Dumnezeu - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Supremația lui Allah

Supremaţia lui Allah în Islam nu este numai un fenomen supranatural. Ea acoperă şi cuprinde toate aspectele supremaţiei politice şi juridice şi, nimeni altul decât Allah nu poate să o pretindă. Numai lui Allah Îi aparţine autoritatea de a exercita putere pe acest pământ şi asupra acelora pe care El i-a creat. Nici un monarh, nici o familie regală, nici o clasă de elită, nici un conducător al vreunui grup religios, nici o democraţie stabilită pe bazele suveranităţii poporului, nu poate înlocui suveranitatea şi supremaţia lui Allah. Oricine pretinde a avea o astfel de poziţie, este un nesupus, aşa cum sunt aceia care-L părăsesc pe Allah şi se întorc să asculte de alţi oameni. În mod similar, orice instituţie sau individ, care încearcă să-şi asume suveranitatea politică şi juridică şi să restrângă autoritatea lui Allah în sfera legii sau îndatoririlor religioase, este, cu adevărat, un uzurpator şi un răzvrătit. Adevărul este că nimeni nu poate pretinde legi pe pământul lui Allah şi nimeni nu poate reclama autoritatea supremă a lui Allah Preamăritul în nici un domeniu.

Nu-l vezi pe acela care, şi-a luat pofta lui drept divinitate, pentru el? Tu vrei să fii chezaş pentru el? (Al-Furqan: 43).

Ei îi iau pe rabinii lor şi pe călugării lor, precum şi pe Mesia, fiul Mariei, ca domni, în locul lui Allah, în vreme ce li s-a poruncit să nu adore decât un singur Dumnezeu, în afara căruia nu este alt Dumnezeu. Mărire Lui! El este deasupra celor pe care-i asociază Lui! (At-Tawbah 9:31).

Şi pentru orice lucru aţi fi cu neînţelegere, judecata asupra lui se află la Allah. Acesta este Allah Domnul meu, în El mă încred şi la El mă întorc (cu căinţă). (Ash-Shura: 10).

Sau au ei asociaţi (ai lui Allah) care le-au orânduit lor religie pe care Allah nu a îngăduit-o? (Ash-Shura: 21).

Preaînalt este Allah, Stăpânul adevărat! Nu este Dumnezeu afară de El, Stăpânul Tronului sublim! Şi cel ce cheamă alături de Allah un alt Dumnezeu, fără să aibă dovadă despre el, acela va da socoteală Domnului său. (Al-Mu’minun: 116-117).

Spune: Eu caut adăpost la Domnul oamenilor, Stăpânul oamenilor, Dumnezeul oamenilor! (An-Nas 114:1-3).

A zis Iosif: “Nu adoraţi afară de El decât nişte nume pe care le-aţi născocit voi şi părinţii voştri şi, cărora Allah, nu le-a pogorât nici o dovadă! Judecata nu este decât la Allah! El v-a poruncit să nu-L adoraţi decât pe El! Aceasta este religia cea dreaptă, însă cei mai mulţi oameni nu ştiu. (Yusuf 10:40).

Urmaţi ceea ce vi s-a trimis de la Domnul vostru şi nu urmaţi alţi aliaţi în afară de El. (Al-‘Araf 7:3).

Cât despre hoţ şi hoaţă, tăiaţi-le lor mâinile, ca răsplată pentru ceea ce au dobândit (prin furt) şi ca pedeapsă de la Allah, căci Allah este Puternic şi Înţelept (‘Aziz, Hakim). Dar, pe acela care se căieşte în urma fărădelegilor lui şi se îndreaptă, Allah îl va ierta, căci Allah este Iertător şi Îndurător (Ghafur, Rahim).Nu ştii tu că a lui Allah este împărăţia cerurilor şi a pământului? El pedepseşte pe cine voieşte şi iartă pe cine voieşte El, căci Allah este cu putere peste toate. (Al-Ma’idah 5:38-40).

