Viața Profetului Muhammad – partea a5-a

  In timpul predicilor lui deschise, publice, Muhammed a intalnit un grup format din sase oameni din Madinah (numit atunci Yathrib) implinind pelerinajul, si i-a invitat sa recunoasca Islamul. Ei s-au intors la Madinah musulmani si i-au invitat pe ceilalti din triburile lor sa se alature noii credinte. Anul urmator doisprezece oameni din Madinah au […]

In timpul predicilor lui deschise, publice, Muhammed a intalnit un grup format din sase oameni din Madinah (numit atunci Yathrib) implinind pelerinajul, si i-a invitat sa recunoasca Islamul. Ei s-au intors la Madinah musulmani si i-au invitat pe ceilalti din triburile lor sa se alature noii credinte.
Anul urmator doisprezece oameni din Madinah au venit in timpul de Hajj si Profetul a ajuns la o intelegere cu ei intr-un loc numit Al-‘Aqabah in 621 d.Ch.. Aceasta intelegere e cunoscuta sub denumirea de ” Prima intelegere de la Al-‘Aqabah”.  In acest angajament, ei au hotarat sa i se supuna doar lui Allah, sa nu fure, sa nu comita adulter, sa nu-si ucida copiii, sa nu comita rau. Li s-a spus de catre Muhammed ca daca vor trai sub acest legamant, Allah va fi multumit de ei si-i va rasplati cu Paradisul.

Al doilea legamant al musulmanilor din Madinah a fost stabilit in 622 d. Ch. in acelasi loc, Al-‘Aqabah, participand la acest eveniment 73 de oameni.
Acest legamant a fost o extindere a primului legamant. A fost stabilit ca musulmanii din Madinah sa-l protejeze si sa-l ajute pe Profet impotriva tuturor relelor, asa cum isi protejeaza propriile sotii si copiii. Toate pericolele care puteau aparea in urma acestui legamant au fost explicate de catre ‘Abbas, unchiul lui Muhammed, musulmanilor din Madinah, in termeni clari. Dar musulmanii din Madinah au spus:
“il luam (pe Profet) in ciuda tuturor amenintarilor fata de proprietate, avere si viata. Spune-ne, o, Profet al lui Allah! Care ne va fi rasplata daca ramanem credinciosi acestui juramant?”
Profetul a raspuns: “Paradisul”
Si-au intins mainile catre el iar el catre ei, si astfel legamantul a fost incheiat.
Al doilea legamant includea clauze despre situatiile de razboi in care datoria musulmanilor din Madinah era sa-l apere pe Profet intr-un atac extern venit din partea meccanilor.

Views: 3

Increderea Profetului in Allah

Increderea Profetului in Allah   Acele situatii in care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a fost implicat, dupa cum sunt revelate in Qur`an, stau marturie a resemnarii sale si a supunerii fata de Allah. Spre exemplu, cuvintele Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) atunci cand el si prietenul […]

Increderea Profetului in Allah

Acele situatii in care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a fost implicat, dupa cum sunt revelate in Qur`an, stau marturie a resemnarii sale si a supunerii fata de Allah. Spre exemplu, cuvintele Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) atunci cand el si prietenul sau se ascundeau intr-o pestera dupa parasirea Meccai, sunt unul dintre cele mai bune exemple ale supunerii sale. In Qur`an se spune:

إِلاَّ تَنصُرُوهُ فَقَدْ نَصَرَهُ اللّهُ إِذْ أَخْرَجَهُ الَّذِينَ كَفَرُواْ ثَانِيَ اثْنَيْنِ إِذْ هُمَا فِي الْغَارِ إِذْ يَقُولُ لِصَاحِبِهِ لاَ تَحْزَنْ إِنَّ اللّهَ مَعَنَا فَأَنزَلَ اللّهُ سَكِينَتَهُ عَلَيْهِ وَأَيَّدَهُ بِجُنُودٍ لَّمْ تَرَوْهَا وَجَعَلَ كَلِمَةَ الَّذِينَ كَفَرُواْ السُّفْلَى وَكَلِمَةُ اللّهِ هِيَ الْعُلْيَا وَاللّهُ عَزِيزٌ حَكِيمٌ

