Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Calea către Allah

  Articol după lucrarea lui Saiyd Hawwa   Singura cale care ne va apropia de Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este aceea de a înţelege şi a accepta semnele Lui, iar raţiunea, gândirea şi ştiinţa sunt factori fundamentali pentru cei care urmează această cale, întrucât fără raţiune nu vom pricepe semnele, fără gândire nu vom cunoaşte pe […]

Articol după lucrarea lui Saiyd Hawwa

Singura cale care ne va apropia de Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este aceea de a înţelege şi a accepta semnele Lui, iar raţiunea, gândirea şi ştiinţa sunt factori fundamentali pentru cei care urmează această cale, întrucât fără raţiune nu vom pricepe semnele, fără gândire nu vom cunoaşte pe Stăpânul lor, iar fără ştiinţă nu vom putea afla nici semnele şi nici nu vom şti cine este Stăpânul lor.

S-ar putea ca aceste vorbe să li se pară ciudate ateilor care se autointitulează întotdeauna drept laici, raţionalişti, liber-cugetători şi gânditori, însă pretenţia fără dovadă nu are nicio valoare ştiinţifică.

Cu ajutorul lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), tot ceea ce vom expune în acest capitol se va sprijini pe argumente corecte şi va demola pretenţiile ateilor sau laicilor, căci Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a apus:

Insă aceia care se ceartă în privinţa lui Allah, după ce s-a răspuns [chemării Sale], cearta lor este în van. (Ash-Shura 16)

Acela care cugetă oricât de puţin la cele scrise în Nobilul Quran constată că el atrage atenţia în mod limpede asupra raţiunii, gândirii, ştiinţei şi efectelor lor, adică asupra factorilor esenţiali pentru cunoaşterea limpede şi cuprinzătoare a lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), care ne spune:

Spune: «Ce credeţi voi despre acelea pe care le chemaţi în locul lui Allah? Arătaţi-mi ce au creat ei pe pământ! Sau au ei vreo parte [alături de Allah] în ceruri? Aduceţi-mi mie o carte de dinaintea acesteia sau vreo urmă de ştiinţă, dacă voi grăiţi adevăr! – (Al-Ahqaf:4)

Există vreun grăunte de ştiinţă care să confirme că altcineva decât Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) ar fi Creatorul? Iar dacă oamenii îl contestă pe Stăpânul lor, aceasta nu este o dovadă a ştiinţei, ci a ignoranţei:

Dar printre oameni sunt unii care discută despre Allah fără de ştiinţă, fără călăuzire şi fără o carte spre luminare. (Al-Hajj 8)

; acel soi de ignoranţă Allah Preaînaltul s-a referit prin cuvintele:

Ei cunosc ceea ce este văzut din viaţa aceasta, însă ei sunt neştiutori faţă de Viaţa de Apoi. (Ar-Rum 7)

Faţă de acest fel de ignoranţi, credinciosul trebuie ia acea atitudine pe care a învăţat-o de la Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), care a spus:

Aşadar îndepărtează-te de acela care se întoarce de la îndemnarea Noastră şi care nu voieşte decât viaţa pământească. / Aceasta este ştiinţa la care ajung ei! (An-Najm 29/ 30)

Se poate observa faptul evident că în Nobilul Quran îndemnul către raţiune şi analiză este frecvent, el fiind menţionat în numeroase verste precum:

în acestea sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep. (Ar-Ra’d 4)

și

In aceasta este dovada pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc. (Al-Nahl 11)

întru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu. (Ar-Rum 22)

și

Spune: «Priviţi la cele care sunt în ceruri şi pre pământ! (Yunus 101)

Aşadar, acela care chibzuieşte la înțelesurile Sfântului Quran, pricepe că Islamul îl obligă pe musulman să gândească şi să înveţe, pentru că ştiinţa şi gândirea sunt aspecte integrante ale personalităţii musulmanului, în vreme ce pentru nemusulman ele reprezintă un amuzament, un mod de a-şi câştiga traiul sau doar un hobby.

