islamică - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Matematica Islamului de aur – 1

Simina Harmonie Cultura arabă a fascinat întotdeauna şi a suscitat interes şi curiozitate pentru oamenii de ştiinţă din restul lumii. Ea a însemnat atât cifrele arabe, cât şi algebra, Avicenna, astrolabul, alambicul, alchimia. Declinul Imperiului Roman şi prăbuşirea sa în 476 au făcut ca o dată cu intrarea în letargie a culturii romane […]

Simina Harmonie

Cultura arabă a fascinat întotdeauna şi a suscitat interes şi curiozitate pentru oamenii de ştiinţă din restul lumii. Ea a însemnat atât cifrele arabe, cât şi algebra, Avicenna, astrolabul, alambicul, alchimia.
Declinul Imperiului Roman şi prăbuşirea sa în 476 au făcut ca o dată cu intrarea în letargie a culturii romane şi implicit a celei greceşti, să aibă loc o înflorire a celei arabe. Până în epoca formării statului unificat şi a marilor cuceriri, cultura arabă a avut un caracter predominant oral şi practic, izvorât din necesităţile impuse de viaţa aspră din deşerturile peninsulare. Acest caracter practic al culturii pre-islamice s-a retransmis şi ştiinţei arabe din secolele următoare.
Fără marile realizări ale islamului (în artă, ştiinţă, tehnologie) multe dintre cunoştinţele Greciei, Romei şi Egiptului antic ar fi fost pierdute pentru totdeauna, deoarece arabii şi-au făcut un titlu de glorie din a traduce din turcă, persană, ebraică în arabă iar prin traducerile în latină au făcut posibile răspândirea lor în Europa.
Încă din perioada pre-islamică, arabii au intrat în contact cu civilizaţia şi cultura mai dezvoltată din ţările vecine – Siria, Palestina, Persia – prin mijlocirea comunităţilor de sirieni, greci, evrei, persani, statorniciţi în peninsulă sau prin călătoriile făcute de negustorii arabi peste hotare.
Mahomet Abu –l Qâsim Mouhammed, sau simplu în cultul musulman, Mohammed, este profetul fondator al islamului. S-a născut în 570 la Mecca (actualmente în Arabia Saudită) şi a murit în 632 la Medina.
Iată pe scurt câteva repere cronologice care fixează istoria zbuciumată a arabilor:

570, se naşte Mahomet la Mecca;
611, Mahomet are revelaţia misiunii sale; Coranul conţine cuvîntul lui Alah, şi devine cartea sacră a musulmanilor, al cărui principiu fundamental este: “Nu există decât un singur Dumnezeu şi Mahomet este profetul său”;
622, începutul erei Hegirei – anul 0 al calendarului musulman;
630, musulmanii îşi încep stăpânirea peste Mecca;
632, profetul Mahomet moare;
642, musulmanii întră în Egipt;
652, cel de-al treilea calif, Uthmân este asasinat; Ali, vărul şi ginerele său îi succede; lumea musulmană se împarte în suniţi, şiiţi şi kharijiţi;
661-750, regatul Omeyyazilor (suniţi); capitala se instalează la Damasc;
670, este fondată moscheea din Kairouan, Tunisia;
711, musulmanii intră în Spania;
732, Charles Mart-el (bunicul lui Charlemaigne) opreşte expansiunea musulmanilorla Poitiers;
750-1258, regatul Abbasizilor (suniţi). Ei fondează oraşul Bagdad care devine în 762 capitala imperiului musulman, centrul politic, economic şi cultural;
1055, turcii selgiucizi preiau controlul asupra Bagdadului;
1095, Papa Urban al II-lea, în Consiliul de la Clermont, dă semnalul pentru începerea Cruciadelor (eliberarea arabilor de sub dominaţia turcilor selgiucizi);
1095-1272, perioada cruciadelor;
1099, asediul Ierusalimului;
1187, Saladin recucereşte Ierusalimul;
1258, mongolii cuceresc Bagdadul;
1291, asediul de la St-Jeans d’Acre reprezintă încheierea perioadei cruciadelor;
1453, sultanul Mehmed al II-lea cucereşte Constantinopolul care devine capitala Imperiului Otoman.