Daca voi nu-i veniti in ajutor, [sa stiti ca] l-a ajutat Allah [mai inainte], cand cei care nu credeau l-au alungat, ca unul dintre cei doi. Cand ei doi se aflau in pestera si cand el i-a zis insotitorului sau: „Nu fi mahnit, caci Allah este cu noi!” si a pogorat Allah linistea Sa asupra lui si i-a venit in ajutor cu osteni pe care voi nu i-ati vazut si a facut cuvantul celor care nu credeau [sa coboare] jos, in timp ce cuvantul lui Allah [s-a inaltat] cel mai sus. Iar Allah este Puternic [si] Intelept [`Aziz, Hakim]. (At-Tawbah 9:40)

Oricare ar fi fost situatia, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i s-a supus intotdeauna lui Allah, stiind ca exista frumusete si bunatate in tot ceea ce El a creat. Aceste cuvinte ale Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) catre oamenii sai, dupa cum sunt relatate in Qur’an, stau drept exemplu ale supunerii sale:

إِن تُصِبْكَ حَسَنَةٌ تَسُؤْهُمْ وَإِن تُصِبْكَ مُصِيبَةٌ يَقُولُواْ قَدْ أَخَذْنَا أَمْرَنَا مِن قَبْلُ وَيَتَوَلَّواْ وَّهُمْ فَرِحُونَ
قُل لَّن يُصِيبَنَا إِلاَّ مَا كَتَبَ اللّهُ لَنَا هُوَ مَوْلاَنَا وَعَلَى اللّهِ فَلْيَتَوَكَّلِ الْمُؤْمِنُونَ

Daca ai parte de ceva bun, aceasta ii intristeaza, iar daca te loveste o nenorocire, atunci zic ei: „Noi am fost prevazatori dinainte!” si se indeparteaza bucurosi./ Spune: „Nu ne va atinge pe noi nimc in afara de ceea ce ne-a prescris Allah! El este Ocrotitorul nostru! S i in Allah trebuie sa se increada dreptcredinciosii! (At-Tawbah 9:50-51)

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), prin supunerea sa fata de Allah, a fost un exemplu pentru toti Musulmanii, si a avertizat ca oamenii nu vor avea niciodata puterea de a schimba tot ceea ce a venit de la Allah: „Totul nu este decat din [oranduire] – chiar si incapacitatea si abilitatea.” (Malik’s Muwatta, Book 46, Number 4)

„ […] cand ceri ceva nu-l cere decat de la Allah, iar de cauti ajutor, cere-l de la Allah. Ia aminte ca de ar fi fost sa se uneasca oamenii sa-ti faca un lucru bun nu te-ar putea ajuta decat in ceea ce Allah ti-a oranduit, iar de ar fi sa se uneasca sa-ti faca un rau, nu te-ar putea rani decat in ceea ce Allah ti-a oranduit. Calemurile au fost culcate, iar paginile s-au uscat.” (Tirmidhi Hadith)

Fiecare dreptcredincios care se tine de Sunnah Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) trebuie sa infrunte fiecare calamitate cu aceeasi supunere ca a lui, si sa aiba credinta ca exista frumusete si bunatate in tot. Sa nu uitam ca Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), unul dintre cei mai tematori slujitori ai lui Allah, a fost de asemenea incercat cu mari dificultati si imprejurari chinuitoare.

Au fost oameni gata de a crea greutati variate in comunitatile carora li s-a adresat. Au incercat sa comploteze impotriva Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) purtandu-se fatarnic. Politeistii au refuzat sa abandoneze religia stramosilor lor, altii i-au cerut Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) sa le aduca un semn care sa convina cel mai bine intereselor lor, au incercat sa-l omoare, sa-l exileze ori sa-l faca pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) captiv, si practic i-au pus tot felul de greutati in drumul sau.