Dacă prin Islam se impune ştiinţa, cunoaşterea, analiza, aprofundarea, aceasta se datorează faptului că Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a lăsat metoda şi mijloacele prin care omul va înţelege că legitima Lui religie este cea adevărată.
Allah (
سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:

Şi cei cărora li s-a dat ştiinţa văd că ceea ce ţi s-a trimis de către Domnul tău este Adevărul. (Saba’ 6)

Sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 3

Civilizația islamică și domeniul legislației

  Mustafa Sibaee     Impactul civilizației islamice asupra istoriei Domeniul legislatiei :   Contactul studentilor occidentali cu scolile musulmane din Andaluzia si din alte zone a avut o mare influenta asupra transmiterii unor norme de drept canonic musulman in sistemele de norme legislative din tarile lor. In vremea aceea, Europa nu dispunea de un […]

 

Mustafa Sibaee

 

 

Impactul civilizației islamice asupra istoriei

Domeniul legislatiei :

 

legislation_cropped_1Contactul studentilor occidentali cu scolile musulmane din Andaluzia si din alte zone a avut o mare influenta asupra transmiterii unor norme de drept canonic musulman in sistemele de norme legislative din tarile lor. In vremea aceea, Europa nu dispunea de un sistem juridic bine stabilit si nici de o legislatie dreapta.

In perioada cand s-a aflat Napoleon in Egipt, au fost traduse in limba franceza cele mai vestite lucrari de drept canonic dupa doctrina malikita. Una dintre lucrari traduse a fost “Cartea lui Khalil”, care a reprezentat nucleul dreptului civil francez, asemanator in mare masura cu normele jurisprudentei malikite.

Savantul Sedio spunea: “Doctrina malikita este cea care ne atrage atentia in mod particular, date fiind relatiile nostre cu arabiii din Africa. Autoritatile franceze i-au incredintat lui Peron sarcina de a traduce in limba franceza lucrarea intitulata Al-Mukhtasar fi al-fiqh “Compendiu de jurisprudenta” de AlKhalil ben Ishaq ben Ya’qub, care a murit in anul 1422.

Contactul studentilor occidentali cu scolile musulmane din Andaluzia si din alte zone a avut o mare influenta asupra transmiterii unor norme de drept canonic musulman in sistemele de norme legislative din tarile lor. In vremea aceea, Europa nu dispunea de un sistem juridic bine stabilit si nici de o legislatie dreapta.

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 6

Relația dintre popor și autorități

  Mustafa Sibaee   Impactul civilizației islamice asupra istoriei   Conceptia despre stat si legatura dintre popor si autoritati:   Lumea antica si medievala contesta dreptul poporului de a supraveghea actiunile guvernantilor sai, considerand relatia dintre el si carmuitor ca pe o relatie intre rob si stapan. Carmuitorul era stapanul absolut care dispunea de popor […]

 

Mustafa Sibaee

 

Impactul civilizației islamice asupra istoriei

 

Conceptia despre stat si legatura dintre popor si autoritati:

 

old-baghdadLumea antica si medievala contesta dreptul poporului de a supraveghea actiunile guvernantilor sai, considerand relatia dintre el si carmuitor ca pe o relatie intre rob si stapan. Carmuitorul era stapanul absolut care dispunea de popor dupa bunul lui plac. Regatul, era socotit proprietate privata a monarhului, pe care o lasa mostenire ca pe oricare altul dintre bunurile sale. In acest scop socoteau permisa purtarea de razboaie intre state pentru dobandirea dreptului unei printese la tron sau din cauza unui diferend privitor la mostenirea rudelor prin alianta.

