Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Profetul Muhammad s.a.s. – un revoluționar

  S. A. A. Mawdudi   Personalitatea acestui om este atât de marcantă că nu are seamăn în istoria multiseculară a umanităţii. El nu are vreun termen de comparaţie. Ca nimeni altul el a exercitat o înrâurire extraordinară asupra tuturor aspectelor vieţii umane, determinând prefaceri atât de fundamentale că pur şi simplu au schimbat mersul […]

S. A. A. Mawdudi

Personalitatea acestui om este atât de marcantă că nu are seamăn în istoria multiseculară a umanităţii. El nu are vreun termen de comparaţie. Ca nimeni altul el a exercitat o înrâurire extraordinară asupra tuturor aspectelor vieţii umane, determinând prefaceri atât de fundamentale că pur şi simplu au schimbat mersul istoriei.
Dacă o personalitate a fost genială într-un domeniu sau altul al activităţii umane, el a fost genial absolut în toate domeniile. El este unic în sensul că tot ce se găseşte genial s-a concentrat în persoana unui singur om. Este filozof, profet şi în acelaşi timp o pildă vie propriei sale învăţături. Pe lângă faptul că este un om de stat, este în acelaşi timp şi un mare comandant de oşti. Este legiuitor şi în acelaşi timp o călăuză religioasă. Cunoştinţele lui vaste acoperă toate aspectele vieţii şi nu există o problemă care să nu o fi abordat sau un lucru pe care să nu-l fi clarificat. Începând cu orânduirea principiilor de relaţii internaţionale şi terminând cu rezolvarea unor probleme legate de trai cotidian privind hrana, băutura şi igiena corporală, poruncile lui vizează absolut toate domeniile activităţii umane. A clădit o civilizaţie şi o cultură având ca bază teoriile sale. A găsit un echilibru între aspectele contraditorii ale vieţii, fără cea mai mică fisură, defecţiune sau lagună. Cine, până la el, a mai avut o asemenea personalitate puternică şi multilaterală?
Se apreciază că majoritatea personalităţilor de excepţie au fost produsul mediului unde au trăit. Doar el face excepţie de la această regulă. Mediul de viaţă nu a influenţat cu nimic formarea personalităţii sale. Apariţia lui istorică nu se poate explica, demonstra prin cerinţele Arabiei din vremea aceea. Totuşi, nu se poate nega faptul că triburile războinice ale Arabiiei simţeau nevoia unui conducător, care să le unească şi mai apoi să supună alte popoare, contribuind astfel la prosperitatea socială şi economică a ţării lor unite. De aici şi concluzia că numai un om poate poseda moravurile cela mai josnice, specifice oricărui arab din vremea aceea, putea să ducă la îndeplinire aceste deziderate de acaparare. Acestea erau condiţiile concrete în Arabia.
Conform filozofiei lui Hegel şi în lumina materialismului istoric a lui Marx, pentru apariţia istorică a unei personalităţi întemeietoare de ţări şi de imperii este nevoie de moment prielnic şi de mediu. Dar filozofiile hegeliană şi marxistă nu pot explica cum de a putut crea mediul acela o asemenea personalitate a cărei scop unic era de a transmite oamenilor principiile unei vieţi morale, de a purifica omenirea de toate murdăriile, de a elimina ideile preconcepute şi superstiţia din miţile oamenilor, de a pune bazele unei suprastructuri morale, spirituale, culturale şi politice, nu numai pentru binele ţării sale, ci şi pentru binele întregii lumi, fără deosebire de rasă, popor sau ţară, de a pune nu numai bazele teoretice, ci şi bazele practice şi morale ale unor domenii ca relaţii de muncă, drepturile cetăţeneşti, relaţii politice şi internaţionale şi ,în sfârşit, de a realiza o sinteză echilibrată şi moderată între viaţa lumească şi progresele în domeniul spiritual, care constitue şi astăzi o capodoperă a gândirii şi inteligenţei umane. Şi atu nci ce om corect şi onest poate afirma că o asemenea personilitate este produsul unei Arabii învăluite complet în întuneric? Apariţia lui este complet independentă de mediul în care a trăit. Când aruncăm o privire asupra extraordinarelor sale realizări, ne dăm seama imediat că acestea nu au limite nici în timp şi nici în spaţiu. Învăţătura lui străpunge toate barierele de timp şi fizice, se întinde ca un arc peste secole şi milenii şi înglobează în ea toată activitatea şi istoria umană.
Aşa cum s-a mai întâmplat cu alţi profeţi, el nu poate fi condamnat la uitare. El este conducătorul fără seamăn al omenirii înaintând în pas cu timpul şi care rămâne pururea modern. Si tocmai de aceea învăţatura lui nu va pirede nimic din modernitatea sa niciodată.

