Tag: Islamul

Adăpostirea la Allah

  „Dumnezeu! Nu este Dumnezeu afară de El, Viul, Veşnicul! Nici picoteala, nici somnul nu-L prind vreodată! Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Cine-ar putea mijloci la El, fără îngăduinţa Sa? El cunoaşte cele dinaintea lor şi cele de după ei, iar ei nu cuprind din ştiinţa Sa decât ceea ce […]

„Dumnezeu! Nu este Dumnezeu afară de El, Viul, Veşnicul! Nici picoteala, nici somnul nu-L prind vreodată! Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Cine-ar putea mijloci la El, fără îngăduinţa Sa? El cunoaşte cele dinaintea lor şi cele de după ei, iar ei nu cuprind din ştiinţa Sa decât ceea ce El voieşte. Tronul Său este mai întins decât cerurile şi pământul a căror păzire nu-I este Lui povară, căci El este Înaltul, Marele. Nici o stricăciune în Credinţă! Calea cea Dreaptă se deosebeşte de rătăcire. Cel care îl tăgăduieşte pe Taghut şi crede în Dumnezeu a apucat cea mai trainică toartă, cea care nu se sparge. Dumnezeu este Auzitorul, Ştiutorul. Dumnezeu este Stăpânul celor care cred, căci El îi scoate din întunecimi către lumină. Cei care tăgăduiesc îi au stăpâni pe Taguţi (Răzvrătiţi) care îi scot de la lumină către întunecimi, de aceea ei vor fi soţii Focului, unde vor veşnici.”
(Al-Baqarah 2:255, 256, 257)
Source Link

Views: 1

FAPTA MUSULMANULUI ŞI ÎNCREDEREA ÎN ALLAH

FAPTA MUSULMANULUI ŞI ÎNCREDEREA ÎN ALLAH Islamul tratează credinţa şi fapta în strânsă legătură una cu alta, considerând că pretenţia credinţei şi evlaviei, fără confirmarea lor prin faptă, este o pretenţie mincinoasă, după cum fapta care nu porneşte din credinţă şi nu urmăreşte mulţumirea lui Allah este inutilă în balanţa Judecăţii de Apoi. Credinţa asociată […]

FAPTA MUSULMANULUI ŞI ÎNCREDEREA ÎN ALLAH

Islamul tratează credinţa şi fapta în strânsă legătură una cu alta, considerând că pretenţia credinţei şi evlaviei, fără confirmarea lor prin faptă, este o pretenţie mincinoasă, după cum fapta care nu porneşte din credinţă şi nu urmăreşte mulţumirea lui Allah este inutilă în balanţa Judecăţii de Apoi. Credinţa asociată cu fapta bună are ca rezultat fericirea atât în această lume, cât şi în Lumea de Apoi. Allah Preînaltul a grăit în această privinţă:

Pe cel ce face o faptă bună, bărbat sau muiere, şi este credincios îl vom dărui Noi cu o viaţă bună. Şi Noi îi vom răsplăti pe ei după faptele cele mai bune pe care le-au săvârşit. (Surat An-Nahl 16:97).

După cum a grăit Preaînaltul:

Omul va fi în pierdere, afară de aceia care cred şi împlinesc fapte bune. (Surat Al-`Asr 103:2-3).

Şi a mai grăit Preaînaltul:

Cei care au crezut în Islam, precum şi aceia dintre cei care s-au iudaizat, dintre creştinii şi sabeenii care vor crede în Allah şi în Ziua de Apoi şi vor face bine, vor avea răsplata lor de la Domnul lor. Ei n-au a se teme şi nici nu se vor mâhni. (Surat Al-Baqarah 2:62).

Asocierea credinţei cu fapta bună este menţionată în Coran de peste trei sute optzeci de ori, iar cuvintele faptă şi acţiune, împreună cu derivatele lor, sunt menţionate în Coran de patru sute şaptezeci şi cinci de ori.

