Tag: Islam

Formarea Pamantului

  Adnan Ash-Shareef   Când şi cum s-a format pământul?     Studiile geologice apreciază că pământul s-a format în urmă cu aproximativ 4 miliarde şi jumătate de ani, adică la 10 miliarde de ani după formarea Universului şi după apariţia a numeroase galaxii şi stele. Aceasta pentru că cea mai îndepărtată stea de noi […]

 

Adnan Ash-Shareefpamant

 

Când şi cum s-a format pământul?

 

 

Studiile geologice apreciază că pământul s-a format în urmă cu aproximativ 4 miliarde şi jumătate de ani, adică la 10 miliarde de ani după formarea Universului şi după apariţia a numeroase galaxii şi stele. Aceasta pentru că cea mai îndepărtată stea de noi – Al – Cazar – se află la o distanţă de 13 miliarde de ani lumină, adică lumina sa a avut nevoie de 13 miliarde de ani ca să ajungă la noi şi acest lucru înseamnă că ea există de atunci. Anul lumină este egal cu aproximativ zece miliarde de kilometri, mai exact nouă mii patru sute şaizeci de kilometri. Următoarele versete coranice fac referire la faptul că pământul s-a format după numeroase alte stele:

Sunteţi voi mai greu de făcut sau cerul pe care L-a înălţat El?/ El a ridicat bolta lui şi l-a orânduit pe deplin,/ El a făcut întunecată noaptea lui şi a scos la iveală ziua lui/ Şi pământul, după aceea, l-a întins. (An-Nazi’at : 27-30).

În ceea ce priveşte apariţia pământului, studiile geologice indică faptul că el s-a format din mici corpuri cereşti numite planetoide, care s-au atras şi s-au ciocnit, iar apoi s-au unit datorită forţei gravitaţionale care leagă corpurile cu volum şi cu greutate mare. Aceste planetoide, la rândul lor, îşi au originea în masa primordială din care s-a format Universul. Numeroasele deschizături  de pe suprafaţa globului pământesc şi focul şi lava care ard în interiorul lui sunt dovezi ştiinţifice care sprijină această teorie ştiinţifică referitoare la formarea pământului.

 

Formarea pământului

Pământul este sferoid aplatizat şi nu este perfect sferic, aşa cum ne apare după ce a fost fotografiat din sateliţi, începând din anul 1958. Datorită rotirii în jurul axei proprii pământul se umflă foarte mult la ecuator şi se aplatizează în zona polilor. Circumferinţa pământului la ecuator este de 12 756 kilometri. Diferenţa mică, de numai 43 kilometri, dintre cele două diametre ale pământului îl face să pară sferic, când, în realitate, el este sferoid, aplatizat. Învăţaţii greci antici Pitagora, Aristotel, Ptolameu au afirmat că pământul este sferic. Faptul că el este sferoid a fost stabilit pe baza calculelor de către savantul Newton, în secolul XVII (1687), care a constatat că diametrul pământului la ecuator este mai mare cu 1/231 decât diametrul său dintre Polul Nord şi Polul Sud. Coranul cel Sfânt a indicat, în mod categoric, că pământul are o formă sferoidă aplatizată, prin cuvintele “la întins”, “l-a făcut întins”, “întins” şi înfăşoară”. În aceasta constă miracolul ştiinţific al Coranului, care este una din dovezile categorice ale faptului că el a fost revelat de Stăpânul lumilor.

 

 

 

Centrul Cultural slamic IslamulAzi

Source Link

Views: 3

Rotirea Pământului în jurul axei sale – partea a treia

Adnan Ash-Shareef     Unii văd în acest verset sfânt descrierea unui tablou din Ziua de Apoi, în vreme ce noi socotim (Allah ştie cel mai bine!) că este un tablou zilnic din această lume şi o dovadă coranică miraculoasă a rotirii Pământului în jurul axei proprii, bizuindu-ne pe următoarele dovezi coranice. Acestea sunt stările […]

Adnan Ash-Shareef

 

 

p_scie_ec_01855_16x9Unii văd în acest verset sfânt descrierea unui tablou din Ziua de Apoi, în vreme ce noi socotim (Allah ştie cel mai bine!) că este un tablou zilnic din această lume şi o dovadă coranică miraculoasă a rotirii Pământului în jurul axei proprii, bizuindu-ne pe următoarele dovezi coranice.

