Expresia unicității

  Cuvântul tawhid – La ilaha illa Allah (Nu exista alta divinitate în afară de Allah!) – rezuma şi cuprinde credinţa. Aceasta fraza este sloganul şi baza islamului. Înţelesul acestei fraze este: Nu exista alta divinitate care merita să fie venerata în afară de Allah. Cei care o interpreteaza ca nimic nu exista cu exceptia […]

la ilaha

 

Cuvântul tawhid – La ilaha illa Allah (Nu exista alta divinitate în afară de Allah!) – rezuma şi cuprinde credinţa. Aceasta fraza este sloganul şi baza islamului.

Înţelesul acestei fraze este: Nu exista alta divinitate care merita să fie venerata în afară de Allah. Cei care o interpreteaza ca nimic nu exista cu exceptia lui Allah greşesc, deoarece înţelesul cuvântului ilah este divinitate sau obiect al venerării. Deci conform acestor oameni, înţelesul ar fi ca nu exista alta divinitate în afară de Allah şi acest lucru este incorect deoarece atunci ar sugera ca tot ceea ce este venerat corect sau greşit, este Allah, ceea ce ar insemna ca tot ceea ce polietiştii venereaza cum ar fi Soarele, Luna, stelele etc sunt Allah. Este ca şi cum ei ar spune ca nimic nu este venerat în aceasta maniera cu exceptia lui Allah – ceea ce este fals.

Înţelesul corect este ceea ce am menţionat anterior: ca nu exista alta divinitate care merita să fie venerata în afară de Allah şi numai Allah.

Exista texte care indica virtutea şi beneficiile mari ale frazei La ilaha illa Allah. Am citat anterior texte în care se sugerează că oricine spune La ilaha illa Allah sincer din inima va intra în Paradis. Prin aceasta afirmaţie (aceste cuvinte) bogăţia şi sângele unei persoane sunt protejate şi acea persoana devine musulman.

Dar exprimarea acestei afirmaţii (acestor cuvinte) nu este de ajuns. Aceasta afirmaţie nu va aduce beneficii unei persoane când se va afla în faţa Stăpânului lui decât cu sapte condiţii:

1) Cunoaşterea înţelesului

Allah spune:

Deci să ştii [O, Muhammad] că nu există altă divinitate afară de Allah…  (Muhammad 47: 19)

… ci numai aceia care fac mărturie despre Adevăr [adică cred în Unicitatea lui Allah şi se supune poruncilor Lui] şi care ştiu [lucruri despre Unicitatea lui Allah]…  (Az-Zukhruf 43: 86)

S-a relatat de la Uthmaan ibn Affaan ca Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care moare ştiind ca nu exista alta divinitate în afară de Allah va intra în paradis. ”

2) Siguranta

Cel care o rosteste trebuie să fie absolut sigur de ceea ce aceasta afirmaţie implica. Credinţa nu îi va fi de ajutor decât dacă el este sigur, neavand nicio umbra de dubiu. Allah spune:

Dreptcredincioşi sunt numai aceia care cred în Allah şi în Trimisul Său, care apoi nu s-au mai îndoit…  (Al-Hujurat 49: 15)

Sinceritatea credinţei este condiţionala asupra dubiilor lor. S-a relatat de la Abu Hurairah ca Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:

„Stau martor ca nu exista alta divinitate în afară de Allah şi ca eu sunt Trimisul lui Allah. Fiecare persoana care îl va intalni pe Allah cu aceasta, fără să aibă dubii în privinţa ei, va primi Paradisul. ”

De asemenea s-a relatat că Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) l-a trimis pe Abu Huraira cu pantofii sai spunând: „Pe oricine vei intalni în spatele acestui zid (al gradinii în care se afla) care spune La ilaha illa Allah cu siguranţă în inima sa, da-i lui vesti bune despre Paradis. ”

Condiţia pentru ca o persoană care afirma acest lucru intra în Paradis este aceea ca trebuie să fie sigur în inima sa, fără absolut nici un dubiu. Dacă aceasta condiţie nu este îndeplinita, atunci răsplata nu va fi obţinuta.