Pentru a explicarea acest aspect, Muhammad Asad (un mare gânditor musulman) afirmă: ,,Islamul nu permite separarea între cerinţele morale şi practice în această existenţă a noastră… De aceea, Islamul insistă puternic asupra faptului că acţiunea reprezintă un element necesar între virtuţile morale. Fiecare musulman trebuie să se privească pe sine ca fiind personal responsabil de răspândirea tuturor formelor de fericire, după cum trebuie să se străduiască să afirme adevărul şi să combată neadevărul în toate timpurile şi pretutindeni. Confirmarea acestui lucru o găsim în următorul verset din Coranul cel Sfânt: «Sunteţi cea mai bună comunitate care a fost creată dintre oameni, căci voi porunciţi împlinirea faptei bune, opriţi de la fapta reprobabilă şi credeţi în Allah».

Source Link

Views: 1

Musulmanul vs. ideologiile extremiste

Enghin Cherim Din păcate observăm că în urma masacrului uman din Franța, unii musulmani au un sentiment de inferioritate, de vinovăție sau se simt cu musca pe căciulă când conaționalii lor nemusulmani le amintesc de masacrele săvârșite în numele Islamului. Ba chiar, unii mai în glumă mai în serios, îi cataloghează drept complici ai teroriștilor. […]

