Multiculturalitatea în spațiul european – 1

  Istoricii menționează primele contacte ale musulmanilor cu Europa ca fiind reprezentate de formarea statului musulman omeyad Andaluzia. Este conscut faptul că din sec. al VIII-lea și pînă în sec. al XV- lea, lumea islamică era superioară lumii creștine în cele mai multe aspecte. Nenumărați istorici, sociologi, cercetători și academicieni menționează rolul cel puțin însemnat […]

 

Istoricii menționează primele contacte ale musulmanilor cu Europa ca fiind reprezentate de formarea statului musulman omeyad Andaluzia. Este conscut faptul că din sec. al VIII-lea și pînă în sec. al XV- lea, lumea islamică era superioară lumii creștine în cele mai multe aspecte. Nenumărați istorici, sociologi, cercetători și academicieni menționează rolul cel puțin însemnat al Islamului în renașterea civilizației Europene. Astfel că operele de artă inedite, centrele de traduceri ale operelor clasice din greaca veche în arabă, lucrările în diferite domenii ale savanților musulmani ai vremii, contribuția fundamentală în domenii precum medicina, geografia, astronomia, chimia, botanica, matematica au continuat să fie amintite până în zilele noastre. Statul Andaluzian rămâne în istorie și unul dintre puținele state care a reușit să creeze o adevărată comunitate interculturală în care creștini, musulmani și evrei au format o societate puternică cu principii indivizibile. A urmat mai târziu o perioadă în care și-a lăsat Imperiul Otoman amprenta multiculturalismului. În momentul de față Islamul în Europa se află tot în ascensiune prin fenomenul de imigrație al musulmanilor ce a început în anii ’50 – ’60. Din păcate, islamul nu a revenit în atenția Europei prin prisma științei, culturii, progresului civilizațional și a bunăstării, ci a început să fie eticheta terorismului. Atacul asupra Statelor Unite de la 11 septembrie 2001 a devenit punct de referință pentru întreaga lume, reprezentând momentul din care musulmanii au început să fie etichetați drept teroriști, violenți, radicali, extremiști. Atacurile teroriste din Madrid, Londra, Bali sau Istanbul au pătat destul de mult imaginea toleranței islamice și a conviețuirii interculturale.

La momentul acestor atacuri în Europa trăiau zeci de milioane de musulmani proveniți din diverse culturi, procentul lor diferind de la stat la stat. Dacă în 1950 în Europa trăiau 800.000 de musulmani, astăzi numărul lor se ridică la peste de 50.000.000 (conform statisticilor oferite de Federtația Organizațiilor Islamice din Europa).

Deși poate că în unanimitate musulmanii din Europa și-ar exprima dezacordul față de invadarea Irakului și a Afganistanului, tot la fel, în unamitate ar refuza să catalogheze guvernele respective guverne sioniste cruciate. Musulmanii au condamnat acele atacuri, cu atât mai mult cu cât cei care se pare că au săvârșit acele atacuri sunt considerați păcătoși conform Coranului și în niciun caz nu „eroici mujahedini”, iar atacul un atac terorist condamnabil, și nu un „atac militar slăvit” sau un „atac binecuvântat”.

uniunea europeanaPentru prevenirea radicalizării noului terorism în spaţiul UE au fost stabilite unele direcţii prioritare: dezvoltarea dialogului inter-cultural, în interiorul şi în afara spaţiului european; promovarea democraţiei, educaţiei şi prosperităţii economice în statele UE, dar şi în statele asistate de către aceasta; dezvoltarea unei strategii media şi de comunicare adecvate unei mai bune înţelegeri a politicii UE în domeniu.

Organizațiile islamice și comunitățile musulmane din Europa și din întreaga lume au condamnat atacurile teroriste într-o voce cu autoritățile europene, indiferent care au fost autorii lor sau pretextele care au orbit mintea și sufletele acelora care au crezut că prin aceste acte o cauză a lor va găsi soluția. Musulmanii din Europa sunt și ei vizați odată cu europenii de acest tip de atacuri care nu semnează în numele unei religii sau culturi anume, așa cum țintele lor se știe că nu sunt îndreptate asupra unor religii sau culturi anume.

