Realizări incredibile din lumea musulmană

Realizări incredibile din lumea musulmană în Epoca de Aur a Islamului  De VLADIMIR MOŞOGLU1 COMENTARIU Casa Înţelepciunii (Bayt al-Hikma), a fost un centru intelectual important în Epoca de Aur a Islamului. A fost fondată de Califul Harun al-Rashid. În ciuda faptului că nu există aşa termen înrădăcinat ca ştiinţă islamică – trebuie însă să recunoaştem faptul […]

Realizări incredibile din lumea musulmană

în Epoca de Aur a Islamului

Casa înţelepciunii - ştiinţa in lumea musulmană

Casa Înţelepciunii (Bayt al-Hikma), a fost un centru intelectual important în Epoca de Aur a Islamului. A fost fondată de Califul Harun al-Rashid.

În ciuda faptului că nu există aşa termen înrădăcinat ca ştiinţă islamică – trebuie însă să recunoaştem faptul că în perioada Evului Mediu întunecat din Europa, progrese ştiinţifice incredibile s-au făcut anume în lumea musulmană.

Odată cu invadarea triburilor nomade, destrămarea Imperiului Roman, Europa occidentală a intrat în declin, marcând scăderi după diverşi indicatori aşa ca, comerţ maritim, urbanizare şi populaţie.

În acelaş timp tânăra civilizaţie islamică formată de urmaşii lui Mahomed, a marcat o ştiinţă, cultură şi economie înfloritoare. Perioadă care mai apoi a intrat în istorie ca, Epoca de Aur a Islamului. Genii din Bagdad, Cairo, Damasc şi Cordoba au luat seamă de lucrările ştiinţifice ale Egiptului, Mesopotamiei, Greciei, Indiei, şi Chinei antice, dezvoltând ceea ce am numi acum ştiinţa „modernă”. Au apărut noi discipline aşa ca, algebra, trigonometria şi chimia, precum şi au avut loc progrese majore în medicină, astronomie, inginerie şi agricultură.

Ca izvor de înţelepciune, textele arabe le înlocuiesc pe cele greceşti, contribuind la conturarea evoluţiei ştiinţifice a Renaşterii. Ceea ce demonstrează încă odată că ştiinţa este o limbă universală a întregii omeniri.

Astfel mi-am pus ca scop să selectez şi să prezint unele din realizările lumii musulmane din Epoca de Aur a Islamului.

1. Dezvoltarea metodei ştiinţifice

Alhazen - Metoda ştiinţifică
Primul care a descoperit că o ipoteză trebuie verificată experimental sau dovedită matematic a fost savantul şi filosoful arab Alhazen (Abu Ali al-Hasan Ibn Al-Haytham). Prim urmare el a dezvoltat metoda ştiinţifică cu 200 de ani înainte de acceptarea ei de către oamenii de ştiinţă a epocii Renaşterii.

Alhazen este considerat ca fiind unul din cei mai influenţi oameni de ştiinţă din toate timpurile. Cunoscut ca părintele fizicii experimentale, a opticii moderne şi a metodologiei ştiinţifice, el a adus contribuţii semnificative la principiile opticii, astronomiei, matematicii, meteorologiei şi percepţiei vizuale.

Conform majorităţii istoricilor, el a fost pionerul metodei ştiinţifice moderne. Cu lucrarea sa,”Cartea de Optică”, el a schimbat sensul termenului optica şi a stabilit experimentul ca normă a dovezii în domeniu. Investigaţiile sale se bazează nu pe teorii abstracte, ci pe dovezi experimentale.

2. Apariţia primelor teorii ale evoluţiei

Ştiinţa în lumea islamică - evoluţia
Contrar ideii larg răspândite, anume biologii musulmani au dezvoltat primii teorii privind evoluţia, care au fost pe larg predate în şcolile islamice medievale.