In ceea ce priveste relatia dintre natiunile beligerante, invingatorului ii era permis sa dispuna de tot ceea ce posedase cel invins in patria sa: bunuri materiale, onoare, libertate si demniate. Lucrurile au continuat in felul acesta pana cand civilizatia islamica a proclamat printre alte principii ale sale ca poporul are dreptul de a-i controla pe carmuitorii sai si ca acestia nu sunt decat niste salariati care trebuie sa vegheze la interesele poporului si la demnitatea lui cu fidelitate si onestitate. In felul acesta, un individ ii cere socoteala pentru prima oara carmuitorului in legatura cu ceea ce imbraca si in legatura cu modul cum a dobandit lucrurile pe care le poseda, fara sa fie condamnat la moarte, nici condus la inchisoare, nici trimis la surghiun, ci carmuitorul ii da socoteala astfel incat sa fie convins atat el cat si ceilalti oameni. Si tot pentru prima oara in istorie unul dintre supusi se adreseaza carmuitorului sau suprem cu aceste cuvinte:”Buna ziua, salariatule!”, iar carmuitorul recunoaste ca el este un salariat al poporului si ca, asemenea oricarui salariat, trebuie sa-si indeplineasca slujba cu loialitate si sa-i sfatuiasca pe supusi cu fidelitate. Civilizatia islamica a proclamat acest lucru printre altele pe care le-a proclamat si le-a aplicat dupa aceea si iata ca adierea libertatii si constiintei sufla peste popoarele vecine cu societatea islamica, iar ele murmura, apoi se miscca, se revolta si se elibereaza. Astfel s-a intamplat in Europa. Occidentalii au venit in Tara Samului in timpul cruciadelor, dupa ce vazusera mai devreme in regatele din califatul Andaluziei ca popoarele ii controleaza pe carmuitorii lor si ca acestia nu se supun controlului nimanui altcuiva in afara popoarelor proprii. Monarhii occidentali au facut comparatie intre eliberarea regilor arabi si musulmani de sub puterea lor fata de putereea de la Roma si intimidarea lor cu privarea si cu detronarea in orice clipa, daca nu se supun monarhului religios de la Roma, iar cand sau intors in tarile lor s-au revoltat si s-au eliberat, apoi s-au razvratit popoarele lor impotriva lor si au devenit libere. Revolutia franceza care a avut loc dupa aceea, nu a proclamat mai multe principii decat cele proclamate de civilizatia Islamica in urma cu douasprezece veacuri!

In ceea ce priveste regulile razboiului, civilizatia islamica a proclamat respectarea intelegerilor, protejarea religiilor si pastrearea templelor lor de adorare, garantarea libertatilor si demnitatii oamenilor. Ea a respectat demnitatea popoarelor infrante, dovedindu-si umanismul generos.

Pentru prima oara in istorie, parintele celui invins s-a plans carmuitorului invingator de faptul ca un copil al carmuitorului l-a lovit pe copilul sau cu biciul de doua ori in cap, pe nedrept, iar seful supreme al statului i-a cerut socoteala copilului carmuitorului si l-a pedepsit, mustrandu-l si dojenindu-l pe carmuitor, zicandu-i: “De cand i-ati transformta pe oameni in robi, de vreme ce mamele lor i-au nascut pe ei liberi?” Acesta este un spirit nou pe care l-a trezit civilizatia islamica in randul indivizilor si popoarelor, caci un astfel de parinte care s-ar fi plans de lovirea fiului sau ar fi fost inainte de aparitia acestei civilizatii batut si deposedat de avere, persecutat in privinta religiei sale, fara sa se revolte, fara sa se indurereze si fara sa simta ce este mandria si demnitatea. Cand a rasarit soarele civilizatiei islamice, el si-a ridicat glasul, spunand emirului credinciosilor:” Eu caut aparare la Allah si la tine impotriva nedreptatii. Iar nedreptatea de care se plangea nu era nici varsarea sangelui, nici incalcarea onoarei, nici lipsirea de religie, nici violarea unui teritoriu, ci erau cele doua lovituri pe care un copil le primea de la un alt copil!”

Occidentalii au intrat in contact cu civilizatia islamica in Evul Mediu prin intermediul Levantului si al Andaluziei, iar inainte de acest contact, ei nu cunosteau revolta regelui impotriva sefului unei religii, nici revolta unui popor impotriva unui rege si nu considerau ca ar avea dreptul sa ceara socoteala unui carmuitor sau, sa ajute pe cineva care era nedreptatit ci atunci cand aveau divergente unii cu altii in privinta religiei si a doctrinei, se injughiau unul pe altul asa cum injunghie macelarul oile sale. Dupa ce au intrat in contact cu noi, a inceput Renasterea lor, revolutia lor si apoi a avut loc eliberarea lor. Dupa toate acestea, mai poate cineva tagadui impactul pe care civilizatia islamica la avut asupra eliberarii lumii si a izbavirii popoarelor?

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 5