3) Acceptarea a ceea ce implica aceasta afirmaţie

Atât acceptarea verbala cât şi acceptarea în inima. Coranul ne spune ca Allah a pedepsit necredincioşii naţiunilor care au respins aceasta afirmaţie (kalima) şi care au fost prea aroganti sa o accepte:

Când li s-a zis lor “Nu există altă divinitate afară de Allah”, ei s-au semeţit, Zicând: “Să-i părăsim noi pe zeii noştri pentru un poet nebun? ” (As-Saffat 37: 35-36)

Deci Allah a spus că motivul pedepsirii lor a fost din cauză refuzului din aroganta de a rosti La ilaha illa Allah, şi necredinţa lor în cel care a adus acest mesaj.

4) Supunerea la ceea ce implica

Allah spune:

Întoarceţi-vă cu căinţă spre Domnul vostru şi supuneţi-vă Lui, …  (Az-Zumar 39: 54)

Acela care supune faţa sa lui Allah şi este binefăcător, acela s-a prins de toarta cea mai trainică. La Allah se află sfârşitul [tuturor]lucrurilor…  (Luqman 31: 22)

A-şi supune fata înseamnă a te supune, în timp ce este binefacator (muhsin) adică cel care crede numai în Allah. „Toarta cea mai trainica” a fost interpretata ca făcând referire la fraza La ilaha illa Allah.

5) Sinceritate

Acest lucru înseamnă afirmatia ei din inima fără nici un dubiu şi nicio contradictie între ceea ce este afirmat şi ceea ce este în inima.

Allah spune:

Printre oameni sunt unii care spun: “Noi credem în Allah şi în Ziua de Apoi”, în vreme ce ei, de fapt, nu cred. Ei incearcă să-I inşele pe Allah şi pe cei care au crezut, dar nu se inşală decât pe ei inşişi, fără a-şi da seama. (Al-Baqarah 2:8-9)

Aceştia sunt cei care mint când vorbesc şi ei ascund ceva diferit decât ceea ce ei arata deschis. Mu’aadh ibn Jabal a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine care marturiseste ca nu exista alta divinitate în afară de Allah şi ca Muhammad este Trimisul lui Allah, sincer din inima, Allah nu îi va oferi Focul.”

Deci condiţia pentru salvarea de la Foc este ca omul trebuie să o rosteasca sincer din inima.

6) Puritatea intentiei (ikhlaas)

Acest lucru înseamnă purificarea faptelor având cea mai corectă intentie nepatata de shirk. Allah spune:

Lui Allah I se cuvine credinţă[adică venerare şi supunere] curată… (Az-Zumar 39: 3)

Şi nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, cu credinţă curată şi[abtinerea de a-i nu-i atribui parteneri Lui] statornică în religia Lui, …  (Al-Bayyinah 98: 5)

S-a relatat de la Abu Hurairah ca Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa ) a spus: „Cel mai indreptatit dintre oameni la interventia mea va fi cel care spune La ilaha illa Allah sincer cu inima şi sufletul sau.”

S-a relatat de la Utbaan ibn Maalik ca Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa ) a spus: „Allah a interzis de la Foc pe toti cei care spun La ilaha illa Allah, căutând astfel Fata lui Allah.”

7) Dragostea

Pentru aceasta afirmaţie (kalima) şi pentru ceea ce sugerează şi indica; dragostea pentru cei care se comporta şi se ramani fideli condiţiilor sale, şi urasc pe cei care actioneaza împotriva acestui lucru. Allah spune:

Dar sunt printre oameni [şi unii] care primesc în afară de Allah încă şi semeni (1) , pe care-I iubesc cu iubirea [credincioşilor] pentur Allah. Dar cei care cred sunt mai staruitori în iubirea pentru Allah [decât nimic altceva]….  (Al-Baqarah 2: 165)

Deci Allah ne spune ca supusii Lui credincioşi îl iubesc pe El mai mult (decât orice) deoarece nu Îi asocieaza Lui nimic. Semnul iubirii supusului pentru Stăpânul lui reprezinta faptul că oferă prioritate la ceea ce El iubeste, chiar dacă se întoarce opus dorintelor sale şi uraste ceea ce Stăpânul uraste chiar dacă dorinţele sale inclina spre aceasta directie. El ajuta pe cei care sunt prietenii lui Allah şi ai Trimisul Lui (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) şi considera dusmani pe cei care sunt dusmanii lui Allah şi ai Trimisului Lui (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) , mergând pe urma sa şi acceptand călăuzirea sa.