Oamenii pe care noi câteodată îi denumim făuritor de istorie, sunt oamenii pe care i-a creat, într-adevăr istoria. Numai despre el se poate spune fără teama de a greşi că este autentic făuritor de istorie.
Atunci când se investighează viaţa şi condiţiile în care au evoluat geniile lumii, generator de mari transformări în lume, se constată că aceştia au ştiut să evolueze cel mai bine condiţiile favorabile create la un moment dat şi să le canalizeze în direcţia dorită de ei.
Spre deosebire de alte genii, el este singurul, care, pentru a avea la îndemână toate premizele necesare pentru înfăptuirea acestei revoluţii, a fost nevoit să găsească el singur, mijloacele necesare şi tot el singur să pregătească oameni de care avea nevoie pentru atingerea acestui scop al său. Pentru că spiritul revoluţiei şi înzestrarea cu cele necesare acestei revoluţii se aflau în mâinile acestor oameni de care îşi legase destinul.
Cu personalitatea sa puternică a lăsta urme de neşters în inimile miilor săi de adepţi, formându-i precum el a dorit. Cu o voinţă nestrămutată a pregătit premizele revoluţiei, i-a trasat conturile şi i-a stabilit caracteristicile. A canalizat în direcţia dorită evenimentele. Ce alt făuritor de istorie sau revoluţionar poate să-l egaleze?

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 1

Perspectivă asupră sclaviei – 1

Fethullah Gulen   Cuvântul sclavie înseamnă regret și dezgust deplin, mai ales când ne gândim la cum erau tratați sclavii în Roma și Egiptul Antic. Ne vin în minte imagini cu oameni ce construiau piramidele, cu gladiatori ce se luptau până la moarte doar pentru amuzamentul spectatorilor și oameni încătușați, prinși în lanțuri în jurul […]

Fethullah Gulen

 

Cuvântul sclavie înseamnă regret și dezgust deplin, mai ales când ne gândim la cum erau tratați sclavii în Roma și Egiptul Antic. Ne vin în minte imagini cu oameni ce construiau piramidele, cu gladiatori ce se luptau până la moarte doar pentru amuzamentul spectatorilor și oameni încătușați, prinși în lanțuri în jurul gâtului.

Mai aproape de era noastră, există sclavia vest-europeană. În trecut comerțul avea loc în principal cu africani care erau transportați peste oceane, în vase construite special pentru acest lucru; iar ei erau priviți ca niște animale. Acești sclavi au fost forțați să își schimbe numele, să își abandoneze religia și limba, privați de orice speranță de libertate și ținuți în scopul de a munci sau de a se înmulți. O naștere era privită ca o moarte.

Ne este greu să înțelegem cum unii oameni i-ar putea trata în acest mod pe ceilalți, dar iată că asemenea lucruri s-au întâmplat în trecut. Există dovezi care arată cum șefii de vase aruncau peste bord sclavi pentru a cere recompense. Acei sclavi nu dețineau nici un fel de drepturi, nici măcar legale; ci doar obligații. Stăpânii lor aveau dreptul absolut de a dispune de ei, iar de mamele, surorile, părinții și copiii lor erau separați și le era permis să se vadă doar dacă stăpânul lor dorea.

Timp de secole a avut loc această practică inumană ce a făcut ca europa-vestică să se îmbogățească de pe urma exploatării sclavilor, a zahărului și a cafelei. Când s-a desființat sclavia, doar deținătorii de sclavi au fost recompensați. Cu alte cuvinte, au rămas vii acele atitudini care au făcut posibilă sclavia.

Sclavia în IslamLa scurt timp după abolirea sclaviei, Africa a fost colonizată de către Europa vestică, prezentând consecințe pentru africani, nu mai presus decât sclavia în sine. Cu toate acestea, descendenții sclavilor continuă să trăiască în condiții sociale și politice josnice, sărace. Cei care trăiesc printre europeni sunt priviți de sus și ocupă o treaptă inferioară în societate. Muzeele din capitalele Europei de Vest și-au închis expozițiile de oase și corpuri mumificate (dar care nu aparțineau albilor) abia acum câteva decenii- expozițiile fiind organizate de oameni de știință, doctori, învățați europeni.

