Rugăciunile de sărbătoare (‘id)

Rugăciunile de sărbătoare (‘id) Sayyid Sabiq   Rugaciunile celor doua sarbatori au fost instituite in primul an dupa emigrare. Ele sunt sunnah mu’kkadah, Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) facandu-le intotdeauna, cerand barbatilor si femeilor sa faca acelasi lucru. Ingrijirea (curatenia) pentru cele doua sarbatori : Este preferabil sa se […]

Rugăciunile de sărbătoare (‘id)

Sayyid Sabiq

 

APTOPIX India Eid Al FitrRugaciunile celor doua sarbatori au fost instituite in primul an dupa emigrare. Ele sunt sunnah mu’kkadah, Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) facandu-le intotdeauna, cerand barbatilor si femeilor sa faca acelasi lucru.

Ingrijirea (curatenia) pentru cele doua sarbatori : Este preferabil sa se faca ghusl, sa se parfumeze si sa se poarte cele mai bune haine de cele doua sarbatori.

Ja’far ibn-Muhammed a relatat de la tatal sau, sub autoritatea bunicului, care a relatat ca Profetul obisnuia sa poarte o manta yemenita, de fiecare data cand sosea ziua de sarbatoare (relatat de ash-Shaf’i si al-Baghawi)

Al-Hassan as-Sibt a spus : „Mesagerul lui Allah ne-a poruncit ca, de cele doua sarbatori, sa purtam cele mai bune haine pe care le avem, sa folosim cel mai bun parfum si sa sacrificam cel mai bun animal.” (relatat de al-Hakim, in lantul sau gasindu-se si Ishaq ibn Barzakh, declarat slab de catre al-‘Azdi, in timp ce Ibn Hibban sustine ca este demn de incredere)

Ibn al-Qayyim a scris : „Profetul obisnuia sa poarte cele mai minunate haine, avand una speciala pe care o prefera de sarbatori si jumu’ah.”

Mancarea de cele doua sarbatori : De ‘id-ul fitr (sfarsitul Ramadanului) este bine sa se manance inainte de a merge la rugaciunea specifica, insa nu acelasi lucru se poate spune si despre ‘id-ul adha (comemorand sacrificiul profetului Avraam). Astfel, daca de ‘id-ul fitr este sunnah sa se manance un numar impar de curmale inainte de rugaciune, de ‘id-ul adha acest lucru trebuie amanat pana la revenirea de la rugaciune cand se poate manca din ceea ce a fost sacrificat (daca a fost sacrificat un animal).

Anas a relatat : „Profetul nu mergea la sarbatoarea intreruperii postului pana cand nu consuma un numar impar de curmale.” (relatat de Ahmad si al-Bukhari)

Buraidah a spus : „Profetul nu obisnuia sa participe la sarbatoarea de intrerupere a postului pana cand nu manca, iar in ziua sacrificiului (‘id-ul adha) nu servea nimic pana cand nu se intorcea [de la rugaciune].” (relatat de at-Tirmidhi si Ibn Majah, precum si de catre Ahmad care a adaugat : „Si obisnuia sa manance din ceea ce a sacrificat.”)

In al-Muwatta’ s-a retinut de la Sa’id ibn al-Musayyab ca oamenilor li s-a spus sa manance inainte ca iasa afara in ziua care marcheaza finalul postului.

Ibn-Qudamah a spus : „Nu cunosc sa existe vreo divergenta de opinie legata de grabirea mancarii [de dimineata devreme] in ziua care marcheaza terminarea postului.”

Mersul la locul de rugaciune (musalla)
: Rugaciunea de sarbatoare poate sa fie facuta in moschee, insa este preferabil ca ea sa se desfasoare intrun loc situat in afara orasului, atat timp cat nu exista niciun motiv sau scuza sa se procedeze altfel (ex. : vremea urata etc.), deoarece Profetul se ruga de cele doua sarbatori la periferia Medinei, el niciodata nerugandu-se in moscheea sa, cu exceptia cazului in care ploua.

Abu Hurairah a relatat ca ploua in ziua de sarbatoare, ceea ce l-a determinat pe Profet sa-i conduca in rugaciunea specifica in moschee. (relatat de Abu Dawud, Ibn Majah si al-Hakim, lantul sau continand un relatator necunoscut; Al-Hafiz a spus in at-Talkhis : „Lantul sau [de relatatori] este slab”, iar adh-Dhahabi a subliniat : „Acest hadis este respins”).