Acestea sunt stările prin care trec munţii în Ziua de Apoi, aşa cum au fost descrise înrevelaţie:

În Ziua când se vor cutremura pământul şi munţii şi se vor face munţii ca o dună de nisip risipit. (Al-Muzammil: 14);

În Ziua aceea, va fi cerul precum arama topită, iar munţii vor fi asemenea lânii scărmănate. (Al-Ma’arij: 8-9);

În această Zi, pământul va fi zguduit şi clătinat şi munţii vor fi sfărâmaţi în fărâme şi se vor preface în pulbere risipită. (Al-Waqi’ah: 4-6);

Te întreabă despre munţi. Spune: «Domnul meu îi va face praf, risipindu-i, şi îi va lăsa ca pe un şes neted, în care nu vei vedea ridicătură sau adâncitură.» (Ta-Ha: 105-107).

Aşadar munţii nu vor mai exista în Ziua de Apoi, întrucât Domnul îi va face praf, risipindu-i.

Cuvântul hasiba − „a socoti” înseamnă „a-şi închipui greşit”. Acest verb şi derivatele lui apar în patruzeci şi cinci de versete sfinte şi înseamnă „a crede, a-şi închipui în mod eronat.”

Menţionăm câteva dintre aceste versete:

Oare credeţi că v-am creat pe voi fără rost şi că nu vă veţi întoarce la Noi? (Al-Mu’minun: 115);

Oare socotesc oamenii că vor fi lăsaţi [în pace], dacă vor spune: «Noi credem», şi că ei nu vor fi încercaţi? (Al-’Ankabut: 2);

Ori socotesc aceia care au săvârşit fapte rele că îi vom ţine pe ei deopotrivă cu aceia care au fost cu credinţă şi au împlinit fapte bune atât în viaţa lor, cât şi după moartea lor? Rău judecă ei. (Al-Jathiyah: 21);

Să nu crezi că Allah nu este cu luare aminte la ceea ce săvârşesc nelegiuiţii… (Ibrahim: 42).

Dacă versetul la care ne-am referit mai sus ar fi un tablou al Zilei de Apoi, Domnul nu ar fi spus „îi socoteşti”, deoarece nu există niciun motiv pentru bănuieli şi îndoieli în Ziua de Apoi, căci privirea omului, în Ziua aceea, va fi pătrunzătoare şi orice lucru pe care îl vom vedea în Ziua de Apoi va fi realitatea, aşa cum specifică revelaţia:

Şi Noi am îndepărtat vălul tău şi privirea ta este astăzi pătrunzătoare. (Qaf: 22).

În sfârşit, la sosirea Ceasului, Domnul va distruge întreaga ordine universală actuală, înainte de a o înlocui cu o altă ordine. Dacă versetul sfânt ar fi fost o dovadă din dovezile Ceasului, Domnul nu ar fi grăit la sfârşitul lui:

Şi vei vedea munţii pe care-i crezi nemişcaţi cum trec asemenea trecerii norilor. [Acesta este] lucrul lui Allah care a făcut totul desăvârşit. El este Bineştiutor a ceea ce faceţi voi. (An-Naml: 88).

De aceea considerăm că tabloul pe care ni-l sugerează versetul sfânt la care ne referim este un tablou din această lume, în care Domnul a orânduit perfect toate lucrurile. Allah ştie cel mai bine!

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2

Rotirea Pământului în jurul Soarelui

Adnan Ash-Shareef     Pământul are mai multe mişcări, dar cele mai importante dintre ele şi cele mai influente şi mai vizibile pentru om sunt mişcarea în jurul Soarelui şi mişcarea în jurul axei sale. O serie de versete coranice se referă la rotirea Pământului în jurul Soarelui: 1. El este Acela care a creat […]

Adnan Ash-Shareef

 

 

nibiru01Pământul are mai multe mişcări, dar cele mai importante dintre ele şi cele mai influente şi mai vizibile pentru om sunt mişcarea în jurul Soarelui şi mişcarea în jurul axei sale.

O serie de versete coranice se referă la rotirea Pământului în jurul Soarelui:

1. El este Acela care a creat noaptea şi ziua, Soarele şi Luna; şi fiecare pluteşte pe cercul său. (Al-Anbiya’: 33).

Până în secolul al XIV-lea al erei creştine, cei mai mulţi oameni credeau, în mod eronat, că Pământul este fix şi că el reprezintă centrul Universului. Acest lucru l-au afirmat savanţii greci antici: Thales, Aristotel, Ptolomeu şi alţii, aşa cum am arătat mai sus. Singurul care a susţinut că Pământul se roteşte a fost Aristark, numai că el a considerat că Soarele este fix. Aceasta a fost situaţia până ce au venit Muhammad ben Zakariya Al-Qazwini (1386), Copernic (1554) şi Galileo (1609), care au susţinut că Pământul se roteşte. Însă Kepler (secolul al XVII-lea) a fost primul care a elaborat o opinie corectă despre sistemul solar. Cât priveşte Coranul, el a descris prin cea mai simplă, profundă şi concisă expresie, mişcarea Pământului, Soarelui, Lunii şi aştrilor:

El este Acela care a creat noaptea şi ziua, Soarele şi Luna; şi fiecare pluteşte pe cercul său. (Al-Anbiyaa’: 33).

În cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea, lumea a văzut la televizor cum plutesc Pământul, stelele şi galaxiile în Univers.

Pământul se învârteşte în jurul Soarelui pe o orbită eliptică şi parcurge o distanţă de circa zece mii de milioane de kilometri în cadrul unei rotiri complete în jurul Soarelui, adică perioada anului solar compus din 365 zile, 6 ore, 9 minute, 9 secunde şi jumătate (365,256361 zile).

2. Oare nu am făcut Noi pământul un loc care-i adună? (Al-Mursalat: 25).

Cuvântul kifat, tradus prin „loc care-i adună”, nu apare în Cartea cea Sfântă a lui Allah decât o singură dată. De aceea am recurs la dicţionare pentru a-i afla sensul. În Lisan al-Arab, de Ibn Manzur, găsim că kift (singularul lui kifat) înseamnă „mai rapid în mers şi în zbor”. Dar printre sensurile cuvântului kifat este menţionat şi acela de loc în care se adună şi se strânge ceva. De aceea considerăm că unul dintre sensurile acestui verset este: oare nu am făcut Noi Pământul care se roteşte în jurul Soarelui cu o viteză de 29,8 kilometri pe secundă şi în jurul axei sale cu o viteză de 1 666 kilometri pe oră la ecuator şi 1 500 kilometri pe oră în zonele polilor? În felul acesta, putem afirma că Sfântul Coran a stabilit că Pământul nu doar se mişcă, ci se mişcă rapid, aşa cum a fost confirmat ulterior, în secolul al XIX-lea, prin calculele ştiinţifice. În acelaşi timp, trebuie să facem precizarea că versetele lui Allah Preaînaltul:

Oare nu am făcut Noi Pământul un loc care-i adună pe cei vii şi pe cei morţi? (Al-Mursalat: 25-26),

conţin şi alte sensuri ştiinţifice asupra cărora ne vom opri pe larg în lucrarea noastră despre constantele ştiinţifice referitoare la ştiinţele despre Pământ.

3. Stăpânul celor două răsărituri şi Stăpânul celor două apusuri. (Ar-Rahman 55:17).

Pământul trece în cadrul rotirii sale, cu durata de un an în jurul Soarelui, prin patru poziţii distincte:

La 21 martie şi la 23 septembrie, ziua este egală cu noaptea în toate colţurile Pământului, pentru că Soarele se află, în acest moment, la nivelul ecuatorului terestru. Oare răsăritul şi asfinţitul Soarelui din zilele de 21 martie şi 23 septembrie, momente numite echinoxiu de primăvară şi echinoxiu de toamnă, reprezintă momentele la care se referă versetul coranic:

Stăpânul celor două răsărituri şi Stăpânul celor două apusuri. (Ar-Rahman 55:17)?

Se poate ca aceasta să fie o referire ştiinţifică la faptul că orbita Pământului în jurul Soarelui are o formă eliptică şi nu rotundă!? Allah ştie cel mai bine!

La 21 iunie avem, în emisfera nordică a Pământului, cea mai lungă zi şi cea mai scurtă noapte din timpul anului (aşa-numitul solstiţiu de vară), iar la 23 decembrie − cea mai scurtă zi şi cea mai lungă noapte în emisfera nordică a Pământului (aşa- numitul solstiţiu de iarnă) şi exact invers în emisfera sudică a globului terestru. Oare răsăritul şi asfinţitul soarelui în zilele de 21 iunie şi 23 decembrie reprezintă sensul cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

Stăpânul celor două răsărituri şi Stăpânul celor două apusuri. (Ar-Rahman 55:17)?

Allah ştie cel mai bine! În fiecare an, Soarele răsare la Polul Nord pentru o perioadă de şase luni, timp în care Polul Sud este cufundat într-o noapte întunecoasă. În cealaltă jumătate a anului se inversează situaţia. Oare la cele două răsărituri şi cele două asfinţituri de la cei doi poli ai Pământului se referă cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Stăpânul celor două răsărituri şi Stăpânul celor două apusuri. (Ar-Rahman 55:17).

Allah ştie cel mai bine!

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 11