Toleranta in societatea islamica – 5

Toleranta in societatea islamica – 5 -partea a cincea- Mustafa Siba’ee     Toleranta religioasa in civilizatia islamica este un lucru fara precedent in istoria epocilor anterioare. Istoricii occidentali care respecta adevarul au recunoscut in unanimitate aceasta toleranta si i-au adus elogii. Vestitul cercetator american Druper afirma ca: Musulmaii din epoca timpurie a califatului nu […]

Toleranta in societatea islamica – 5

-partea a cincea-

Mustafa Siba’ee

 

 

Toleranta religioasa in civilizatia islamica este un lucru fara precedent in istoria epocilor anterioare. Istoricii occidentali care respecta adevarul au recunoscut in unanimitate aceasta toleranta si i-au adus elogii.

Vestitul cercetator american Druper afirma ca: Musulmaii din epoca timpurie a califatului nu s-au limitat doar la tratarea savantilor crestini nestorieni si evrei cu respect, ci le-au incredintat lor multe alte activitati importante si funcii in stat. Harun ar-Rasid a pus toate scolile sub contolul lui Yuhanna ben Masawayhi, fara se dea vreo atentie tarii din care provenea savantul si nici religiei sale, ci dand atentie doar pozitiei sale in domeniul stiintei si cunoasterii.

Istoricul Welz afirma in studiul sau despre invataturile islamului: “Ele au pus bazele unei cooperari drepte si generoase si au insuflat oamenilor spiritul generozitatii si tolerantei, dupa cum ele au trasatura umanismului si sunt aplicabile. Ele au creat o comunitate de oameni la care cruzimea si nedreptatea sociala se manifestase intr-o masura mai mica decat la orice alta comunitate care a precedat-o”. Apoi adauga, vorbind despre Islam:” El este plin de spiritul blandetei, tolerantei si fratiei.”

Iar sir Mark Sies afirma, descriind imperiul islamic din perioada lu Harun ar-Rasid : ”Crestinii, paganii, evreii si musulmanii actionau deopotriva in slujba guvernului”.

evariste-levi-provencal-5E.Levi-Provenscal afirma in lucrarea sa “Spania musulmana in secolul X”: “Secretarul insarcinat cu protejarea nemusulmanilor era deseori crestin sau evreu, iar functiile erau detinute de cretini si evrei si ei lucrau pentru stat in treburile administrative si militare, iar unii evrei il reprezentau pe calif in misiuni in statele Europei occidentale”.

Reno afirma in “Istoria invaziilor arabe in Franta, Elvetia, Italia si insulele din Marea Mediteraneana”: “Musulmanii din orasele Andaluziei ii tratau pe crestini foarte bine. La randul lor, crestini tineau seama de sentimentele musulmanilor si-si circumcideau copiii si nu mancau carne de porc”.

Iar Arnold afirma, vorbind despre doctrinele religioase ale sectelor crestine: “Insa principiile tolerantei islamice au impiedicat astfel de fapte care continuau in ele nedreptatea. Mai mult decat atat, se deosebeau de altii prin faptul ca se straduiau sa-i trateze pe crestini cu dreptate.

Un exemplu in acest sens este ca dupa cucerirea Egiptului, Ya’qubitii au folosit prilejul indepartarii autoritatilor bizantine pentru a lua bisericile ortodocsilor, insa musulmanii le-au redat ulterior stapanilor de drept, dupa ce ortodocsii au facut dovada ca le-au apartinut lor.”

Daca privim la toleranta care s-a extins in aceste fel la supusii crestini ai musulmanilor la inceputul carmuirii islamice, ne apare clar ca ideea raspandita despre faptul ca sabia a fost elementul care i-a convertit pe oameni la Islam nu este credibila.

Daca ne-am referit pe larg la toleranta religioasa a civilizatiei islamice, am facut-o pentru a respinge pretentia occidentalilor fanatici ca musulmanii ar fi fost cruzi si i-ar fi constrans pe oameni sa treaca la Islam si i-ar fi umilit si persecutat pe nemusulmani. Ar fi fost mai bine pentru ei sa nu fi deschis discutia despre acest subiect, caci ar trebui sa lase capetele in jos de rusine pentru faptele rusinoase pe care fanaticii le-au savarsit impotriva musulmanilor in timpul cruciadelor, in Spania, dar si in perioada moderna. Cei care studiaza istoria pot constata ca s-au persecutat si intre ei si este suficient sa mentionam in aceasta privinta masacrele catolicilor si protestantilor si indeosebi macelul din noaptea Sfantului Bartolomeu, razboaiele religioase ale papalitatii impotriva popoarelor europene de alta credinta si tragediile tribunalelor inchizitiei din Evul Mediu. Toate acestea reprezinta o dovada incontestabila a faptului ca occidentalii au fost cei mai fanatici fata de cei care aveau alta opinie sau credinta, chiar daca erau fii ai aceluiasi popor, ca ei nu au cunoscut toleranta religioasa in decursul istoriei lor trecute si continua si astazi sa fie domniati de fanatismul religios detestabil impotriva musulmanilor sub perdeaua stravezie a politicii si imperialismului.