În timpul cuceririlor musulmane din secolele VII-IX s-a instaurat Califatul, sau Imperiul islamic, unul dintre cele mai mari imperii din istorie. Ascensiunea califatului Abbasid de la începutul secolului al VIII-lea precum şi transferarea capitalei de la Damasc la noul oraş Bagdad a marcat începutul acestei perioade, numită şi “epoca de aur a Islamului”. Imperiul Islamic se întindea peste Peninsula Iberică, Africa de nord, sudul Italiei, Orientul Mijlociu, Asia centrală.
Apariţia profetului Mohamed către anul 600 şi a noii religii – islamul, au permis crearea unei noi identităţi pentru triburile nomade din peninsula arabică. Islamsemnifică în arabă supus puterii divine. Leagănul intelectual şi economic al noii civilizaţii a fost Mecca – oraşul natal al profetului, aflat la răscrucea căilor comerciale ale regiunii.

coran 01 Matematica Islamului de aur – 1

Pagină din Coran

După moartea profetului, în 632, marile cuceriri şi extinderea statului arab de la Indus la Oceanul Atlantic au pus pe arabi, începând din secolul al VII-lea, în contact direct cu civilizaţiile şi culturile considerabil mai înaintate decât ale lor, din Imperiul Bizantin, Orientul Apropiat, Persia, Egiptul, Spania, Sicilia, India, China. Vechiul oraş cartaginez Cordoba, a devenit în 756 capitala emiratului condus de Abd ar- Rahman. I.

Cultura clasică arabă s-a format treptat, în condiţiile islamizării ţărilor cucerite, ale sintezei dintre vechea cultură arabă şi culturile din aceste ţări şi a atins culmea înfloririi sale în perioada secolelor VIII-IX, perioadă în care au fost culese şi redactate poeziile orale arabe pre-islamice din secolele VI-VII. Din cauza influenţei islamului, arabii şi-au însuşit în mod unilateral moştenirea culturii antice, interdicţia religioasă de a înfăţişa chipuri de oameni şi animale (provenită din teama de idolatrie) au schimbat evoluţia picturii şi a sculpturii.

Sursa: simina-harmonie.blogspot.ro

Source Link

Hijab-ul: o formă a unui sistem de morală interioară

Hijab-ul: o formă a unui sistem de morală interioară Zilele de meditaţie, frica de consecinţele negative şi de reacţiile venite din partea familiei şi / sau a vastei societăţi europene şi, nu în ultimul rând, existenţa unui curaj enorm atârnă greu în luarea deciziei. Purtarea hijab-ului este o decizie foarte personală şi independentă, izvorâtă […]

Hijab-ul: o formă a unui sistem de morală interioară

Zilele de meditaţie, frica de consecinţele negative şi de reacţiile venite din partea familiei şi / sau a vastei societăţi europene şi, nu în ultimul rând, existenţa unui curaj enorm atârnă greu în luarea deciziei. Purtarea hijab-ului este o decizie foarte personală şi independentă, izvorâtă din aprecierea înţelepciunii care stă la baza poruncilor lui Allah şi a unei dorinţe sincere de a-L mulţumi.

„Pentru mine, hotărârea de a purta hijab a fost mult mai grea decât purtarea lui în sine. Am înţeles că – Lăudat fie Allah! –, deşi am primit comentarii negative din partea oamenilor, am apreciat sentimentul de modestie pe care purtarea hijab-ului mi l-a dat; în mod ironic, comportamentul lor negativ m-a făcut să mă simt mai mândră că sunt identificată ca fiind musulmană.”, declară Katherine Bullock, canadiancă convertită la Islam.

„Pentru mine hijab-ul a fost un dar de la Allah. Îmi dă şansa să fiu mai aproape de Allah. De asemenea, foarte important, îmi asigură şansa de a fi recunoscută ca fiind musulmană.”, a spus Fariha Khan din Rockville, Maryland.

Hijab-ul: o formă a unui sistem de morală interioară

Cu toate că hijab-ul le identifică pe adeptele Islamului, el devine o responsabilitate enormă. Hijab-ul nu este doar o rochie care acoperă trupul, ci, mult mai important, un comportament, o manieră, un limbaj şi o apariţie în public. Voalul islamic este manifestarea exterioară a unui angajament lăuntric (interior) al adorării lui Allah; el simbolizează asumarea idealului smereniei.

Moralitatea interioară dă sens eşarfei exterioare. Moralitatea se manifestă ca atitudine generală a oricărei femei musulmane – modul în care acţionează, se îmbracă, vorbeşte şi aşa mai departe. Într-un loc în care dezinformarea referitoare la Islam şi musulmani abundă, surorile musulmane au oportunitatea de a portretiza Islamul în adevărata sa lumină.

