice moment să fie înrolat în armată.

Fiecare ființă este, în viziunea celui credincios, asemenea unui soldat care se înrolează cu bucurie în armată sau este precum un funcționar demn și bucuros de responsabilitățile primite. Iar toate sunetele reprezintă fie rugăciuni de pomenire și mulțumire pentru Allah la începerea zilei de lucru, fie glasul vesel și satisfăcut al celor care muncesc sau își termină lucrul.

Toate cele existente sunt în viziunea dreptcredinciosului câte un slujitor sincer, un funcționar prietenos sau câte o carte minunată a Stăpânului, Cel Generos și Îndurător. Multe astfel de adevăruri mărețe și dulci se înalță și ies la iveală din credința lui.

Ceea ce înseamnă că iman-ul (credința) unui om poartă în ea sămânța copacului Tuba  din Rai, iar necredința poartă în ea sămânța copacului Zakkum din Iad.

Ca urmare, înseamnă că fericirea și siguranța le găsim doar în Islam și în credință. Așadar trebuie să spunem mereu:

Lăudat fie Allah pentru religia Islam și pentru credința desăvârșită, completă.

 

 

sursa: Asociația Musulmanilor din România, Bediuzzaman Said Nursi, „Cuvinte”

Source Link

Views: 0

Credința – partea 1

Bediuzzaman Said Nursi Bismillahir-Rahmanir-Rahim (În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător) Și cei care cred în cele nevăzute…   Dacă vrei să înțelegi cât de multă fericire și bunăstare, cât de multă dulceață și pace sufletească se află în credință, ascultă cu atenție următoarea pildă: Odată, doi bărbați pornesc într-o călătorie având ca scop […]

Bediuzzaman Said Nursi

Bismillahir-Rahmanir-Rahim

(În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător)

Și cei care cred în cele nevăzute…

 

Dacă vrei să înțelegi cât de multă fericire și bunăstare, cât de multă dulceață și pace sufletească se află în credință, ascultă cu atenție următoarea pildă:

Odată, doi bărbați pornesc într-o călătorie având ca scop atât relaxarea cât și negustoria. Unul dintre ei, care era arogant și egoist, pornește într-o direcție, iar celălalt, care era iubitor de adevăr și norocos, pornește în direcția opusă.

Cel arogant, fiind egoist și pesimist, ajunge într-o regiune care în viziunea sa părea foarte urâtă. Acolo, el vede pretutindeni sărmani neputincioși și fără speranță, care se văitau din cauza răului săvârșit de mâinile tiranilor. Oriunde se ducea, simțea o stare de tristețe și durere.

Întreaga regiune avea aspectul unei camere sumbre, precum cea a bocitoarelor. Pentru că toți păreau străini și dușmani în ochii lui și ca să uite de această situație dureroasă și întunecată, nu găsi altă cale de ieșire decât în băutură. Până și în locurile publice vedea numeroase funeralii, precum și orfani plângând deznădăjduiți. Astfel conștiința lui se zbătea într-o continuă durere.

Celălalt, pentru că își iubea Creatorul și căuta adevărul, dovedind și un comportament frumos, a ajuns într-o regiune care în viziunea sa era foarte plăcută. Acolo, el vedea pretutindeni o stare de fericire generală și o sărbătoare continuă. Peste tot erau lăcașe de rugăciune care răspândeau atracție și voie bună. Pe cei din jur îi considera prieteni sau rude. De asemenea, el vedea că întreaga regiune era cuprinsă de un sentiment de sărbătoare general, de triumf, marcată de urări și mulțumiri. El mai auzea, pe lângă vocile care Îl preamăreau pe Allah, spunând ”Allahu Ekber” (Allah este Cel mai Mare) și care mărturiseau credința în El, spunând ”La ilahe illa Allah” (Nu există altă divinitate în afară de Allah), și sunetul vesel al unei tobe care chema la recrutare în armată. Spre deosebire de omul pesimist, care suferea atât pentru el însuși cât și pentru ceilalți, omul cel iubitor de bine se bucura atât de propria-i veselie, cât și de cea a celor din jurul său. Ba mai mult, avea parte și de o afacere profitabilă, pentru care Îi mulțumea lui Allah.

