Tag: Islamul

MITUL RASPANDIRII ISLAMULUI PRIN SABIE

  Legenda despre răspândirea Islamului prin sabie a dispărut aproape total din scrierile serioase ale istoricilor occidentali , ca urmare a confruntării cu următoarele realităţi:     Dificultatea descoperirii unor cazuri confirmate documentar de convertire forţată la Islam în istoria musulmană.   Un mare procent al populaţiei musulmane actuale – de exemplu, din Indonezia şi […]

Legenda despre răspândirea Islamului prin sabie a dispărut aproape total din scrierile serioase ale istoricilor occidentali , ca urmare a confruntării cu următoarele realităţi:

  •   Dificultatea descoperirii unor cazuri confirmate documentar de convertire forţată la Islam în istoria musulmană.
  •   Un mare procent al populaţiei musulmane actuale – de exemplu, din Indonezia şi China – nu locuia în teritoriile ocupate de musulmani.
  •   Popoarele care au invadat lumea islamică, supunând militar şi politic zone întinse din ea, nu au ezitat să se convertească la Islam încă din vremea când erau la putere, pe parcursul unei perioade de timp relativ scurte, aşa cum a fost cazul turcilor şi tătarilor.
  •   Islamul, chiar şi în perioadele negre ale musulmanilor, de necunoaştere a acestei religii şi de deformare a ei sub diverse influenţe străine, de adâncire a breşei dintre viaţa multora dintre ei şi imaginea pură a acestei religii, a continuat să atragă noi adepţi ca urmare a opţiunii libere şi a convingerii raţionale, într-un număr care i-a făcut pe mulţi să recunoască în epoca actuală că este religia care cunoaşte răspândirea cea mai rapidă.
  •  Înainte de mijlocul secolului trecut, lumea musulmană se afla – cu excepţia unor mici zone – sub dominaţia militară şi politică a unor state nemusulmane, dar, cu toate acestea, forţa sa de răspândire şi de rezistenţă în faţa forţelor de ocupaţie nu a fost afectată.

Deşi a dispărut din multe lucrări ale istoricilor occidentali, legenda despre răspândirea Islamului prin sabie, imaginea musulmanilor în cultura occidentală (în general) continuă să fie asociată cu violenţa, agresivitatea şi fanatismul, neschimbându-se prea mult faţă de modul în care a fost percepută în Europa Evului Mediu.

Fireşte, nimeni nu afirmă că asocierea agresivităţii cu imaginea musulmanului s-ar datora structurii biologice a organismului acestuia, în care s-ar secreta o cantitate mai mare de adrenalină; unii pretind că Islamul, prin natura sa, este responsabil de temperamentul musulmanului agresiv, de comportamentul şi de percepţia lui dominată de acest prototip, și nu vor să privească la acei musulmani drepți, onești, clăditori de ai unei civilizații miraculoase și al unui caracter moral deosebit.

Source Link

Views: 1

Coranul a rupt barierele necunoscutului – 2

    Câțiva dintre companionii profetului Muhammad s-au oferit voluntar să-l protejeze de necredincioși, dar când a fost revelat acest verset, el a scos capul pe ușă și le-a zis celor care-i asigurau paza: “Duceți-vă, oameni buni, de aici, căci mă va apăra de oameni Allah!” Acest verset este cea mai puternică dovadă a faptului […]

Câțiva dintre companionii profetului Muhammad s-au oferit voluntar să-l protejeze de necredincioși, dar când a fost revelat acest verset, el a scos capul pe ușă și le-a zis celor care-i asigurau paza: “Duceți-vă, oameni buni, de aici, căci mă va apăra de oameni Allah!” Acest verset este cea mai puternică dovadă a faptului că el este o revelație divină, căci altfel cine ar putea să afirme că un om ar fi în stare să reziste unei întregi comunități, să conteste credința ei, să disprețuiască divinitățile ei și să rămână teafăr.

Discuția despre viitor s-a desfășurat în câteva etape: etapa contemporană, pentru ca adepții mesajului, credincioșii și necredincioșii să știe că el reprezintă adevărul, și etapa viitorului îndepărtat, pentru ca toate epocile care vor urma după trimiterea Qur’an-ului să știe că el este Cartea cea adevărată a lui Allah. Pe contemporani i-a prevenit despre producerea unor evenimente în viitorul apropiat, iar lumea viitoare a prevenit-o asupra evoluțiilor care se vor produce în întregul Univers.

