musulman - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Copilul in Islam

În Şaria (legislatia Islamica) se stipulează că părinţii sunt responsabili de creşterea şi educarea copilului. Educaţia este o precondiţie a dezvoltării economice şi un mijloc de luptă împotriva sărăciei. Coranul acordă prioritate la educaţie în mod egal atât fetelor cât şi băieţilor. Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), „a căuta ştiinţa este […]

Nasterea unui copil musulman este o multumire sufleteasca pentru parinti! Pentru musulmanii care si-au intemeiat familii urmeaza sa devina parinti. Emotii si bucurie. Copilul musulman este multumirea sufleteasca a parintilor. Care este ritualul islamic la nasterea unui copil musulman? Face parte din traditia profetului Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ca atunci cand se naste un baiat sa fie jertfiti 2 berbecuti, iar cand se naste o fetita un singur berbecut. Din acea carne se face mancare si sa fie data celor aflati la nevoie. Mai apoi tot din traditia profetului Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) face parte acea chemarea la rugaciune (Azan) pe care copilul sa il auda la urechea dreapta ca primul lucru atunci cand se naste. De preferat tatal sau batranul familiei. La urechea stanga este chemarea la inceperea rugaciunii.
Protecţia copilului împotriva abuzurilor, violenţei şi a exploatării este un element specific islamic.
Contrar unor prejudecăţi şi stereotipuri despre lumea islamică , jurisprudenţa islamică nu specifică o limită de vârstă pentru căsătorie. În legislaţia islamică se face distincţie între vârsta maturităţii biologice şi mintale a copilului. Căsătoria copiilor este un obicei neacceptat în islam.
Munca copilului – copiii care muncesc fac acest lucru pentru a-şi întreţine familia. Muncind ei sunt privaţi de educaţie. Legislaţia islamică plasează responsabilitatea pentru întreţinerea copilului, familiei sau părinţilor şi descurajează folosirea copilului ca principal întreţinător al familiei.

Statutul copilului orfan sau vulnerabil în Islam

Domnul său a acceptat-o cu bună primire şi a lăsat-o să crească cu bună creştere şi a încredinţat-o lui Zaharia. (Aal Imran 3:37)

Îl vezi tu pe cel care tăgăduieşte judecata
El este acela care-l alungă pe orfan
Cu asprime şi nu îndeamnă la hrănirea sărmanului. (Al-Ma’un 107:1-3)

Cum sa fii un bun parinte

Dacă vrei să fii un părinte bun nu uita că este responsabilitatea ta să-i asiguri copilului tău tot ceea ce este necesar supravieţuirii lui. Fiecare copil trebuie învăţat să se gândească încă din primii ani de viaţă la responsabilităţile pe care le are în calitate de khalifa (reprezentant a lui Dumnezeu) şi să se transforme el însuşi într-un musulman credincios şi supus Creatorului său.
Dacă există un conflict de interese, îndatoririle islamice au prioritate deasupra dorinţelor copilului. De exemplu copilul preferă să se joace în loc să se roage. În islam dacă e necesar să-l corectezi pe copil dacă a greşit trebuie să aplici următoarea procedură:
– Explică-i copilului într-o manieră blândă că există o limită între bine şi rău.
Dacă această metodă nu dă rezultate şi nu corecteză comportamentul greşit al copilului trebuie să-i arăţi că dezaprobi acest tip de comportament. Vei face acest lucru impunându-i anumite restricţii- nu-i vei zâmbi, nu-l vei lua în braţe şi nici nu-i vei spune cuvinte frumoase. Pedeapsa fizică-bătaia va fi ultima soluţie în cazul în care copilul nu-şi corectează comportamentul greşit. Dacă totuşi trebuie să recurgi la această metodă trebuie să ştii că din punct de vedere islamic există nişte limite:
– Nu vei lovi copilul peste faţă sau în abdomen.
– Nu-i vei aplica mai mult de trei lovituri şi nu-ţi vei răni copilul.
Nu trebuie niciodată să-ţi baţi copilul când eşti nervos.