Primul biolog musulman care a propus şi a dezvoltat o teorie a evoluţiei a fost al-Jahiz (781-869). El a scris despre efectele mediului asupra probabilităţii supraveţuirii unui animal şi el pentru prima oară a descris aşa numitul proces natural, lupta pentru existenţă. Al-Jahiz a fost, de asemenea, primul care a cugetat despre lanţurile trofice şi de asemenea a fost un adept timpuriu al determinismului geografic, argumentând că mediul poate determina caracteristicile fizice ale locuitorilor unei anumite comunităţi şi că culoarea diferită a pielii umane este rezultatul mediului.

3. Intervenţiile chirurgicale şi instrumentele chirurgicale ale lui Al Zahrawi

Medicina în lumea musulmană -  instrumentele chirurgicale ale lui Al Zahrawi
În jurul anului 1000, celebrul medic Al Zahrawi a publicat o enciclopedie de chirurgie ilustrată de 1 500 de pagini care a fost folosită în Europa ca referinţă medicală pentru următorii 500 de ani.

Pe lângă faptul că Al Zahrawi este considerat cel mai mare chirurg medieval, numit adesea tatal chirurgiei, el şi-a adus contribuţiile de pionierat în domeniul procedurilor şi instrumentelor chirurgicale. Aportul său a avut un impact enorm în Est şi Vest, unde unele dintre descoperirile sale sunt aplicate în medicină şi în zilele noastre.

El a inventat numeroase instrumente chirurgicale, inclusiv primele instrumente unice pentru femei, precum şi utilizarea chirurgicală a catgutului (fir resorbabil preparat din intestinul unor animale întrebuințat în chirurgie, pensetelor, acului chirurgical şi scalpelul. Acestea sunt doar unele din instrumente chirurgicale inventate de Al-Zahrawi, care se utilizează şi în zilele noastre.

Al Zahrawi conform relatărilor, de asemenea, a efectuat prima operaţie cezariană.

4. Cafeaua o datorăm lumii arabe

Acum lumea occidentală bea du jour cafeaua, preparată pentru prima dată în Yemen în jurul secolului al 9-lea. Pe timpuri cafeaua ajuta sufii să steie treji noptea, până târziu, în timpul rugăciunilor.

Mai târziu, a fost adusă de la Cairo de un grup de studenţi, faima cafelei în scurt timp sa răspândit în întregul imperiu. Prin secolul al 13-lea a ajuns în Turcia, dar în Europa cafeaua a început să fie fiartă abia în secolul 16, fiind adusă în Italia de un comerciant veneţian.

5. O încercare de a se desprinde de pământ

Abbas ibn Firnas - primul aparat de zbor
„Abbas ibn Firnas a fost primul om care a făcut o încercare reală de a construi un aparat de zbor şi să zboare” a spus Hassani, profesor la facultatea de Ştiinţe Umanistice de la Universitatea din Manchester.

Firnas în secolul al 9-lea a proiectat un aparat cu aripi, care seamăna cu un costum de pasăre. În încercarea sa cea mai faimoasă de lângă Cordoba, Spania, Firnas şi-a luat zborul pentru câteva clipe, înainte de a cădea la pământ şi a-şi rupe parţial spatele.

Modelele sale fără îndoială, sute de ani mai târziu au fost o sursă de inspiraţie pentru faimosul inventator italian Leonardo da Vinci, a afirmat Hassani.

6. Prima universitate din lume

Ştiinţa în lumea islamică - al-Qarawiyyin, prima universitate din lume
În 859 o tânără prinţesă pe numele Fatima Al-Firhi a fondat prima universitate în Fiz, Maroc. Sora ei Miriam a fondat o moschee adiacentă şi împreună complexul a primit denumirea de Moscheea şi Universitatea al-Qarawiyyin.

Universitatea l-Qarawiyyin, de asememea, a fost înscrisă în Cartea Recordurilor Guinness ca fiind cea mai veche universitatea care a există şi a funcţionează până în zilele noastre.

Funcţionând de aproape 1 200 de ani, Hassani speră că centrul va reaminti oamenilor că învăţământul se află în centrul tradiţiei islamice şi că istoria surorilor al-Firhi va inspira tinerele musulmance din întreaga lume.