Pe scurt, sclavia ne dezgustă, așa cum o fac și atributele inumanității ce o susțin. Dacă acel mod de sclavie nu mai există, însă există acele atitudini, putem conclude că umanitatea a făcut progrese? Din acest motiv sclavia a fost înlocuită cu exploatare colonială, iar aceasta a fost înlocuită cu datorii internaționale de nesuportat. Sclavia a dispărut, dar structurile inumane, barbare ce o sprijineau, încă mai există.

Înainte de a privi perspectiva islamică asupra sclaviei, să ne aducem aminte de un nume faimos printre europenii vestici: Harun al Rashid. Acest conducător, care s-a bucurat de autoritate și putere asupra musulmanilor, a fost fiul unui sclav, iar el nu este singurul exemplu de acest fel. Sclavii și copiii lor s-au bucurat de un prestigiu, autoritate și respect enorme în sistemele islamice, culturale, politice și în alte sfere ale vieții. Cum a fost posibil acest lucru?

Islamul a amendat instituția sclaviei și a educat stăpânii despre cum ar trebui să își trateze sclavii.

Coranul afirmă adesea că toți provenim dintr-un singur strămoș (Adam) și că el este superior oricărei persoane, indiferent de rasă, apartenență la o anumită națiune sau treaptă socială. Profetul (s.a.a.w.s) a aplicat aceste principii în viața sa, iar Companionii săi le-au acceptat ca pe niște norme și reguli sociale. El a spus astfel:

Cel care omoară un sclav, va fi omorât. Cel care aruncă în pușcărie un sclav și îl lasă să moară de foame, va păți același lucru. Cel care castrează un sclav, va fi castrat.[1]

Toți suntem fii ai lui Adam, iar Adam a fost creat din lut.[2]

Nici un arab nu este superior unui non-arab, așa cum nici un non-arab nu este superior unui arab. Nici un om de culoare albă nu este superior unuia negru, iar unul negru nu este superior unui alb. Superioritatea este bazată doar pe bunătate și frică de Dumnezeu.[3]

Datorită compasiunii sale, atât sclavii cât și săracii au fost respectați de către cei care se bucurau de un statut social[4] înalt. Umar a exprimat un asemenea respect când a declarat: “Stăpânul Bilal, care a fost eliberat de către Stăpânul Abu Bakr.”[5]

 

 

– finalul primei părți –

Source Link

Views: 2

Supunerea la poruncile lui Allah -2

  Muhammad Ali Al-Hashimi   Ibn Kathir menţionează în cartea sa în care explică sensurile Coranului (Tefsir) că un bărbat i-a zis lui ’Umar, când l-a văzut întâmpinând-o cu căldură şi ascultând-o: „Ai părăsit un bărbat din Quraiş ca să vii la această bătrână?” ’Umar a zis: „Vai ţie! Nu ştii tu cine este?” Omul […]

Muhammad Ali Al-Hashimi

Ibn Kathir menţionează în cartea sa în care explică sensurile Coranului (Tefsir) că un bărbat i-a zis lui ’Umar, când l-a văzut întâmpinând-o cu căldură şi ascultând-o: „Ai părăsit un bărbat din Quraiş ca să vii la această bătrână?” ’Umar a zis: „Vai ţie! Nu ştii tu cine este?” Omul a zis: „Nu.” ’Umar a spus: „Aceasta este femeia a cărei plângere a ascultat-o Allah de deasupra celor şapte ceruri: aceasta este Khaula bint Tha’laba. Pe Allah, dacă nu va pleca până la căderea nopţii, nu îi voi spune să plece până nu va obţine lucrul pentru care a venit, doar dacă va intra timpul de rugăciune, caz în care mă voi ruga şi apoi mă voi întoarce la ea până ce va obţine lucrul pentru care a venit.”

Adevărata femeie musulmană poartă mereu în suflet cuvintele lui Allah:

 Nu se cuvine ca un dreptcredincios şi nici o dreptcredincioasă să mai aleagă, dacă Allah şi Trimisul Său au hotărât în privinţa lor un lucru. Iar acela care se răzvrăteşte împotriva lui Allah şi a Trimisului Său se află în rătăcire învederată. [Coran 33:36]

Supunerea faţă de Allah şi de Trimisul Său este mult mai importantă decât propriile pofte şi dorinţe; se situează înaintea plăcerii şi a alegerii individuale. Zainab bint Jahş – Pacea fie asupra sa! – a oferit cel mai bun exemplu de supunere faţă de poruncile lui Allah şi ale Trimisului Său atunci când el i-a cerut să se căsătorească cu sclavul său eliberat şi fiu adoptiv, Zaid ibn Haritha. Această căsătorie a atins două scopuri legislative (taşti’i):

