Notice: Function WP_HTML_Tag_Processor::set_modifiable_text was called incorrectly. SCRIPT text with an unrecognized content type cannot contain a SCRIPT tag. Apply the escaping appropriate for the content type. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.1.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6260

Educația copilului în Islam – 1

Educația copilului în Islam – 1 de Alina   Viata unui copil este ca o foaie de hartie pe care isi lasa amprenta toate persoanele ce intra in contact cu el. Indatoririle parintilor fata de copii incep inca de la venirea acestora pe lume, lucru ce este de o foarte mare importanta. Un copil se […]

Educația copilului în Islam – 1

de Alina

 

atvViata unui copil este ca o foaie de hartie pe care isi lasa amprenta toate persoanele ce intra in contact cu el. Indatoririle parintilor fata de copii incep inca de la venirea acestora pe lume, lucru ce este de o foarte mare importanta. Un copil se formeaza si devine adult in urma atentiei si grijii pe care pe parintii i-o arata. Astfel educatia copiilor incepe la nastere prin citirea „Adhan-ului” la urechea dreapta si „Iqamah” la urechea stanga imediat dupa nastere. Profetul Muhammed (salleAllahu aleihi we sellem) a spus: „Cititi „Adhan” in urechea dreapta si „Iqamah” in urechea stanga a copilului nou-nascut”. In acest fel, primele cuvinte pe care le va auzi copilul vor fi cele care cheama la maretia lui Allah Preainaltul, ceea ce ii va influenta sufletul chiar daca acesta nu simte, iar citirea Azan-ului determina indepartarea Satanei care asteapta venirea micutului pe lume.

O alta indatorire a parintelui la nastere este introducerea in gura nou nascutului a unei bucatele dintr-o curmala mestecata (iar in caz ca nu sunt la indemana curmale se pot folosi si alte fructe), una dintre intelepciunile acestui lucru facut de Profet este ca ii pregateste gurita micutului pentru alaptare. Se recomanda ca acest obicei sa-1 faca unul dintre cei recunoscuti ca fiind evlaviosi.

Abi Musa ne relateaza: „Cand mi-a nascut sotia am dus copilul la Profet, iar el mi-a pus numele Ibrahim, apoi a mestecat o curmala, a pus putin din ea pe deget si i-a introdus-o in gurita dupa care s-a rugat la Allah pentru binecuvantarea lui.” Anas (Allah sa-l aiba in mila Sa!) a relatat: Unul dintre fiii lui Abu Talha era suferind. El a iesit afara si in lipsa lui baiatul a murit. Cand s-a intors a intrebat: Cum se simte baiatul? Umm Sullaim, mama baiatului, a raspuns: Mai bine ca inainte. Apoi i-a adus cina si el a mancat, apoi s-a culcat cu ea. L-a sfarsit ea a zis: Fa pregatirile pentru ingropaciunea baiatului. Dimineata, Abu Talha a mers la Trimisul lui Allah si i-a relatat intamplarea. El a intrebat: Erati impreuna noaptea trecuta? Abu Talha a raspuns ca da, la care Profetul s-a rugat: Allah sa va binecuvanteze pe amandoi. Mai tarziu ea a nascut un baiat. Abu Talha i-a zis: Ia baiatul in brate sa-l ducem la Profetul; iar el a luat cu el si niste curmale. Profetul a intrebat: Ati adus ceva cu el? Abu Talha a raspuns: Da, niste curmale. Profetul a luat o curmala, si, dupa ce a mestecat-o, a pus-o in gura copilului si l-a numit ‘Abdullah’.( Riyad as-Salihin- nr. 44)

In ziua a 7-a de la nastere, parintii trebuie sa rada capul noului-nascut, sa ii cantaresca parului si sa ofere o milostenie, echivalentul greutatii parului in argint, celor nevoiasi. Acest lucru se face din doua motive: radacina parului devine mai puternica si se dezvolta auzul si vazul, iar oferirea acestei milostenii ii va bucura pe sarmani.

