Tag: islamism

Islamul si Occidentul – partea a 3-a

  M. ‘Imarah   Islamul a devenit, dintre culturile existente în sud, obiectivul direct al noii campanii occidentale şi aceasta doar pentru că el este singura cultură capabilă să sfideze efectiv societăţile dominate de doctrina agnosticismului, indiferenţei şi  nepăsării, iar acestea sunt flageluri de natură să conducă aceste societăţi la pieire din punct de vedere material, […]

 

M. ‘Imarah

 

Islamul a devenit, dintre culturile existente în sud, obiectivul direct al noii campanii occidentale şi aceasta doar pentru că el este singura cultură capabilă să sfideze efectiv societăţile dominate de doctrina agnosticismului, indiferenţei şi  nepăsării, iar acestea sunt flageluri de natură să conducă aceste societăţi la pieire din punct de vedere material, fără a mai vorbi de pieirea spirituală..”

Posedarea de către Islam a premiselor reînnoirii proprii şi a trăsăturilor proiectului de renaştere prin credinţă l-a facut nevulnerabil în faţa laicizării şi o excepţie între culturile din sud -în ceea ce priveşte respingerea occidentalizării şi a dizolvării în modelul laic occidental , care leagă democraţia de laicizare şi face distincţie între ceea ce este al lui Dumnezeu şi ceea ce este al lui Cezar. De aceea occidentul a proclamat că “Islamul este inamicul  care a luat locul imperiului comunist al răului”şi a ameninţat cu îndreptarea maşinii de război a Blocului Nord-Atlantic către lumea  islamică, din cauză că ea respinge tendinţa centralismului occidental care nu acceptă decât modelul său de civilizaţie pentru întreaga lume. Iar după expresia lui Demichelis, “modelul  occidental trebuie să devină mai atrăgător şi mai acceptat de ceilalţi din diverse colţuri ale lumii. Iar dacă vom eşua în  generalizarea acestui model occidental , lumea va deveni un loc extrem de periculos!” .

Deci, cele două alternative sunt: fie occidentalizarea lumii şi anularea celuilalt împreună cu civilizaţia lui, fie confruntarea între diversele mecanisme şi pe diverse planuri!

Samuel P. Huntington - World Economic Forum Annual Meeting Davos 2008Pornind de la aceste fapte pe care le-a proclamat şi le proclamă “textele occidentale”, dar pe care mai înainte de apariţia acestor “texte” le-au materializat şi continuă să le materializeze “practicile occidentale”, atât unele cât şi altele respingându-l pe “celălalt” religios şi cultural – lectura făcută de mine cărţii lui Samuel B. Huntington intitulată “Ciocnirea civilizaţiilor” a fost diferită. Pentru ca acesta ca gânditor strategic, de religie iudaică şi de cetăţenie americană, apropiat de cercurile factorilor de decizie nu a fost un “propagator şi un vestitor” al ciocnirii dintre civilizaţii, ci a fost un “demascator” al atitudinii Occidentului care a practicat şi practică această ciocnire între civilizaţii.

În “Istoria vie şi activă” ne-am referit la colonialismul Occidentului – prin cuceriri militare, prin jaf economic, prin occidentalizarea civilizaţiei – care a durat mai bine de paisprezece secole: primele zece secole au început cu Alexandru cel Mare (356-324 î.Chr.) şi au durat până la eliberarea islamică, care a pus capăt – prin cuceririle musulmane – invaziei lui Alexandru cel  Mare, următoarele două secole ale invaziei occidentale au fost  secolele războaielor Francilor – campaniile cruciate, statele şi entităţile lor coloniale(489-690 h/ 1096-1291 d.Chr.) şi de mai bine de alte două secole continuăm să tratăm efectele invaziilor occidentale care au avut loc în decursul lor – de la campania lui Napoleon Bonaparte (1769-1821) în Egipt şi până în prezent. Ba chiar vârsta acestor valuri colonialiste occidentale împotriva Orientului poate să fie estimată la şaisprezece secole şi nu la paisprezece, dacă adăugăm şi perioada împresurării lumii islamice şi colonizării Asiei din Est, care a început după căderea  Granadei (897 h./1492 d.Chr.) şi a continuat până la invadarea  inimii lumii islamice de către Napoleon Bonaparte.