Şi Noi am prescris, pentru ei, în ea: suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, nas pentru nas, ureche pentru ureche, dinte pentru dinte şi rănile după legea talionului. Dacă, însă, cineva renunţă la aceasta în semn de milostenie, ea va fi ispăşire pentru el. Iar aceia care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt nelegiuiţi. (Al-Ma’idah 5:45).

O, voi, cei care credeţi, v-a fost prescris talionul pentru cei ucişi: slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere. Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva, i se arată bunăvoinţă, iar despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă. Aceasta este o uşurare de la Domnul vostru şi o îndurare, iar cel care mai vatămă după aceea va avea parte de pedeapsă dureroasă. (Baqarah 2:178).

Vi s-a prescris vouă când vine la unul dintre voi moartea şi lasă în urma lui avere, testamentul, în favoarea părinţilor săi şi a rudelor celor mai apropiate, după obiceiul drept, ca, o datorie, pentru cei care sunt cu frică. Însă, acela care-l schimbă după ce l-a auzit, (să ştie că) păcatul este numai al acelora care îl schimbă. Allah este Cel care Aude Totul şi Atoateştiutor (Sami, ‘Alim). Acela (dintre martori) care se teme că un testator s-a îndepărtat de lege sau a săvârşit un păcat şi face împăcare între ei, acela nu va fi împovărat, căci Allah este Iertător şi Îndurător. (Baqarah 2:180-182).

Divorţul (este îngăduit doar) de două ori, după care, (trebuie) sau ţinerea (soţiei) în bună înţelegere, sau slobozirea (ei), cu bunătate. Şi nu vă este îngăduit să luaţi înapoi nimic din ceea ce le-aţi dăruit (soţiilor), doar, dacă se tem amândouă părţile, că nu vor fi în stare să împlinească poruncile lui Allah. Iar, dacă vă temeţi că nu veţi putea împlini poruncile lui Allah, atunci nu este nici un păcat ca ea să se răscumpere cu ceva. Acestea sunt poruncile lui Allah şi nu le încălcaţi! Aceia care încalcă poruncile lui Allah sunt nelegiuiţi! (Baqarah 2:229)

Iar, dacă divorţaţi de femei, şi ele împlinesc timpul lor, nu le împiedicaţi să se întoarcă la soţii lor, dacă s-au învoit după cuviinţă. Aceasta vi se dă ca povaţă acelora dintre voi, care cred în Allah şi în Ziua de Apoi. Acest lucru este mai potrivit şi mai curat pentru voi. Allah ştie, iar voi nu ştiţi. (Baqarah 2:232)

Nu i-ai văzut pe aceia care pretind că ei cred în ceea ce ţi s-a trimis ţie (Muhammed) şi în ceea ce s-a trimis mai înainte de tine? Ei voiesc să-l ia ca judecător pe Taghut, cu toate că li s-a poruncit să nu creadă în el. Dar Şeitan voieşte să-i împingă pe ei în lungă rătăcire. (An-Nisaa: 60).

Apoi te-am aşezat Noi pe calea cea adevărată a religiei. Urmeaz-o, aşadar, şi nu urma poftelor celor care nu ştiu! (Al-Jathiya: 18).

Deci să judece neamul Evangheliei după ceea ce Allah a trimis în ea! Iar, aceia care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt netrebnici… Aşadar, fă judecata între ei după ceea ce ţi-a trimis Allah şi nu urma poftele lor şi fi cu bagăre de seamă, să nu te ispitească pentru a te îndepărta de ceva din ceea ce ţi-a trimis Allah! Iar, dacă ei întorc spatele, (refuzând hotărârea revelată), atunci să ştii că Allah voieşte că-i pedepsească pentru o parte din păcatele lor. Şi mulţi dintre ei sunt nelegiuiţi! (Al-Ma’idah 5:47, 49).

