Tag: Muhammad

Concepții greșite despre Islam – 1

 

 

1371_allahMajoritatea nemusulmanilor, occidentali sau orientali, sunt familiarizaţi cu ideea că musulmanii îşi numesc Dumnezeul-Allah. Ideea pe care o au, de obicei, este aceea că acest Dumnezeu în care cred musulmanii, este un Dumnezeu diferit. Creştinii au un Dumnezeu, iar musulmanii au un alt Dumnezeu, pe care Îl numesc Allah. Adevărul este că Dumnezeul despre care vorbim, Creatorul Universului, Acel Dumnezeu este acelaşi Dumnezeu, Dumnezeul la care se roagă musulmanii este Creatorul, Susţinătorul Universului. Chiar numele în sine, Allah, este un cuvânt arab care înseamnă Unicul şi Singurul Dumnezeu care se cuvine să fie adorat.. Aceasta este o idee care este împărtăşită de majoritatea oamenilor. Deci, fie că Îl numeşti pe Dumnezeu Iehova, fie în coreeană „Hannonin”, atâta timp vorbim despre Acel Creator şi Susţinător al Universului, atunci, în esenţă, vorbim despre acelaşi Dumnezeu. Şi acest Dumnezeu, din perspectiva Islamică, nu este, în nici un fel, un Dumnezeu special al musulmanilor. Aşa cum puteţi vedea în Vechiul Testament, la Dumnezeu se face referire ca la Dumnezeul lui Israel, şi, când citeşti o mare parte din textul propriu-zis, capeţi impresia că Dumnezeu de aici este ca un Dumnezeu special al lui Israel, că El nu este Dumnezeul nimănui altcuiva. Din această cauză, poporul lui Israel a devenit poporul ales, cu drepturi speciale, pe care nu le mai are nimeni altcineva. Nu aceasta este concepţia Islamică, unde Dumnezeu este Dumnezeul Universului, nu este Dumnezeul unui popor anume.

A doua concepţie greşită, legată de credinţe, este că Islamul este o religie nouă. De obicei, în cărţi, se face referire la aceasta ca la cea mai recentă din marile religii sau credinţe monoteiste. Totuşi, Islamul nu se consideră a fi nou. Profetul Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) niciodată nu a susţinut că înfiinţează o nouă religie, iar, dacă citiţi Cartea Revelaţiilor, pe care o urmează musulmanii, Quran-ul, de la început până la sfârşit, nu veţi găsi nici un loc unde să se facă referire la Islam ca la o nouă religie. De fapt, veţi descoperi că Dumnezeu spune că Islamul este religia lui Avraam, era religia lui Adam, era religia lui David, Solomon şi a tuturor profeţilor, cei pe care îi ştim şi cei pe care nu-i ştim. De fapt este adevărata religie a lui Dumnezeu revelată omului.

Şi, dacă ar fi să comparăm stâlpii credinţei Islamice, de exemplu, cu aceia ai credinţei creştine, veţi descoperi că, de fapt, ei sunt paraleli. Islamul are o serie de stâlpi numiţi stâlpii credinţei. Aceştia sunt în număr de cinci: declaraţia de credinţă (eşhedu en la ilahe illallah we eşhedu enne muhammeden rasulullah), rugăciunea obligatorie (as-salah), darea de zakeat (milostenia obligatorie), postul în luna a noua a calendarului musulman, cunoscut sub numele de Ramadan şi hajj-ul (pelerinajul la Mecca pentru cei cu posibilităţi). La aceştia, se mai adaugă şi cei şase stâlpi ai Imanului: credinţa în Allah Unicul, credinţa în îngerii Săi, credinţa în profeţii Săi, credinţa în scripturile revelate acestor profeţi, credinţa în Viaţa de Apoi (Învierea şi Judecata) şi credinţa în Destin, atât în răul cât şi în binele acestuia. Acum, aceşti stâlpi se regăsesc în creştinism. Nici un creştin nu ar contesta aceşti stâlpi, deoarece aceştia sunt şi stâlpii creştinismului. Desigur, după aceasta, ne putem întreba, dacă aceştia existau în creştinism, ce rost mai avea Islamul din capul locului? De ce nu am rămas la creştinism? Ei bine, deşi împărtăşim aceleaşi principii, aceleaşi titluri, credinţa într-un singur Dumnezeu, credinţa în profeţi, în îngeri, concepţia despre Dumnezeu, profeţi, îngeri, scripturi, Viaţa de Apoi, Judecată, este diferită. Astfel, ca să vă dau un exemplu pe scur:, în concepţia creştină care provine din tradiţia evreiască, Dumnezeu este descris ca fiind Cineva care, după ce a creat lumea, s-a odihnit în ziua a şaptea, astfel că Sabatul a devenit o zi de odihnă. În credinţa Islamică, Dumnezeu nu se odihneşte. Odihna este o trăsătură a fiinţelor umane. Ele sunt cele care au nevoie de odihnă. După ce ai muncit o zi îndelungată, eşti obosit, şi ai nevoie de odihnă. Aceasta nu este o trăsătură a lui Dumnezeu.