Dacă aceasta este practica occidentală împotriva “celuilalt” (musulman), atunci Huntington nu este descoperitorul practicii Occidentului de-a lungul istoriei, ci mai degrabă un “demascator”al acestei înclinaţii occidentale spre lupta împotriva Islamului şi a lumii sale. Acesta este sensul  afirmaţiei sale că “lupta de-a lungul întregii linii de separare dintre  civilizaţiile occidentală şi musulmană durează de 1300 de ani”.

Dar întrucât Huntington este angajat faţă de interesele  Occidentului şi este un fiu al iudaismului – care alături de  moştenirea creştină, alcătuieşte dimensiunea spirituală a civilizaţiei occidentale-, el a încercat diluarea atitudinii, atunci când a considerat această luptă a fi o atitudine comună, o acţiune  reciprocă între musulmani şi occident, în timp ce noi am fost  victima acestei tendinţe de centralism al civilizaţiei occidentale şi  a acestei filozofii a luptei , care a reprezentat şi continuă să reprezinte o parte a structurii organice şi a spiritului civilizaţiei occidentale. Huntington nu numai că falsifică realitatea prin această poziţie, dar ignoră şi atitudinea Islamului, faţă de “celălalt”, ba chiar ignoră şi respingerea de către Islam a filozofiei luptei şi adoptarea de către el a filozofiei “apărării reciproce”.

Aceasta este o mişcare politică, religioasă, ideologică şi socială care corectează atitudiniile de nedreptate şi imperfecţiunile, reducând relaţiile dintre diferitele grupuri la punctul de dreptate şi echilibru, fără să încerce – prin luptă – doborârea şi anularea  “celuilalt” şi , de asemenea, fără să adopte atitudinea de tăcere şi  pasivitate care face din lume şi societăţile ei o junglă în care cei  puternici îi devastează pe cei slabi. Islamul respinge doctrina  luptei şi filozofia ei şi este adeptul apărării reciproce a civilizaţiilor şi al acestei filozofii, deoarece pluralismul, deosebirile şi  diversitatea -în opinia Islamului-reprezintă una din legile  universale ale lui Allah. Unicitatea este proprie doar esenţei  divine, toate şi toţi în afara esenţei divine se bazează pe legea şi pe filozofia pluralismului , diversităţii şi deosebirii. Şi dacă lupta  este mormântul pluralismului:

Şi ai fi putut să vezi neamul (de oameni)  doborâţi, de parcă ar fi fost nişte trunchiuri goale de palmieri./Oare mai vezi să fi rămas vreo urmă din ei?  (Al-Haqqa:7-8).

Allah Preamăreţul a grăit adevărul atunci când i-a revelat  Trimisului Său – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!:

Nu este fapta cea bună deopotrivă cu fapta cea  rea. Respinge (fapta cea rea) cu cea care este mai bună şi  iartă-l pe acela care a fost între tine şi el duşmănie ca şi  cum ar fi un prieten apropiat. (Fussilat:34).

În sfârşit, Huntington – în calitate de consilier confidenţial al factorului occidental de decizie s-a referit la “neamul său când a ierarhizat priorităţiile luptei dintre Occident şi  ceilalţi, îndemnându-i să înceapă cu înfrângerea civilizaţiei  islamice şi a celei confucianiste-chinezeşti, în acelaşi timp cu neutralizarea celorlalte civilizaţii, astfel încât Occidentul să  termine cu Islamul şi cu China, iar după aceea să revină pentru  ciocnirea şi lupta cu civilizaţiile pe care le-a neutralizat şi care au  refuzat adoptarea modelului occidental.

