Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Tag: Islam

Credința – partea 1

Bediuzzaman Said Nursi Bismillahir-Rahmanir-Rahim (În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător) Și cei care cred în cele nevăzute…   Dacă vrei să înțelegi cât de multă fericire și bunăstare, cât de multă dulceață și pace sufletească se află în credință, ascultă cu atenție următoarea pildă: Odată, doi bărbați pornesc într-o călătorie având ca scop […]

Bediuzzaman Said Nursi

Bismillahir-Rahmanir-Rahim

(În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător)

Și cei care cred în cele nevăzute…

 

Dacă vrei să înțelegi cât de multă fericire și bunăstare, cât de multă dulceață și pace sufletească se află în credință, ascultă cu atenție următoarea pildă:

Odată, doi bărbați pornesc într-o călătorie având ca scop atât relaxarea cât și negustoria. Unul dintre ei, care era arogant și egoist, pornește într-o direcție, iar celălalt, care era iubitor de adevăr și norocos, pornește în direcția opusă.

Cel arogant, fiind egoist și pesimist, ajunge într-o regiune care în viziunea sa părea foarte urâtă. Acolo, el vede pretutindeni sărmani neputincioși și fără speranță, care se văitau din cauza răului săvârșit de mâinile tiranilor. Oriunde se ducea, simțea o stare de tristețe și durere.

Întreaga regiune avea aspectul unei camere sumbre, precum cea a bocitoarelor. Pentru că toți păreau străini și dușmani în ochii lui și ca să uite de această situație dureroasă și întunecată, nu găsi altă cale de ieșire decât în băutură. Până și în locurile publice vedea numeroase funeralii, precum și orfani plângând deznădăjduiți. Astfel conștiința lui se zbătea într-o continuă durere.

Celălalt, pentru că își iubea Creatorul și căuta adevărul, dovedind și un comportament frumos, a ajuns într-o regiune care în viziunea sa era foarte plăcută. Acolo, el vedea pretutindeni o stare de fericire generală și o sărbătoare continuă. Peste tot erau lăcașe de rugăciune care răspândeau atracție și voie bună. Pe cei din jur îi considera prieteni sau rude. De asemenea, el vedea că întreaga regiune era cuprinsă de un sentiment de sărbătoare general, de triumf, marcată de urări și mulțumiri. El mai auzea, pe lângă vocile care Îl preamăreau pe Allah, spunând ”Allahu Ekber” (Allah este Cel mai Mare) și care mărturiseau credința în El, spunând ”La ilahe illa Allah” (Nu există altă divinitate în afară de Allah), și sunetul vesel al unei tobe care chema la recrutare în armată. Spre deosebire de omul pesimist, care suferea atât pentru el însuși cât și pentru ceilalți, omul cel iubitor de bine se bucura atât de propria-i veselie, cât și de cea a celor din jurul său. Ba mai mult, avea parte și de o afacere profitabilă, pentru care Îi mulțumea lui Allah.

Apoi s-a întors și l-a întâlnit pe celălalt om și văzându-i situația, îi spuse: ”O, cred că ți-ai pierdut mințile! Se pare că tot ce posezi urât în interior trebuie să-ți fi ieșit la suprafață, căci ai ajuns să vezi plânsete în loc de râsete, iar ieșirea din ordinea armatei o vezi ca fiind furt și jaf. Revino-ți și curățește-ți inima, pentru ca această perdea urâtă din calea privirii tale să se ridice. Și privește ca să poți vedea adevărul. Aceasta este țara unui Rege, a Cărui dreptate este absolută. El este Milos și Grijuliu la cel mai înalt nivel, cu cei aflați în subordinea Sa, este Puternic, Iubitor de disciplină și Îndurător. Ba chiar, o țară în care vedem atâta progres și descoperiri, nu poate fi așa cum îți închipui tu.”