Hijab-ul: o formă a unui sistem de morală interioară

Saba M. Baig, absolventă a Universităţii Rutgers, N.J., avea şaptesprezece ani când a început să poarte mai serios hijab-ul. Simte că încă este în plin proces de înţelegere a hijab-ului lăuntric. „Cea mai mare realizare a fost faptul că hijab-ul nu a constituit numai o eşarfă pe capul meu, ci mai degrabă un văl care mi-a acoperit sufletul.”, spune Baig. „Hijab-ul este mai mult decât un acoperământ exterior. Aceasta este partea cea mai simplă a sa. Are cu mult mai mult de a face cu modestia şi cu modul în care te reprezinţi pe tine.”

Imaan, convertită la Islam, adaugă: „Din păcate, există şi o parte întunecată, negativă: începi să fii discriminată, tratată ca şi cum ai fi asuprită… Îl port pentru Allah şi pentru că aşa vreau. Punct.”

Katherine Bullock constată: „După ce am început să port hijab, am observat că oamenii au început să se comporte adesea mai circumspecţi cu mine, ca şi cum şi-ar fi cerut scuze dacă ar fi înjurat. Am apreciat acest lucru. Simt că purtarea hijab-ului mi-a dat verticalitate şi o imagine a unui mod de viaţă decent.”

Acest text este un frangment editat de Asociatia Surori Musulmane.

Source Link

Credința în Îngeri

Credința în Îngeri Ibram Nuredin Credinţa în îngeri (Al-Baqara:285) este unul dintre stâlpii credinţei islamice. Ei există şi sunt creaţii ale lui Allah, sunt făpturile Lui, nu se împotrivesc poruncilor Lui, săvârşesc ceea ce li se porunceşte de către El (AtTahrim:6). Îngerii, cu toate calităţile lor, sunt „robii ţinuţi în cinste” (Al-Anbiyaa:26-27), ei se […]

Credința în Îngeri

Ibram Nuredin

Credinţa în îngeri (Al-Baqara:285) este unul dintre stâlpii credinţei islamice. Ei există şi sunt creaţii ale lui Allah, sunt făpturile Lui, nu se împotrivesc poruncilor Lui, săvârşesc ceea ce li se porunceşte de către El (AtTahrim:6). Îngerii, cu toate calităţile lor, sunt „robii ţinuţi în cinste” (Al-Anbiyaa:26-27), ei se supun poruncilor Lui. Numele unor îngeri nu ne sunt cunoscuţi, numele altora, da.

Îngerii au fost creaţi din lumină (Nur). Ei au câte două, trei sau patru aripi (Fatir:1). Se precizează în textele islamice că ei, îngerii, pot avea un număr diferit, mai mare sau mai mic, de aripi. Iar Profetul Muhammad l-ar fi văzut pe îngerul Gebrail (Gabriel), chiar „cu şase sute de aripi” (hadis consemnat de AlBukhari şi de Muslim). Prin puterea lui Allah, îngerul Gabriel, ar fi căpătat chip de om, atunci când l-a trimis la Maria. Tot chipuri de oameni au luat îngerii trimişi la Avraam (Ibrahim) de către Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul.

Îngerii, făpturi ce-L adoră pe Allah, reprezintă o lume nevăzută. Ei nu au o natură divină, sunt doar slujitorii lui Allah, sunt cu totul şi cu totul supuşii Lui.

Îngerul Gabriel (Gebrail) a transmis Profetului Muhammed revelaţia Cărţii Sfinte a musulmanilor, Coranul cel Glorios. Îngerul răspunzător de suflatul în trâmbiţă este Israfil, îngerul morţii, însărcinat cu luarea sufletelor, se numeşte Azrail, îngerii secretari „scriitori” care consemnează în scris faptele bune sau rele ale oamenilor, se numesc Kiraman Kâtibin. Alţi îngeri sunt: îngerul răspunzător de ploaie, îngerii răspunzători de supravegherea locurilor de călătorie şi de somnul oamenilor, îngerii urmăritori şi păzitori, printre care se află şi cei păzitori ai Paradisului şi ai Infernului. Mai sunt îngeri care „stau în rânduri strânse” şi-L slujesc, fără contenire, pe Allah. Numărul tuturor acestor îngeri ne este, nouă, oamenilor necunoscuţi. Numai Allah Preaslăvitul le ştie numărul. Oricum îngerii sunt cu miile, sunt răbdători şi supuşi voinţei lui Allah. Ei însoţesc, cu discreţie, în această viaţă pe oameni, sunt umbra lor.

Ştiind că este „însoţit”, că faptele sale – bune şi rele – sunt contabilizate, oamenii sunt mai grijulii pentru ce fac. El, omul, se va comporta, astfel, de aşa manieră, încât în Ziua Judecăţii de Apoi, să fie apt de a fi primit şi răsplătit în Paradis.

Source Link