 

 

sursa: Fundatia Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 4

11 Septembrie și Islamul

    În calitate de musulmani, noi condamnăm categoric  atacurile teroriste din cele două oraşe mari din SUA din 11  septembrie 2001, atacuri care au cauzat moartea şi rănirea  miilor de oameni nevinovaţi, şi oferim condoleanţe naţiunii  americane. Aceste atacuri au propulsat în topul agendei  mondiale subiecte importante de discuţie referitoare la  adevărata sursă a […]

 

 

National_Park_Service_9-11_Statue_of_Liberty_and_WTC_fireÎn calitate de musulmani, noi condamnăm categoric  atacurile teroriste din cele două oraşe mari din SUA din 11  septembrie 2001, atacuri care au cauzat moartea şi rănirea  miilor de oameni nevinovaţi, şi oferim condoleanţe naţiunii  americane. Aceste atacuri au propulsat în topul agendei  mondiale subiecte importante de discuţie referitoare la  adevărata sursă a terorismului. Astfel, s-a anunţat în întreaga  lume că Islamul este o religie a păcii şi a toleranţei care  îndeamnă oamenii la manifestarea compasiunii şi a dreptăţii.

Mulţi conducători din lume, multe organizaţii media, staţii de  televiziune şi de radio au declarat că Islamul adevărat interzice  violenţa şi încurajează pacea între oameni şi naţiuni. Cercurile  occidentale care au ajuns la înţelegerea religiei Islamului şi  care sunt bine informate despre Islam, aşa cum este el prezentat de către Allah în Coran, au remarcat clar faptul că  „Islamul” şi „teroarea” nu pot sta faţă în faţă şi că nicio religie  divină nu permite violenţa.

Această carte susţine că sursa terorii, teroare pe care o  condamnăm categoric, nu rezidă într-o religie divină şi nu  există loc pentru terorism în Islam. Acest aspect este evident în  Coran, principala sursă a Islamului, şi în practicile tuturor  conducătorilor musulmani adevăraţi, profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) fiind cel mai  important dintre ei.

Aşa cum se ştie, timp de secole, diferite acte de terorism  au fost efectuate în diferite părţi ale lumii de diferite grupuri, dintr-o mulţime de motive. Uneori o organizaţie comunistă,  alteori o grupare fascistă şi uneori bande radicale şi separatiste  şi-au asumat responsabilitatea pentru aceste acte. În timp ce  ţări, precum America, devin adesea ţinta atacurilor iniţiate de  către grupările teroriste marginale şi rasiste, ţările europene au  fost scena centrală a actelor violente realizate de grupările  teroriste. Noiembrie în Grecia, RAF (Banda Armatei Roşii) şi  Neo-Nazismul în Germania, ETA în Spania, Brigăzile Roşii în Italia şi multe alte organizaţii căută să-şi facă auzită vocea prin  teroare şi violenţă, prin uciderea oamenilor inocenţi şi fără  apărare. Natura terorismului se schimbă odată cu schimbarea  condiţiilor lumii, prin creşterea impactului lor şi a puterii noilor tehnologii. În particular, instrumentele de comunicare  în masă (cum ar fi internetul) extind domeniul şi influenţa  activităţilor teroriste în mod considerabil.

Pe lângă organizaţiile occidentale, există şi alte  organizaţii teroriste din Orientul Mijlociu. Atacuri teroriste au  fost lansate de aceste grupuri în toate colţurile lumii. Din  păcate, faptul că organizatorii diferitelor acte de terorism au  avut identitate creştină, musulmană sau iudaică au determinat  anumite persoane să înainteze reclamaţii ce nu se aplică însă religiilor divine. Adevărul este că, dacă teroriştii au identitate  musulmană, teroarea pe care ei o perpetuează nu poate fi  etichetată drept „teroare islamică”, aşa cum nu poate fi numită  nici „teroare iudaică”, dacă făptuitorii săi au fost de religie  iudaică, sau „teroare creştină”, dacă ei au fost creştini. Aşa cum vom examina în paginile următoare, uciderea unor oameni nevinovaţi în numele unei religii divine este  inacceptabilă. Trebuie să păstrăm în minte că, printre cei care  au fost omorâţi în New York şi Washington, au fost oameni  care l-au iubit pe Iisus (creştinii), pe profetul Moise (evreii) şi  pe profetul Muhammed (musulmanii). Dacă nu este iertat de Allah, uciderea oamenilor nevinovaţi reprezintă un mare păcat  ce va fi pedepsit cu chinurile Iadului.