Reaminteşte-ţi că profetul Muhammad – (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a bătut niciodată un copil, o femeie sau un servitor. Nu argumenta unui copilul mai mult decât e necesar pentru că nu ai nici un beneficiu dacă faci acest lucru.

Responsabilitatea faţă de copii

O soţie bună ajută la construirea unei căsnicii durabile prin creşterea copiilor potrivit bunelor principii de educaţie ale Islamului. Alegerea unei soţii nu tocmai bune sau eşecul în a avea o căsnicie islamică va conduce la probleme severe şi în cele din urmă va distruge întreaga familie.

Orice conflict, tensiune în viaţa de soţ şi soţie vor fi reflectate în mod direct în educaţia şi psihologia copiilor. Mai mult, copiii vor moşteni problemele şi vor fi dezorientaţi. Cea dintâi responsabilitate a unui părinte în educaţia islamică a unui copil este să aibe la bază o familie islamică. Rodul pe care îl aşteaptă fiecare familie musulmană în urma căsătoriei sunt copiii credincioşi:

Doamne, dă-ne nouă soaţe şi vlăstare care să fie mângâiere pentru ochii noştrii şi dă-ne nouă onoarea de a călăuzi pe cei drepţi. (Al-Furqan 25:74)

Toţi copii se nasc inocenţi (musulmani). Dacă sunt crescuţi cum trebuie vor deveni buni şi drepţi, dar dacă sunt crescuţi într-un mediu necorespunzător, viitorul lor va fi întunecos. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Toţi copiii se nasc musulmani, dar părinţii sunt cei care îi fac fie creştini, fie evrei, fie dintre cei care adoră focul.”

Iată de ce Islamul a dat aşa o mare importanţă educării corespunzătoare a copiilor, creşterii lor într-un mediu care să le asigure o educaţie bună.

„Creşterea unui copil este mai bine decât să dai de pomană. Nu există un dar mai bun din partea unui tată decât să-i dea copilului său cea mai aleasă educaţie.”

„Fii bun cu copiii tăi şi învaţă-i bunele maniere.”

„Când un om moare, numai trei lucruri vor continua să-i aducă răsplată. Acestea sunt milostenia (pomana) continuă, ştiinţa de care se folosesc oamenii şi copilul dreptcredincios care se roagă pentru el.”

___________

ligaislam.md

Source Link

RESPONSABILITATEA MUSULMANULUI ÎN VORBELE SALE

Fiecare cuvânt ar trebui rostit de oameni cu multă grijă, ştiind că vor da socoteală în Viaţa de Apoi pentru tot ceea ce au făcut şi au spus. În Coran, Allah le spune oamenilor să Îi fie supuşi astfel încât să nu cadă pradă îndoielii în ceea ce priveşte realitatea întâlnirii cu El, dar nici să uite că Allah se află peste tot în jurul lor. Dacă cineva abandonează învăţăturile Coranului cu privire la acest aspect, limbajul, atunci Satana va profita de situaţie şi îl va împinge la disperare, făcându-l să uite de Allah. Din acest motiv, Allah ne arată că trebuie să fim permanent conştienţi şi atenţi la tentativele de a ne abate de la drumul cel drept, aşa cum se afirmă în următorul verset din Coran:

Şeitan a pus stăpânire peste ei şi i-a făcut pe ei să uite pomenirea lui Allah. Aceştia sunt ceata lui şeitan şi ceata lui şeitan sunt cei pierduţi! (Al-Mujadilah 58:19).