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a fost mereu rabdator cu necredinciosii. A continuat sa propovaduiasca religia lui Allah si sa-i instruiasca pe Musulmani in Qur`an, in timp ce i-a protejat de pericol. Sursa determinarii, succesului si curajului sau rezida in puternica sa credinta in Allah, in smerenia si obedienta sa. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a stiut intotdeauna ca Allah este cu el, ca atunci cand era in pestera, si ca orice situatie era prescrisa de Allah. A avut credinta ca orice [lucru] venea de la Allah si ca va rezulta in cea mai buna infatisare posibila. Urmatorul hadith al Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) este un exemplu al supunerii sale: „Ciudate [minunate] sunt caile dreptcredinciosului, caci este bine [pentru el] in fiece treaba a sa, iar aceasta nu este situatia altcuiva, decat numai a dreptcredinciosului, caci de este o imprejurare in care sa simta incantarea, ii multumeste [lui Allah], si astfel e bine pentru el in aceasta, iar de are necazuri – arata resemnare (si indura rabdator), si este bine pentru el in aceasta.” (Sahih Muslim, Book 41, Number 7138)

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a purtat intotdeauna cat de bine a putut, indiferent de situatie, desi stia ca rezultatul tinea de Allah. S-a sprijinit si s-a increzut in El. In schimbul acestei supuneri, Allah i-a daruit tarie si succes.

Allah l-a invatat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) sa fie rabdator in fata celor ce i-au creat probleme, iar el a fost devotat acestei prescriptii de-a lungul intregii sale vieti. Intr-un verset se spune:

وَيَقُولُونَ طَاعَةٌ فَإِذَا بَرَزُواْ مِنْ عِندِكَ بَيَّتَ طَآئِفَةٌ مِّنْهُمْ غَيْرَ الَّذِي تَقُولُ وَاللّهُ يَكْتُبُ مَا يُبَيِّتُونَ فَأَعْرِضْ عَنْهُمْ وَتَوَكَّلْ عَلَى اللّهِ وَكَفَى بِاللّهِ وَكِيلاً

Ei zic: „Supunere!”. Dar de indata ce au iesit de la tine, o parte dintre ei nascocesc noaptea [in gand, pe ascuns] cu totul altceva decat ceea ce ai spus. Allah scrie ceea ce nascocesc ei noaptea [in gand, pe ascuns]. Indeparteaza-te de ei si increde-te in Allah! Si Allah este de ajuns ca protector! (An-Nisaa’ 4:81)

Cuvintele pe care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) trebuia sa le rosteasca in alta situatie chinuitoare, dezvaluie de asemenea smerenia si supunerea sa erau:

فَإنْ حَآجُّوكَ فَقُلْ أَسْلَمْتُ وَجْهِيَ لِلّهِ وَمَنِ اتَّبَعَنِ وَقُل لِّلَّذِينَ أُوْتُواْ الْكِتَابَ وَالأُمِّيِّينَ أَأَسْلَمْتُمْ فَإِنْ أَسْلَمُواْ فَقَدِ اهْتَدَواْ وَّإِن تَوَلَّوْاْ فَإِنَّمَا عَلَيْكَ الْبَلاَغُ وَاللّهُ بَصِيرٌ بِالْعِبَادِ

Daca ei se impotrivesc tie, spune-le: „M-am supus in fata lui Allah, eu si cei care m-au urmat!” Si spune celor carora li s-a dat Scriptura, precum si celor in nestiinta: „V-ati supus lui Allah [imbratisand Islamul]?” si daca s-au supus, sunt bine calauziti, iar daca nu voiesc, datoria ta este transmiterea [mesajului] si Allah este Cel care ii Vede Bine pe robii Sai [Al-Basir]. (Aal `Imran 3:20)

Un comentariu al Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) privitor la recompensa ce-i asteapta pe cei care dau dovada de supunere este dupa cum urmeaza: „Daca iti pui credinta in totalitate in Allah, iti va aranja hrana asemenea cum face pentru pasari. Ele ies dimineata cu stomacurile goale si se intorc satule seara.” (Tirmidhi Hadith, Number 20)

Cuvintele si faptele Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) sunt cele mai bune modele posibile pentru dreptcredinciosi. Tocmai pentru aceasta fiecare dreptcredincios care se regaseste in fata unei greutati de orice fel, sau intr-o situatie ce nu ii place, sa se gandeasca la versetele din Qur’an si la faptul ca Allah creeaza totul; sa adopte supunerea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) si sa-si accepte destinul ce i-a fost ales de catre Allah.