Agresorii pot comite o asemenea violenţă doar cu  intenţia de a ataca însăşi religia. Mai este posibil ca aceia care  au adus violenţa să fi procedat astfel pentru a rupe oamenii de  religie şi pentru a genera ură şi indignare în sufletele celor care  sunt înclinaţi spre religie. În consecinţă, fiecare atac asupra  cetăţenilor americani sau a altor oameni inocenţi, realizat în  numele religiei, este în cele din urmă un atac împotriva  religiei.

Religia ne porunceşte dragoste, milostenie şi pace. Teroarea, pe de altă parte, este opusul religiei; este crudă, fără  milă şi generează vărsare de sânge şi nefericire. Aceasta fiind  situaţia, originile unui act terorist ar trebui căutate în  necredinţă mai degrabă decât în religie. Oamenii cu o  perspectivă fascistă, comunistă, rasistă sau materialistă asupra  vieţii ar trebui să fie suspectaţi ca potenţiali făptaşi. Numele  sau identitatea unui trăgător nu este importantă. Dacă el poate  ucide oameni nevinovaţi fără niciun fior, atunci este un om  fără credinţă şi nu un credincios. El este un criminal fără frică  de Allah, a cărui ambiţie principală este vărsarea de sânge şi cauzarea de suferinţă. Din acest motiv, „teroarea islamică” este  un concept eronat care contrazice mesajul Islamului. Religia  Islamului sub nicio formă nu poate încuraja răspândirea terorii. Dimpotrivă, teroarea (de exemplu: crimele comise  împotriva oamenilor nevinovaţi) reprezintă un mare păcat în  Islam, iar musulmanii sunt responsabili de prevenirea acestor acte şi de a aduce pace şi dreptate în lume.

 

 

sursa: Asociatia Musulmanilor din Romania

Source Link

Views: 4

Il cunosti pe profetul Muhammad?

Lumea a cunoscut atat de multe mari personalitati ale caror vieti si ale caror invataminte s-au pierdut in negura timpulurilor.  In cazul multora dintre acestia istoria a pastrat doar vagi presupuneri referitoare la nasterea lor, modul in care si-au trait viata, succesele reportate sau pierderile suferite. Exista un singur om caracterizat printr-o statura morala nemaiintalnita, […]

Lumea a cunoscut atat de multe mari personalitati ale caror vieti si ale caror invataminte s-au pierdut in negura timpulurilor.  In cazul multora dintre acestia istoria a pastrat doar vagi presupuneri referitoare la nasterea lor, modul in care si-au trait viata, succesele reportate sau pierderile suferite.

Exista un singur om caracterizat printr-o statura morala nemaiintalnita, care a atins nivelul cel mai inalt in diferite domenii de activitate umana, a carui viata publica si privata a fost conservata in mod detaliat. Autenticitatea documentelor a fost pastrata intr-o astfel de modalitate incat veridicitatea lor e garantata nu doar de fidelitatea celor care le urmeaza dar chiar si de cei care, sub influenta prejudecatilor, le-au criticat.

A fost de departe cea mai notabila personalitate care a pus piciorul pe pamant . A predicat o religie, a fondat un stat, a construit o natiune, a oferit un cod moral, a initiat numeroase reforme politice si sociale, a stabilit o societate puternica si dinamica a carei punere in practica a reprezentat insasi invatatura sa si a revolutionat din temelii maniera de a gandi si comportamentul uman pentru toate timpurile.

A fost un profesor de religie, un reformator social, un ghid moral, un mare administrator, un prieten fidel, o companie minunata, un sot devotat, un tata iubitor . In el se intruneau toate aceste calitati umane. Nimeni altcineva nu a reusit nu a reusit sa il egaleze sau sa il intreaca in vreunul din aceste aspecte ale vietii.

„Numele lui e Muhammad” (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa)

Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) se naste in Arabia, in jurul anului 570 AD. El incepe sa predice islamul, religia adevarului si supunerea omului unui unic Dumnezeu, Allah; profeția a inceput pe cand el avea varsta de 40 de ani, iar la 63 de ani a murit. In decursul celor 23 de ani de profetie, Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a schimbat pentru totdeauna intreaga peninsula araba. In decursul unei generatii, majoritatea populatiei a trecut de la paganism si idolatrie la o puternica credinta monoteista, de la dispute si razboaie tribale la solidaritate nationala si unitate, de la consumul de alcool si depravare la sobrietate si mila, de la lipsa legilor si anarhie la un stil de viata caracterizat de disciplina, de la absenta unui cod moral la o etica sanatoasa si echilibrata. Istoria umana nu a mai vazut niciodata o transformare atat de completa a societatii sau a unui loc pana atunci, si dati-va seama de faptul ca toate aceste nemaipomenite miracole au fost realizate in decurs de doua decenii.