Profetul Muhammed (salleAllahu aleihi we sellem) a poruncit raderea parului nepotilor lui, Hassan si Husseiyn in ziua a saptea, iar dupa ce au fost rasi s-a cantarit parul si s-a dat milostenie echivalentul greutatii parului in argint. Este de evidentiat faptul ca in islam este interzisa raderea partiala a parului, de exemplu doar pe o jumatate de cap.

O alta etapa foarte importanta este alegerea numelui copilului. Conform spuselor Profetului Muhammed (salleAllahu aleihi we sellem) numele copilului se pune in momentul venirii pe lume sau in ziua a saptea, ceea ce ne arata ca alegerea numelui copilului poate fi facuta atat in primele zile cat si in celelalte.

Unul dintre drepturile pe care il au copii asupra parintilor este alegerea unui nume frumos. De asemenea, nu se recomanda ca musulmanii sa le puna porecle urate sau care contrazic invataturile islamului.

In opinia majoritatii teologilor musulmani, aducerea de sacrificiu la nastere pentru copil este Sunna conform faptelor Profetului, care a sacrificat si a indrumat pe ceilalti sa faca acest lucru. S-a spus ca timpul sacrificarii ar fi in ziua a saptea dar se poate sacrifica si dupa aceea in functie de posibilitatea parintilor.Acest sacrificiu este multumirea aratata de parinti fata de Allah Preainaltul ca i-a inzestrat cu un copil, nou nascutul se apropie prin acest ritual de Allah Preainaltul si aceasta fapta il scapa pe copil de unele nenorociri care aveau sa-1 loveasca.

Un alt aspect important este legat de circumcizia noilor-nascuti de sex masculin. Circumcizia este un simbol al islamului care-l deosebeste pe musulman de ceilalti si de asemenea, este o masura de igiena. Acesta trebuie realizata in ziua a saptea sau cand copilul ajunge la varsta pubertatii.

Importanta ce trebuie data copiilor si educatiei acestora este evidentiata si de urmatorul hadis relatat de Abu Huraira (Allah sa-l aiba in mila sa) in care Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea fie asupra sa) a spus: Cand moare omul, faptele lui se intrerup, cu exceptia a trei: milostenia continua, stiinta de care se folosesc oamenii si copilul dreptcredincios care se roaga pentru el.(Riyad as-Salihin)

Ibn ‘Abbas (Allah sa-l aiba in mila Sa!) a relatat ca Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) a dat peste o caravana la Rauha si a intrebat cine sunt ei. Ei au raspuns ca sunt musulmani. Apoi l-au intrebat: Dar tu cine esti? El a zis: Sunt Trimisul lui Allah. Atunci o femeie a ridicat spre el un baiat si a intrebat: I se va socoti acestui copil ca a facut pelerinajul? La care, el a zis: Da, si tu vei avea parte de rasplata. (Muslim)(Riyad as-Salihin, nr. 1287)

Intotdeauna trebuie sa tinem seama de varsta, de nevoile copiilor si de capacitatea lor de intelegere a problemelor din viata de zi cu zi. Abu Huraira (Allah sa-l aiba in mila Sa!) relateaza ca Trimisul lui Allah si-a sarutat nepotul, Hasan ibn ‘Ali (Allah sa-l aiba in mila Sa!),in prezenta lui Aqra’ ibn Habis. La care, acesta a remarcat: Eu am zece copii si n-am sarutat niciodata pe nici unul dintre ei. Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) i-a aruncat o privire si a zis: Cel care nu arata mila fata de altii, nu va avea parte de mila. (Bukhari si Muslim)( Riyad as-Salihin, nr. 227)

‘Amr ibn ªu’aib (Allah sa-l aiba in mila Sa!) si tatal sau relateaza ca bunicul sau l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) spunand: Porunciti copiilor vostri sa faca rugaciunea cand implinesc sapte ani si sa-i bateti (daca nu o fac) cand implinesc zece ani si nu lasati (baietii si fetele) sa doarma impreuna. (Abu Dawud)( Riyad as-Salihin, nr. 303)

