Ce spune Islamul despre Terorism?

  Una dintre caracteristicile tipice din acest moment istoric, in societatea noastra, este prezenta apasatoare a violentei. Ori ca e  o bomba care explodeaza intr-o piata, ori un avion deviat, unde persoane inocente sunt tinute ostatice pentru motive politice. Traim oricum intr-o epoca unde manipulatia de grupuri etnice si pierderea de vieti umane nevinovate au […]

 

Una dintre caracteristicile tipice din acest moment istoric, in societatea noastra, este prezenta apasatoare a violentei. Ori ca e  o bomba care explodeaza intr-o piata, ori un avion deviat, unde persoane inocente sunt tinute ostatice pentru motive politice. Traim oricum intr-o epoca unde manipulatia de grupuri etnice si pierderea de vieti umane nevinovate au devenit ceva obisnuit.

Astfel este natura universala a violentei fara limite . „Terorismul” este considerat ca una din primele bariere impotriva pacii si sigurantei societatii in care traim.  Termenul „terorism” a devenit des intalnit  doar de putine decenii. Unul din rezultatele negative legate de utilizarea acestui termen  nou, este ca limiteaza definitia de terorism a acelor mici grupuri sau indivizi. Intr-adevar, terorismul este o problema globala manifestata in diferite forme , in afara oricarui stereotip.

Sunt acei care atribuie putina valoare vietii omenesti si gandesc ca au puterea de a dispune, asemenea indivizi exista in fiecare strat social. Poate fi vorba de un functionar dezamagit ce ucide colegii sai cu sange rece sau un cetatean asuprit intr-o tara ocupata ce exprima furia sa, facand explodarea unui autobuz scolar plin cu copii inocenti;acestia sunt teroristii. Paradoxal, sunt chiar politicieni  ce profita de opozitii stramosesti intre etnii diferite, pentru a intari pozitiile lor. Presedintele ce ordona bombardarea de orase intregi si Consiliile supreme ce “sufoca”  milioane de civili ducandu-i la moarte, manipuland arma ilegala a sanctiunii si sunt rar pedepsiti pentru crimele lor impotriva omenirii.

Aceasta este definitia terorismului, care a condus ca musulmanii sa fie asociati cu manifestari de distrugere si groaza. Consecinta unei asemenea asocieri, este transformarea acestor musulmani in victime de violenta si groaza. Cateodata, Islamul  chiar este  responsabil de manifestarile  faptuite de cei nemusulmani. Cum este posibil ca Islam, lumina caruia a permis Europei iesirea din secolele intunecate, sa devina acum responsabil de epoca groazei?  Ar putea vreodata o credinta ce are mai mult de un miliard de discipoli in toata lumea,  dintre care mai mult de 7 milioane in America, intr-adevar sa sustina crime si mutilatii de persoane nevinovate? Ar putea Islam a carui nume simnifica „pace”si „supunere lui Dumnezeu”, sa incurajeze credinciosi sai sa lucreze pentru moarte si distrugere? Este oare posibil?

Importanta vietii umane:

Sfantul Coran zice:

(. . . ) Nu ucideti pe nimeni pe nedrept,  caci Allah v-a oprit aceasta. Pe acestea vi le porunceste.  Poate veti pricepe!  [Al-An`am 6: 151]

Islamul considera toate formele de viata sfinte. Oricum,  importanta  vietii umane are o pozitie speciala.  Primul si principalul din drepturile omenesti in Islam este dreptul la viata.

Sfantul Coran zice:

(. . . ) Cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet  sau de o alta stricaciune pe pamant  este ca si cand i-ar ucide pe toti oamenii.   [Al-Ma’idah 5: 32]

Asemenea este valoarea unei singure vieti umane,  incat Coranul identifica luarea unei vieti pe nedrept cu uciderea unei omeniri intregi.  Asa ca Sfantul Coran interzice clar „omorul”. Pedeapsa cu moartea, prescrisa de Stat pentru pedepsirea vinovatilor de delicte particulare grave si pentru administrarea justitiei este necesara pentru a sustine rolul legii, pacea si siguranta societatii. Islamul,  interzice clar”luarea legii in mainile tale”, adica lumea comuna nu poate sa decida singura cine trebuie sa fie pedepsit,  doar o curte islamica adaptata si competenta poate sa stabileasca daca o persoana ce a ucis o alta persoana merita pedeapsa capitala sau nu.

