Coranul și viața comercială a musulmanilor – 3

  Dan Michi   În perioada medinită dispozițiile coranice referitoare la tranzacțiile comerciale s-au inmulțit, devenind mai complexe, cu precădere după ce musulmanii au devenit o comunitate (umma) guvernată de o constituție proprie1 și condusă de însuși Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). În toată această perioadă de afirmare legislația […]

 

Dan Michi

 

sobia2În perioada medinită dispozițiile coranice referitoare la tranzacțiile comerciale s-au inmulțit, devenind mai complexe, cu precădere după ce musulmanii au devenit o comunitate (umma) guvernată de o constituție proprie1 și condusă de însuși Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). În toată această perioadă de afirmare legislația islamică a fost bine definită de un set generos de reguli, tânăra societate islamică punând bazele propriului sistem legislativ și a instituțiilor comerciale care să-l implementeze în practica de afaceri. În plus de aceasta, musulmanii au început să vină în contact cu comunitatea evreiască din Medina, precum și cu străinii din afara orașului, ceea ce a determinat revelarea în Nobilul Coran a noi reglementări și dispoziții legate de orice nouă situație care putea să apară. O astfel de dispoziție este și :
 Răspândiți-vă pe pământ și căutați harul lui Allah.  (62 : 10)
De altfel, capitolele medinite stipulează diferite restricții. De exemplu, este făcută distincția dintre voința părților contractante, bazată pe buna-credință, care este permisă2 și camătă (riba), care este nepermisă. În Nobilul Coran se spune :
Cei care mănâncă din camătă nu se vor ridica [în Zia de Apoi] decât așa cum se poticnește cel atins de Șeitan și această [pedeapsă] pentru că ei zic : Și negustoria e ca și camăta, în vreme ce Allah a îngăduit negoțul, dar El a oprit camăta. Cei cărora le vine povață de la Domnul lor și se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au făcut mai înainte și lucrul lor este la Allah [pentru judecată], dar cei care o fac mai departe, aceia vor fi oaspeții Focului și ei în el vor rămâne veșnic.
Allah nimicește camăta și sporește milosteniile. Allah nu-l iubește pe necredinciosul păcătos ! (2 : 275-276)3
Iar în alte versete citim :
O, voi, cei care credeți ! Fiți cu frică de Allah și lipsiți-vă de restul de camătă ce v-a mai rămas [la oameni], dacă sunteți credincioși !
Dacă nu o veți face, vi se vestește război din partea lui Allah și a Trimisului Său. Însă dacă vă veți căi, veți avea banii voștri [mai puțin camăta]. Nu nedreptățiți și nu veți fi nedreptățiți !4 (2 : 278-279)
Conform acestor versete citate din Nobilul Coran, pentru cămătorie există o dublă pedeapsă : pe de o parte, pierderea binecuvântării divine, în această lume, iar pe de altă parte, suportarea torturii Iadului, în lumea de dincolo. Plecând de la această realitate, odată cu interzicerea cametei, obținerea câștigurilor permise este ridicată chiar la rangul de obigație5. În afară de camătă, Nobilul Coran mai interzice și jocul de noroc6, mita7, consumarea averii altuia pe nedrept8. Există, de asemenea, o restricție care rezultă, și anume încetarea negoțului în timpul rugăciunii comune de vineri9, el fiind permis înainte și după aceasta, exact cum este permis și în timpul pelerinajului la Mecca10, conform binecunoscutului obicei preislamic din al-Hijaz.
———-
1. Pentru mai multe informații despre comunitatea musulmană și Constituția din Medina, a se studia și Muhammad Hamidullah, Prima constituție scrisă din istoria omenirii, Lahore, 1975.
2. Coran 4 : 29
3. Coran 3 : 130
4. Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în limba română, p.108 : Motivul revelării acestui verset a fost că atunci când s-a interzis camăta unii oameni au spus : “Profetule, dar sunt unii dintre noi care au împrumutat deja.” Și atunci s-a pogorât versetul.
5. Coran 2 : 168
6. Coran 5 : 90, 2 : 219
7. Coran 2 : 188
8. Coran 4 : 29
9. Coran 62 : 9-11
10. Coran 2 : 198
sursa: economie-islamica.blogspot.ro
Source Link

Views: 0

Întreaga omenire trebuie onorată prin respectarea promisiunilor

Sheikh Muhammad Al-Ghazali   Promisiunea trebuie respectată indiferent cui îi este făcută, chiar dacă celălalt partener este musulman sau necredincios, deoarece moralitatea, măreţia şi virtutea nu pot fi tăiate în bucăţele, astfel încât unii oameni să fie trataţi în mod meschin, iar ceilalţi cu decenţă. Împlinirea promisiunii şi a legământului are la bază respectarea adevărului […]

