Adnan Ash-Sharif
“Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită”
Mediul terestru, adică mediul în care trăim, alcătuit din pământ cu învelişul său atmosferic, cu mineralele, plantele şi animalele care există pe el şi în interiorul lui, reprezintă un lanţ de verigi care se influenţează una pe alta de aşa manieră încât provocarea unui dezechilibru în ceea ce priveşte vreuna din creaţiile lui Allah va avea o influenţă negativă asupra celorlalte. Acest lucru a fost demonstrat recent de ştiinţele despre mediu şi a fost pus în evidenţăşi de următoarele versete din Coranul cel Sfânt:
Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită. (Al-Hijr: 19);
Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite. (Al-Qamar: 49);
Şi a creat toate lucrurile şi le-a orânduit cu bună rânduială. (Al-Furqan: 2).
Miliardele de galaxii din univers, miliardele de vieţuitoare de pe pământ, tot ceea ce a fost creat de Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul, de la cea mai mică particulă dintr-un atom până la cele mai uriaşe galaxii, se bazează pe un sistem perfect întocmit, în cadrul căruia toate făpturile se află într-o interdependenţă, fiind influenţate unele de altele în mod negativ sau pozitiv. Fiecare făptură are o funcţie predestinată, căreia nu trebuie să i se aducă vreun prejudiciu şi cu care nu trebuie să se glumească, lucru subliniat de cuvintele lui Allah Preaînaltul:
Noi nu am creat cerul şi pământul şi ceea ce se află între ele, jucându-ne! (Al-Anbiyaa’: 16).
Iar dacă vieţuitoarele au fost supuse pentru a-l sluji pe om, pe care Domnul l-a cinstit făcându-l stăpân peste ele şi moştenitor pe pământ, acest lucru a fost condiţionat în Coran astfel:
Şi nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire! (Al-‘A’raf: 85);
Mâncaţi şi beţi din darul lui Allah şi nu faceţi răutăţi pe pământ, [şi nu fiţi] stricători! (Al-Baqarah 2:60);
Şi cerul, El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa,/ Pentru ca voi să nu fiţi nedreptăţiţi la cumpănire. (Ar-Rahman:7-8).
Şi, atunci, omul nu a respectat învăţturile Creatorului “Stricăciunea s-a arătat pe uscat şi pe mare, din pricina a ceea ce săvârşesc mâinile oamenilor, pentru ca [Allah] să-i facă pe ei să guste o parte din ceea ce au făcut ei. Poate că ei se vor întoarce! (Ar-Rum: 41).
Ştiinţa despre echilibrul mediului este o ştiinţă tânără, care a apărut cu aproximativ un sfert de secol în urmă, ca rezultat al poluării, ale cărei consecinţe distrugătoare asupra animalelor, plantelor, omului, pământului şi a învelişului său atmosferic au început o dată cu epoca industrială din secolul al XIX – lea şi au ajuns la apogeu la mijlocul secolului al XX-lea, când asociaţiile ştiinţifice care se ocupă de problemele vieţuitoarelor şi ale naturii au tras semnalul de alarmăşi au fost emise legi referitoare la protecţia mediului împotriva poluării.
Dar omul – cel mai primejdios stricător şi cel mai mare ucigaş de pe acest pământ – continuăşi astăzi să distrugă plantele şi vieţuitoarele, ori de câte ori poate să facă acest lucru – şi, cât de puţin folositoare sunt legile elaborate de om, dacă nu se ţine seama de poruncile divine, exprimate în următoarele cuvinte ale lui Allah:
Şi cerul, El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa,/ Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire. (Ar-Rahman:7-8);
Şi nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire! (Al – ‘A’raf 7:85);
Mâncaţi şi beţi din darul lui Allah şi nu faceţi răutăţi pe pământ, [şi nu fiţi]) stricători! (Al-Baqarah 2:60).
Următoarele date statistice despre poluarea mediului aerian, terestru şi marin îl ajută pe cititor să-şi formeze o idee simplă în legătură cu gradul în care omul respectă legislaţia elaborată.
__________________
Centrul Cultural Islamic IslamulAzi
Source LinkViews: 1