 

 

Source Link

Views: 4

Evreii si musulmanii – 1

  M.   ‘Imarah     Avraam – Pacea asupra lui! – în cultura islamică – pe care a descriso Coranul cel Sfânt este imaginea iubitului lui Allah, pe care Allah l-a făcut sub ochii Lui, şi l-a apropiat ca tainic, i-a vorbit cu glas tare, a răspuns chemării lui, l-a binecuvântat, l-a făcut pe […]

 

M.   ‘Imarah

 

 

Avraam – Pacea asupra lui! – în cultura islamică – pe care a descriso Coranul cel Sfânt este imaginea iubitului lui Allah, pe care Allah l-a făcut sub ochii Lui, şi l-a apropiat ca tainic, i-a vorbit cu glas tare, a răspuns chemării lui, l-a binecuvântat, l-a făcut pe el puternic, demn de încredere şi i-a dăruit lui Cartea Doveditoare. Iar imaginea acestei cărţi – Tora – în Coranul cel Sfânt – este imaginea cărţii de îndreptare, îndurare, călăuzire şi lumină.

 

Şi am pogorât asupra ta dragostea Mea, pentru ca tu să fii crescut sub ochii Mei.  (Ta-Ha 20:39).

Şi pomeneşte-l în Carte pe Moise! El a fost ales şi a fost un trimis şi un profet./ Noi l-am chemat din partea dreaptă a Muntelui Tor şi l-am apropiat de Noi ca tainic. (Maryam 19:51-52).

Iar lui Moise i-a vorbit Allah Însuşi, cu glas tare.  (An-Nisaa’ 4:164).

A grăit Allah: “O, Moise! Te-am ales, peste toţi  oamenii pentru mesajele Mele şi pentru cuvintele Mele! Deci, primeşte ceea ce-ţi dau şi fii dintre cei mulţumitori!  (Al-’A’raf 7:144).

A zis: “Doamne, deschide-mi mie pieptul/ Şi  uşurează-mi lucrul ce trebuie să-l împlinesc/ Şi dezleagă-mi nodul limbii mele,/ Pentru ca ei să priceapă vorbele mele!/ Şi dă-mi mie un sfetnic din familia mea,/  Pe Aaron, fratele meu,/ Sporind prin el forţa mea,/ Şi fă-l  pe el părtaş la lucrul meu,/ Pentru ca noi să Te lăudăm  mereu!/ Şi să Te pomenim mereu!/ Iar Tu întotdeauna  ne-ai văzut pe noi, ştiind astfel tot ceea ce facem noi!”/ A  zis: “Cererea ta a fost împlinită, Moise!” (Ta-Ha 20:25-36).

Pacea asupra lui Moise şi a lui Aaron!”/ Astfel îi  răsplătim Noi pe cei care împlinesc bine;/ Fiindcă ei doi au fost printre robii Noştri dreptcredincioşi . (As-Saffat 37:120-122).

A zis una dintre ele: “Tată, ia-l cu simbrie, căci cel  mai bun pe care-l poţi lua cu simbrie este cel puternic şi  vrednic de încredere!” (Al-Qasas 28:26).

Şi datu-i-am lui Moise Cartea Doveditoare, nădăjduind că veţi fi călăuziţi. (Al-Baqarah 2:53).

…Şi l-am dăruit pe Moise cu dovezi limpezi…  (An-Nisaa’ 4:153)

Noi le-am dat lui Moise şi lui Aaron Cartea de îndreptare, ca o lumină şi o îndemnare pentru cei cu frică. (Al-Anbiyaa’ 21:48)

Însă mai înainte de el a fost Cartea lui Moise, ca îndreptar şi ca îndurare.  (Al-’Ahqaf 46:12).

Spune: “Cine a pogorât Cartea pe care Moise a adus-o ca lumină şi călăuză pentru oameni? Voi o faceţi foi, arătându-le, dar şi ascunzând multe din ele.  (Al-An’am 6:91).

Allah! Nu este Dumnezeu în afară de El, Cel Viu,  Cel Veşnic!/ El ţi-a pogorât Cartea cu Adevărul, întărindu-le pe cele de dinaintea ei. El a pogorât Tora şi Evanghelia,/ Mai înainte, drept călăuză pentru oameni şi a pogorât Îndreptarul.  (Aal ‘Imran 3:2-4).