7. Introducerea algebrei

Cuvântul algebra provine de la titlul celebrului tratat a unui matematician persan din secolul al 9-lea „Kitab al-Jabr Wa l-Mugabala” care aproximativ se traduce ca „Cartea Argumentării şi Echilibrării”.

Creată pe baza sistemelor greceşti şi hinduse, noua ordine algebrică a fost un sistem unificator pentru numerele raţionale, numerele iraţionale şi mărimile geometrice.

Acelaş matematecian, Al-Khwarizmi, a fost de asemenea, primul care a introdus conceptul de a ridica un număr la o putere.

8. Descoperi în optică

Multe din cele mai importante progrese în studiul opticii sunt de origine din lumea musulmană. În jurul anului 1000 Ibn al-Haitham a demonstrat că oamenii văd obiectele datorită luminii care reflectă de la ele şi intră în ochi, combătând astfel teoriile lui Euclid şi Ptolemeu, conform cărora lumina este emisă de ochi.

Acest mare fizician musulman a descoperit, de asemenea, fenomenul camera obscura, care explică modul în care ochiul vede imagini în poziţie verticală din cauza conexiunii dintre nervul optic şi creier.

9. Muzică şi instrumentele muzicale

Muzica în lumea islamică - instrumentele muzicale
Muzicienii musulmani au avut un impact profund asupra Europei. Începând cu perioada domniei lui Carol cel Mare sa încercat să se concureze cu muzica Bagdadului şi Cordobei.

Printre multele instrumente care au ajuns în Europa prin Orientul Mijlociu sunt lăuta şi rahabul un strămoş al viorii. Printre altele se considera că chitara modernă provine de la un instrument arab mai vechi numit „Oud”. Pătrunzând în Spania medievală din secolul al 12-lea, chitara a fost iniţial denumită guitarra moresca (chitară maură).

Scările muzicale, de semenea se spune, că provin de la alfabetul arab.

 

10. Mecanismul biela-manivela

Multe din elementele de bază automatice moderne au fost utilizate pentru prima oară în lumea musulmană, inclusiv sistemul revoluţionar biela-manivela. Prin transformarea mişcării de rotaţie în una liniară, manivela perimite ridicarea unor obiecte grele cu uşurinţă.

Această tehnologie a fost descoperită de Al-Jazari în secolul al 12-lea, iar apoi sa răspândit masiv pe tot globul, principiu ce sa aplică peste tot de la bicicletă la motorul cu ardere internă.

11. Ceasul Elefant a lui Al-Jazari

Mecanisme lumea islamică - Al-Jazari, Ceasul Elefant

Reproducţia Ceasului Elefant din mallul Ibn Battuta , Dubai.

Cea mai renumită invenţie a lui Al-Jazari este, Ceasul Elefant, un ceas de apă de la începutul secolului al 13-lea, o minune inginerească a lumii medievale. Acesta este un ceas pus în mişcare de apă şi greutăţi în formă de elefant asiatic. Diferite elemente ale ceasului sunt în carcasa aflată sus pe elefant. A fost construit pentru a se muta şi a emite sunet la fiecare jumătate de oră.

Plus la inovaţiile mecanice a ceasului, ceasul este văzut şi ca un exemplu timpuriu al multiculturalismului reprezentat în tehnologie. Elefantul reprezintă cultura indiană şi africană, balaurul cultura chineză, phoenixul cultura Egiptului, mişcarea apei cultura greacă (clepsidra) şi turbanul cultura islamică.

12. Primele spitale publice

Spitalul Ahmad ibn Tulun - primul spital din lume
Spitalele aşa cum le cunoaştem noi astăzi, cu secţii şi centre de învăţământ, apar pentru prima oară în Egiptul din secolul al 9-lea. Primul astfel de centru medical a fost Spitalul Ahmad ibn Tulun, fondat în 872 în Cairo.

Spitalul Tulun a oferit asistenţă medicală gratuită pentru oricine care avea nevoie, o politică bazată pe tradiţia musulmană de a îngriji pe toţi cei care sunt bolnavi. De la Cairo, astfel de spitale s-au răspândit în întreaga lume musulmană.