De asemenea, pentru a oferi o crestere si o educatie buna copiilor, trebuie sa le oferim lucrurile necesare unei vieti normale si sanatoase, in ceea ce priveste alimentatia, vestimentatia. Umm al mo’minin ‘A’isa (Allah sa o aiba in mila Sa!) a relatat: Hind, sotia lui Abu Sufyan, a zis Trimisului lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!): Abu Sufyan este un om tare zgarcit si nu ne da nici mie, nici copiilor mei, destul ca sa ne intretinem decat daca iau eu din ce are, fara stirea lui. Am facut oare un pacat? Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Ia din bunurile lui cat sa nu bata la ochi si sa-ti ajunga tie si copiilor tai.(Convenit) (Riyad as-Salihin, nr. 1540)

Copiii sunt lumina ochilor unui barbat, izvor de mare bucurie si tovarasie. Ei fac viata mai frumoasa si, dupa Allah, ei sunt cei in care el isi spune sperantele. Binecuvantarea lor aduce noroc, indurare si rasplata din belsug.

Pentru aceasta insa copiii trebuie sa aiba o educatie buna, solida, care sa ii faca respectuosi, blanzi si o sursa de fericire. Daca parintii neglijeaza insa educatia copiilor, rezultatele vor fi dezastruoase. Copiii lor vor fi o sursa de necazuri si griji constante, ca sa nu mai vorbim de nopti nedormite si zile pline de griji. Mai intai de toate, parintii au responsabilitatea de a le asigura copiilor o puternica educatie islamica, bazata pe trasaturile nobile despre care Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – a marturisit ca a fost trimis sa le desavarseasca si sa le raspandeasca printre oameni: „Am fost trimis numai sa desavarsesc purtarea drept-credincioasa.”

Nimic nu arata mai mult insemnatatea responsabilitatii pe care parintii o au fata de copii si indatorirea lor de a le asigura o educatie islamica potrivita decat parerea invatatilor ca fiecare familie trebuie sa ia aminte la vorbele Profetului: „Invatati-va copiii sa se roage atunci cand au sapte ani si obligati-i, daca nu fac asta, atunci cand au zece ani.”

Familia care cunoaste acest hadis, insa nu isi invata copiii sa se roage atunci cand ating varsta de sapte ani sau nu ezita chiar sa-i loveasca daca nu fac acest lucru atunci cand ajung la zece ani, este o famile care nu a reusit sa isi implineasca datoria si si-a neglijat copiii. Acesti parinti sunt niste pacatosi care vor raspunde inaintea lui Allah pentru esecul si neglijenta lor. Caminul parintesc este primul mediu in care cresc acesti micuti: este mediul in care se formeaza inclinatiile, gesturile si personalitatile lor. Acest lucru explica cat de important este rolul pe care il au parintii in cresterea micutilor lor si arata faptul ca ei trebuie sa acorde in egala masura atentie sanatatii lor fizice, mentale si spirituale. Adevaratul parinte musulman – fie tata, fie mama – cunoaste psihologia copiilor lui si stie cum sa se poarte cu ei, folosind cele mai bune si mai eficiente metode in ceea ce priveste cresterea si educatia. El se face placut lor prin tot felul de metode si se apropie de ei, tinand cont de varsta si de nivelul lor intelectual, asa ca se joaca cu ei, ii lauda, glumeste cu ei si le spune cuvinte pline de iubire si grija, cuvinte care ii fac fericiti.

Astfel ei il vor iubi si vor accepta cu nerabdare indicatiile lui. Atunci cand il asculta, il asculta din toata inima, caci exista o mare diferenta intre ascultarea care este intemeiata pe iubire, respect si incredere si cea care este intemeiata pe violenta si cruzime. Primul tip de ascultare este cel care dureaza, in timp ce ultimul este superficial, nu are nici o baza si se evapora repede atunci cand violenta si cruzimea ating un nivel extrem.

 

 

– finalul părții întâi –

Source Link

Views: 3

O ÎNȚELEGERE ASUPRA ISLAMULUI

  O înțelegere cuprinzătoare asupra Islamului Credeţi că puteţi să recunoaşteţi un musulman după haine sau naţionalitate? Mai gândiţi-vă o dată! Aproape un sfert din populaţia globului este musulmană. Deşi unii cred în mod greşit că toţi musulmanii sunt arabi (şi vice-versa), arabii constituie numai 18% din totalul populaţiei musulmane din lume. Musulmanii pot fi […]

 

O înțelegere cuprinzătoare asupra Islamului

Credeţi că puteţi să recunoaşteţi un musulman după haine sau naţionalitate? Mai gândiţi-vă o dată!