Aceasta este imaginea coranică pe care a transmis-o  cultura islamică despre profeţii iudaismului, legilor şi cărţilor lor.

Pot oare cei mai fanatici hahami ai iudaismului ortodox sau cei  mai liberali laici ai lui să găsească ceva asemănător în conceptul  iudeilor şi în cultura lor despre celălalt, mai ales dacă acel celălalt  este Islamul, Coranul, trimisul musulmanilor, comunitatea  islamică, civilizaţia şi istoria lor?

Pe lângă această imagine coranică despre “celălalt”  (iudeu), musulmanii, civilizaţia lor, statul lor, istoria lor, nu s-au  oprit cu această imagine despre “celălalt” (iudeu) la cadrul Coranului, ideilor abstracte şi al teoriilor, ci au pus-o în practică şi  în aplicare, din vremea profeţiei, de-a lungul întregii istorii a civilizaţiei islamice.

ruinele istorice ale unui fost cartier din Medina locuit pe atunci de evreiConstituţia primului stat musulman, întemeiat la Medina  în urma emigrării Trimisului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l  miluiască – de la Mekka (anul 1h/622 d.Chr.) – cunoscută în istoria  islamică sub numele de “Foaia” şi “Cartea” – conţine 52 de articole şi în 14 dintre ele se vorbeşte despre evrei. Aceste articole legiferează integrarea evreilor în cadrul statului, calificându-i  drept “o comunitate alături de credincioşi” emigranţi şi ansari, precum şi egalitatea lor cu credincioşii în ceea ce priveşte  drepturile şi îndatoririle, precizând dreptul lor deplin la credinţa  religioasă prin care se deosebesc de musulmani. Găsim în aceste  articole cea mai înaltă formă de recunoaştere a celuilalt, expresia  deplinei egalităţi între minoritate şi majoritate, recunoaşterea  pluralismului religios pentru supuşii aceluiaşi stat. Astfel, într-unul din aceste articole citim:

“Evreii sunt o comunitate alături de credincioşi; evreii au  religia lor, iar musulmanii au religia lor, iar slujitorii evreilor sunt  (trataţi) la fel ca ei, mai puţin aceia care sunt nedrepţi şi păcătuiesc – iar de vor fi astfel nu-şi vor face rău decât lor înşişi şi familiilor lor.. Evreii care ne vor urma vor avea ajutor şi vor fi egali  cu neamul acestei Foi; nu vor fi nedreptăţiţi şi nu va fi sprijinit  nimeni împotriva lor. Şi vor cheltui laolaltă cu credincioşii, atunci  când vor lua parte la război. Evreii vor cheltui pentru ei înşişi şi musulmanii vor cheltui pentru ei înşişi. Ei se vor ajuta împotriva  acelora care se vor război cu neamul acestei Foi şi se vor sfătui şi  se vor respecta fără de păcat”.

 

 

Fundația Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 4

Islamul și persoanele cu dizabilități

Yusuf Al-Qaradawi   Viața omului este plină de greutăți și suferință. În acest sens, Allah a grăit: Nu l-am creat pe om dintr-o picătură de amestecuri, ca să-l încercăm (…)? Al-Insan 76:2 Când omul privește la aceste suferințe și nenorociri ca la încercări din partea lui Allah Preaînaltul de a vedea adevăratele lui culori, el […]

Yusuf Al-Qaradawi

Viața omului este plină de greutăți și suferință. În acest sens, Allah a grăit:

Nu l-am creat pe om dintr-o picătură de amestecuri, ca să-l încercăm (…)?

Al-Insan 76:2

Când omul privește la aceste suferințe și nenorociri ca la încercări din partea lui Allah Preaînaltul de a vedea adevăratele lui culori, el va înțelege că dincolo de aceste încercări există o înțelepciune divină măreață. Aceasta este, cu siguranță, o realitate absolută, chiar dacă noi o conștientizăm sau nu.