Oamenii se pot folosi de această capacitate de a vorbi aşa cum doresc: fie într-un mod iubit de Allah, fie cu neglijenţă. Dacă se află printre cei care nu îşi amintesc de Allah şi cad în fărădelege, cuvintele lor, pe o perioadă de aproximativ câteva decenii, nu se vor solda cu un alt rezultat decât, probabil, pedeapsa în Viaţa de Apoi. Cuvintele pe care ei nu le vor mai ţine minte, unde, când şi cui au fost adresate, dar care în schimb sunt păstrate la Allah, vor fi aduse în faţa lor, unul câte unul:

Şi cartea [fiecăruia] va fi pusă dinaintea [lui cu faptele sale]! Îi vei vedea pe păcătoşi înfricoşaţi de ceea ce se află în ea. Şi vor grăi ei: «Vai nouă! Ce-i cu această carte care nu a lăsat nimic nepomenit, nici cel mai mic, nici cel mai mare păcat?!» Şi ei vor afla dinaintea lor tot ceea ce au săvârşit şi nu-l va nedreptăţi Domnul tău pe niciunul! (Al-Kahf 18:49).

În Viaţa de Apoi, orice încercare de a ascunde, îndrepta sau interpreta cuvintele lor va fi fără de folos. Atunci Allah va ordona pielii, auzului şi văzului lor să depună mărturie pentru ceea ce acel om a spus în această viaţă:

Şi vor grăi ei către pieile lor: «De ce aţi făcut mărturie împotriva noastră?», iar ele le vor răspunde: «Ne-a făcut să grăim Allah, Cel care face să grăiască toate lucrurile. El v-a creat pe voi întâia oară şi la El veţi fi întorşi! Voi nu v-aţi putut ascunde, ca să nu dea mărturie împotriva voastră urechile voastre, ochii voştri şi pieile voastre, însă voi v-aţi închipuit că Allah nu ştie multe din cele pe care voi le săvârşiţi.» (Fussilat 41:21-22).

În acea Zi, când vor vedea teribila pedeapsă, nu îşi vor putea exprima decât profundul regret:

Şi ei vor zice: «Dacă noi am fi ascultat şi am fi priceput, nu am fi printre oaspeţii Văpăii!» Şi astfel ei vor mărturisi păcatele lor. Aşadar, striviţi să fie oaspeţii Văpăii! (Al-Mulk 67:10-11);

Şi de i-ai vedea stând la marginea Focului, zicând: «O, de ne-am întoarce noi [la viaţă], n-am mai socoti semnele Domnului nostru mincinoase şi am fi în rândul celor credincioşi!» (Al-An’am 6:27).

În această viaţă, oamenilor li s-a oferit o şansă unică de a crede în Allah, de a-L pomeni şi preamări, însă ei continuă să vorbească cu încăpăţânare şi nesupunere. Au fost avertizaţi de-a lungul timpului asupra modului în care ar trebui să se exprime, însă ei şi-au întors feţele. În acea Zi, chiar dacă ei vor dori să se întoarcă, nu vor mai avea această şansă. Nu vor putea rosti niciun cuvânt care să le aducă mila lui Allah. În acea Zi, Allah nu le va mai acorda capacitatea de a vorbi:

Şi va cădea cuvântul [pedeapsa Sa] asupra lor pentru ceea ce au săvârşit ei cu nedreptate, iar ei nu vor putea rosti [nicio vorbă]. (An-Naml 27:85);

Vai, în Ziua aceea, pentru cei care învinuiesc de minciună! Aceasta este Ziua în care ei nu vorbesc şi nu li se va îngădui lor să se dezvinovăţească! Vai, în Ziua aceea, pentru cei care învinuiesc de minciună! (Al-Mursalat 77:34-37).

În timp ce aceşti oameni care îl urmează pe Satana şi uită să Îl pomenească pe Allah vor avea parte de pedeapsă în Viaţa de Apoi, musulmanii, care încearcă prin fiecare faptă şi vorbă să câştige mulţumirea lui Allah, vor câştiga eternitatea şi Paradisul. Ştiind că vor da socoteală în Ziua Judecăţii, ei vor lăsa numai cuvinte frumoase în urma lor. Aşa cum ni se spune în următorul verset din Coran:

Nu vezi ce pildă a dat Allah pentru cuvântul bun? El este ca un pom bun, cu rădăcina neclintită şi cu ramuri [ce se înalţă] în cer! El dă fructe tot timpul – cu voia Domnului său. Şi Allah dă pilde oamenilor pentru ca ei să-şi aducă aminte. (Ibrahim 14:24-25).