Deci, există o diferenţă între termenii în care Dumnezeu este perceput. În cazul îngerilor, în concepţia creştină despre îngeri, există îngeri buni şi îngeri răi. Satan se consideră că a fost un înger rău. Este numit ca fiind un înger căzut, Lucifer, pe când, în concepţia Islamică, îngerii nu pot face rău. Îngerii sunt fiinţele create de Dumnezeu în Univers şi nu pot să se răzvrătească împotriva Lui, neavând voinţă liberă.

Următoarea categorie, este aceea a profeţilor. În cazul Islamului, profeţii sunt consideraţi a fi exemple bune pentru omenire, demne de a fi urmate. Dumnezeu a trimis o revelaţie şi profeţii au devenit exemple, după cum să pui în practică acea revelaţie, cum să o trăieşti. Ei erau indivizi puri, care erau protejaţi de Dumnezeu de comiterea păcatelor. Nu că nu făceau niciodată greşeli în a judeca între ce este bine şi ce este mai bine, dar nu comiteau păcate. Ei urmau să fie exemple fiindcă erau aleşi de Dumnezeu. Când venea revelaţia, aceasta era îndrumarea pentru ei. Însă, în povestirile biblice, găsim relatări despre profeţi care comit incest, adulter şi tot felul de delicte şi păcate oribile ce le sunt atribuite profeţilor. Deci, încă o dată, se vede o diferenţă de concepţie.

Acum, trecând la scripturi, concepţia este şi de această data, diferită. În concepţia Islamică, scriptura de la Dumnezeu este ceea ce este revelat, cuvântul al lui Dumnezeu. Deci, ceea ce noi numim Noul Testament, compus din Evanghelii, scrierile lui Pavel, acestea nu ar fi considerate scripturi. Ceea ce i s-a revelat lui Isus (pacea fie asupra lui!), Evanghelia, dacă ar fi fost scris, sau dacă am fi avut-o astăzi la dispoziţie, cu ideea că ar fi fost scrisă în vremea lui Isus (pacea fie asupra lui!), atunci ar fi fost considerat ca scriptură. Psalmii, aşa cum i-au fost revelaţi lui David, ar fi fost consideraţi scripturi, dar ceea ce avem azi cu numele „Psalmi”, conţin mult material străin, lucruri adăugate şi şterse, scrise de oameni. Putem spune că Psalmii conţin unele din învăţăturile din scripturi, dar nu le-am clasifica drept scripturi.

 

 

sursa:  Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link

Views: 0

Profeți și trimiși ai lui Allah

    Allah Preainaltul a trimis Profeti si Mesageri in intreaga lume pentru oamenii de pretutindeni Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: „Adoraţi-L pe Allah şi ţineţi-vă departe de Taghut! [An-Nahl 16:36]. si a dat fiecarei comunitati cate unul sau mai multi trimisi, insa intregii omeniri nu a trimis […]

 

 

Allah Preainaltul a trimis Profeti si Mesageri in intreaga lume pentru oamenii de pretutindeni

Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: „Adoraţi-L pe Allah şi ţineţi-vă departe de Taghut! [An-Nahl 16:36].

si a dat fiecarei comunitati cate unul sau mai multi trimisi, insa intregii omeniri nu a trimis decat unul singur,acesta fiind si ultimul:

Muhammed este trimisul lui Allah. Iar aceia care stau alaturi de el sunt aspri fata de necredinciosi si sunt induratori intre ei. Ii vezi pe ei aplecati si prosternandu-se, cautand mila lui Allah si multumirea Lui. Semnele prosternarii se vad pe chipurile lor. Aceasta este imaginea lor in Tora. Si imaginea lor in Evanghelie este ca ei sunt asemenea tulpinilor din care au odraslit mladite, pe care le ajuta, si apoi ele se ingroasa, si se inalta pe tulpinile lor, spre bucuria semanatorilor. Cu ei, Allah ii umple de ciuda pe necredinciosi. Si Allah a fagaduit acelora dintre ei care cred si implinesc fapte bune, iertare si mare rasplata. (Al-Fath 48:29)