Apoi s-a întors și l-a întâlnit pe celălalt om și văzându-i situația, îi spuse: ”O, cred că ți-ai pierdut mințile! Se pare că tot ce posezi urât în interior trebuie să-ți fi ieșit la suprafață, căci ai ajuns să vezi plânsete în loc de râsete, iar ieșirea din ordinea armatei o vezi ca fiind furt și jaf. Revino-ți și curățește-ți inima, pentru ca această perdea urâtă din calea privirii tale să se ridice. Și privește ca să poți vedea adevărul. Aceasta este țara unui Rege, a Cărui dreptate este absolută. El este Milos și Grijuliu la cel mai înalt nivel, cu cei aflați în subordinea Sa, este Puternic, Iubitor de disciplină și Îndurător. Ba chiar, o țară în care vedem atâta progres și descoperiri, nu poate fi așa cum îți închipui tu.”

Ca urmare, omul pesimist își revine și spune, regretând: “Într-adevăr, cred că mi-am pierdut mințile din cauza băuturii. Mulțumesc că m-ai salvat de infernul în care mă aflam.”

sursa: Asociația Musulmanilor din România, Bediuzzaman Said Nursi, „Cuvinte”

Source Link

Views: 2

O pildă

Bediuzzaman Said Nursi   Al cincilea beneficiu: Aceia care au fost luminați și li s-a dezvăluit adevărul despre natura lucrurilor și aceia care au fost martori la aceste adevăruri, au avut o părere unanimă asupra faptului că recompensa cea mai mare pentru adorarea și pomenirea tuturor membrelor și instrumentelor îți vor fi oferite în momentele […]

Bediuzzaman Said Nursi

Al cincilea beneficiu: Aceia care au fost luminați și li s-a dezvăluit adevărul despre natura lucrurilor și aceia care au fost martori la aceste adevăruri, au avut o părere unanimă asupra faptului că recompensa cea mai mare pentru adorarea și pomenirea tuturor membrelor și instrumentelor îți vor fi oferite în momentele cu necesitatea cea mai mare, sub forma fructelor Paradisului.

Dacă nu faci această afacere cu profit de cinci nivele, pe lângă faptul că vei fi lipsit de aceste foloase, vei suferi și o pierdere de cinci ori mai mare.

Prima pierdere: Proprietatea și urmașii tăi pe care-i iubești atât de mult, sufletul și capriciile tale pe care le onorezi, tinerețea și viața care te ispitesc, toate se vor sfârși și vor fi în van și vor ieși din posesia ta. Însă păcatele și suferințele tale vor rămâne și vor atârna de gâtul tău.

A doua pierdere: Vei fi pedepsit pentru trădarea încrederii. Pentru că ți-ai neîndreptățit sufletul, folosind cele mai prețioase unelte ale tale pe cele mai nevaloroase lucruri.

A treia pierdere: Coborând întreaga ființă omenească, mult mai prejos decât cea a animalelor, ai fost nedrept și ai calomniat Înțelepciunea Divină.

A patra pierdere: Împreună cu slăbiciunea și săracia ta, încărcând sarcina grea a vieții pe spatele tău slab, vei geme în permanență sub loviturile trecerii în neființă și ale despărțirii.

A cincea pierdere: Cadourile divine, precum rațiunea, inima, văzul și limba, care au fost oferite pentru a pregăti temelia Vieții de Apoi și cele necesare fericirii din aceasta, le vei transforma în ceva urât, demn doar de a deschide porțile Iadului. Iar în ceea ce privește vânzarea… Oare este un lucru atât de dificil încât mulți oameni se feresc de aceasta? Nu, cu siguranță, nicidecum, nu este deloc greu.

Pentru că sfera celor permise este largă și satisface dorințele. Și nu are rost să intri în ceva interzis. Pentru că obligațiile divine sunt ușoare și puține. Să fii supus și soldat al lui Allah este o onoare atât de mare și de plăcută încât nu poate fi descrisă. În ceea ce privește îndatorirea, ea trebuie începută și îndeplinită precum un soldat, în numele lui Allah; trebuie să dai și să iei pentru Allah și să acționezi în limitele Legii Lui și astfel ar trebui să-ți regăsești liniștea, iar în caz că săvârșești un păcat va trebui să ceri iertare, implorând:

O, Doamne! Iartă-ne nouă greșelile noastre și acceptă-ne ca robi ai Tăi. Și fă-ne pe noi demni de amanetul Tău până în momentul în care Ți-l vom înapoia. Amin!

sursa: Asociația Musulmanilor din România, Bediuzzaman Said Nursi, „Cuvinte”

Source Link

Views: 2