Tawhid poate fi obţinut prin două lucruri:

a) Mărturisirea ca Allah este Singur în Esenta şi Atributele Lui,

b) Cautarea Lui şi a nimănui altcuiva în toate actele de venerare.

Venerarea (ibaadah) este un cuvânt care cuprinde toate vorbele şi acţiunile lautrince şi externe, pe care Allah le iubeste şi de care este multumit.

Faptele externe includ exprimarea shahadei (cele două marturisiri), rugăciunea şi postul; acţiunile lautrince includ credinţa în Allah, Îngerii Sai, Cărtile Sale şi Profeţii Sai şi frica de El precum şi încrederea în El.

 

______________

islaminromania.wordpress.com

Source Link

Views: 1

Caracterul universal al misiunii Profetului

  Caracterul universal al misiunii Profetului (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!)   a) Este credinţa noastră că misiunea lui Muhammed (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască) a fost pentru întreaga lume şi pentru toate timpurile. Caracterul ei universal este confirmat clar de Quran: Spune: O, oameni! Eu sunt pentru voi toţi Trimisul lui Allah, […]

 

Caracterul universal al misiunii Profetului

(Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!)

 

a) Este credinţa noastră că misiunea lui Muhammed (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască) a fost pentru întreaga lume şi pentru toate timpurile.

Caracterul ei universal este confirmat clar de Quran:

Spune: O, oameni! Eu sunt pentru voi toţi Trimisul lui Allah, căruia Îi aparţine împărăţia cerurilor şi a pământului. Nu este Dumnezeu afară de El! El dă viaţă şi El dă moarte. Deci, credeţi în Allah şi în Trimisul Său, profetul cel neînvăţat, care crede în Allah şi în cuvintele Sale! Şi urmaţi-l! Poate că veţi fi bine călăuziţi! (Al-Ma’idah 5:158).

… mie mi-a fost revelat acest Quran,pentru ca să vă previn cu el pe voi şi pe aceia la care va ajunge. (Al – An’am: 19).

Şi Noi nu te-am trimis decât ca vestitor şi prevenitor pentru toată lumea, însă cei mai mulţi dintre oameni nu ştiu. (Saba’: 28).

El nu este decât o îndemnare (mesaj) pentru lumi. (At-Takwir: 27).

b) Este o consecinţă logică a caracterului final al profeţiei lui (a faptului că el este ultimul Profet (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască), iar profeţia lui este ultima profeţie). El trebuie să fie călăuzitorul şi conducătorul tuturor oamenilor din toate timpurile.

c) Allah ne-a asigurat prin el (prin Profet (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!)) o lege completă, demnă de urmat, care, prin ea însăşi, demonstrează conceptul de finalitate, deoarece, fără caracterul ei complet, desăvârşit, ideea necesităţii altor profeţi ar continua să existe.

În ziua aceasta am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi am încuvinţat Islamul ca religie pentru voi. (Al-Ma’idah 5:3)

Muhammed nu este tatăl nici unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul Profeţilor şi Allah este Atoateştiutor. (Al-Ahzab: 40).

Muhammad_by_frizdand) Este o realitate faptul că, în decursul ultimilor o mie patru sute de ani, nu s-a ridicat nici un om, a cărui viaţă şi ale cărui fapte să suporte cea mai mică asemănare cu cele ale unui Profet. Şi nimeni nu a prezentat o carte, care ar putea, în cea mai mică măsură, să fie considerată un mesaj divin. Cu atât mai puţin, ar fi existat un om, care să poată revendica o autoritate legitimă pentru a fi un dătător de lege pentru omenire.