Renumitul istoric Lamartine a vorbit cu admirație despre esenta maretiei umane spunand:

„ Daca nobletea gandirii, lipsa de resurse precum si rezultatele uimitoare sunt cele trei criterii de baza pentru evaluarea geniului uman, ce personalitate a istoriei moderne ar indrazni sa se compare cu Muhammad?

Cele mai celebre personalitati au generat doar razboaie, legi si imperii, au fondat puteri materiale care s-au distrus de cele mai multe ori chiar sub ochii lor  .

Acest om a pus în mișcare nu doar armate, legi, imperii, dinastii si o treime din populatia acelor vremuri, ci mai ales altarele, zeii, religiile, ideile, credintele si sufletele…”

„Rabdarea sa de a astepta victoria, ambitia sa dedicata in intregime unei idei si in niciun caz dorinței de a obține un imperiu, rugaciunile sale ce pareau fara de sfarsit, conversatiile sale mistice cu Dumnezeu, moartea sa si triumful dupa moarte nu sunt dovezi ale unei inselaciuni, ci a unei convingeri constante care i-a dat puterea sa stabileasca o dogma.

Luand in considerare toate calitatile care caracterizeaza un om ca fiind maret, putem crede ca exista un alt om mai mare decat el?” („Istoria Turciei”, Paris 1854 , volumul 2, pag. 276-77 )

Mahatma Gandhi , vorbind de caracterul lui Muhammad (pacea si binecuvarea lui Allah fie asupra lui) spune in „Tanara Indie”:

„ Am vrut sa stiu mai multe despre cel care detine azi o indiscutabila influenta asupra inimilor a milioane de persoane… Si sunt convins ca nu sabia a fost cea care a cucerit locul pe care il ocupa Islamul in ziua de azi. Ci simplitatea riguroasa si absoluta modestie a Profetului, respectul adanc de a-si ține promisiunile, intensa devotiune fața de comanionii sai si membrii comunitatii sale, curajul sau, lipsa oricarei temeri, increderea absoluta in Dumnezeu si in propria sa misiune. Aceste aspecte, nu sabia, au fost cele care le-au deschis usile si le-au permis sa treaca peste toate obstacolele. Cand am terminat de scris cel de-al doilea volum (al bibliografiei Profetului) am fost dezamagit pentru ca nu mai aveam altceva de citit despre viata acestui mare om.”

In opera sa “Eroi si cultul eroilor”, Thomas Carlyle s-a aratat uimit de „cum un om ar putea uni, in mai putin de 20 de ani, triburi de beduini nomanzi care se luptasera intre ei, penrtu a forma cea mai puternica si mai civilizata națiune.”

„Trebuie sa ne fie rusine de toate minciunile iscate cu atata ardoare in Occident impotriva acestui om (Muhammad).”

Poetul german Wolfgang Gothe, spune: „Am cautat in paginile istoriei un model pentru umanitate si l-am gasit in Muhammad.”

Diwan Chand Sharma scria: „Muhammad era insusi sufletul bunatatii si influenta lui era simtita si nu putea fi uitata de cei din jurul lui.” (D.C.Sharma, „Profetul estului”, 1935 , pag.12)

Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa)  a fost o fiinta umana. El a avut o misiune nobila, aceea de a uni intreaga umanitate in supunerea fața de unicul Dumnezeu, Allah, si de a-i invata pe oamneni o modalitate de viata care sa aiba la baza poruncile lui Allah. El se descria intotdeauna ca fiind un „servitor si mesager al lui Dumnezeu” si toate acțiunile stau marturie.

In Enciclopedia Britannica se afirmă:

„Exista atat de multe persoane care au relatat ca sursa initiala faptul ca Profetul Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) a fost un om onest si corect, care a castigat respectul si loialitatea celor care, ca si el, erau drepti si onesti”.