Aproape un sfert din populaţia globului este musulmană. Deşi unii cred în mod greşit că toţi musulmanii sunt arabi (şi vice-versa), arabii constituie numai 18% din totalul populaţiei musulmane din lume. Musulmanii pot fi întâlniţi pretutindeni, din Africa de Vest până în Europa de Est şi din China până în Filipine, iar numărul lor este într-o continuă creştere în Occident. Sunt musulmani de toate rasele, practicând toate meseriile şi aparţinând tuturor condiţiilor sociale; ei şi-au adus o contribuţie semnificativă în toate domeniile de activitate, de la ştiinţe la matematică şi de la artă la ştiinţele umaniste, încă de la începuturile Islamului.

În zilele noastre nu există niciun loc pe pământ unde influenţa şi contribuţia benefică a acestora să nu se manifeste.

În pofida mass-mediei părtinitoare, majoritatea musulmanilor fac parte din familii iubitoare şi stabile şi nu au nicio legătură cu terorismul sau alte acte violente.

 

Ce este Islamul?

Cuvântul Islam provine din limba arabă, din rădăcina aslama care înseamnă pace şi supunere; un musulman practicant se străduieşte să se supună cu întreaga sa fiinţă lui Dumnezeu, prin aceasta obţinând pace atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi. Supunerea în faţa voinţei lui Allah nu înseamnă că o persoană nu mai trebuie să gândească sau că trebuie să renunţe la liberul său arbitru; precum un cetăţean care respectă legea, o persoană care respectă poruncile lui Dumnezeu beneficiază, alături de ceilalţi, de respectarea poruncilor divine, continuând să-şi folosească liberul arbitru cu înţelepciune.musetel camp O ÎNȚELEGERE ASUPRA ISLAMULUI

Aşadar conceptul islamic de supunere este unul activ; un musulman se străduieşte să îşi sporească cunoştinţele, să-şi dezvolte caracterul şi face tot ceea ce trebuie cum poate mai bine, după care acceptă că rezultatul eforturilor sale este în cele din urmă în mâinile lui Allah.

 

În ce cred musulmanii?

Un singur Dumnezeu

Islamul se bazează pe credinţa într-o Putere Supremă, Dumnezeu Milostivul şi Creatorul Universului, o divinitate care nu are familie sau asociaţi, numită Allah. Musulmanii preferă să folosească cuvântul arab Allah pentru a-L numi pe Dumnezeu, pentru că acest cuvânt nu are forme de plural, de feminin şi nici nu permite forma de diminutiv, forme care altfel ar putea să fie asociate cu concepţiile politeiste (de exemplu: dumnezei, zeiţe, semi-zei). Deşi ne referim la Dumnezeu utilizând pronumele „El”, se înţelege că Dumnezeu nu are nevoie de nimeni ca să existe şi este dincolo de aceste noţiuni de dualitate şi gen; cele 99 de nume ale lui Allah menţionate în Coran conţin mai multe atribute ale Sale; de exemplu: Allah este Milostiv, Iertător, Protector, Allah este Milos şi Drept, Atoateştiutorul şi Atoatevăzătorul, Prieten şi Îndrumător, Unicul demn de adorare şi devoţiune.

 

Profeţia

 