Sheikh Muhammad Al-Ghazali

 

Promisiunea trebuie respectată indiferent cui îi este făcută, chiar dacă celălalt partener este musulman sau necredincios, deoarece moralitatea, măreţia şi virtutea nu pot fi tăiate în bucăţele, astfel încât unii oameni să fie trataţi în mod meschin, iar ceilalţi cu decenţă.
Împlinirea promisiunii şi a legământului are la bază respectarea adevărului şi o relaţie cinstită. Atâta vreme cât se bazează pe virtute, promisiunea trebuie împlinită faţă de fiecare om, oricând.
Referitor la convenţiile încheiate cu cei ce nu sunt musulmani se relatează că profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus că, dacă pe vremea Islamului era invitat să încheie un asemenea contract, el accepta bucuros oferta.
A’mar bin Al-Hamaq a zis că l-a auzit pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: „Dacă un om i-a oferit altuia adăpost pe viaţă şi apoi l-a ucis, atunci nu am nimic de-a face cu ucigaşul, chiar dacă cel ucis este un necredincios.” (Ibn Habban).
Această declaraţie a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne arată cum îi tratează Islamul chiar şi pe cei care nu au îmbrăţişat această religie. Pe de altă parte, este demn de luat în seamă comportamentul evreilor. Lor nu le place să-şi împlinească promisiunile faţă de alţii şi nu consideră un lucru bun să-i trateze pe ceilalţi cu dreptate şi decenţă. Poporul evreu se auto-consideră „fiul lui Allah şi alesul Său”. Credinţa lor este că Allah a păstrat binecuvântarea şi ocrotirea Sa doar pentru rasa iudaică. În opoziţie cu aceasta să analizăm succint învăţăturile islamice. Acestea se preocupă cu multă seriozitate de protejarea tuturor celor faţă de care şi-au asumat responsabilitatea şi cu care au încheiat un legământ. Coranul se adresează musulmanilor şi vorbeşte despre necredincioşi astfel:

Vă sunt oprite mortăciunea, sângele [scurs], carnea de porc, animalele cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah [la junghierea lor], ce a pierit înăbuşit, lovit, în urma căderii sau împuns cu coarnele [de altă vită], ce a fost sfâşiat de fiare – doar dacă aţi junghiat [aceste vietăţi înainte de a muri] – ca şi vitele junghiate pe pietrele înălţate [ale idolilor] şi cele pe care le împărţiţi prin tragere la sorţi cu săgeţi. Acestea sunt pentru voi păcat. Aceia care nu cred sunt astăzi deznădăjduiţi [că ar mai putea] să vă îndepărteze de la religia voastră. Deci nu vă mai temeţi de ei, ci temeţi-vă de Mine! În ziua aceasta am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi! Şi dacă cineva este silit de foame [să mănânce din cele oprite], fără pornire spre păcat, [să ştie că] Allah este Iertător, Îndurător. (Al-Ma’idah 5:3).

Este remarcabil cât de minunat au fost exprimate credinţele şi punctul de vedere al celor ce nu sunt credincioşi. Deşi sunt idolatri, au fost totuşi menţionaţi ca cei care caută binecuvântările şi plăcerea lui Allah şi musulmanii, oricât de puternici ar fi, au fost rugaţi să coopereze unul cu altul în faptele virtuoase şi cucernice şi să nu se susţină unul pe altul în păcat şi ranchiună.
Într-un alt loc am făcut o trecere în revistă a convenţiilor dintre musulmani şi cei ce nu sunt musulmani şi, legat de acestea, a învăţăturilor relevate de Allah (referire la o carte scrisă de autor, în limba arabă).

 

__________

Caracterul Musulmanului, Editura Femeia Musulmana, Bucuresti, 2010

Source Link

Views: 4

Drepturile copiilor

F. Gulen   Copilul este pentru perpetuarea comunităţii aşa cum este sămânţa pentru creşterea şi îndesirea pădurii; cei care îşi neglijează copiii se pierd încetul cu în­cetul, iar cei care îi lasă la discreţia unei culturi străine riscă pierderea identităţii. Copiii sunt partea cea mai activă şi mai productivă a comu-nităţii, la fiecare treizeci sau […]

F. Gulen

Copilul este pentru perpetuarea comunităţii aşa cum este sămânţa pentru creşterea şi îndesirea pădurii; cei care îşi neglijează copiii se pierd încetul cu în­cetul, iar cei care îi lasă la discreţia unei culturi străine riscă pierderea identităţii.