Etica  razboiului

Chiar si in timpul razboiului,  Islamul  trateaza  cu dreptate inamicul pe campul de batalie. Islamul a trasat o linie clara de distingere intre luptatori si neluptatori din tara inamica.  Printre  neluptatori se intelege femei,  copii,  batrani cei firavi, etc.

Profetul Muhammad (pacea si binecuvantare  lui Allah  fie asupra sa) interzicea luptatorilor  uciderea femeilor si copiilor si anunta:  „Nu tradati, nu fiti excesivi,  nu mutilati si nu ucideti un nou nascut”.  Si le-a interzis pedepsirea cu focul.

Asa  ca  siguranta vietii ne-combatantilor  e asigurata ,  chiar daca tara lor este in razboi impotriva unui Stat islamic.

Jihad:

Islamul in general, nu este inteles in Occident,  si poate nici un alt termen islamic nu  provoaca reactii asa mari ca  si cuvantul”jihad”. Termenul”jihad”a fost folosit  mult pentru aratarea imaginii neobisnuite de musulmani violenti,  ce constrang persoanele,  sa se converteasca cu forta,  folosind forme brutale si extreme de convincere .

Acest mit a fost transmis pe parcursul secolelor de banuieli,  in timpul si dupa cruciade,  si din nefericire persista pana in ziua de astazi.  Cuvantul”jihad” deriva de la verbul „jihada” ce simnifica „a se sforta” sau „a lupta” deci cuvant cu cuvant  inseamna  un act ce indica:  lupta .

Profetul Mohammad(pacea si binecuvantarea  lui Allah  fie asupra sa) zise ca cel mai mare „jihad” este lupta impotriva soaptelor  sirete a propriului suflet.  Deci „jihad” se refera mai ales la lupta interioara,  necesara pentru a deveni o persoana virtuoasa si supusa lui Dumnezeu in fiecare aspect al vietii.  In al doilea rand „jihad” se refera la lupta impotriva nedreptatii.  Islam,  ca si alte religii,  ingaduie autoapararea si lupta impotriva tiraniei,  abuzului dar sub anumite conditii.

Sfantul Coran zice:

Si ce este cu voi de nu luptati pe calea lui Allah si pentru barbatii, muierile si copii slabi care zic: Doamne scoate-ne pe noi din cetatea asta cu neam nelegiuit si da-ne noua din partea Ta un ocrotitor si da-ne noua din partea Ta un ajutor.  [An-Nisaa’4: 75]

Islamul incurajeaza credinciosi sai sa faca cat mai mult bine pentru a se purifica,  asa incat sa se stabileasca pacea si dreptatea in societate.

Martin Luther King Jr.  a zis:

„Ar trebui sa regretam in aceasta epoca,  nu doar pentru cuvintele odiose si faptele persoanelor rele, dar si pentru linistea oamenilor buni”.

Islamul incurajeaza toti musulmani sa contribuie pentru mentinerea echilibrului in care Dumnezeu a creat totul.  Divinul Coran nu iarta uciderea de persoane nevinovate. Terorizarea populatiilor civile nu poate fi numita „jihad” nici nu poate fi numita ca invataturi islamice.

Istoria tolerantei:

Chiar si invatatii occidentali au renegat mitul musulmanilor ce constrang altii sa se converteasca.  Marele istoric De Lasy O’Leary a scris:

„Oricum, istoria arata clar ca legenda musulmanilor fanatici ce fac dezordine prin lume obligand altii sa imbratiseze Islamul cu varful spadei, este unul dintre cele mai absurde mituri, fructul fantaziei ce istorici au citat vreodata”.
Musulmanii au condus Spania pentru aproape 800 de ani. In timpul acestei perioade si pana cand nu au fost constransi sa plece,  cei nemusulmani din acel loc erau teferi,  siguri si puternici.  Ba mai mult minoritatea crestinlor si a evreilor locuiesc in regiuni musulmane din Orientul Mijlociu de secole. Tari ca Egipt,  Maroc,  Palestina,  Liban,  Siria si Iordania au o prezenta importanta de populatie crestina si evreiasca.  Aceasta nu surprinde un musulman,  deoarece credinta sa ii interzice sa constranga altii sa accepte punctul sau de vedere

Divinul Coran zice:

Nu este silire la credinta! Razvretita  este deosebirea dintre calea cea dreapta si ratacire iar acela care se leapada de Taghut si crede in Alah acela s-a prins de cea mai trainica toarta care nu se va sparge nicodata.[Al-Baqarah 2: 256].