 

Bernard Shaw , vorbind de Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) spune :

„El trebuie numit Salvatorul Umanitatii. Eu sunt de parere ca daca un om precum  si-ar fi asumat conducerea lumii moderne ar fi fost capabil sa rezolve problemele, sa aduca pacea si linistea de care este nevoie”. („Islamul autentic”, Singapore, Volumul 10, 1936 )

Lumea nu a ezitat sa laude persoane a caror vieti si misiuni s-au pierdut in legenda pentru a-i transforma pe unii dintre ei in veritabili semizei. Istoric vorbind , niciunul din aceste persoanaje nu a realizat nici macar o mica parte din ceea ce a facut Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa). El (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) si urmasii lui nu au sutinut ca este fiul lui Dumnezeu, o divinitate reincarnata sau un om cu o natura divina – dar a fost intoteauna considerat, atunci ca si acum, doar ca un mesager uman ales de Dumnezeu .

Este cunoscut faptul ca Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) este ultimul din profeții care au fost trimisi unui popor intr-un anumit timp si loc, de la inceputul vietii umane pe pamant.  Invataturile si legile pe care Allah Atotputernicul le-a dezvaluit permit realizarea unei societați fara egal nici inainte, nici dupa, exceptand cele care au continuat sa urmeze exemplul sau .

In cuvintele profesorului Hurgronje: „Liga natiunilor fondata de Profetul islamului a pus principiul unitatii internationale si fraternitatea umana ca baza universala, astfel ca putea fi considerat un model pentru alte natiuni, desi nici una din ele, in cele din urma, nu a realizat ceva asemanator”.

Sarojini Naidu, o celebra poeta indiana, a vorbit despre tema egalitatii umane in fata lui Dumnezeu in Islam: „Islamul a fost prima religie care predica si exercita democratia; intrucat in moschei, cand se aude chemarea la rugaciune, iar credinciosii se aduna, democratia islamului ia forma astfel de cinci ori pe zi, pentru ca taranul si regele ingenuncheaza cot la cot si afirma: „Allah e mare! „Am fost lovit in repetate randuri de aceasta unitate indivizibila a Islamului, ceea ce face ca un om sa devina fratele altuia, instinctiv”. (S. Naidu , Idealul Islamului, in videou-rile Discursuri – Scrieri, madras, 1918, p. 169)

Edward Gibbon si Simon Ockley, vorbind despre marturisirea de credinta in islam, scriu: „Cred intr-un singur Dumnezeu si că Muhammad e Mesagerul lui Dumnezeu” – aceasta e simpla marturisire de credinta a islamului. Imaginea intelectuala a divinitatii nu a mai fost degradata de nici un idol vizibil; onoarea profetului nu a intrecut niciodata masura virtutii umane si perceptele sale vii au trezit recunostinta discipolilor sai in interiorul limitelor impuse de rațiune si religie”. („Istoria imperiului Sarazin”, Londra, 1870, p.54)

Si stiu ca Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) era analfabet si a avut o viata foarte linistita inainte de a anunta tuturor misiunea sa de profet, la varsta de 40 de ani.

Si nu este oare o dovada ce nu poate fi refuzata faptul ca, fiind analfabet, toti cei din Arabia s-au ridicat in picioare, uimiti si plini de admiratie cand el incepea sa predice mesajul divin, fermecati de extrordinara sa elocventa?

De atunci si pana in ziua de azi, nici chiar cei mai mari poeti arabi, predicatorii si oratorii de cel mai inalt calibru, nu au reusit sa scrie ceva asemanator cu Coranul. Deci cum ar fi putut profetul analfabet sa dețina toate acele informatii despre natura Universului, pe care numai stiinta moderna le-a putut descoperi, gratie tehnologiei avansate?

In opera sa, “Dezvoltarea umana”, profesorul Keith Moore spune: „Mi se pare clar faptul ca aceste noțiuni au ajuns la Muhammad de la Dumnezeu, intrucat o mare parte din aceste informatii au fost descoperite cu multe secole mai tarziu, si acest lucru este pentru mine o proba ca  a fost cu adevarat Mesagerul lui Dumnezeu”.