Islamul ne învaţă cum credinţa într-o Putere Superioară, completată de un cod etic universal (rezumat într-o maximă simplă: „Crede în Dumnezeu şi fii bun!”) compun religia naturală a omenirii. Această religie (sau mod de viaţă), în diversele sale manifestări, a fost explicată de către profeţii care au fost trimişi de Allah fiecărei naţiuni şi comunităţi la un moment dat. Profeţii i-au îndemnat pe oameni să se străduiască să aibă o relaţie directă şi personală cu Domnul lor şi au constituit un exemplu binecuvântat pentru modul în care trebuie să trăim. Când oamenii au uitat sau au denaturat mesajul, El a trimis un alt Profet să le reamintească oamenilor de mesajul originar. Coranul menţionează numele a douăzeci şi cinci de profeţi; dintre aceştia, cinci au un statut superior: Noe, Avraam, Moise, Iisus şi Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lor!). Fiecare profet a primit revelaţie divină, iar unora le-au fost date scripturi. Musulmanii cred că Allah a revelat cărţile sfinte ale evreilor şi creştinilor, în forma lor originară, dar textele propriu-zise care s-au păstrat au fost în timp modificate. Coranul, revelat profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) prin îngerul Gavriil, deţine statutul unic de a fi ultima revelaţie a lui Allah pentru omenire; tocmai de aceea El a promis să îl păstreze intact până la sfârşitul lumii. Ceea ce este interesant este faptul că savanţii au demonstrat că Sfântul Coran este singura scriptură care are o singură variantă (în arabă) identică cu textul care a fost revelat acum mai bine de 1400 de ani. De asemenea, Coranul este singura scriptură care poate fi memorată în întregime de credincioşi de toate vârstele, indiferent de limba lor maternă.

 

Viaţa de Apoi

 

Deşi oamenii par a avea o înclinaţie naturală de a uita şi de a păcătui, Islamul susţine o imagine generală pozitivă despre om (omul a fost creat pentru a fi reprezentatul lui Dumnezeu pe pământ) şi ne învaţă cum credinţa şi aprecierea binelui sunt inerente naturii umane. În plus, copiii se nasc într-o stare de puritate şi nu „moştenesc” păcatul. Încercarea vieţii este ca omul să facă tot ce poate mai bine şi să reziste răului din lume şi din interiorul său, astfel încât să poată sta în faţa lui Allah cu o inimă curată în Ziua Judecăţii. Aceia care reuşesc vor fi răsplătiţi în Paradis, dar cei care şi-au neglijat sufletele vor fi condamnaţi în Iad. Fiecare persoană este responsabilă pentru propriile sale fapte şi nu se poate baza pe bunătatea altora pentru a fi iertat de păcate. Deşi la sfârşit nimeni nu poate să fie mântuit decât prin mila lui Allah, este necesară credinţa, însoţită de fapte bune, pentru ca împreună acestea să cântărească mai greu în balanţă decât faptele rele. Răsplata va fi oferită în funcţie de eforturi. Raiul este un loc al frumuseţii şi al perfecţiunii fizice şi spirituale, unde oamenii vor avea tot ceea ce inimile lor doresc şi  unde vor fi binecuvântaţi cu vederea lui Allah Preaînaltul.

 

Care sunt obligaţiile unui musulman?

 

(1) Primul pas este afirmarea cu toată convingerea că „nu există altă divinitate în afară de Allah şi Muhammad este Trimisul Său” (shahadah). Acesta este primul stâlp al Islamului şi, atunci când această afirmaţie se face în faţa martorilor, marchează intrarea în Islam a respectivei persoane. Un musulman sincer îşi asumă de asemenea îndeplinirea altor patru acte de adorare care completează cei cinci stâlpi ai Islamului. Acestea sunt:

 

(2) Rugăciunea (salah). Fiecare credincios trebuie să împlinească cinci rugăciuni în fiecare zi, în anumite momente ale zilei (în zori, la prânz, după-amiaza, la apus şi seara); rugăciunile obligatorii durează 5-10 minute şi presupun implicarea trupului, a minţii şi a sufletului, fiind împlinite în grup, cât mai des posibil. Rugăciunile regulate îl ajută pe om să stabilească o legătură directă cu Dumnezeu şi constituie mijloace de purificare a sufletului; procesul rugăciunii poate fi asemănat cu conectarea la o sursă de putere menită să reîncarce fiinţa noastră. Rugăciunile realizate în grup, unde credincioşii stau umili umăr la umăr, ajută de asemenea la depăşirea barierelor artificiale de rasă, etnie sau condiţie socială.

 

(3) Dania (zakat). Musulmanii sunt obligaţi să doneze minim 2,5% din economiile lor anuale, sub formă de bani sau produse. Aceste donaţii sunt colectate de către comunitate anual şi sunt distribuite celor care au nevoie de ele. Cuvântul zakat înseamnă purificare şi creştere; averea unei persoane nu este pură până ce nu este împărţită cu cei mai puţin înzestraţi; dărnicia ne conduce spre o creştere spirituală.