Femeile si copii mergand afara pentru rugaciunea de sarbatoare : Shari’ah cere femeilor si copiilor sa mearga la rugaciunea de sarbatoare. In categoria femeilor se includ atat cele casatorite, cat si cele necasatorite, tinere sau varstnice, precum si cele aflate in perioada de menstruatie.

Umm ‘Atiyah a spus : „Ni s-a spus sa mergem de cele doua sarbatori impreuna cu femeile necasatorite si cele aflate in perioada de menstruatie pentru a asista la un lucru bun [n.t., placut lui Allah] si pentru a face dua’ pentru musulmani. Femeile care se aflau in perioada de menstruatie stateau separate de celelalte.” (relatat de al-Bukhari si Muslim)

Ibn ‘Abbas a spus ca Profetul obisnuia sa-si ia la cele doua sarbatori sotiile si fiicele sale. (relatat de Ibn Majah si al-Baihaqi)
Si el relateaza mai departe : „Am iesit afara impreuna cu Profetul in ziua de terminare a postului si in cea a sacrificiului, iar el s-a rugat si a tinut o predica (khutbah), dupa care a mers la femei si le-a reamintit de Allah Preainaltul, indemnandu-le sa ofere milostenie.” (relatat de al-Bukhari)

Alegand drumuri diferite pentru a merge si a se intoarce la (de la) musalla
: Majoritatea savantilor sunt de parere ca este preferabil pentru cineva sa mearga la rugaciune pe o cale si sa se intoarca acasa pe o alta, indiferent ca este vorba de un imam sau de un membru din adunare. Jabir a relatat : „In ziua de sarbatoare Profetul obisnuia sa aleaga carari diferite.” (relatat de al-Bukhari)

Abu Hurairah a spus : „Dupa ce Profetul mergea la rugaciunea de sarbatoare, revenea pe un drum diferit.” (relatat de Ahmad, Muslim si at-Tirmidhi)

Este, insa, permisa revenirea pe acelasi drum. Bakr ibn Mubashir a spus : „In zilele de sarbatoare obisnuiam sa merg cu, companionii Profetului catre musalla, trecand printr-o anumita vale din Medina, ajungeam la locul de rugaciune, ne rugam impreuna cu Mesagerul lui Allah, iar la final reveneam la casele noastre prin aceeasi vale. (relatat de Abu Dawud, al-Hakim si al-Bukhari in al sau Tarikh; Ibn as-Sakin a spus ca lantul sau [de relatatori] este acceptabil)

Timpul rugaciunilor de ‘id : Incepe de cand Soarele s-a ridicat trei metri deasupra liniei orizontului si se termina cand ajunge la punctul sau cel mai inalt.

Ahmad ibn Hassan al-Bana’ a inregistrat ca Jundub a spus : „Profetul s-a rugat [n.t., ca limita de timp, in ziua de sarbatoare] de ‘id-ul fitr pana cand Soarele s-a ridicat [aproximativ] sase metri [n.t., doua rumah, fiecare avand aproximativ trei metri] deasupra orizontului, si trei metri in ziua sacrificiului.”

Ash-Shaukani a spus : „Aceasta relatare este cea mai buna in materie de rugaciune de sarbatoare, aratand ca este preferabil sa se grabeasca rugaciunea de ‘id adha si sa se intarzie cea de ‘id fitr.”

Ibn Qudamah a notat : „Este sunnah sa se faca rugaciunea de ‘id adha mai devreme pentru a oferi oamenilor posibilitatea sa sacrifice, iar salat-ul fitr sa se intarzie pentru a permite plata zakat al-Fitr. Nu cunosc sa existe vreo diferenta de opinie pe acest subiect.”

Adhan-ul si iqamah pentru rugaciunea de ‘id :
Ibn al-Qayyim a scris : „Cand Mesagerul lui Allah a mers la musalla (locul rugaciunii), a facut rugaciunea fara niciun adhan sau iqamah si fara sa rosteasca ‘as-salatu jami’ah’ (rugaciunea cu grupul).”

