PRIMUL STÂLP AL ISLAMULUI: MĂRTURISIREA DE CREDINȚĂ

  Articol redactat de colectivul redactional new-muslims.info   Musulmanii cred în cele șase principii ale credinței și practică cei cinci stâlpi ai Islamului. Aceștia din urmă sunt: Mărturisirea de credință (shahada) Cele cinci rugăciuni zilnice (salah) Dania (zakah) Postul (sawm) Pelerinaj (hajj). Mărturisirea de Credință Shahadah (șahadah) este mărturisirea de credință a musulmanului și primul […]

Articol redactat de colectivul redactional new-muslims.info

Musulmanii cred în cele șase principii ale credinței și practică cei cinci stâlpi ai Islamului. Aceștia din urmă sunt:

  1. Mărturisirea de credință (shahada)
  2. Cele cinci rugăciuni zilnice (salah)
  3. Dania (zakah)
  4. Postul (sawm)
  5. Pelerinaj (hajj).

Mărturisirea de Credință

Shahadah (șahadah) este mărturisirea de credință a musulmanului și primul dintre cei cinci stâlpi ai Islamului. Cuvântul shahadah înseamnă în limba arabă declarație, mărturisire. Shahadah presupune să mărturisești două lucruri:

–          că nimic nu merită adorat cu excepția lui Dumnezeu (Allah)

–          și că Muhammad este Trimisul lui Dumnezeu (Allah).

Așadar, musulman este acela care mărturisește și declară că nimic nu merită adorat în afară de Dumnezeu și că Muhammad este Trimisul lui Dumnezeu. O persoană care face această declarație în mod sincer și de bună voie, devine musulmană.

Această mărturisire trebuie făcută de fiecare musulman cel puțin o dată în viață, deplin conștient fiind de sensul ei, ea fiind spusă din inimă. Musulmanii spun de obicei această formulă atunci când se trezesc dimineața, dar și atunci când merg seara la culcare. De asemenea, este repetată de ei în timpul celor cinci rugăciuni zilnice, iar persoana ale cărei ultime cuvinte rostite în viață sunt shahada, acesteia îi este promis Paradisul.

Allah este numele lui Dumnezeu în limba arabă, la fel cum Elah sau Elohim este numele lui Dumnezeu în aramaică menționat în Vechiul Testament. Allah înseamnă Adevărata Divinitate demnă de toată adorarea. Evreii și creștinii vorbitori de limbă arabă se referă la Acea Ființă Creatoare Supremă folosind cuvântul Allah.

1.    Nimic nu merită adorat cu excepția lui Dumnezeu (Allah)

Prima parte a acestei mărturisiri atribuie dreptul de a fi adorat exclusiv lui Dumnezeu, în mod tainic și în mod deschis, simțit de inima și de fiecare mădular al unui om. Doctrina islamică nu doar interzice adorarea altcuiva în afara lui Allah, dar și adorarea altcuiva odată cu EL. El nu are asociați  și nimeni nu poate fi adorat împreună cu El. Adorarea, în sensul ei extins și în toate aspectele ei, este concentrată doar și doar față de Dumnezeu, față de Allah.

Dreptul lui Dumnezeu de a fi adorat reprezintă sensul esențial al mărturisirii credinței islamice: Lā ‘ilāha ‘illā llāh.  O persoană devine musulmană odată cu declararea acestui drept exclusiv al lui Dumnezeu de a fi adorat. Aceasta este chintesența crezului islamic în Dumnezeu, este mesajul central cu care au venit toți profeții și trimișii Lui – mesajul lui Avraam, Isaac, Ismail, Moise, Iisus și Muhammad, fie ca pacea și binecuvântarea lui Dumnezeu să fie asupra lor! De exemplu, Moise a spus:

Ascultă Israele, Domnul , Dumnezeul nostru este singurul Domn.(Deuteronomul 6:4)

Iar Iisus a repetat același mesaj 1500 de ani mai târziu, când a spus:

Prima și cea mai importantă poruncă este: Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru este singurul Domn. (Marcu 12:29)

și i-a fost amintit Satanei:

Pleacă, Satan, pentru că este scris: Domnului, Dumnezeului tău să I te închini și numai Lui să-I slujești!  (Matei 4:10)

La aproximativ 600 de ani după Iisus, chemarea lui Muhammad a răsunat peste dealurile din Mecca astfel:

Nu exista divinitate in afara de El. El este Cel Milostiv, Indurator. [Ar-Rahman, Ar-Rahim]  (Qur’an 2:163)

Cu toții au afirmat în mod clar și limpede că:

Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! (Qur’an  7 : 59, 7:73, 11:50, 11:84, 23:32)

Însă mărturisirea de credință nu este completă fără a doua parte a ei:

2.    Muhammad este Trimisul lui Dumnezeu (Allah).

Muhammad s-a născut în anul 570 în Mecca, Peninsula Arabică. Genealogia lui ne duce înapoi spre Ismail, fiul profetului Avraam. Precum ceilalți profeți de dinaintea lui, Muhammad a fost tot o ființă umană, însă una specială, aleasă de Dumnezeu pentru a transmite mesajul Său întregii omeniri, nu precum profeților de dinainte trimiși pentru un neam sau trib anume. Musulmanii cred în faptul că Muhammad a adus ultima revelație de la Dumnezeu, iar acceptându-l pe Muhammad ca ultim profet, ei cred că profeția lui confirmă și completează toate mesajele revelate anterior, începând cu cel al profetului Adam. Muhammad reprezintă modelul perfect de viață pentru musulmani prin însăși viața lui.

 Așhadu an laa ilaaha illaAllah wa așhadu anna Muhammadan rasulullah!

Source Link

Views: 3

STÂLPII ISLAMULUI ŞI VALORILE MORALE

STÂLPII ISLAMULUI ŞI VALORILE MORALE SCOPUL PROFEŢIEI – PERFECŢIONAREA PRINCIPIILOR MORALE  Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a explicat principalul scop al trimiterii sale în această lume, precum şi metoda de îndrumare a oamenilor prin următoarele cuvinte: „Am fost trimis numai pentru a desăvârşi principiile morale.” (Al-Muwatta). Acest mesaj măreţ a lăsat […]

STÂLPII ISLAMULUI ŞI VALORILE MORALE

SCOPUL PROFEŢIEI – PERFECŢIONAREA PRINCIPIILOR MORALE

 Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a explicat principalul scop al trimiterii sale în această lume, precum şi metoda de îndrumare a oamenilor prin următoarele cuvinte: „Am fost trimis numai pentru a desăvârşi principiile morale.”
(Al-Muwatta).

Acest mesaj măreţ a lăsat o impresie de neuitat în istoria omenirii şi a fost util în transmiterea şi aducerea oamenilor sub influenţa Aceluia sub Care se afla permanent profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Scopul său nu era altul decât întărirea principiilor morale ale oamenilor pentru ca aceştia să vadă adevărata realitate, o lume plină de perfecţiune şi frumuseţe, şi să încerce să atingă acest ţel în mod conştient.

Preamărirea este un act obligatoriu în Islam şi a fost inclusă în principalii stâlpi ai credinţei islamice. Dar formele islamice de preamărire nu sunt un fel de exerciţiu mistic care leagă oamenii printr-o forţă misterioasă, necunoscută care îl obligă pe om să execute fapte inutile şi mişcări fără sens. Toate formele obligatorii de preamărire sunt similare unor exerciţii care îi antrenează pe oameni să dobândească un comportament corect, să ducă o viaţă cinstită şi să cultive aceste virtuţi toată viaţa, oricare ar fi schimbările care se produc pe parcurs.

Rugăciunea împiedică săvârşirea de păcate, ea fiind o formă obligatorie de adorare de care omul începe să fie atras prin trezirea interesului şi a bunăvoinţei sale. El o practică tot timpul pentru ca viaţa lui să fie ferită de boli, iar trupul său să fie sănătos şi puternic.