__________

profetultuturor.blogspot.ro

Source Link

Views: 0

A fost Coranul scris de catre Profetul Muhammed? 1

  F. Gulen   Datorită faptului că această întrebare a generat multe scrieri, îmi voi baza răspunsul pe cele mai pertinente puncte. Această afirmație este făcută de către Orientaliști[1], așa cum era făcută de predecesorii lor: scriitorii creștini sau evrei care respingeau răspândirea islamului. Primii care au făcut-o au fost oponenții Profetului (s.a.a.w.s), după cum […]

 

F. Gulen

 

Datorită faptului că această întrebare a generat multe scrieri, îmi voi baza răspunsul pe cele mai pertinente puncte.

Această afirmație este făcută de către Orientaliști[1], așa cum era făcută de predecesorii lor: scriitorii creștini sau evrei care respingeau răspândirea islamului. Primii care au făcut-o au fost oponenții Profetului (s.a.a.w.s), după cum citim în Coran:

Când li se citesc versetele Noastre ca dovezi vădite, cei care tăgăduiesc spun despre Adevăr când vine la ei: “Acestea sunt o vrajă vădită!” ori spun: ” El le-a născocit!” (46-7-8)

Aceștia erau disperați să își protejeze interesele împotriva dezvoltării islamului și au sperat, așa cum o fac și omologii lor moderniști, să împrăștie dubii asupra autorității divine a Coranului.

218193_365450026869958_1721240816_nCoranul este unic printre Scripturi în două aspecte, care sunt acceptate chiar și de cei care resping Islamul. În primul rând, Coranul există scris în limba arabă, limba sa originală fiind încă foarte răspândită și vorbită în zilele noastre. În al doilea rând, textul său este demn de toată încrederea, deoarece nu a fost schimbat, editat sau alterat de-a lungul timpului.

În schimb, versetele creștine nu mai există în limba originală în care au fost scrise; limba versiunii cele mai vechi ale Scripturii este o limbă moartă[2]. În plus, textele Scripturii au fost schimbate, re-editate de către oameni de-a lungul multor generații, prentu a promova diferite interpretări sectante. Aceste texte și-au pierdut autoritatea de Scripturi, și au servit doar ca mitologie națională sau culturală pentru grupuri ale căror strămoși au creat propriile lor versiuni. Acesta este, mai mult sau mai puțin, consensul vestic asupra statutului acestor Cărți cândva Divine.

Timp de aproape 200 de ani erudiții vestici au supus Coranul aceleeași examinări riguroase. Cu toate acestea, ei nu au putut dovedi că Coranul a suferit vreo schimbare așa cum au suferit Scripturile. Ei au descoperit că musulmanii, precum creștinii, s-au împărțit uneori în grupuri. Dar, spre deosebire de creștini, toate grupările islamice și-au justificat opiniile referindu-se la același Coran. Alte versiuni ale Scripturilor ar mai putea fi încă descoperite.[3] Toți musulmanii cunosc doar Coranul, păstrat perfect, scris cu aceleași cuvinte încă de la moartea Profetului (s.a.a.w.s), când s-a încheiat Revelația.[4]

Musulmanii dețin de asemenea și o dovadă a învățăturilor Profetului (s.a.a.w.s) în Sunna, implementarea islamului în viața de zi cu zi. Multe, dar cu siguranță nu toate dintre faptele și cuvintele Profetului (s.a.a.w.s) sunt păstrate în scrierile hadis[5]. Aceste două surse nu se poate să fi fost mai diferite în conținut, calitate și exprimare. Toți arabii care l-au auzit și văzut pe Profet (s.a.a.w.s) vorbind, indiferent de religia pe care aceștia o aveau, au recunoscut că cuvintele acestuia erau concise și convingătoare. Când au auzit Coranul, ei au fost copleșiți de uimire și extaz. Putem simți în hadis vocea unuia care se adresează altor oameni, o persoană ce adresează întrebări grele, care, atunci când vorbește o face cu o anumită gravitate și cu uimire în fața Voinței Divine. Coranul, pe cealaltă parte este văzut ca fiind imperativ și sublim, având o măreție a stilului și a conținutului transcendente. Să presupunem că Coranul și hadis-ul au aceleași origini ar însemnă să sfidăm simțurile și rațiunea.

 

Source Link

Views: 1