13. Tabula Rogeriana – Harta lumii lui Al-Idrisi

Tabula Rogeriana – Harta lumii lui Al-Idrisi

Al-Idrisi a incorporat cunoştinţele sale despre Africa, acelea adunate de la comercianţii şi exploratorii islamici despre Oceanul Indian şi Orientul Îndepărtat, înregistrările de pe hărţile islamice cu informaţiile aduse de călătorii normanzi pentru a crea cea mai exactă hartă a lumii din perioada timpurie pre-modernă.

Tabula Rogeriana a fost desenată de către Al-Idrisi în 1154 pentru regele norman al Siciliei, Roger al II-lea, după o şedere de optsprezece ani la curtea sa, unde a lucrat la comentariile şi ilustraţiie de pe hartă. Harta, cu legende scrise în arabă, deşi arată continentul Eurasiatic cu toate elementele sale, prezintă doar partea de nord a continentului african şi nu are detalii ce priveşte Cornul Africii şi Asiei de Sud-Est.

Pentru Roger harta a fost gravată pe un disc masiv de argint, doi metri în diametru.

14. „Dispozitivele ingenioase” a fraţilor Banu Musa

Aceşti trei fraţi au fost celebri matematicieni şi ingineri din Bagdad în secolul al 9-lea. A lor, Carte de Dispozitive ingenioase, publicată în 850, a fost o mare lucrare ilustrată de dispozitive mecanice, care includeau mecanisme automate, puzzle-uri şi trucuri magice.

Studiind lucrările învăţaţilor greci, aşa ca Heron din Alexandria şi Filon din Bizanţ, precum şi a inginerilor indieni, chinezi şi persani, fraţii Banu Musa au creat mai mult de 100 de dispozitive şi accesorii diferite.

Potrivit scriitorului Ehsan Masood, printre invenţiile lor erau fântâni arteziene, înălţimea jeturilor cărora se schimbau la anumite intervale de timp, ceas, echipat cu diverse „trucuri” inteligente şi vasuri-automate pentru distribuirea băuturilor, stocurile lichide a cărora se completau datorită unui sistem bine gândit de flotoare, supape şi sifoane.

15. Inventarea chimiei

Chimia ca ştiinţă se poate spune că fost creată de musulmani. Domeniul în care grecii s-au limitat cu experimentări şi ipoteze vagi, sarazinii au introdus observaţia precisă, experimentul controlat şi înregistrarea prudentă a rezultatelor.

Chimistul secolului 9, Geber, este considerat pionerul chimiei, pentru introducerea unei metode experimentale timpurii în chimie, precum şi pentru inventarea alambicului, o instalaţie utilizată pentru distilarea lichidelor.

De asemenea face de remarcat aşa învăţi ca Al-Kindi, primul care respinge studiul tradiţional alchimic, Avicenna, care a inventat distilarea cu abur şi a produs uleiuri esenţiale, ce a dus la dezvoltarea aromaterapiei. Razi, primul a distilat petrolul, inventând kerosena pentru lămpi, antisepticile, săpunul şi reţetele moderne pentru săpun.


Desigur acestea nu sunt toate descoperirile şi invenţiile lumii musulmane din această epocă, sunt doar puţinele din cele care au stat la baza culturii şi ştiinţei moderne.

 

 

sursa:  inbors.com

Source Link

Views: 0

Allah este lângă noi în fiecare moment

  Unii nu cred că Allah i-a creat, că le asigură mijloacele de subzistenţă, îi binecuvântează, îi priveşte şi se află lângă ei în fiecare clipă. Ei nu sunt conştienţi de faptul că, după moarte, vor fi readuşi în faţa Domnului lor şi li se va cere socoteală pentru fiecare faptă pe care au comis-o […]

 