Iar ţie, [Muhammed], ţi-am trimis Cartea cu Adevărul, întărind Scriptura de dinaintea ei şi întrecând-o pe ea. Deci fă judecată între ei după ceea ce ţi-a trimis Allah şi nu urma poftele lor, [îndepărtându-te] de la Adevărul ce ţi-a venit! Fiecăruia dintre voi Noi i-am dat o lege şi o rânduială.  (Al-Ma’idah 5:48)

Si Noi nu te-am trimis decât ca vestitor şi prevenitor pentru toată lumea, însă cei mai mulţi dintre oameni nu ştiu. (Saba’ 34:28)

Vesteste limpede ceea ce ti se porunceste! (Al-Hajj 22:94)

Muhammed nu este tată nici unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul profeţilor, şi Allah este Atoateştiutor.  (Al-Ahzab 33 : 40).

Primul trimis a fost Adam.Dupa crearea lui Adam , un singur mesaj a fost in mod repetat trimis omenirii prin intermediul mai multor profeti sau mesageri.
indexAllah Preainaltul a trimis profeti si mesageri in anumite perioade critice din istoria omenirii.Toţi profeţii au adus omenirii o singură religie şi au propovăduit o singură credinţă, toti profetii si mesagerii au transmis acest mesaj unic:

 Spune : “El este Allah, Cel Unic ! Allah este Stapanul , Cel care-si ajunge Siesi , Cel de care toate creatiile au nevoie , dar El nu are nevoie de nimic ! El nu zamisleste si nu este nascut . Si El nu are pe nimeni egal!“ (Al-Ikhlas 112:1-4)
In Cartea Sa Allah Preainaltul ne arata faptul că ISLAMUL este religia tuturor trimişilor:

Noe (Pacea lui Allah fie asupra lui!)

Iar de vă veţi lepăda voi, eu nu v-am cerut răsplată, căci răsplata mea nu este decât la Allah şi mie mi s-a poruncit să fiu dintre ceisupuşi voinţei lui Allah [musulmani]! (Yunus 10:72)

Avram (Pacea lui Allah fie asupra lui!),

 Când i-a zis Domnul lui: ”Supune-te!”, el a răspuns:“M-am supus [Ţie], Stăpân al lumilor!” / şi Avraam a lăsat-o ca îndemnare fiilor săi şi asemenea şi Iacob [zicând ei]: “O, fiii mei, Allah v-a ales vouă religia [Islamul] şi, de aceea, să nu muriţi altfel decât musulmani!” (Al-Baqarah 2:131-132).

Iosif (Pacea lui Allah fie asupra lui!),

Doamne! Tu mi-ai dat putere şi m-ai învăţat tâlcuirea vedeniilor! Tu eşti Creatorul cerurilor şi pământului! Tu eşti Ocrotitorul meu în această lume şi în Lumea de Apoi! Ia-mi viaţa când eu sunt în totală supunere [musulman] şi alătură-mă celor evlavioşi! (Al-Baqarah 12:101)

Moise (Pacea lui Allah fie asupra lui!),

 şi a zis Moise:“O, neam al meu! Dacă voi credeţi în Allah, încredeţi-vă în El, dacă sunteţi supuşi [lui Allah, musulmani]!” (Yunus 10:84)

Iisus (Pacea lui Allah fie asupra lui!),

Apoi, când Isus a simţit necredinţa lor, le-a zis: “Cine sunt sprijinitorii mei [în chemarea] la Allah?” Apostolii au răspuns: “Noi suntem sprijinitorii [religiei] lui Allah! Noi credem în Allah şi fă mărturie că noi [lui Allah] si suntem supuşi [musulmani]!” (Aal ‘Imran 3:52).

Muhammed (Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca!)

 Mi s-a poruncit mie să-L ador pe stăpânul acestei cetăţi pe care El a făcut-o sacră – şi ale Lui sunt toate lucrurile – şi mi s-a poruncit mie să fiu dintre musulmani. (An-Naml 27:91).
In Coran ni se spune ca toti Trimisii au avut revelata o lege noua;iar unii profeti au fost trimisi sa aplice legile de dinaintea sa. Allah Preainaltul I se adresează lui Muhammed (Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca!)