Islamul ,  religia unificatoare

Departe de a fi o dogma militanta,  Islamul este un stil de viata ce depaseste neamul si originea etnica.  Sfantul Coran ne aminteste de mai multe ori originea noastra comuna:

O,  voi oameni!  Noi v-am creat dintr-un barbat si o femeie si v-am facut popoare si triburi ca voi sa va cunoasteti unii pe alti. Cel mai cinstit intre voi inaintea lui Allah este cel mai evlavios. Allah este Stiutor,  si Cunoscator.  [Al-Hujurat 49: 13]

Astfel,  este universalitatea invataturilor ,   si face ca  Islamul religia ce creste cel mai repede in lume in numar de discipoli. Intr-o lume plina de conflicte, de divideri profunde dintre oameni, o lume ce este amenintata de terorism savarsit de indivizi si State,  Islam este o lumina ce conduce si ofera speranta pentru viitor.

 

________

ligaislam.md

Source Link

Views: 0

Soluția: Valorile Coranului

Qur’an-ul cel Sfânt a rupt prin sfidarea sa cele trei bariere ale necunoscutului: bariera timpului trecut, bariera spațiului și bariera viitorului. Citind Qur’an-ul, constatăm că el a rupt bariera timpului trecut; el ne istorisește ceea ce li s-a întâmplat comunităților anterioare, ne relatează povestirile despre trimișii anteriori, ne spune lucruri pe care nu le-a cunoscut […]

Qur’an-ul cel Sfânt a rupt prin sfidarea sa cele trei bariere ale necunoscutului: bariera timpului trecut, bariera spațiului și bariera viitorului. Citind Qur’an-ul, constatăm că el a rupt bariera timpului trecut; el ne istorisește ceea ce li s-a întâmplat comunităților anterioare, ne relatează povestirile despre trimișii anteriori, ne spune lucruri pe care nu le-a cunoscut nimeni, ne dezvăluie tainele trecutului și-i provoacă prin ele pe cei care tăgăduiesc.

Allah verset Soluția: Valorile Coranului

Source Link

Views: 0

Mesajul care înglobează în el totul

  S. A. A. Mawdudi   Cu toate acestea, până la urmă, el s-a afirmat ca un filozof fără egal, ca un reformator genial, ca un strălucit creator de cultură şi civilizaţie, ca un remarcabil om politic, ca un mare conducător, ca un distins judecător şi ca un comandant de oşti invincibil. Acest beduin simplu, […]