Vorbim de un mare lucru că atunci când Atotputernicul  Allah privează o persoană de o anumită abilitate sau de un anume dar, compensează prin binecuvântarea lui cu un alt dar prin care îi întrece pe alții. Astfel, vedem că acei oameni care au o dizabilitate de vedere, au un auz foarte fin și pot auzi zgomote și mișcări foarte încete din jurul lor. Ei sunt dăruiți cu excelența în multe alte abilități pentru a compensa imperfecțiunea lor.

Dacă o persoană privește astfel lucrurile, el își va găsi cu siguranță liniștea și va fi mulțumit cu încercarea dată lui de Allah. Fiecare persoană ar trebui să realizeze că nu va putea schimba inabilitatea lui sau fugi de destinul scris lui de Allah, astfel că el ar trebui să încerce să facă tot ce-i stă în putință pentru a își îmbunătăți viața, pentru a își depăși condiția și a transforma această „lămâie” acră în miere dulce.

Această dizabilitate ar trebui să fie o motivație de creativitate și excelență în orice domeniu al vieții. O persoană cu dizabilități ar trebui să facă din condiția sa un imbold pentru sine pentru a deveni un membru proeminent în societate.

Cum să învingi dizabilitatea?

Devino un membru activ în societate!

Pentru a deveni un membru activ în societate, o persoană cu dizabilități trebuie să fie foarte conștientă de împrejurări, dar și de natura dizabilității sale. Pe lângă aceasta, este o îndatorire a societății să ofere o mână de ajutor acestei categorii de oameni.

Istoria islamică este o sursă pentru foarte multe exemple de oameni care, deși aveau diverse dizabilități, ocupau poziții excelente și un rang proeminent în societate. `Atta’ ibn Abi Rabah, cunoscut ca o persoană de culoare, șchioapă și paralizată, era Marele Muftiu al Meccăi. El a fost distins cu aprecierile lui `Abdul-Malik ibn Marawan, califul acelor vremuri, iar la baza acestui fapt prestigios au stat cunoștințele sale vaste.

De asemenea, cunoaștem istorisirea marelui companion `Amr ibn Al-Jamuh care avea, de asemenea, o dizabilitate de mers. Când a vrut să participe la jihad, cei patru fii ai săi i-au spus: „Tu ai o scuză să rămâi acasă, pentru că ești bătrânși ai și o dizabilitate.” Însă el, cu credință și încredere deplină în Allah, el le-a spus: „Ba nu, pentru că eu sper să pășesc în Paradis cu piciorul meu șchiop.” Vorbind despre aceasta, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Lăsați-l! El este un om care vrea martiriul.”

Atotputernicul Allah îi îndrumă pe toți musulmanii să nu îi lase izolați pe cei cu dizabilități pentru ca nu cumva ei să cadă într-un fel de disperare și indispoziție fizică. Ei ar trebui primiți bine în societatea deschisă și să fie tratați în cel mai bun mod.

Îndatorirea societății față de persoanele cu dizabilități

Este o îndatorire a întregii societăți să înființeze școli pentru acele persoane și să le asigure siguranța pentru ca ei să devină membrii buni în societate, astfel încât să fie folositori sieși, dar și familiilor lor. În Occident li se acordă o mare grijă persoanelor cu dizabilități.

Este responsabilitatea noastră, a musulmanilor, să punem umărul la responsabilitatea de a manifesta grijă maximă față de aceste persoane, deoarece, conform învățăturilor religiei noastre, aceste persoane reprezintă surse de milostenie divină și binecuvântări revărsate asupra noastră acum și mai apoi. Ei sunt cei slabi de dragul cărora suntem sprijiniți și făcuți învingători.

În următorul  hadith Profetul nostru (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Vi se oferă sprijin și izbândă pentru virtutea acelora slabi dintre voi.” (Abu Dawud)

Dacă nemusulmanii manifestă milă și grijă față de persoanele cu dizabilități motivați de sentimente legate de umanitate, noi, musulmanii, ar trebui să facă această motivați atât de sentimente de umanitate, dar și religioase. În Islam ni se poruncește să manifestăm îndurare față de tot ce este în această lume. Să ne amintim de aceste cuvinte ale Profetului:

„Manifestați milă față de cei de pe pământ, pentru ca Cel care este în Ceruri (Allah) să ăși reverse mila asupra voastră!” (At-Tirmidhi)

sursa: new-muslims.info

Source Link

Views: 4