Ca urmare, omul pesimist își revine și spune, regretând: “Într-adevăr, cred că mi-am pierdut mințile din cauza băuturii. Mulțumesc că m-ai salvat de infernul în care mă aflam.”

sursa: Asociația Musulmanilor din România, Bediuzzaman Said Nursi, „Cuvinte”

Source Link

Views: 3

Credința în îngerii lui Allah

  A. A. Mawdudi   Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a poruncit musulmanilor să creadă în îngerii lui Allah. Acest crez în îngerii lui Allah constitue al doilea principiu de bază al islamului. Acest principiu are menirea de-a purifica concepţia de monoteism, de toate impurităţile posibile şi de a menţine […]

A. A. Mawdudi

Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a poruncit musulmanilor să creadă în îngerii lui Allah. Acest crez în îngerii lui Allah constitue al doilea principiu de bază al islamului. Acest principiu are menirea de-a purifica concepţia de monoteism, de toate impurităţile posibile şi de a menţine această concepţie departe de pericolul idolatriei.
Idolatria presupune credinţa în două tipuri de creaturi:
a) În creaturi concrete, cu existenţă materială ca Soarele, Luna, aştrii, focul, apa, diferite animale, chiar şi oameni importanţi, deosebiţi.
b) În creaturi abstacte care nu au existenţa materială. Acestea sunt făpturi, despre care se crede că guvernează universul. Aşa spre exemplu se crede că o asemenea creatură provoacă ploaia.

Amândouă aceste laturi ale idolatriei sunt combătute şi desfiinţate de La ilaha illallah, ceea ceînseamnă că Allah este unic şi suveran peste tot universul.

Profetul Muhammed ne învaţă că îngerii sunt acele făpturi ale lui Allah despre care se mai spune că sunt zei sau fii de zei. Îngerii sunt la purunca lui Allah şi sunt atât de supuşi Lui că respectă cu cea mai mare stricteţe poruncile. Allah, pentru a-şi guverna împărăţia îi împuterniceşte pe aceşti îngeri. Aceştia îi îndeplinesc toate poruncile cu cea mai mare migală. Ei nu au nicio împuternicire pentru a acţiona după voia lor. Ei nu pot, în niciun fel să încalce hotărârile lui Allah şi de aceea constitue o înjosire pentru om ca să se roage lor, să implore ajutorul lor. Acest lucru se explixcă şi prin faptul ca atunci când a fost creat omul, Allah i-a obligat să fie supuşi lui Adam şi, mai mult, investindu-l pe Adam cu şi mai multe puteri decât aceşti îngeri, l-a însărcinat ca trimis al său pe pământ. Tocmai de aceea constitue o înjosire pentru om să se roage unor îngeri care la începuturi au sarcina de a se închina în faţa primului om.
Profetul Muhammed ne-a interzis să ne închinăm îngerilor, dar în acelaşi timp ne-a arătat că îngerii sunt făpturi alese ale lui Allah, pentru că sunt făpturi pure, fără păcate, şi împlinesc cu stricteţe voinţa şi poruncile lui Allah. În plus,ne-a mai învăţat că îngerii se află tot timpul în preajma noastră şi că sunt legaţi de noi şi tot timpul sunt împreună cu noi. Ei ne urmăresc tot timpul şi înregistrază toate faptele noastre bune sau rele. La moarte, atunci când ne prezentăm în faţa lui Allah, ei prezintă un raport complet asupra vieţii pe care am dus-o pe pământ. Acest raport este o exactitate desăvârşită.
Profetul nostru ne mai învaţă că îngerii au o substanţă nobilă. Alte amănunte în legătură cu însuşirile şi caracteristicile lor nu cunoaştem. Tocmai de aceea noi nu le putem atribui din propria iniţiativă, nişte însuşiri neadevărate. Iar atunci când ni se cere să ne închinăm lor, să nu facem acest lucru. În acelaşi timp, este mare păcat să renegăm existenţa lor.
În primul rând că nu avem niciun motiv să facem acest lucru. În al doilea rând, renegându-i cădem în păcatul de a-l fi făcut mincinos pe profetul nostru. Noi credem în existenţa îngerilor numai pentru că profetul nostru Muhammed ne-a îndemnat şi ne-a învăţat să procedăm astfel.