Unii nu cred că Allah i-a creat, că le asigură mijloacele de subzistenţă, îi binecuvântează, îi priveşte şi se află lângă ei în fiecare clipă. Ei nu sunt conştienţi de faptul că, după moarte, vor fi readuşi în faţa Domnului lor şi li se va cere socoteală pentru fiecare faptă pe care au comis-o şi pentru fiecare cuvânt rostit în această lume. Ei consideră că sunt independenţi de Allah. Atunci când vorbesc, nu reuşesc să îşi dea seama că Allah este Cel care le-a dat această putere. De fapt, Allah este singurul conducător şi El cunoaşte toate faptele lor; nici măcar o singură frunză nu poate cădea fără ştirea Lui. Allah este martor la tot, în fiecare clipă. Coranul explică acest lucru:

Tu nu vei fi în nicio împrejurare, nu vei recita niciun fragment din Coran şi voi nu veţi împlini nicio faptă fără ca Noi să fim martori în clipa când o săvârşiţi. Domnului tău nu-i va scăpa nici cât greutatea unui fir de colb − nici de pe pământ, nici din cer −, nici cât [o greutate] mai mică [decât aceasta] şi nici mai mare, fără ca acestea să [fie înscrise] într-o carte limpede. (Yunus 10:61).

Totul în acest univers, până la cea mai mică particulă de praf, se află sub controlul lui Allah şi totuşi unii oameni îşi trăiesc viaţa ignorând complet acest adevăr. Ei nu îşi dau seama că, în situaţia în care le-ar fi luată capacitatea de a vorbi, nu ar mai putea să rostească nici măcar o singură silabă fără voia lui Allah. Oamenii există datorită voinţei lui Allah, aşa cum fiecare acţiune, fiecare cuvânt se întâmplă numai cu voia şi permisiunea lui Allah. De fiecare dată când vorbesc, aceşti oameni ar trebui să fie conştienţi că Allah, Cel care i-a creat, este tot timpul lângă ei. Credincioşii sunt conştienţi că Allah îi supraveghează în permanenţă, chiar şi atunci când ei li se adresează oamenilor. Această conştientizare a existenţei, puterii şi grandorii lui Allah se resimte adânc în inimi; aşadar este necesar să ne adresăm fără a uita că Allah se află peste tot în jurul nostru − El aude şi ştie tot ce spunem. Cei care sunt conştienţi de aceste adevăruri vorbesc sincer. Inimile lor pline de teamă faţă de Allah îi împiedică să rostească un cuvânt pe care Allah nu l-ar aproba.

Dacă o persoană trăieşte în fiecare clipă conform preceptelor Coranului, acesta reprezintă unul dintre cei mai clari indicatori ai faptului că acel om crede în măreţia şi în grandoarea lui Allah, că Allah îl poate vedea şi auzi, precum şi pe ceilalţi oameni, tot timpul. De exemplu, chiar dacă aceşti oameni discută despre politică, economie sau rezolvă ecuaţii matematice complicate ce necesită concentrare, teama din inimile lor faţă de Allah le permite ca, atunci când vorbesc, să nu devieze de la poruncile lui Allah, deoarece au un sentiment de profund respect, teamă şi dragoste faţă de El. Această conştientizare îi asigură că nu vor rosti niciun cuvânt contrar principiilor morale prevăzute în Coran. Într-adevăr, important este că ei simt profund în inima lor această sinceră credinţă şi teamă faţă de Allah. Ştiu că nu există altă putere în afară de Allah, că Allah aude şi vede totul şi că nimic nu poate fi ţinut ascuns de El. Astfel, omul va avea un limbaj propriu musulmanului care caută refugiu la Allah.