Ibn ‘Abbas si Jabir au relatat ca nu exista niciun adhan in ziua de terminare a postului sau in ziua de sacrificiu. (relatat de al-Bukhari si Muslim). Muslim a inregistrat ca ‘Ata a spus : „Jabir mi-a adus la cunostinta ca nu s-a facut niciun adhan pentru sarbatoarea de terminare a postului, nici cand imamul a sosit si nici dupa aceasta. Si nicio iqamah sau alt fel de chemare.”

Sa’d ibn abi-Waqqas a relatat : „Profetul a facut rugaciunea de sarbatoare fara adhan sau iqamah. Obisnuia sa tina doua predici (khutba) stand in picioare si separandu-le printr-o asezare [n.t., asezandu-se intre cele doua].” (relatat de al-Bazzar).

 

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Traducere: Dan Michi

Source Link

Views: 1

Cum am primit numele Ali Salman

    Sunt medic și provin dintr-o familie franceză catolică. Am ales această meserie ca urmare a influenţei asupra mea a culturii ştiinţifice materialiste, care îmi folosea prea mult din punct de vedere spiritual. Asta nu înseamnă că nu credeam în existenţa unui Dumnezeu, dar mă refer la faptul că obiceiurile religioase creştineşti, în general, şi catolice, în special, nu […]

800px-Doctor_with_a_stethoscope_in_the_hands

 

 

Sunt medic și provin dintr-o familie franceză catolică. Am ales această meserie ca urmare a influenţei asupra mea a culturii ştiinţifice materialiste, care îmi folosea prea mult din punct de vedere spiritual. Asta nu înseamnă că nu credeam în existenţa unui Dumnezeu, dar mă refer la faptul că obiceiurile religioase creştineşti, în general, şi catolice, în special, nu îmi inspirau în suflet că El există, de aceea simţeam de la sine că Dumnezeu este Unul, şi, de aceea, oscilam între aceasta şi credinţă în treimea creştină şi în divinitatea lui Isus.

Înainte de a cunoaşte Islamul, credeam doar în prima parte a jurământului: („Nu este nici un zeu în afară de Dumnezeu…”) şi în acele versete din Quran: Spune: Unul este Dumnezeu/ Dumnezeu!..Absolut/ El nu naşte şi nu se naşte/ Şi nimeni nu-I este asemenea.”

De aceea, eu consider că, credinţa în ceea ce nu cunoşti şi în ceea ce se află dincolo de materie, m-a făcut să cred în Islam, deşi altele au fost motivele care m-au condus la aceasta. Printre ele, de exemplu, nu puteam înțelege       cum           de catolicii         le       cer  oamenilor să vină la ei să le ierte păcatele, în loc să lase aceasta pe seama lui Dumnezeu.

Apoi, nu cred deloc în acel ritual catolic al euharistiei, care reprezintă trupul lui Isus. Acest obicei seamănă cu credinţele primitivilor, care considerau pe cineva ca fiind un simbol sfânt, de care era interzis să te apropii, dar pe care-l mâncau cu lăcomie după ce murea, pentru ca să-i sălăşluiască sufletul lui.

Ceea ce m-a mai îndepărtat de creştinism era faptul că  nu conţine printre învăţămintele sale nici una care să se refere la purificarea   şi   curăţenia   corporală,   nici   măcar   înainte   de rugăciune. Îmi imaginam că aceasta e o blasfemie, pentru că, aşa  după cum Dumnezeu ne-a creat sufletul, ne-a creat şi trupul.

Este drept să nu ne neglijăm corpurile. Mai observăm cum creştinismul nu spune nimic despre necesităţile fiziologice ale corpului. Însă vedem că Islamul este  acea religie care ia în consideraţie natura omenească. Este singura religie care are grijă de nevoile omeneşti.

Ceea ce m-a determinat cel mai mult şi motivul principal care m-a făcut să mă convertesc la Islam a fost Quran-ul. Înainte să mă convertesc, am început să-l studiez. Mă simt foarte îndatorat faţă de minunata carte a domnului Malik Ben Nabiy „Fenomenul Quranic”, care m-a convins că Quran-ul este o carte revelată, cuvântul lui Dumnezeu.

Versetele Quran-ului, revelat de Dumnezeu de mai bine de paisprezece secole, conţin teorii care confirmă cele mai moderne cercetări ştiinţifice. Aceasta a fost suficient să mă convingă şi să mă facă să cred în cea de-a doua parte a  jurământului („…şi Muhammed este trimisul lui Dumnezeu”).