Noi ţi-am revelat ţie după cum am revelat şi lui Noe şi profeţilor de după el, precum Le-am revelat şi lui Avraam, Ismail, Isaac, Iacob şi seminţiilor şi lui Isus, Iov şi lui Iona, Aaron şi lui Solomon, şi i-am dat lui David psalmii. (An-Nisaa’ 4:163)
Musulmanii cred in Isus, Muhammed, Moise si in toti ceilalti trimisi si profeti si in cartile cu care au venit acestia.Cel care nu crede in Trimisi este in „ratacire indepartata” asa cum ne spune Allah Preainaltul:

O, voi cei care credeti! Fiti cu credinta neclintita in Allah si in Trimisul Sau, in Cartea pe care a pogorat-o asupra Trimisului Sau si in Cartea pe care a pogorat-o mai inainte! Cel care nu crede in Allah, in Ingerii Sai, in Cartile Sale, in trimisii Sai si in Ziua de Apoi, acela pribegeste in cea mai indepartata ratacire. (An-Nisaa’ 4:136)
si tot Allah Preainaltul a poruncit sa nu facem diferenta intre trimisi si a poruncit sa credem in toti:

Spuneti:” Noi credem in Allah si in ceea ce ne-a fost trimis noua si ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob si semintiilor; in ceea ce le-a fost dat lui Moise si lui Isus si in ceea ce le-a fost dat tuturor profetilor de catre Domnul lor. Noi nu facem deosebire intre ei! Noi lui ii suntem supusi[musulmani]! (Al-Baqarah 2:136)
Allah Preaînaltul pomeneşte în Cartea Sa numele a douăzeci şi cinci de profeţi trimişi;dar numarul lor a fost mult mai mare:

Poveştile câtorva trimişi ţi le-am spus Noi mai înainte, iar poveştile altor trimişi nu ţi le-am spus. (An-Nisaa’ 4:164)

 

Relatat de Ibn Hibban in Sahih preluat de la Abu Dharr care spunea: “O Profet al Lui Allah!Care e numarul Profetilor Lui Allah? El a spus: ‘O suta douazeci si patru de mii.’ Am spus: ‘O Mesager al Lui Allah! Cati dintre ei au fost Mesageri? El a spus: ‘Trei sute treisprezece, Un numar destul de mare!” Eu am intrebat: “O, Mesager al lui Allah! Cine a fost primul dintre ei?” El a replicat: “Adam Eu am zis: “O, Mesager al lui Allah! A fost el Profet si Mesager?” El a zis: “Da, Allah l-a creat cu Mana Sa si a suflat asupra lui din duhul Sau si apoi i-a daruit o forma perfecta.”
Sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 6

Credinţa în profeţii lui Allah

  A. A. Mawdudi   Profeţii au fost numiţi din rândul mai multor neamuri şi în general ei au propovăduit aceeaşi religie pe care a propovăduit-o şi profetul Muhammed. Din acest punct de vedere toţi profeţii sunt egali între ei. Cineva care acceptă pe unul dintre ei, implicit trebuie să-i accepte şi pe ceilalţi, iar […]

 

A. A. Mawdudi

 
muhammad-prophet-calligraphyProfeţii au fost numiţi din rândul mai multor neamuri şi în general ei au propovăduit aceeaşi religie pe care a propovăduit-o şi profetul Muhammed. Din acest punct de vedere toţi profeţii sunt egali între ei. Cineva care acceptă pe unul dintre ei, implicit trebuie să-i accepte şi pe ceilalţi, iar cine reneagă pe unul dintre ei, trebuie să renege şi pe ceilalţi în bloc. Motivul acestei situaţii este destul de simplu. Să ne închipuim că zece persoane fac împreună o declaraţie. Dacă accepţi că unul dintre ei spune adevărul, atunci înseamnă că accepţi şi faptul că şi ceilalţi spun adevărul. Iar dacă refuzaţi pe unul dintre ei, înseamnă că îi refuzaţi şi pe ceilalţi în bloc.