Qur’anul cel Sfânt şi tradiţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) sunt dovezi ale acestor realităţi.

Când Allah a poruncit rugăciunile obligatorii, a specificat următoarele:

„Rugăciunea împiedică obscenitatea şi răul.”

Ferirea de rău, de răutăţi şi purificarea de faptele rele sunt realităţi ale rugăciunii. Într-un hadith qudsi este menţionat:

„Accept rugăciunile persoanei care adoptă politica modestiei, este conştientă de Măreţia Mea, nu păcătuieşte împotriva Mea, îşi dedică timpul preamărindu-Mă şi este îngăduitoare cu săracii, călătorii, persoanele slabe şi suferinde!”

STÂLPII ISLAMULUI ŞI VALORILE MORALE

Dania este un mijloc de purificare, obligatoriu pentru „sahibe nisab”. Nu reprezintă doar o taxă care este colectată din buzunarele oamenilor; scopul său principal este răspândirea seminţelor bunătăţii, simpatiei şi bunăvoinţei, furnizarea unui mijloc de relaţionare în societate şi stabilirea unei relaţii de iubire şi prietenie.

Scopul daniei a fost menţionat în Qur’an în următoarele cuvinte:

„O, Profetule! Ia din bunurile lor milostenie prin care să-i curăţeşti şi să-i binecuvântezi…”
(Surat At-Tawba 9:103).

Curăţirea sinelui de impurităţile lumeşti şi ridicarea standardelor societăţii la înălţimile decenţei şi purităţii reprezintă înţelepciunea din spatele acestei taxe.

Din acest motiv, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a dat un sens larg noţiunii de zakat şi dania a fost impusă fiecărui musulman. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „A zâmbi în compania fratelui tău reprezintă milostenie. Impunerea săvârşirii de fapte bune şi împiedicarea păcătuirii reprezintă milostenie. Călăuzirea cuiva pe calea cea dreaptă înseamnă milostenie. Îndepărtarea obstacolelor de pe drum, precum ghimpii şi oasele, reprezintă milostenie. A turna apă din vasul tău în vasul fratelui tău reprezintă milostenie. A ghida o persoană cu problem de vedere reprezintă milostenie pentru tine.” (Bukhari)

Împrejurimile deşertului şi viaţa beduinilor – un mediu definit de conflicte interne – au marcat locul în care învăţăturile Islamului au fost expuse lumii; aici ne sunt demonstrate scopurile şi rezultatele acestor învăţături, precum şi efectul avut asupra arabilor din acele vremuri întunecate.

Postul reprezintă de asemenea un stâlp al Islamului, el fiind obligatoriu. Dar nu este luat în considerare faptul că oamenii trebuie să-şi înfrâneze dorinţele carnale şi alte lucruri interzise doar pentru o perioadă fixă. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Postul nu este doar abţinere de la mâncare şi băutură, ci o ferire de lucrurile rele şi obscene. Dacă în timpul postului cineva te insultă sau începe o ceartă, spune: «Eu postesc.»”

În Qur’an ni se subliniază obligativitatea postului prin următoarele cuvinte:

„O, voi cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă Postul, aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră – poate că veţi fi cu frică!”
(Surat Al-Baqarah 2:183).

Hajj este pelerinajul obligatoriu, destinat să diminueze iubirea faţă de lumea care ne înconjoară. Uneori omul crede că a călători în locurile sfinte şi a efectua pelerinajul, care a fost impus oricărui musulman care îşi permite acest lucru şi care este inclus în stâlpii de bază ai Islamului, este numai o formă de preamărire ce nu are legătură cu moralitatea şi caracterul oamenilor.