În felul acesta, m-am prezentat pe data de 20 Februarie 1953 la Moscheea din Paris şi mi-am anunţat credinţa în Islam.

Secretarul moscheei m-a înscris în registrele musulmanilor şi am

primit noul nume „Ali Salman”.

Simt o fericire deplină sub aripa noii mele credinţe şi zic din nou: („Mărturisesc că nu este nici un zeu în afară de Dumnezeu şi Muhammed este Trimisul lui Dumnezeu”).

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 1

Rugăciunea Tarawih

 Rugăciunea Tarawih Allah Preainaltul a legiferat diverse forme de adorare astfel incat sa nu fim nevoiti sa adoptam in permanenta doar una singura, ceea ce ne-ar putea obosi si, prin urmare, putand chiar sa ne treaca prin cap sa renuntam. De asemenea, Allah Preainaltul ne-a lasat anumite forme obligatorii de adorare, in acelasi timp prescriindu-ne […]

 Rugăciunea Tarawih

tarawih-1Allah Preainaltul a legiferat diverse forme de adorare astfel incat sa nu fim nevoiti sa adoptam in permanenta doar una singura, ceea ce ne-ar putea obosi si, prin urmare, putand chiar sa ne treaca prin cap sa renuntam.

De asemenea, Allah Preainaltul ne-a lasat anumite forme obligatorii de adorare, in acelasi timp prescriindu-ne si alte modalitati, optionale, a caror efectuare pot sa ne mareasca recompensa. Intr-un hadis sacru, relatat de Bukhari, Profetul (s.a.s.) a spus :

„Allah Preainaltul a spus : ‘Robul Meu cu nimic nu se apropie de mine mai mult decat daca isi indeplineste obligatiile religioase cu care l-am binecuvantat si robul Meu continua sa se apropie de Mine prin ceea ce face in plus cautandu-mi dragostea. Cand Eu il iubesc, Eu devin simtul auzului sau pe care se bazeaza, vederea sa cu care el vede, mana sa cu care apuca si piciorul cu care el calatoreste. Si daca ar fi sa-Mi ceara [ceva], as putea cu siguranta sa i-l ofer, iar daca ar fi sa-Mi ceara adapost, fara doar si poate as putea sa i-l ofer.’ ”

Rugaciunea terawih este tocmai una dintre aceste forme voluntare de adorare si este specifica lunii Ramadan, ceea ce inseamna ca nu se efectueaza nici inainte de inceperea acestei luni sfinte, dar nici dupa terminarea sa.

Se efectueaza dupa cele doua rak’at sunna ale rugaciunii de noapte (Isha), dar inainte de alta rugaciune optionala, numita Witr. Cele doua nu trebuie unite una de cealalta, ambele fiind rugaciuni optionale, dar diferite ca structura.

Poate fi efectuata individual sau cu grupul, acasa sau la moschee.

Din traditia profetului Muhammed (s.a.s.) stim ca sotiile sale, dar si alti companioni obisnuiau sa ramana la casele lor pentru terawih. O parte dintre ei, chiar deschideau Coranul si citeau din el in vreme ce se rugau.

Pentru cei care au posibilitatea sa mearga la moschee, fie ei barbati, femei sau chiar copii, este de preferat sa faca acest lucru, acest lucru crescand unitatea intre musulmani si intarind relatiile interpersonale.

In ceea ce priveste numarul de rak’at-uri (unitati de masura), acesta nu este fixat, dar invatatii musulmani recomanda fie 8 (asa cum a facut profetul Muhammed – s.a.s.), fie 20 (cum obisnuiau sa procedeze musulmanii in timpul califilor ‘Umar si ‘Usman – r.a.)

De asemenea, se recomanda ca dupa fiecare grup de 4 rak’at-uri sa se ia o scurta pauza, precedata de selam. Asadar, daca vom efectua 8 unitati vom avea o pauza dupa patru dintre ele, iar daca vom opta pentru 20 – atunci vom avea o mica pauza dupa unitatile 4, 8, 12 si 16.

In moschee, in aceasta scurta pauza pot avea loc scurte discutii pe teme religioase ori se pot efectua diverse du’a.
Sursa:  Asociatia Musulmanilor din Romania

Source Link

Views: 2