Dar Qur’an-ul a fost revelat într-o epocă în care, dacă minunile ce urmau să se producă în viitor ar fi fost prezentate detaliat, mintea umană nu ar fi fost capabilă să înțeleagă sensul lor la vremea respectivă. De aceea, pentru ca dreptcredinciosul să nu se îndoiască în privința religiei sale și pentru ca imposibilitatea imitării să dăinuie, Qur’an-ul a venit cu adevăruri și cu minuni care reprezintă culmi ale legilor universului. Dacă ele ar fi fost prezentate credincioșilor în vremea aceea, ar fi trecut pe lângă ei fără ca ei să înțeleagă adevărata lor semnificație științifică, dar când au fost prezentate generațiilor viitoare, acestea au înțeles natura lor extraordinară și au recunoscut că astfel de lucruri  nu puteau să fie spuse de oameni care au trăit cu mii de ani în urmă. Așadar, Qur’an-ul este, indubitabil, Adevărul trimis de Allah, iar cel care l-a trimis a fost Allah Creatorul.

Orânduiala lui Allah este deplină; ea a fost explicată cu ajutorul tradițiilor sacre (ahadith qudsiyya) și cu ajutorul tradițiilor profetice (ahadith nabawiyya). Qur’an-ul a fost comentat și explicat în vremea profetului Muhammad, astfel încât a devenit foarte limpede pentru orice om care voia să-L adore pe Allah și să trăiască pe pământ, respectând rânduielile lui Allah. “Fă!” și “Nu face!”, adică ceea ce este îngăduit (halal) și ceea ce este interzis (haram) sunt lucruri foarte clare; ceea ce este permis este clar, ceea ce este oprit este clar și religia este, de asemenea, foarte limpede. Cât privește versetele lui Allah referitoare la univers, constatăm că ele nu au beneficiat de o explicare completă în vremea profetului Muhammad, pentru ca să nu devină obligatorii pentru musulmani, întrucât ele au o semnificație care se reînnoiește cu fiecare generație.

__________________

Sursa: Prefața Traducerii Sensurilor Versetelor din Coranul cel Sfânt, Editura Islam.

Source Link

Views: 1

Credința înrădăcinată în sufletul credinciosului 2

  De cele mai multe ori, omul este tentat să urmeze chemările acestei lumi şi propriile pofte, uitând că viaţa pe pământ este asemenea unei picături de apă într-un ocean, una trecătoare şi lipsită de importanţă, fiind un punct intermediar, care pregăteşte omul pentru Viaţa de Apoi. De asemenea, de multe ori, omul oferă corpului […]

De cele mai multe ori, omul este tentat să urmeze chemările acestei lumi şi propriile pofte, uitând că viaţa pe pământ este asemenea unei picături de apă într-un ocean, una trecătoare şi lipsită de importanţă, fiind un punct intermediar, care pregăteşte omul pentru Viaţa de Apoi. De asemenea, de multe ori, omul oferă corpului său ceea ce acesta cere şi inimii sale nu îi dă nimic (hrana spirituală). Astfel, corpul este cel care ajunge să conducă persoana şi aceasta comite greşeli. Persoana ajunge să slujească această lume şi să se afunde tot mai mult în problemele cotidiene, uitând învăţăturile Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, care a spus:


„Viaţa din această lume, comparată cu cea din Viaţa de Apoi, este asemenea unui deget pe care unul dintre voi l-ar pune într-un ocean şi apoi l-ar scoate afară şi ar compara apa care a rămas pe degetul său cu apa rămasă în ocean.”
(relatat de Muslim)


De multe ori, inima este legată de bogăţiile materiale, pe care omul le posedă în această lume, de toate lucrurile pe care acesta le poate cumpăra pentru sine sau pentru cei care se află în jurul său. Astfel, inima devine captivă propriilor pofte, este încătuşată şi nu mai reuşeşte să îl întâlnească pe Creatorul Său; legătura cu El, Preaînaltul, se rupe, iar trupul, lipsit de prezenţa Sa Divină şi de lipsa hranei spirituale, se îmbolnăveşte, nemaiajungând să vadă realitatea aşa cum ar trebui. Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, ne avertiza asupra acestui lucru, spunându-ne:
„Fiţi cu grijă! Este o bucată de carne în corpul vostru, iar dacă aceasta este sănătoasă, tot corpul va fi sănătos, dar dacă ea este stricată, şi corpul vostru va fi stricat; iar acea parte este inima.”
(relatat de Bukhari şi Muslim)


Allah subhanahu wa ta’ala a făcut inima omului supusă şi curată, însă Sheitan, şoptindu-i la ureche, ajunge, astfel, în interiorul inimii, făcând-o să devină nestatornică, corupând-o. Astfel, omul se afundă clipă după clipă în întuneric, răul îşi face loc în inima acestuia. Sheitan plasează îndoiala în inimile oamenilor, astfel încât aceştia nu mai sunt siguri de nimic din tot ceea ce fac şi, astfel, se îndepărtează tot mai mult de supunerea pe care o datorează lui Allah subhanahu wa ta’ala şi sufletul lor se pierde:


Şeitan a pus stăpânire peste ei şi i-a făcut pe ei să uite pomenirea lui Allah. Aceştia sunt ceata lui Şeitan şi ceata lui Şeitan sunt cei pierduţi!
(Al-Mujadilah 58:19)

Frumusețea Islamului

Source Link

Views: 1