Discursul frumos este ca un copac roditor ce răspândeşte binecuvântări. În mod sigur va conduce către cele mai frumoase recompense de la Allah.Există mari diferenţe legate de recompensele primite de musulmani în Viaţa de Apoi, dacă facem comparaţie cu ceea ce vor primi cei care vorbesc fără să îşi cântărească cuvintele. Allah ne spune în Coran că vorbele musulmanului sunt cele mai potrivite:

Şi cine spune vorbe mai frumoase decât acela care cheamă la Allah, săvârşeşte faptă bună şi zice: «Eu sunt dintre musulmani?» (Fussilat 41:33).

___________

Asociația Surori Musulmane

Source Link

Musulmanii trebuie să stea departe de suspiciuni şi calomnii

O altă chestiune importantă pe care musulmanii încearcă să o evite o reprezintă declaraţiile referitoare la subiectele de care suntem informaţi şi care se bazează pe presupuneri. Într-un verset din Coran: Şi nu urma [lucrul despre] care nu ai nicio cunoştinţă! Auzul şi văzul şi inima, pentru toate acestea vei fi întrebat! (Al-Israa’ 17:36), […]

Şi nu urma [lucrul despre] care nu ai nicio cunoştinţă! Auzul şi văzul şi inima, pentru toate acestea vei fi întrebat! (Al-Israa’ 17:36),

Allah ne indică că acest lucru va deveni o povară grea. În alt verset, Allah spune că marea majoritate a oamenilor de pe pământ nu urmează altceva decât presupunerea, bănuiala şi îi avertizează pe drept-credincioşi după cum urmează:

De te-ai supune celor mai mulţi de pe pământ, ei te-ar abate de la calea lui Allah, căci ei nu urmează decât bănuielile lor şi ei nu fac decât să născocească minciuni. (Al-An’am 6:116).

Mulţi şi-au bazat afirmaţiile pe bănuieli şi presupuneri. A devenit atât de acceptabil, încât uneori oamenii îmbrăţişează simple teorii de parcă ar fi fapte şi îşi trăiesc viaţa conform acestora. De exemplu, ei poate au presupus ceva greşit despre o persoană care a devenit bogată într-un timp scurt, formându-şi o părere proastă despre el şi spunând: „Cine ştie prin ce mijloace a obţinut banii?!” sau „Este evident că nu putea obţine aceste bunuri cu salariul său…”. Totuşi situaţia reală poate fi cu mult diferită de ceea ce ei au presupus. Poate persoana respectivă s-a îmbogăţit în urma unei moşteniri sau datorită unei tranzacţii de afaceri. Când sunt confruntaţi cu o situaţie care trezeşte curiozitatea şi pe care nu o pot înţelege sau care este neclară, oamenii nu trebuie niciodată să apeleze la bănuieli, fără a avea informaţii sau dovezi, deoarece asemenea speculaţii nesusţinute nu sunt utile în determinarea adevărului. În acest verset din Coran, Allah ne spune că oamenii nu vor descoperi adevărul dacă se vor baza pe bănuieli şi presupuneri:

Aşadar, îndepărtează-te de acela care se întoarce de la îndemnarea Noastră şi care nu voieşte decât viaţa pământească! (An-Najm 53:29).

Drept-credinciosul vorbeşte ţinând cont de acest fapt pe care îl cunoaşte din Coran. Când sunt confruntaţi cu o situaţie încurcată, credincioşii nu îşi formează păreri ce nu sunt bazate pe cunoaştere şi documentare. Nici nu întreabă persoana în cauză, nici nu caută să obţină informaţii despre acest subiect prin investigaţii şi nici nu trag concluzii pe baza informaţiilor obţinute.