 

(4) Postul (sawm Ramadan). În timpul lunii Ramadan, cei credincioşi se abţin de la mâncare, băutură, relaţii sexuale între răsăritul şi apusul soarelui; de asemenea, ei trebuie să îşi controleze temperamentul şi vorbele. Se mănâncă înainte de răsărit şi după apus. Postul în luna Ramadan ne învaţă abstinenţa şi compasiunea pentru săraci, ne clădeşte voinţa şi credinţa în Dumnezeu; Ramadanul reprezintă o perioadă în care musulmanii îşi reîntăresc legăturile cu Creatorul lor şi cu comunitatea din care fac parte.

 

(5) Pelerinajul la Mekkah (Hajj). Fiecare musulman care este capabil din punct de vedere fizic şi financiar trebuie să viziteze Mekkah o dată în viaţă, în timpul perioadei de Hajj.  Pelerinajul pune într-o altă perspectivă realitatea vieţii umane: oferă o reamintire a sacrificiilor şi eforturilor profeţilor, întăreşte legăturile de frăţie între comunităţile musulmane internaţionale care vin din toate colţurile lumii pentru a se alătura unicei „conferinţe islamice anuale”; de asemenea, Hajj-ul îl pregăteşte pe musulman pentru călătoria mult mai profundă ce urmează să o facem cu toţii spre Lumea de Apoi.

 

Nu doar o religie, ci un mod de viaţă

 

Sunt multe alte acte de adorare care sunt recomandate în Islam, cum ar fi rugăciunile benevole, citirea Coranului, munca voluntară pentru comunitate etc.; pe lângă acestea, orice faptă pe care omul o face pentru a-L mulţumi pe Allah se transformă în act de adorare. În contrast cu acestea, există lucruri pe care Allah le-a interzis datorită răului pe care îl provoacă oamenilor şi societăţii; acestea includ minciuna, furtul, nerespectarea părinţilor, legăturile extramaritale, drogurile, alcoolul, jocurile de noroc, precum şi alte comportamente dăunătoare sau lipsite de moralitate. Îndrumările privind aceste interziceri se află în Şaria –  Legea Sfântă care a fost concepută pe baza învăţăturilor din Coran şi ale profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Şaria este unică prin faptul că nu îşi limitează îndrumarea la chestiuni de religie; ea se adresează tuturor aspectelor vieţii, inclusiv aspectelor privind justiţia socială, politica, comerţul, relaţiile internaţionale, viaţa de familie, chiar şi asupra celor privind drepturile animalelor şi mediul înconjurător.

 

O soluţie pentru problemele actuale

 

În ciuda manierei negative în care musulmanii sunt descrişi în media, mulţi oameni sunt surprinşi să afle, după investigaţii mai profunde, că Islamul oferă o soluţie pentru nevoile lor sociale, personale şi spirituale. Acesta oferă o credinţă bazată pe raţiune, eliberată de superstiţii sau de nevoia de a plasa intermediari între sine şi Dumnezeu; Islamul promovează în mod activ fraternitatea între toţi oamenii, indiferent de rasă, şi armonia; îndrumările sale în domeniul economic încurajează schimburile corecte între bogaţi şi săraci, capital şi muncă. Sistemul său politic (în forma sa originară, pură) se bazează pe o preocupare profundă pentru dreptate şi drepturile omului şi oferă îndrumarea prin care oameni de religii diferite pot trăi împreună în armonie. În plus, modelul său în ceea ce priveşte viaţa de familie oferă o alternativă prăbuşirii modelului de familie din societatea occidentală şi previne consecinţele sale dezastruoase: dezintegrarea socială şi haosul.

 

Parabola pomului bun

 

Imaginea unui pom sănătos, veşnic verde, care oferă umbră şi fructe delicioase şi înmiresmate tot timpul anului este o parabolă a unui musulman moderat. Sursa acestei parabole este Coranul:

Nu vezi ce pildă a dat Allah pentru cuvântul bun? El este ca un pom bun, cu rădăcina neclintită şi cu ramuri [ce se înalţă] în cer! El dă fructe tot timpul – cu voia Domnului său.  (Ibrahim 14:14-15).