S. A. A. Mawdudi

Cu toate acestea, până la urmă, el s-a afirmat ca un filozof fără egal, ca un reformator genial, ca un strălucit creator de cultură şi civilizaţie, ca un remarcabil om politic, ca un mare conducător, ca un distins judecător şi ca un comandant de oşti invincibil. Acest beduin simplu, acest locuitor al deşertului, şi-a expus cunoştinţele şi gândurile geniale aşa cum nu reuşise până atunci cineva şi aşa cum nu va reuşi nimeni niciodată. El a reuşit să clarifice cele mai complicate aspecte ale metafizicii şi teologiei. El a ţinut prelegeri legate de cauzele prăbuşirii unor popoare şi imperii, argumentând ideile sale cu mai multe exemple luate din istoria trecută a omenirii. El a studiat succesele unor reformatori vechi. A făcut unele consideraţii în legătură cu diferitele credinţe xistente în lume. Şi-a spus părerea cu deosebirile şi neînţelegirile existente între diferite naţiuni. A supus atenţiei elemente constitutive ale moralei şi culturii. El a reuşit cu o uşurinţă nemaiântâlnită, să elaboreze principiile culturii sociale, organizării economice, conducerii în grup şi relaţiile internaţionale. Într-adevăr, o dată cu dezvoltarea societăţii umane, valabilitatea acestor principii va fi şi mai pregnantă. Acest negustor liniştit şi paşnic care mai înainte nici nu pusese mâna pe vreo sabie, care nu urmase niciodată vreo instrucţie militare şi care doar o singură dată luase parte, ca spectator, la nişte lupte, a devenit, dintr-o dată un brav luptător, participând la cele mai dure bătălii.
A ajuns un comandant de oşti atât de mare încât, în vremurile când armele şi mijloacele de luptă erau atât de rudimentare, doar el, în decurs de nouă ani, a reuşit să supună toată Arabia. Competenţa şi capacitatea lui militară au atins un asemenea grad înalt că, instrucţia militară pe care a dat-o unor arabi dezorganizaţi, care erau departe de spiritul militar de luptă şi care nu aveau mijloacele adecvate de a duce un război, a produs o asemenea minune că, doar în decurs de câţiva ani, aceştia au reuşit să răpună cele două puteri militare ale timpului şi au cucerit o mare parte a regiunilor limitrofe.
Acest bărbat timid şi tăcut, care în decurs de patruzeci de ani nu prezentase niciun fel de interes politic, a apărut pe scena lumii ca un om politic şi de stat atăt de mare că, în vremurile când nu existau mijloace moderne de informare, a reuşit să unească sub acelaşi drapel, aceeaşi lege şi credinţă, aceeaşi culură şi civilizaţie şi sub aceeaşi formă statală un popor războinic îndărătnic, incult şi angajat într-un război fratricid şi care, pe deasupra, trăia răspândit pe un deşert cu o distanţă de un milion şi două sute de mii km pătraţi.
El a reuşit să schimbe mentalitatea, obiceiurile şi factura morală a poporului său. El a reuşit, într-o perioadă nu prea lungă de timp, să-i schimbe complet pe oameni. Dacă înainte erau vulgari şi lipsiţi de caracter, acum erau civilizaţi şi cu credinţa în Allah. Ei, care înainte se remarcau prin nesupunere şi răzvrătiri, acum arătau un respect deosebit legilor şi ordinei publice. Un popor care de-a lungul secolelor nu reuşise să dea umanităţii nici măcar un singur om de teamă, acum, sub conducerea lui, au apărut sute de personalităţi, care au răspândit, în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, ştiinţele despre religie, morală şi civilizaţie.
Datorită conduitei sale nobile şi distinse a atras de partea sa şi mulţi adversari. A cucerit inimile oamenilor printr-o dragoste şi tandreţe fără margini. A fost un conducător drept. Nu a abdicat niciodată de la adevăr şi dreptate. Niciodată nu a fost animat de sentimentul răzbunării, chiar şi în situaţiile când această răzbunare se impunea. Ştia să ierte ca nimeni altul.
Deşi era conducătorul ţării, niciodată nu s-a gândit la propria sa persoană, ducând o viaţă modestă. A continuat să locuiască, ca înainte, în vechea casă sărăcăcioasă din chirpici. Dormea pe saltea, se îmbrăca modest, mânca ceea ce mâncau şi săracii, iar uneori nu mânca deloc. Toate nopţile le petrecea în rugăciuni. Ori de câte ori era nevoie, sărea în ajutorul sărmanilor. Nu i-a fost niciodată ruşine de muncă. Îi făcea o deosebită plăcere să stea de vorbă cu oameni de rând, să se plimbe cu ei şi să împărtăşească necazurile şi bucuriile lor. Era atât de apropiat de popor încât de multe ori era foarte greu să-l distingi din rândurile lui.
Cât a trăit şi-a luptat nu a umblat după câştiguri personale şi nu a lăsat nici urmaşilor săi vreun fel de moştenire. Totul a fost  lăsat comunității sale. Tocmai de aceea el a interzis celor din neamul său să primească zekatul (milostenie, putreziciune din avuţie), gândindu-se că în caz contrar, mulţi ar fi dorit să dea zekatul lor.

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 1