Copiii sunt partea cea mai activă şi mai productivă a comu-nităţii, la fiecare treizeci sau patruzeci de ani; cei care îşi ne-glijează copiii cât sunt mici trebuie să se gândească ce ele­ment important al vieţii propriei lor comunităţii nesocotesc, şi să se cutremure.

Societăţile care se apleacă cu atenţie asupra instituţiei famili­ei şi educaţiei tinerilor, spre deosebire de acelea care sunt mai avansate ca ştiinţă şi tehnologie, îşi vor putea spune cu­vântul în viitor; societăţile care neglijează instituţia familiei şi educaţia tinerilor vor fi zdrobite de nemiloasele pietre de moară ale timpului.

Relele pe care le vedem la generaţia de azi, lipsa de compe-tenţă în administrare şi multe alte probleme sociale sunt re­zultatul direct al circumstanţelor existente cu treizeci de ani în urmă şi al conducătorilor din acel timp. La fel, cei care formează în prezent noua generaţie sunt răspunzători pen­tru viciile şi virtuţile care vor apărea peste treizeci de ani.

Acei oameni ai comunităţii noastre nefericiţi şi pierduţi, cum ar fi dependenţii de droguri şi alcoolicii, precum şi alţi oameni cu felurite slăbiciuni, au fost şi ei odată copii, şi nu am ştiut să-i educăm corect. Mă întreb dacă ne dăm bine seama ce fel de oameni pregătim să păşească mâine pe străzile noastre.

Cei care vor să-şi făurească un viitor sigur trebuie să dedice creşterii copiilor aceeaşi energie pe care o dedică altor pro­bleme. Sunt multe lucruri pentru care îţi cheltui energia în van. Dar tot ce investeşti în creşterea noii generaţii o ridică la rangul de umanitate, iar oamenii pe care astfel îi formezi sunt o nesecată sursă de răsplată.

Respectul pentru părinţi este o datorie primordială şi sacră; dacă nu-ţi respecţi părinţii, Îl nesocoteşti pe Atotputernicul Allah; cel care se poartă rău cu părinţii va vedea cum şi alţii se poartă rău cu el.

Familiile sunt baza societăţii; respectul reciproc al drepturi­lor şi obligaţiilor în familie duce la o societate puternică şi sănătoasă; când acest tip de relaţii familiale dispare, societa­tea îşi pierde înţelegerea şi respectul pentru oameni.

Copii trebuie să-şi respecte părinţii şi să-i asculte cât se poate mai bine. Părinţii trebuie să acorde educaţiei morale şi spiri­tuale a copiilor aceeaşi importanţă pe care o acordă sănătăţii şi dezvoltării lor fizice armonioase, şi să-i încredinţeze spre edu­care unor profesori şi îndrumători spirituali demni de cinste. Cât de ignoranţi şi de nepăsători sunt părinţii care neglijează formarea spirituală şi morală a copiilor lor! Şi cât de nefericiţi sunt copiii care devin victime ale acestei neglijenţe şi suferă!

Copiii care nu respectă autoritatea părinţilor şi nu îi ascul-tă sunt „monştri purceşi din fiinţe umane degenerate”. Pă-rinţii care le nu asigură copiilor binele lor spiritual şi moral sunt nemiloşi şi cruzi. Cei mai nemiloşi sunt acei părinţi care împiedică dezvoltarea morală şi spirituală a copiilor lor, atunci când aceştia şi-au găsit drumul spre atingerea perfecţiunii umane.

Din momentul concepţiei, părinţii au responsabilitatea creş-terii şi dezvoltării copilului. Nimeni nu poate cântări dra­gostea şi afecţiunea părinţilor pentru copii lor, nimeni nu poate măsura grija pe care o simt şi greutăţile prin care trec din dragoste pentru ei. Iată de ce, respectul pentru părinţi este o datorie umană şi o obligaţie religioasă.

Cu cât îţi respecţi părinţii mai mult, cu atât îl respecţi mai mult pe Creator. Dacă nu simţi şi nu arăţi respect pentru proprii tăi părinţi, înseamnă că nu simţi respect, nici dragos­te, nici teamă în faţa Creatorului. Vedem în ziua de azi un lucru ciudat: nici cei care îl nesocotesc pe Allah, şi nici cei care pretind că Îl iubesc, nu îşi ascultă părinţii.

Cei care îşi preţuiesc părinţii şi îi privesc ca mijloc de do­bândire a milei lui Allah vor avea parte de belşug în lumea de aici şi în lumea de dincolo. Cei pentru care părinţii sunt o trudă şi o povară vor cunoaşte mari necazuri în viaţă.

Source Link

Views: 0