 

___________

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 0

Destinul și existența unui bine în orice

  Allah a hotărât ca fiecare fiinţă să aibă un destin propriu. Orice experienţă pe care o avem în această viaţă, orice acţiune pe care o realizăm, fiecare cuvânt pe care îl rostim este predestinat de Allah, încă dinainte ca noi să ne naştem. Mai mult, deoarece Allah este mai presus decât timpul, viaţa oricăror […]

 

Allah a hotărât ca fiecare fiinţă să aibă un destin propriu. Orice experienţă pe care o avem în această viaţă, orice acţiune pe care o realizăm, fiecare cuvânt pe care îl rostim este predestinat de Allah, încă dinainte ca noi să ne naştem. Mai mult, deoarece Allah este mai presus decât timpul, viaţa oricăror creaţii este „rezumată” în faţa lui Allah. O persoană are parte de numeroase experienţe în timpul vieţii sale. Presupunând că perioada medie de viaţă a omului este de optzeci de ani, în cazul unei persoane care a trăit patruzeci de ani, următorii săi patruzeci de ani Îi sunt deja cunoscuţi lui Allah. Dar persoana respectivă nu poate cunoaşte ceea ce urmează decât trăind următorii patruzeci de ani din ultima etapă a vieţii lui.

Pe scurt, ceea ce descriem ca viitor deja a început şi s-a terminat prin eterna înţelepciune a lui Allah. Tot ceea ce s-a întâmplat constituie destinul unei persoane. Fiecăruia dintre noi i-a fost scris un destin de care nu poate scăpa. Aşa cum nu putem schimba trecutul, nu putem schimba nici viitorul, deoarece ambele au fost deja hotărâte de Allah. Totuşi unii oameni, deoarece nu au această cunoaştere a faptelor, cred că viitorul se află în mâinile lor. Astfel, deoarece nu cred în destin, cad în greşeala de a crede că pot modifica viitorul. Dar viaţa unui om este ca un film ce a fost deja realizat; dacă am privi acest film, nu am putea să îi modificăm scenariul sau să intervenim într-un fel în conţinutul lui. În mod asemănător, este imposibil pentru o persoană să intervină în desfăşurarea evenimentelor care au loc conform destinului său. În Coran ni se spune că Allah a poruncit un destin specific pentru fiecare individ şi nimeni nu va trăi ceva ce Allah nu a prescris:

Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite. (Al-Qamar 54:49);

Nicio nenorocire nu se îndreaptă pe pământ şi nici în sufletele voastre fără ca ea să nu se afle într-o carte, înainte ca Noi să o pricinuim. Acesta este un lucru uşor pentru Allah, pentru ca voi să nu fiţi trişti pentru ceea ce aţi pierdut şi nici să nu vă prea bucuraţi pentru ceea ce El vă dăruieşte. Şi Allah nu-l iubeşte pe cel trufaş şi lăudăros. (Al-Hadid 57:22-23).

Aşa cum aceste versete explică, un destin special a fost hotărât nu doar pentru fiecare om în parte, ci şi pentru celelalte creaturi ale lui Allah, animate sau nu. De la masa de lemn din casa ta până la pantofi, de la trandafirii ce răsar în curtea ta până la hainele din garderobă, de la prietenii tăi până la pisica ta, totul în jur are un destin ales de Allah. Deja Allah ştie care vor fi experienţele pe care tu, prietenii tăi şi tot ceea ce îţi aparţine le veţi avea în viitor. De exemplu, lui Allah Îi este deja cunoscut, în măreţia Sa, cine va planta sămânţa din care se va naşte copacul din care, ulterior, va fi făcută masa ta de lucru, cât de mult timp şi în ce condiţii acel copac va creşte, când, cum şi de cine va fi tăiat, în ce dimensiuni va fi tăiat, ce calitate şi ce formă va avea masa respectivă, când şi în ce parte a casei tale o vei aşeza, câte mese vei servi pe ea, cu cine vei discuta şi ce vei scrie pe ea, deoarece Allah a hotărât toate acestea încă dinainte ca tu să te naşti şi a ştiut ce să facă pentru ca ele să se realizeze. Toate acestea le vei cunoaşte pe măsură ce se întâmplă.