Unul dintre exemplele oferite în această privinţă în Coran face referire la oamenii care au speculat o situaţie, punând la îndoială conduita soţiei Profetului nostru (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), fără a deţine însă vreo dovadă. Cunoscând acest lucru, când aud presupunerile unui credincios, ei spun: „Aceasta este o minciună…” sau „Nu se cuvine să vorbim despre aceasta! Mărire Ţie! Aceasta este o mare clevetire!”. Allah îi avertizează pe cei bănuitori:

Cei care au venit cu minciuna sunt un grup dintre voi. Nu o socotiţi a fi un rău pentru voi, ci mai degrabă ea este un bine pentru voi! Fiecare om dintre ei are păcatul ce şi l-a agonisit, iar aceluia căruia îi revine cea mai mare parte din ea va avea parte de mare pedeapsă. De ce, atunci când aţi auzit-o [această calomnie], nu au avut credincioşii şi credincioasele o bănuială bună în sinea lor şi de ce nu au zis: «Aceasta este o minciună învederată?» De ce nu au adus ei întru aceasta patru martori? Iar dacă nu au adus ei martori, înseamnă că aceştia sunt la Allah mincinoşi. Şi de n-ar fi graţia lui Allah asupra voastră şi îndurarea Lui, atât în această lume, cât şi în Lumea de Apoi, v-ar fi ajuns pe voi o pedeapsă mare pentru ceea ce aţi vorbit voi, căci l-aţi rostit cu limbile voastre şi aţi spus cu gurile voastre lucrul despre care nu aveţi nicio ştiinţă şi l-aţi ţinut drept [lucru] uşor, când – de fapt – el este la Allah [un lucru] greu. Şi de ce, când aţi auzit-o, n-aţi zis voi: «Nu se cuvine să vorbim despre aceasta! Mărire Ţie! Aceasta este o mare clevetire!» Allah vă îndeamnă să nu vă mai întoarceţi la una ca asta niciodată, dacă sunteţi drept-credincioşi. Şi Allah vă desluşeşte vouă versetele, iar Allah este Bineştiutor şi Înţelept.(An-Nur 24:11-18).

Unii oameni consideră discuţiile bazate pe bănuieli ca fiind triviale şi inofensive, dar în aceste versete Allah ne semnalează că în faţa Lui acestea reprezintă o crimă imensă.

În legătură cu acest subiect, un alt exemplu oferit în Coran este cel al Mariei (Pacea fie asupra sa!). Conform celor afirmate în Coran, Maria (Pacea fie asupra sa!) a fost pe nedrept acuzată; ea era însărcinată cu Iisus (Pacea fie asupra sa!), fără să fi fost atinsă de niciun bărbat, ci doar datorită faptului că Allah a spus „Fii!” şi a fost:

Apoi [ea] a venit cu el la neamul ei, purtându-l [în braţe]. Şi i-au zis ei: «O, Maria, tu ai făcut un lucru îngrozitor! O, soră a lui Aaron, tatăl tău nu a fost un om [făcător] de rău, iar mama ta nu a fost o târfă!» (Maryam 19:27-28);

Şi din pricina necredinţei lor şi a clevetirilor grele pe seama Mariei…(An-Nisaa’ 4:156).

De fapt, aşa cum scrie în Coran în versetul:

[Adu-ţi aminte] când îngerii au zis: «O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor!» (Aal ’Imran 3:42),

Allah a ales-o peste alţii şi ea era cunoscută ca fiind o persoană devotată lui Allah.

Allah explică netemeinicia calomniilor oamenilor în versetul:

Şi [la fel şi] pe Maria, fiica lui ’Imran, care a rămas neprihănită şi am suflat în ea din Duhul Nostru. Şi ea a crezut în cuvintele Domnului ei şi în scripturile Sale şi a fost ea dintre cei supuşi cu statornicie. (Aal ’Imran 3:42);

Maria (Pacea fie asupra sa!), datorită purităţii sale, a fost o credincioasă exemplară.

Source Link