In ziua de astazi, la 14 secole distanța, viata si invataturile lui Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) au fost recepționate integral, fara nici un amestec sau modificare. Acestea ofera aceeasi speranta fara de sfarsit de a trata multe din maladiile umane, cum se intampla si pe cand erau viu. Acest lucru nu a fost pretins de adeptii lui  (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa), ci reprezinta concluzia inevitabila a unor studii critice si impartiale efectuate asupra istoriei umanitații.

K.S.Ramakrishna Rao, profesor italian de filosofie, in brosura sa „Muhammad, profetul Islamului”,  il defineste ca fiind „Muhammad, modelul perfect pentru viata oamenilor”. Profesorul explica punctul sau de vedere astfel: „Personalitatea lui Muhammad este prea dificil de a fi reprezentata ca un intreg sau cu adevarat. Poate fi aleasa o succesiune de scene sau roluri. Exista  Profetul,  comerciantul,  legislatorul ,  oratorul ,  reformatorul ,  aparatorul orfanilor,  protectorul sclavilor,  – cel care a emancipat statutul femeilor,  judecatorul. In toate aceste magnifice roluri si domenii ale vietii umane, el este un erou”.

Profetul  (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a fost cu adevarat surprinzator din toate punctele de vedere. El a transmis un mesaj pentru a un mod de viața complet si echilibrat, ce cuprinde toate momentele zilei, iar toți cei care il urmeaza pot gasi pacea in aceasta viata si in urmatoarea.

Chiar daca Profetul Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) este profund iubit, visat si imitat de musulmani, el NU reprezinta un obiect al adoratiei musulmanilor.

„La moartea lui  au incercat sa se divizeze, dar omul care urma sa-i devina succesor a eliminat isteria iscata, pronunțand unul din cele mai nobile discursuri din istoria religioasa: „Daca printre voi se afla cineva care il adora pe Muhammad, sa stie ca Muhammad e mort, dar daca Allah este Cel care il adorați, atunci sa stiti ca Allah traieste pentru eternitate” (James A. Michener , „Islam: religia neinteleasa, extras din „Reader’s Digest”, editia americana, mai 1955, pag. 68-70)

 

– Cateva invataturi ale Profetului Muhammad

Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) spune: „Eu si cu omul care creste un orfan vom fi in paradis unind puntea de la inceput cu cea din mijloc”.

Profetul Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) spune: „Pe cand mergea pe un drum, un om a gasit o ramura plina de spini in cale, asa ca a luat-o si a a aruncat-o in laturi; Allah a fost mulțumit de el si l-a iertat”.

A mai spus si: „Cine crede in Allah si in ziua Judecatii nu ii doreste nici un rau apoapelui sau, cel care crede in Allah si in Ziua Judecatii trateaza oaspetele sau cu generoziate . „

Ibd Mas’ud a relatat: „In timpul unei calatorii in compania Mesagerului lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa), aceasta se indeparta puțin de tabara. In acel moment am vazut un porumbel cu doi pui si am luat puii sai. Pasarea a zburat in jurul nostru pana cand a venit Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa), spunand: „Cine a ranit aceasta pasare luandu-i puii? Dati-i inapoi puii!”.

Abu Hurayra a relatat ca Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus ca un om i-a dat apa sa unui caine insetat si pentru aceasta fapta buna Allah i-a iertat pacatele . Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a fost intrebat: „Mesager a lui Allah, vom fi recompensati pentru blandețea fața de animale?”. El a raspuns: „ Exista o recompensa pentru bunatatea fata de orice forma de viata, animala sau umana”.

In incheiere trebuie sa precizam ca nu a existat nici o fiinta umana care sa fi avut cunostința despre existența Profetului si sa nu fi scris sau vorbit despre el. Nu a existat ființa umana care sa fi avut de-a face cu el, direct sau indirect, fie el sustinator sau adversar, care sa nu fi recunoscut personalitatea sa magnetica si virtutile sale more incomparabile. Nu a sosit momentul sa aflam mai multe despre aceasta extraordinara personalitate, care a influențat viata a milioane de oameni in ultimii 1400 de ani?

_____________

Editura Islamul Azi, 2007, București

Source Link

Views: 1