Enghin Cherim
Din păcate observăm că în urma masacrului uman din Franța, unii musulmani au un sentiment de inferioritate, de vinovăție sau se simt cu musca pe căciulă când conaționalii lor nemusulmani le amintesc de masacrele săvârșite în numele Islamului. Ba chiar, unii mai în glumă mai în serios, îi cataloghează drept complici ai teroriștilor. Acesta este motivul pentru care am ținut să scriu aceste rânduri în care să abordez câteva aspecte cu privire la acest eveniment tragic din perspectiva celor doua constante ale Islamului – Coranul și practica profetului Muhammed.
În ceea ce privește Coranul,  acesta este foarte clar cu privire la ocărârea și batjocorirea celor de alte credințe:
„Nu-i ocărâți pe aceia care cred și se roagă la alceva/altcineva în afară de Allah/Dumnezeu, căci altminteri și aceștia îL vor ocărî pe Allah/Dumnezeu din ura pricinuită de ignoranță.” [6:108]
Vedem cum în acest verset, Allah / Dumnezeu ne oprește de la ocărârea celor care nu împărtășesc aceleași valori cu noi. 
De asemenea o altă valoare pe care ne-o implantează Coranul în mentalitatea și comportamentul nostru de musulman este prezentată în următorul verset:
„O, voi cei care credeți! Puneți în practică [religia] pentru Allah fiind reprezentanții dreptății și sã nu vã împingã ura împotriva unui neam sã nu fiți drepți!” [5:8]
Așadar conform Coranului, oricât de mare ar fi ura noastră față de un individ sau un grup de indivizi nu trebuie să depășim limitele și să fim nedrepți cu ei. Musulmanului i se cere să fie drept în orice situație și față de oricine, indiferent de cine sunt aceștia și indiferent de convingerile lor religioase.
O altă valoare pe care o stabilește Coranul este sacralitatea vieții umane. Mai mult, Coranul consideră uciderea unui suflet nevinovat ca fiind unul dintre cele mai mari păcate, ba chiar echivalează uciderea pe nedrept cu pieirea întregii omeniri.
Pe de altă parte, viața profetului Muhammed pune în practică și subliniază valorile și traiectoriile stabilite de Coran, arătându-ne astfel calea pe care ar trebui s-o urmeze un musulman în atitudinea și practica sa.
Știm foarte bine că Trimisul lui Allah a fost calomniat și batjocorit prin diferite moduri atât de politeiștii din Mecca cât și de evreii din Medina, însă Profetul a răbdat și a continuat să transmită mesajul divin fără a răspunde în vreun fel provocatorilor. De altfel Coranul ne transmite că scopul trimiterii lui Muhammed este de a fi îndurător cu toți oamenii și de a răspândi îndurarea pe pământ prin comportamentul său exemplar, instaurând pacea și bunăstarea. În acest context, Coranul îi cere Profetului să fie drept și să se comporte în cel mai bun și frumos mod cu cei care nu i-au alungat pe musulmani din căminele lor și nu s-au luptat cu ei din pricina crezului lor. În plus, în nici un caz, Coranul nu-i cere Profetului să se lupte cu cei care l-au ocorât și l-au blasfemiat, ani la rând, încă din primele zile ale profeției. 
Având în vedere că din perspectiva Islamului nu se permite sau nu se justifică în vreun fel masacrul terorist din Franța, totuși de ce au loc astfel de atrocități în numele acestei religii?
Dacă ar fi să aruncăm o privire asupra comunității musulmane pe plan mondial nu vom putea trece cu vederea fără să observăm unele practici care contravin învățăturilor coranice și ale practicii profetice. Este vorba de unele grupări extremiste, precum Al-Qaida, ISIS, Boko Haram, a căror percepție a Islamului diferă considerabil de percepția majorității musulmanilor. Pentru a înțelege mai bine natura acestor grupări vă invit să analizam regiunile în care aceste grupări își desfășoară acțiunile. Regimuri totalitare, colonizare cutural-economică, asuprire, opresiune, exploatare, nedreptate, lipsa de libertate, sărăcie și ignoranța sunt doar unele dintre particularitățile comune ale acestor zone de conflict. Din aceste motive, în ceea ce mă privește sunt convins că apariția acestor grupări nu au la bază nicidecum Coranul, ci pur și simplu sunt produsul acestei situații tragice în care încă mai supraviețuiesc. Trebuie să înțelegem că acești oameni disperați care și-ai pierdut nădejdea de la o viață liniștită caută să-și justifice, în orice chip, acțiunile și ca urmare ajung să perceapă Islamul într-un mod eronat și denaturat. 
Ca atare, cei care atacă Islamul și sursele lui și-l fac vinovat de acțiuni teroriste/violente ar trebui  să reanalizeze preconcepțiile cu privire la Islam, luând în considerare și conjunctura istorică/cauzele care stau la baza apariției acestor ideologii extremiste. De asemenea, cei care pretind obiectivitatea, n-ar trebui să generalizeze practici particulare. Așa cum nu toți creștinii sunt cruciați, așa cum nici toți norvegienii nu sunt precum Anders care a luat zeci de vieți, tot la fel, nu toți musulmanii sunt teroriști.
Din aceste considerente, cred că apariția ideologiilor cu tentă violentă este cauzată de problemele socio-politico-economice din aceste zone și nu au vreo legătură cu vreo religie, nicidecum cu Islamul. Din păcate crizele socio-politico-economice din lumea arabă s-au reflectat și în percepția Coranului și a practicii profetice, respectiv în verdictele diverșilor imami/șeiici/teolegi. De altfel, majoritatea celor care comit crime în numele Islamului, ucigând atât musulmani cât și nemusulmani, nu au studiat Islamul din Coran și din practica profetică, ci de pe internet sau de la diverși „imami” care interpretează textele divine ideologic, după bunul lor plac.
În concluzie, musulmanul nu are de ce să se simtă vinovat de aceste practici greșite căci ele nu sunt justificate nici de Coran și nici de practica profetică. Mai mult, această situație ar trebui să-l facă pe musulman să aprofundeze cunoașterea religiei astfel încât să fie convins de inocența Islamului cu privire la aceste acuzații. Pe de altă parte, ar trebui ca noi, oamenii secolului XXI, să ne cunoaștem reciproc culturile mai bine, căci numai așa ne vom respecta unii pe ceilalți, vom putea conviețui și așa vom putea contribui cu toții la clădirea unei lumi mai bune.
sursa: islamromania.ro
Source Link

Views: 2