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 4

Calea către Allah

  Articol după lucrarea lui Saiyd Hawwa   Singura cale care ne va apropia de Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este aceea de a înţelege şi a accepta semnele Lui, iar raţiunea, gândirea şi ştiinţa sunt factori fundamentali pentru cei care urmează această cale, întrucât fără raţiune nu vom pricepe semnele, fără gândire nu vom cunoaşte pe […]

Articol după lucrarea lui Saiyd Hawwa

Singura cale care ne va apropia de Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este aceea de a înţelege şi a accepta semnele Lui, iar raţiunea, gândirea şi ştiinţa sunt factori fundamentali pentru cei care urmează această cale, întrucât fără raţiune nu vom pricepe semnele, fără gândire nu vom cunoaşte pe Stăpânul lor, iar fără ştiinţă nu vom putea afla nici semnele şi nici nu vom şti cine este Stăpânul lor.

S-ar putea ca aceste vorbe să li se pară ciudate ateilor care se autointitulează întotdeauna drept laici, raţionalişti, liber-cugetători şi gânditori, însă pretenţia fără dovadă nu are nicio valoare ştiinţifică.

Cu ajutorul lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), tot ceea ce vom expune în acest capitol se va sprijini pe argumente corecte şi va demola pretenţiile ateilor sau laicilor, căci Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a apus:

Insă aceia care se ceartă în privinţa lui Allah, după ce s-a răspuns [chemării Sale], cearta lor este în van. (Ash-Shura 16)

Acela care cugetă oricât de puţin la cele scrise în Nobilul Quran constată că el atrage atenţia în mod limpede asupra raţiunii, gândirii, ştiinţei şi efectelor lor, adică asupra factorilor esenţiali pentru cunoaşterea limpede şi cuprinzătoare a lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), care ne spune:

Spune: «Ce credeţi voi despre acelea pe care le chemaţi în locul lui Allah? Arătaţi-mi ce au creat ei pe pământ! Sau au ei vreo parte [alături de Allah] în ceruri? Aduceţi-mi mie o carte de dinaintea acesteia sau vreo urmă de ştiinţă, dacă voi grăiţi adevăr! – (Al-Ahqaf:4)

Există vreun grăunte de ştiinţă care să confirme că altcineva decât Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) ar fi Creatorul? Iar dacă oamenii îl contestă pe Stăpânul lor, aceasta nu este o dovadă a ştiinţei, ci a ignoranţei:

Dar printre oameni sunt unii care discută despre Allah fără de ştiinţă, fără călăuzire şi fără o carte spre luminare. (Al-Hajj 8)

; acel soi de ignoranţă Allah Preaînaltul s-a referit prin cuvintele:

Ei cunosc ceea ce este văzut din viaţa aceasta, însă ei sunt neştiutori faţă de Viaţa de Apoi. (Ar-Rum 7)

Faţă de acest fel de ignoranţi, credinciosul trebuie ia acea atitudine pe care a învăţat-o de la Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), care a spus:

Aşadar îndepărtează-te de acela care se întoarce de la îndemnarea Noastră şi care nu voieşte decât viaţa pământească. / Aceasta este ştiinţa la care ajung ei! (An-Najm 29/ 30)

Se poate observa faptul evident că în Nobilul Quran îndemnul către raţiune şi analiză este frecvent, el fiind menţionat în numeroase verste precum:

în acestea sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep. (Ar-Ra’d 4)

și

In aceasta este dovada pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc. (Al-Nahl 11)

întru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu. (Ar-Rum 22)

și

Spune: «Priviţi la cele care sunt în ceruri şi pre pământ! (Yunus 101)

Aşadar, acela care chibzuieşte la înțelesurile Sfântului Quran, pricepe că Islamul îl obligă pe musulman să gândească şi să înveţe, pentru că ştiinţa şi gândirea sunt aspecte integrante ale personalităţii musulmanului, în vreme ce pentru nemusulman ele reprezintă un amuzament, un mod de a-şi câştiga traiul sau doar un hobby.

Dacă prin Islam se impune ştiinţa, cunoaşterea, analiza, aprofundarea, aceasta se datorează faptului că Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a lăsat metoda şi mijloacele prin care omul va înţelege că legitima Lui religie este cea adevărată.
Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:

Şi cei cărora li s-a dat ştiinţa văd că ceea ce ţi s-a trimis de către Domnul tău este Adevărul. (Saba’ 6)

Sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 4