Dacă ne imaginăm că acel copac reprezintă un musulman care se străduieşte sincer să întruchipeze idealurile islamice, atunci sămânţa acestui copac este shahadah. Afirmarea unicităţii lui Allah pătrunde şi colorează fiecare celulă, astfel încât fiecare gând, cuvânt şi acţiune este formată sub matricea acestei înţelegeri. Rădăcinile, cele care hrănesc copacul şi îi oferă stabilitate, pot fi asemuite cu stâlpii credinţei: credinţa în Allah, în profeţii Săi, în cărţile Sale, în îngeri, Ziua Judecăţii şi destin. Trunchiul, care se întinde de la rădăcini până la ramuri, creşte prin credinţa în Allah şi în Trimisul Său. Cinci ramuri reprezintă cinci stâlpi ai credinţei: ele îi dau copacului forma şi manifestarea (comportamentul). În plus, frunzele reprezintă manierele islamice (cum ar fi salutul islamic sau hainele decente şi modeste). Ele sunt acelea care fac copacul atrăgător şi uşor de recunoscut de la distanţă; totodată ele oferă umbră altor fiinţe. Cu toate acestea, în cele din urmă, scopul copacului nu este împlinit până ce nu face roade. Roadele copacului sunt reprezentate de un caracter bun: calităţi precum cinstea, răbdarea, curajul, mila, iubirea, precum şi alte lucruri pe care ni le dorim de la un prieten, soţ / soţie sau coleg; adică acele lucruri care ne fac oameni.

Source Link

Views: 4

Incercari ale noului musulman

Incercari ale noului musulman Persoana care gaseste Islamul si se indragosteste de aceasta religie incearca din rasputeri sa ii convinga pe cei din jurul sau de cele descoperite de el. Desigur, in tot acest proces, el este bine intentionat si, din iubire pentru cei apropiati lui, vrea sa ii vada apropiati mesajului islamic. De multe […]

Incercari ale noului musulman

Persoana care gaseste Islamul si se indragosteste de aceasta religie incearca din rasputeri sa ii convinga pe cei din jurul sau de cele descoperite de el. Desigur, in tot acest proces, el este bine intentionat si, din iubire pentru cei apropiati lui, vrea sa ii vada apropiati mesajului islamic.

Incercari ale noului musulmanDe multe ori, noul musulman este o persoana care a studiat indeaproape Islamul, care a trecut prin diverse etape, care, pas cu pas, a gasit raspunsurile care l-au satisfacut si care i-au parut a fi logice si adevarate. Asadar, el vine cu un background de cunostinte, un filtru personal al acceptarii argumentelor si o anume intelegere asupra vietii. Avand acestea in vedere, este evident ca fiecare persoana are o cu totul alta perspectiva si abordare.

Profetul Muhammad a subliniat in nenumarate randuri importanta bunelor intentii si faptul ca fiecare actiune trebuie judecata in functie de intentia cu care ea a fost inceputa. Insa, tot el a fost cel care a atras atentia musulmanilor asupra urmaririi finalitatii actiunilor, indemnandu-i sa nu faca acte care duc spre focul iadului.

Atunci cand se converteste la Islam si alege sa isi manifeste credinta prin filtrul acestuia, noul musulman incepe sa se roage intr-un mod specific, sa posteasca in Ramadan, sa isi reorganizeze viata dupa alte principii, sa manance dupa alte reguli si, uneori, chiar sa se imbrace intr-un alt stil. Toate acestea le face voluntar, fara sa existe vreo persoana care sa il controleze sau sa il constranga la un astfel de comportament. De multe ori, noii musulmani intampina chiar probleme cu cei care ii constrang sa nu aleaga Islamul.

 

In tot acest rastimp musulmanul trebuie sa ramana echilibrat, cumpatat si mereu in gand cu comportamentul exemplar al Profetului. Viata lui (Pacea fie asupra lui!) ar trebui sa fie o sursa nesecata de inspiratie pentru bunatate, intelegere si moderatie.

Source Link

Views: 8