1. stabilirea unei egalităţi totale între oameni:

Frumoasa femeie din neamul Quraiş, femeia nobilă din neamul fiilor lui ’Abd Şams şi vara Profetului, s-a căsătorit cu un sclav eliberat. Sclavii eliberaţi erau dintr-o clasă inferioară nobilimii; într-adevăr, diferenţele dintre clasele sociale erau atât de mari şi de adânci, încât nimic nu le putea desfiinţa în afară de un act hotărâtor, public, care să vină din partea Profetului şi pe care comunitatea musulmană să-l ia drept exemplu, astfel încât aceste limite să fie înlăturate şi oamenii să nu fie consideraţi superiori, decât numai prin nivelul lor de evlavie (taqua).

2. desfiinţarea obiceiului adopţiilor, care era larg răspândit în perioada de dinaintea islamului: apoi Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – s-a căsătorit cu Zainab, după ce ea se despărţise de fiul său adoptiv, Zaid, pentru a demonstra în termeni practici că dacă Zaid ar fi fost fiul lui adevărat, Allah nu i-ar fi poruncit în Coran să se căsătorească cu Zainab.

Sarcina a căzut asupra lui Zainab, vara Profetului, de a atinge aceste două scopuri legislative în cadrul atmosferei familiei Profetului, pentru ca oamenii să le poată accepta ca supunere faţă de poruncile lui Allah şi ale Trimisului Său. Când a ales-o pentru a fi soţia lui Zaid ibn Haritha, ei nu i-a surâs ideea şi a zis: „O, Trimis al lui Allah, nu mă voi căsători cu el, pentru că eu sunt femeie nobilă din neamul lui ’Abd Şams.”

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a răspuns calm, dar ferm: „Trebuie să te măriţi cu el.” În timp ce discutau această problemă, Allah i-a revelat Trimisului Său:

 Nu se cuvine ca un dreptcredincios şi nici o dreptcredincioasă să mai aleagă, dacă Allah şi Trimisul Său au hotărât în privinţa lor un lucru. Iar acela care se răzvrăteşte împotriva lui Allah şi a Trimisului Său se află în rătăcire învederată.

[Coran 33:36]

Atunci Zainab a acceptat hotărârea lui Allah şi a Trimisului Său şi a zis: „Mă voi supune lui Allah şi Trimisului Său şi mă voi da lui de nevastă.”

Mai târziu, diferenţele dintre Zainab şi Zaid au dus la divorţ. După ce Zainab şi-a încheiat perioada după care o văduvă sau o soţie divorţată se poate căsători cu un alt bărbat (’idda), Allah a revelat următorul verset:

Şi i-ai spus aceluia asupra căruia Allah Şi-a trimis harul Său, cum şi tu ai trimis harul tău asupra lui: Păstreaz-o pentru tine pe soaţa ta şi fii cu frică de Allah!”. Tu ai ţinut ascuns în sufletul tău ceea ce Allah a voit să descopere. Tu te-ai temut de oameni, măcar că Allah este mai vrednic să te temi de El. Apoi, când Zayd a întrerupt orice legătură cu ea, Noi Ţi-am dat-o ţie să-ţi fie soaţă, pentru ca dreptcredincioşii să nu mai aibă reţinere în privinţa soţiilor fiilor lor adoptivi, dacă aceştia întrerup orice legături cu ele. Şi porunca lui Allah trebuie să fie împlinită.

[Coran 33:37]

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a recitat acest verset, zâmbind, apoi a zis: „Cine va merge la Zainab să-i spună vestea minunată că Allah a pus la cale căsătoria mea cu ea?”

A fost ca şi cum Allah o răsplătea pe Zainab pentru supunerea ei totală faţă de Allah şi de Trimisul Său. Ea acceptase hotărârea lor de a se căsători cu Zaid, apoi a devenit soţia Profetului prin porunca lui Allah, într-un verset pe care musulmanii îl recită atunci când îl slăvesc pe Allah prin citirea Coranului, până la sfârşitul vremii. Această cinste a fost pogorâtă numai asupra lui Zainab, care a fost unică între soţiile Profetului. Ea era mândră de favorul pe care i l-a acordat Allah şi obişnuia să se fălească înaintea celorlalte soţii ale Profetului astfel: „Familiile voastre au aranjat căsătoriile voastre, însă Allah a pus la cale căsătoria mea de deasupra celor şapte ceruri.”

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 2