Şi nu spuneţi, luându-vă după limbile voastre care rostesc minciuni: “Acesta este îngăduit şi acesta este oprit”, pentru a născoci minciună împotriva lui Allah! Aceia care născocesc minciuni împotriva lui Allah, nu vor izbândi. (An-Nahl: 116).

Pe aceia care defăimează muieri cinstite şi, apoi, nu aduc patru martori, biciuiţi-i cu optzeci de lovituri şi nu mai primiţi mărturie de la ei niciodată, căci ei sunt nelegiuiţi! (An-Nur: 4)

Spune: “O, voi oameni ai Cărţii, veniţi la un cuvânt comun între noi şi voi: să nu credem decât în Allah, să nu punem nimic în rând cu El şi să nu ne luăm unii de alţii drept Dumnezei, în afară de Allah. Apoi, dacă ei vor întoarce spatele, spuneţi-(le): Mărturisiţi, (cel puţin), că noi suntem supuşi (musulmani). (Aal Imran: 64)

_______________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Calea către Allah

Articol după lucrarea lui Saiyd Hawwa Singura cale care ne va apropia de Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este aceea de a înţelege şi a accepta semnele Lui, iar raţiunea, gândirea şi ştiinţa sunt factori fundamentali pentru cei care urmează această cale, întrucât fără raţiune nu vom pricepe semnele, fără gândire nu vom cunoaşte pe […]

Articol după lucrarea lui Saiyd Hawwa

Singura cale care ne va apropia de Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este aceea de a înţelege şi a accepta semnele Lui, iar raţiunea, gândirea şi ştiinţa sunt factori fundamentali pentru cei care urmează această cale, întrucât fără raţiune nu vom pricepe semnele, fără gândire nu vom cunoaşte pe Stăpânul lor, iar fără ştiinţă nu vom putea afla nici semnele şi nici nu vom şti cine este Stăpânul lor.

S-ar putea ca aceste vorbe să li se pară ciudate ateilor care se autointitulează întotdeauna drept laici, raţionalişti, liber-cugetători şi gânditori, însă pretenţia fără dovadă nu are nicio valoare ştiinţifică.

Cu ajutorul lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), tot ceea ce vom expune în acest capitol se va sprijini pe argumente corecte şi va demola pretenţiile ateilor sau laicilor, căci Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a apus:

Insă aceia care se ceartă în privinţa lui Allah, după ce s-a răspuns [chemării Sale], cearta lor este în van. (Ash-Shura 16)

Acela care cugetă oricât de puţin la cele scrise în Nobilul Quran constată că el atrage atenţia în mod limpede asupra raţiunii, gândirii, ştiinţei şi efectelor lor, adică asupra factorilor esenţiali pentru cunoaşterea limpede şi cuprinzătoare a lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), care ne spune:

Spune: «Ce credeţi voi despre acelea pe care le chemaţi în locul lui Allah? Arătaţi-mi ce au creat ei pe pământ! Sau au ei vreo parte [alături de Allah] în ceruri? Aduceţi-mi mie o carte de dinaintea acesteia sau vreo urmă de ştiinţă, dacă voi grăiţi adevăr! – (Al-Ahqaf:4)

Există vreun grăunte de ştiinţă care să confirme că altcineva decât Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) ar fi Creatorul? Iar dacă oamenii îl contestă pe Stăpânul lor, aceasta nu este o dovadă a ştiinţei, ci a ignoranţei:

Dar printre oameni sunt unii care discută despre Allah fără de ştiinţă, fără călăuzire şi fără o carte spre luminare. (Al-Hajj 8)

; acel soi de ignoranţă Allah Preaînaltul s-a referit prin cuvintele:

Ei cunosc ceea ce este văzut din viaţa aceasta, însă ei sunt neştiutori faţă de Viaţa de Apoi. (Ar-Rum 7)

Faţă de acest fel de ignoranţi, credinciosul trebuie ia acea atitudine pe care a învăţat-o de la Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), care a spus:

Aşadar îndepărtează-te de acela care se întoarce de la îndemnarea Noastră şi care nu voieşte decât viaţa pământească. / Aceasta este ştiinţa la care ajung ei! (An-Najm 29/ 30)

Se poate observa faptul evident că în Nobilul Quran îndemnul către raţiune şi analiză este frecvent, el fiind menţionat în numeroase verste precum:

în acestea sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep. (Ar-Ra’d 4)

și

In aceasta este dovada pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc. (Al-Nahl 11)

întru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu. (Ar-Rum 22)

și

Spune: «Priviţi la cele care sunt în ceruri şi pre pământ! (Yunus 101)

Aşadar, acela care chibzuieşte la înțelesurile Sfântului Quran, pricepe că Islamul îl obligă pe musulman să gândească şi să înveţe, pentru că ştiinţa şi gândirea sunt aspecte integrante ale personalităţii musulmanului, în vreme ce pentru nemusulman ele reprezintă un amuzament, un mod de a-şi câştiga traiul sau doar un hobby.

Dacă prin Islam se impune ştiinţa, cunoaşterea, analiza, aprofundarea, aceasta se datorează faptului că Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a lăsat metoda şi mijloacele prin care omul va înţelege că legitima Lui religie este cea adevărată.
Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:

Şi cei cărora li s-a dat ştiinţa văd că ceea ce ţi s-a trimis de către Domnul tău este Adevărul. (Saba’ 6)