Tocmai de aceea în Islam este necesar să credem în toţi profeţii. Este kafir (necredincios) cel care nu recunoaşte unul din profeţi, deşi pe ceilalţi îi recunoaşte şi crede în ei. După tradiţie se afirmă că ar fi existat de-a lungul timpurilor 124.000 de profeţi. Dacă am lua în calcul numărul neamurilor şi popoarelor care au perindat pe pământ de-a lungul istoriei umane, de când s-a întemeiat lumea această cifră n-ar fi exagerată. Dintre aceştia noi trebuie să credem în cei care sunt menţionaţi în Coran, credincioşii sunt îndemnaţi să ştie că şi aceia au fost trimişii lui Allah, pentru a lumina calea oamenilor. De aceea noi credem în toţi profeţii care au apărut în India, China, Iran, Egipt, Africa, Europa şi în multe alte zone şi ţări. Dar din cauză că numele lor nu sunt menţionate în Coran, noi nu avem cunoştinţe privind identitatea lor. Şi nici în ceea ce priveşte personalităţile aparţinând altor religii nu ni s-a permis să vorbim cu dispreţ despre ei. Este posibil ca unii dintre aceştia să fi fost chiar profeţii lui Allah.
Acest lucru nu este permis şi pentru simplu motiv că învăţăturile unora dintre aceştia, aşa cum este cazul profeţilor Moise şi Isus, au fost denaturate, după moartea lor chiar de proprii lor adepţi. De aceea părerile noastre ostle nu vor fi exprimate în niciun caz în legătură cu aceştia ci, mai degrabă, în ce stare a ajuns religia după moartea lor. Noi musulmanii preferăm să tăcem, decăt să comitem un sacrilegiu, criticând vreun profet al lui Allah.
Trebuie să ştim bine faptul că nu există nicio deosebire între ceilalţi trimişi ai lui Allah pe pământ şi profetul Muhammed. Ni s-a poruncit să credem în toţi profeţii, fără niciun fel de discriminare. Cu toate acestea între profetul Muhammed şi ceilalţi profeţi există trei deosebiri:
1. Dacă ceilalţi profeţi au fost destinaţi unor anume popoare şi pentru o anumită perioadă de timp, profetul Muhammed a fost trimis întregii omeniri şi pentru toate timpurile.
2. Învăţăturile celorlalţi profeţi ori nu s-au păstrat deloc, ori s-au păstrat parţial şi cu multe modificări şi denaturări. De aceea este foarte dificil să se stabilească astăzi cu precizie, esenţa învăţăturii acesor profeţi. În contrast, se cunoaşte până în cele mai mici amănunte învăţătura lui Muhammed, biogafia şi predicile lui, modul de viaţă, trăsăturile lui morale, obiceiurile şi virtuţile lui. Pe scurt, întreaga lui viaţă. De aceea profetul Muhammed este singurul profet din şirul lung al profeţilor, pe urmele căruia se poate merge fără frica de a rătăci şi în cea mai mare siguranţă.
3. Învăţăturile trimise cu ceilalţi profeţi nu erau atotcuprinzătoare. Fiecare nou profet a preluat învăţătura predecesorului său, a completat-o şi a actualizat-o. Tocmai prin acest fenomen se explică de ce învăţăturile profeţilor erau sortite uitării. Nu se mai simţea nevoia păstrării unei învăţături care fusese înlocuită cu alta care corespundea mai bine mersului socităţii în etapa respectivă.
În cele din urmă, cea mai perfectă învăţătură a fost transmisă omenirii prin intermediul profetului Muhammed şi toate celelalte învăţături anterioare au fost anulate de la sine. Într-adevăr, n-ar fi avut niciun sens ca oamenii să urmeze o învăţătură cu multe imperfecţiuni, în situaţia existenţei unei învăţături, unei doctrine perfecte. Cine îl urmează pe profetul Muhammed implicit înseamnă că îi urmează şi pe toţi ceilalţi profeţi. Pentru că tot ce există bun şi durabil în învăţăturile acestora, se regăseşte concentrat în învăţătura lui Muhammed.
De aceea un credincios care preferă să urmeze învăţătura unui alt profet riscă să nu găsească toate preceptele şi dogmele necesare lui la acesta. Dar învăţătura lui Muhammed este perfectă şi numai ea poate să satisfacă complet cerinţele acestuia.
Tocmai de aceea credincioşii au datoria sfântă de a-l urma pe Muhammed şi învăţătura sa. Un bun musulman trebuie să creadă, fără şovăire, în Muhammed şi să fie pătruns de faptul că:
a) Muhammed este profetul adevărat, de netăgăduit al lui Allah!
b) Învăţătura, credinţa adusă de el este perfectă şi este la adăpost de orice fel de lacune sau erori.
c) Muhammed este ultimul profet al lui Allah, după el nu v-a mai veni altul până la sfârşitul lumii şi nu va exista o altă persoană pe pământ care să se bucure de credinţa semenilor săi.

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2