„Pelerinajul are loc în lunile cunoscute. Aceluia care s-a decis să facă Pelerinajul în aceste luni îi sunt oprite în timpul Pelerinajului împreunarea cu muierea, nesupunerea şi cearta. Şi binele pe care îl faceţi, Allah îl ştie. Luaţi cu voi provizie, dar cea mai bună provizie este evlavia! Şi fiţi cu frică de Mine, voi cei care aveţi minte!” (Surat Al-Baqarah 2:197).

Acestea sunt doar trăsăturile esenţiale ale formelor de preamărire care sunt cunoscute şi practicate în Islam, constituind stâlpii de bază ai Islamului. Ele ne arată relaţia profundă care există între religie şi moralitate şi cât de puternică şi durabilă este această relaţie. Cât de variate sunt aceste forme de preamărire şi cât de diferite unele faţă de altele în spirit şi aspect, dar totuşi apropiate din perspectiva scopului şi obiectivelor prin care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a indicat principala ţintă…

STÂLPII ISLAMULUI ŞI VALORILE MORALE

Aşadar salah (rugăciunea), sawm (postul), zakat (dania), hajj (pelerinajul) şi alte forme de preamărire similare acestora sunt pietrele de temelie în atingerea perfecţiunii şi reprezintă mijloace de curăţire şi purificare care duc spre o viaţă liniştită. Datorită atributelor înalte şi calităţilor nobile ce constituie elementele inalienabile, precum şi rezultatele acestor forme de preamărire, acestora le-au fost acordate o poziţie înaltă în religia lui Allah.

Prin aceste forme de preamărire nu sunt purificate inimile oamenilor dacă aceştia nu manifestă cele mai alese calităţi faţă de cei care îi observă şi dacă nu îmbunătăţesc relaţia dintre Allah şi robii Săi; în caz contrar, nu le rămâne decât distrugere şi devastare.

Allah spune:

„Cel care vine nelegiuit la Domnul său, acela va avea parte de Gheena în care el nici nu va muri, dar nici nu va trăi. Iar aceia care vin la El credincioşi şi care au săvârşit fapte bune, aceia vor avea treptele cele mai înalte, Grădinile Edenului pe sub care curg pâraie. Veşnic vor avea ei sălaş în ele, căci aceasta e răsplata acelora care s-au curăţit.” (Surat Ta-Ha 20:74-76).

Source Link

Views: 3

Descrie-mi pe scurt Islamul

  Cum putem descrie pe scurt Islamul? Putem spune ca Islamul reprezinta un sistem desavarsit compus din credinta sincera (aqidah sadiqah), adorare corecta (‘ibadah sahihah) si forme de straduinta in a implini binele si a interzice raul. Credinta sincera cuprinde cele sase principii ale credintei. Am crezut in Allah, in ingerii Lui, in cartile pogorate […]

Cum putem descrie pe scurt Islamul? Putem spune ca Islamul reprezinta un sistem desavarsit compus din credinta sincera (aqidah sadiqah), adorare corecta (‘ibadah sahihah) si forme de straduinta in a implini binele si a interzice raul.

Credinta sincera cuprinde cele sase principii ale credintei.

Am crezut in Allah, in ingerii Lui, in cartile pogorate de EL, in trimisii lui, in Ziua de Apoi si in Destinul bun sau rau dat de EL.

Adorarea corecta presupune implinirea actelor de credinta urmandu-l pe Profetul nostru Muhammad. Cei cinci stalpi ai credintei sunt: marturisirea credintei, implnirea rugaciunii, oferirea daniei, postirea in timpul lunii Ramadan si pelerinajul Casei (Ka’abah) pentru cei care au posibilitatea.

Straduinta si staruinta noastra in a porunci binele si a interzice raul trebuie sa fie permanenta. Scopul nostru trebuie sa fie acela de a IL multumi pe Creatorul nostru, de a-L multumi prin actele noastre… toate acestea vor izvori din intelegerea corecta a Islamului, departe de orice extreme sau interpretari periculoase. In acest context, rolul principal il detine cunoasterea, cautarea stiintei, intelegerea Islamului prin cercetarea surselor, dar si constientizarea obiectivelor lui.

Source Link

Views: 1