Dacă cineva nu este informat de existenţa reală a destinului sau nu a înţeles acest aspect, se poate comporta fără a lua în considerare faptul că el, de fapt, îndeplineşte ceea ce Allah i-a prescris. De exemplu, când merge să cumpere o masă pentru casa sa, priveşte o mulţime de modele, se răzgândeşte de multe ori, se gândeşte atent, discută şi face schimb de idei cu cei care îl însoţesc. În final va crede că decizia sa este urmarea propriilor sale deliberări. De fapt, chiar dinainte ca el să meargă să cumpere acea masă, ea fusese deja hotărâtă pentru el; astfel el doar a cercetat puţin, a găsit şi în final a cumpărat masa care deja i-a fost destinată. Schimbul de idei, discuţiile şi dificultatea de a ajunge la o decizie au fost şi ele prescrise de Allah în destinul său. O persoană care simte durere, regret sau teamă, ca reacţie la un anume eveniment, şi face afirmaţii precum: ,,Dacă făceam aşa şi aşa…” sau ,,De n-aş fi mers acolo…”, sau îşi face griji în ceea ce priveşte viitorul, face aceste lucruri fără a gândi, deoarece el acum trăieşte o viaţă care a fost deja hotărâtă de Allah, începută şi terminată în faţa Lui, iar evenimentele pentru care simte regret sau durere fac parte din destinul său. De exemplu, dacă cineva are foarte multe farfurii în mână pe care le scapă şi le sparge, îşi va exprima regretul spunând: ,,Dacă nu încercam să duc atât de multe, asta nu s-ar fi întâmplat”. Însă adevărul pe care nu îl cunoaşte sau pe care l-a uitat este că totul a fost hotărât să se întâmple în acel moment. Într-adevăr, a fost prescris cine le va sparge, chiar înainte de a fi fabricate sau înainte ca acela care le-a spart să se fi născut. Ar trebui să luăm în considerare tot ce ni se întâmplă şi să învăţăm din aceasta, adică să înţelegem înţelepciunea din spatele acestor evenimente. A simţi regret faţă de astfel de lucruri este inutil, deoarece respectiva persoană nu are cum să prevină acele evenimente.

În următorul verset, Allah ne-a spus că suntem lipsiţi de putere în faţa dorinţei lui Allah:

Şi dacă Allah te atinge cu un rău, [să ştii că] nu este cine să-l îndepărteze decât numai El! Iar dacă El îţi voieşte un bine, nu este nimeni care să poată respinge harul Său. El îi atinge cu aceasta pe cei care voieşte El dintre robii Săi, iar El este Iertător, Îndurător [Al-Ghafur, Ar-Rahim].  (Yunus 10:107).

Cei care se supun destinului propriu ştiu că orice hotărăşte Allah este cel mai bine pentru ei, chiar dacă nu pare a fi astfel. Ei îşi dau seama de binecuvântările şi înţelepciunea aflată în spatele acestor evenimente şi sunt recunoscători. Dacă nu pot înţelege de la început, îşi pun credinţa în Allah şi se roagă să le fie dezvăluite scopul şi înţelepciunea evenimentelor. Vor fi aduşi în linişte în faţa lui Allah în Ziua Judecăţii şi vor avea siguranţa că Allah manifestă compasiune şi milă faţă de supuşii Săi; de asemenea, ei vor avea credinţa că El este Stăpânul eternei justiţii. Supunerea şi devotamentul acestor oameni se poate observa clar din limbajul lor. În niciun caz nu vor folosi cuvinte precum: „De ce s-a întâmplat?”, cu referire la un anume eveniment. Allah a creat totul în cea mai bună formă şi astfel ceva ce la prima vedere ar părea neplăcut, în final va aduce binecuvântări. În Coran, Allah ne reaminteşte acest fapt prin următorul verset:

V-a fost prescrisă lupta, chiar dacă ea vă este neplăcută. Or, se poate [întâmpla] ca voi să urâţi un lucru care este bun pentru voi şi să iubiţi un lucru care este rău pentru voi. Dar Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiţi. (Al-Baqarah 2:216).