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2

Sursele eticii islamice

Sursele eticii islamice  Bunele maniere ale musulmanului sunt iniţiate şi întărite prin recurgerea la următoarele surse: Coranul cel sfânt. Acesta include numeroase versete care îndeamnă musulmanul în mod explicit să respecte bunele maniere şi virtuţile şi să se abţină de la vicii şi obiceiuri rele. Tradiţiile profetice. Există multe tradiţii ale profetului Muhammad (Pacea și […]

Sursele eticii islamice

 Bunele maniere ale musulmanului sunt iniţiate şi întărite prin recurgerea la următoarele surse:

2500adbea25740e025bcce2dce1688ed XL Sursele eticii islamiceCoranul cel sfânt. Acesta include numeroase versete care îndeamnă musulmanul în mod explicit să respecte bunele maniere şi virtuţile şi să se abţină de la vicii şi obiceiuri rele.

Tradiţiile profetice. Există multe tradiţii ale profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care îndrumă omul pe calea virtuţilor şi-l avertizează împotriva viciilor. De fapt, profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este primul exemplu pentru musulmani. Profetul Muhammad a spus: „Ţi-am lăsat două lucruri cu care nu vei greşi niciodată, dacă le respecţi: Cartea lui Allah (Coranul cel sfânt) şi tradiţiile mele.”

Dintre sursele eticii islamice mai face parte si natura pură. Omul, prin natura sa pură, cinstește virtuţile şi detestă viciile.

Ziua Judecăţii. Musulmanul crede în Ziua Judecăţii, zi în care fiecare persoană va fi răsplătită sau pedepsită conform faptelor sale din această viaţă. Prin urmare musulmanul face tot posibilul să I se supună lui Allah şi poruncilor Sale. De fapt, legile penale seculare nu pedepsesc invidia, trufia, bârfa sau ipocrizia, dar Allah pedepseşte asemenea vicii. În plus, autorităţile seculare nu răsplătesc modestia, răbdarea, sinceritatea, dar Allah face aceasta. Rezultatul este că credinţa în Allah şi în Ziua Judecăţii încurajează musulmanul să fie cât de virtuos poate şi să se ferească de vicii.

Rugăciunea. Rugăciunea este un act de adorare realizat de către musulman de cinci ori pe zi. Îl face pe musulman să I se supună lui Allah, să-şi amintească poruncile şi interdicţiile Sale şi să evite viciile şi păcatele. În fapt, rugăciunea reînnoieşte şi întăreşte legăturile dintre cel care preaslăveşte şi Dumnezeu şi îl ajută pe credincios să rămână virtuos şi manierat. Profetul Muhammad a spus: „Islamul se bazează pe cinci lucruri: a mărturisi că nu există Dumnezeu în afară de Allah şi că Muhammad este profetul Său, a face rugăciunea, a plăti dania, a merge în pelerinaj şi a posti în Ramadan.”

Postul contribuie la dobândirea unor virtuţi precum răbdarea, sinceritatea, supunerea în faţa lui Allah, pietatea şi autocontrolul.

Dania contribuie la dezvoltarea virtuţilor precum bunăvoinţa, mila, cooperarea, fraternitatea şi sinceritatea, pentru că musulmanul oferă un anumit procentaj din averea sa, în fiecare an, pentru a fi distribuit celor defavorizaţi, nevoiaşi şi altor categorii de oameni menționate în Coranul cel sfânt.

Acest act de adorare angajează musulmanul în exercițiul supunerii depline faţă de Allah şi ajută la dezvoltarea virtuţilor precum răbdarea, cooperarea, fraternitatea şi autocontrolul.

Sancţiunile seculare. Islamul impune pedepse descurajatoare pentru acte care distrug virtuozitatea şi securitatea societăţii precum: crima, hoţia, adulterul, calomnia, jaful şi consumul de alcool.

Source Link

Views: 2