Sursa: rasarit.com

Source Link

Sămânța credinței din sufletul credinciosului

Inima a reprezentat întotdeauna centrul existenţei umane, simbolul dragostei, credinţei, purităţii, frumuseţii şi al sincerităţii, calităţi cu care omul a fost înzestrat de către Allah. Ea a fost, de asemenea, cheia, care se suceşte şi se răsuceşte neîncetat în lacătul dragostei celei mai adânci, pe care aceasta o revarsă către Creatorul a Tot şi a Toate.
Inima este epicentrul spiritual al corpului, sfera tuturor trăirilor umane, lăcaşul unde se află sămânţa credinţei musulmanului, astfel polarizând preocupările, inshaAllah, pe calea cea dreaptă şi nu pe drumul greşit.
Rolul ei este esenţial în acceptarea adorării şi supunerii totale faţă de Allah subhanahu wa ta’ala, astfel urmând învăţăturile Profetului Muhammed, salla Allahu aleihi wa sallam. Creatura umană, prin modul în care a fost creată, este inocentă. Inima este cea care se îngrijeşte de trăirile şi sentimentele vaste oferite de această viaţă pe pământ, având posibilitatea, astfel, de a vedea sau a nu a vedea pe Allah subhanahu wa ta’ala. Numai căutând drumul spre adevărata credinţă, va lăsa o portiţă deschisă perceperii adevărului:
Dar oare n-au umblat ei prin lume şi n-au avut ei inimi cu care să priceapă sau urechi cu care să audă? Nu ochii lor sunt orbi, ci inimile din piepturi sunt oarbe.
(Al-Hajj 22:46)
Inima este partea trupului unde Allah subhanahu wa ta’ala a sădit lumina credinţei (Nur Al-Iman), călăuzindu-l, prin intermediul acesteia, pe drumul Său cel drept, pe cine doreşte El, Preaînaltul, deschizând piepturile celor care îl iubesc cu toată fiinţă numai pe El, Unicul:
De voieşte Allah să călăuzească pe cineva, atunci îi deschide pieptul pentru Islam, iar dacă doreşte să ducă pe cineva la rătăcire, atunci îi face pieptul îngust şi închis, ca şi cum s-ar căzni să urce în cer. Astfel trimite Allah osânda acelora care nu cred.
(Al-An’am, 6:125)
Astfel, Allah calauzeste sufletele drept-credincioşilor, dăruind oamenilor cel mai de preţ instrument prin care ei pot să perceapă Atributele Sale Divine şi dragostea Lui Supremă pentru întreaga Sa Creaţie.
De aceea, omul trebuie să facă tot ceea ce îi este în putinţă pentru a păşi pe calea care conduce la apropierea de Allah subhanahu wa ta’ala, ajungând să simtă fericirea nemăsurată în momentul în care aceasta a găsit cheia care deschide spre lumina credinţei. Ea îşi îndreaptă ochii inimii către El subhanahu wa ta’ala, în aşteptarea răsplăţii Lui Preaînaltul, simţind binecuvântările Lui prin tot ceea ce face, prin apa pe care o bea, prin hrana pe care o consumă, prin toate acţiunile pe care le efectuează zilnic. Musulmanul mumin înţelege că toată măreţia, valoarea şi frumuseţea îi aparţin doar lui Allah subhanahu wa ta’ala şi, de aceea, el se întoarce spre Allah Preaînaltul cu sinceritate şi cu adorare şi se supune total Lui, Unicului. Din iubire pentru Cel Măreţ, izvorăşte, apoi, dragostea credincioşilor pentru Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, care îi determină să urmeze toate învăţăturile sale. De asemenea, iubesc părinţii, copiii lor; în toate acestea, găsind semne ale adorării pentru Allah subhanahu wa ta’ala.
Oamenii cu mai putina credință iubesc mai mult această lume şi uită de existenţa Creatorului Suprem. Aceştia rătăcesc dintr-un loc în altul, neobservând binecuvântările lui Allah subhanahu wa ta’ala, pentru că inimile lor sunt împietrite, iar ochii lor orbi:
Pentru cei care nu cred e totuna dacă-i previi sau nu; ei nu cred. ~ Allah a zăvorât inimile lor şi urechile lor, iar peste ochii lor s-a aşternut o năframă. Şi ei vor avea [parte] de chin mare.
(Al-Baqarah 2:6-7)
Omul este în permanenţă supus încercărilor, inima purtând o luptă continuă cu ispitele care apar în fiecare clipă. Allah subhanahu wa ta’ala I-a lăsat persoanei libertatea de a alege calea pe care doreşte să meargă, dacă acceptă Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi învăţăturile Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, în toate acţiunile sale zilnice, sau dacă ignoră toate acestea, considerând propria gândire mai presus de ceea ce Allah subhanahu wa ta’ala şi Mesagerul Său, salla Allahu aleihi wa sallam, au prescris. Astfel, crezând că timpul său este unul îndelungat pe acest pământ, fapt pentru care nu trebuie să se îngrijoreze pentru ceea ce va veni după moartea sa, lucru care îl va duce la eşec, pierzând răsplata pe care Allah Preaînaltul a promis-o slujitorilor săi credincioşi. Astfel, Allah subhanahu wa ta’ala spune în Sfântul Coran:
Şi pe suflet şi pe ceea ce l-a plăsmuit, ~ Şi i-a insuflat lui nelegiuirea sa şi evlavia sa! ~ Izbândeşte cel care-l curăţeşte ~ Şi pierdut este cel care-l strică!
(Aş-Şams 91:7-10)
Musulmanul mumin luptă în continuu pentru ca inima sa să se păstreze pură şi puternică în faţa tuturor lucrurilor care ar putea să îi disturbe liniştea, pentru ca să poată să treacă de orice test la care Allah subhanahu wa ta’ala îl va supune de-a lungul vieţii. Creatorului Îi sunt pe plac robii Săi atunci când ei se încred total numai în El, îi iubeşte pe robii Săi care se poartă cu blândeţe cu toţi cei din jurul său, iar credinţa din inima muminului risipeşte invidia şi răutatea şi este răbdător în faţa greutăţilor vieţii. Ali ibn Abu Talib, radhi Allahu anhu, a relatat:
„Allah are o rezervă de apă pe pământ şi aceasta este inima. Inimile pe care le iubeşte Allah cel mai mult sunt cele mai puternice în religie, cele mai pure în credinţă şi cele mai blânde în relaţia cu fratele său.”

sursa: Frumusetea Islamului

Source Link