Astfel, confruntaţi cu o situaţie neplăcută, vorbele musulmanilor credincioşi sunt: ,,Domnul meu îndeplineşte totul cu un scop; cu siguranţă trebuie să fie ceva bun în această situaţie…” sau ,,Allah a poruncit ca acest lucru să se întâmple spre beneficiul nostru”. Nu se plâng niciodată aşa cum ar face ignoranţii: ,,Vai, ce păcat, cum am putut să fac aşa ceva?”, vorbind într-un mod ce sugerează lipsa supunerii şi a speranţei în Allah. De-a lungul întregii lor vieţi, acest mod de a vorbi prin care se arată că se ştie că totul a fost creat cu un scop anume este important pentru musulmani. Din această categorie nu face excepţie nimeni şi niciun eveniment. Credincioşii ştiu că, atunci când sunt puşi în faţa unei situaţii neplăcute, ar da dovadă de ignoranţă dacă ar vorbi într-un mod ce s-ar opune destinului lor; de aceea ei consideră acea situaţie ca reprezentând un aspect pozitiv al vieţii lor. Indiferent dacă ei sau altcineva ar comite o greşeală, nu ar rosti cuvinte precum: „De ce ai făcut asta?”, „Asta nu s-ar fi întâmplat dacă nu te-ai fi dus acolo…”, ci s-ar adresa cu înţelepciunea dobândită în urma înţelegerii acestui verset:

Şi ceea ce a venit peste voi, în ziua când cele două oşti s-au întâlnit, a fost cu voia lui Allah, pentru ca El să-i deosebească pe credincioşi. (Aal ’Imran 3:166).

De asemenea, rezultatele neplăcute, urmare a lipsei luării unor măsuri de precauţie, fac parte din destinul nostru. De aceea este lipsit de sens să ne scufundăm într-o mare de regrete sau să dăm explicaţii ilogice precum: ,,Dacă aş fi făcut aşa, rezultatul ar fi fost altul”. Orice s-a întâmplat a fost pentru binele nostru. Astfel, în limbajul islamic nu se vor regăsi niciodată furia, răutatea, tensiunea, plângerile, dezamăgirile, panica, teama sau îngrijorarea. Chiar trăind evenimente dintre cele mai dificile şi pline de probleme, credincioşii încearcă să descopere binele din spatele acestor aparenţe, precum şi finalitatea ce le va aduce binecuvântări. Musulmanii adevăraţi reuşesc să înlăture panica şi îngrijorarea, influenţându-i pozitiv pe cei din jurul lor. În Coran, Allah ne arată cum ar trebui să ne exprimăm în momente dificile:

Spune: «Nu ne va atinge pe noi nimic în afară de ceea ce ne-a prescris Allah! El este Ocrotitorul nostru! Şi în Allah trebuie să se încreadă drept-credincioşii!» (At-Tawbah 9:51).

Într-un alt verset, atenţia noastră este captată de limbajul umil al credinciosului, adică al celui care crede că soarta sau tot ce se întâmplă în jurul lui a fost hotărât, în ultimă instanţă, în beneficiul său:

Care, dacă s-a abătut asupra lor vreo nenorocire, spun: «Noi suntem ai lui Allah şi noi la El ne întoarcem.» (Al-Baqarah 2:156).

Răsplata pe care Allah o va da celor care înţeleg acest fapt este explicată în versetul:

Aceia sunt cei peste care se pogoară binecuvântarea Domnului lor şi îndurarea Lui şi aceia sunt cei călăuziţi. (Al-Baqarah 2:157).

Maniera de exprimare a credinciosului care, când se referă la destin, spune că există un bine în orice, este foarte diferită de discursul ,,de consolare”, „de calmare” al celor aflaţi departe de moralitatea expusă în Coran. Confruntaţi cu situaţii asemănătoare, unii dintre cei care nu au adoptat moralitatea coranică ar putea folosi zicale precum: ,,Fiecare nor are un fir argintiu”. Totuşi există o anume diferenţă în modul în care este abordată această idee. Musulmanii spun aceasta cu toată inima, sincer; indiferent de câte ori cei cu o morală coruptă ar rosti această propoziţie, faptul că nu o exprimă ca pe o credinţă adevărată, pornită din suflet, este dovedit de lipsa de încredere în Allah, reflectată în comportamentul lor.

 

_____

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 1