Consideram opinia exprimata de unul din inaltii prelati crestini care nu poate fi acuzat de partizanat a fi cea mai potrivita pentru a incheia cu ea discutia despre toleranta si fanatism. Este vorba de patriarhul Antiohiei,Mihail cel Mare care a trait in a doua jumatate a secolului XXI, adica la cinci secole dupa ce bisericile orientale au fost supuse de carmuirea islamica, care a afirmat, referindu-se la toleranta musulmanilor si la persecutarea bisericilor orientale de catre Bizantini:

“Acesta este motivul pentru care zeul razbunarii care detine forta si atotputernicia, care schimba mersul omenirii dupa cum voieste el si-i aduce pe cine voieste el si-l ridica pe cel josnic, cand a vazut relele Imperiului Bizantin care a recurs la forta, ne-a jefuit bisericile si ne-a lipsit manastirile de toate proprietatile lor si ne-a persecutat fara pic de mila si indurare, i-a trimis pe fiii lui Ismail(arabii) din Sud (Peninsula Araba) pentru a ne izbavi de tirania Bizantinilor. Realitate este ca daca noi am suferit ceva pierderi din cauza smulgerii bisericilor catolice de la noi pentru a le da locuitorilor din Calcedon, aceste biserici au ramas in stapanirea lor. Dar cand orasele s-au predat arabilor, acestia au lasat fiecareia din aceste secte bisericile pe care le-au gasit in stapanirea lor.

In vremea aceea ne-au fost smulse biserica mare din Homssi biserica din Hawran. Cu toate acestea, nu a fost lucru neinsemnat faptul ca am scapat de brutalitatea Imperiului Bizantin, de persecutiile lui, de zelul lui violent impotriva noastra si ca ne aflam in siguranta si pace”.

Dupa toate acestea, putem aprecia ca afirmatia lui Gustav Le Bon ca “natiunile nu au cunoscut cuceritori induratori si tolerant cum au fost arabii si nici o religie toleranta ca religia lor” este o dreptate facuta in primul rand adevarului, inainte de a fi o dreptate facuta musulmanilor.

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 1

Nu-i ocărâți pe oameni în moschee!

  Doua adolescente au calatorit cativa kilometri pana in Toronto pentru a participa la predica de vineri. Era prima data cand se aflau printre musulmani. Sperau ca va fi o experienta memorabila, de care isi vor aduce aminte cu placere mult timp. Dar lucrurile au luat o intorsatura neplacuta atunci cand au intrat in moschee. […]

 

ahmad kadyrov ceceniaDoua adolescente au calatorit cativa kilometri pana in Toronto pentru a participa la predica de vineri. Era prima data cand se aflau printre musulmani. Sperau ca va fi o experienta memorabila, de care isi vor aduce aminte cu placere mult timp. Dar lucrurile au luat o intorsatura neplacuta atunci cand au intrat in moschee. Un barbat a strigat la ele, reprosandu-le ca se imbraca precum fetele rele. Le-a spus ca nu apartin unei moschei, ci unui club de noapte. Cele doua adolescente musulmane au parasit moscheea plangand. Nici nu le venea sa creada prin ce au trecut. In acel moment si-au promis sa nu mai calce vreodata printr-o moschee.

Este trist sa vedem oameni care isi asuma singuri responsabilitatea de a rezolva lucrurile intrun loc de adorare. Ei se uita peste tot pentru a gasi defecte la altii si pentru a incepe sa li se adreseze intr-un mod nepoliticos. Ei incep sa ii judece pe ceilalti de parca ar fi reprezentantii lui Allah pe pamant. Chiar si in timpul rugaciunii, se uita la cei ce se roaga langa el pentru a vedea daca exista careva care nu face rugaciunea corect. Ei nu cunosc manierele de a te adresa celorlalti. A indemna la bine si a opri de la rau este intr-adevar un principiu important in Islam. De fapt, este criteriul si ingredientul principal al celei mai bune comunitati.

Sunteti cea mai buna comunitate care s-a ivit pentru oameni. Voi porunciti ceea ce este drept si opriti ceea ce este nedrept.  (Aal ‘Imran 3:110)

Dar a duce la indeplinire acest lucru nu este atat de simplu precum ar crede unii. Ea necesita cunostinte solide, un nivel ridicat al inteligentei si o capacitate de comunicare eficienta cu ceilalti.

Cel care greste in timp ce se roaga ar putea sa fie un nou musulman, care se chinuie sa invete bazele religiei sau un vizitator interesat de Islam. Ocarandu-i pe acesti oameni nu facem altceva decat sa ii indepartam de islam.


Un alt motiv de intristare !

O femeie convertita i-a povestit de curand sotiei mele o situatie foarte trista.
Fiul ei, care nu este musulman, obisnuia sa o insoteasca la centrele islamice, dar acum nu o mai face. De fiecare data cand venea la moschee, cei din jurul sau il hartuiau pentru ca nu este inca musulman, ce asteapta sa se converteasca etc. De fiecare data cand vine sa o ia pe mama sa, o asteapta afara, pentru a evita hartuielile si umilintele.

Este foarte important sa avem calitati deosebite atunci cand ii abordam pe ceilalti. Profetul Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a avertizat foarte serios cu privire la importanta de a manifesta mila fata de ceilalti. Acesta este modul prin care oamenilor din jurul sau le era foarte usor sa se apropie de el si sa ii asculte mesajul. Daca Profetul ar fi fost dur sau nepoliticos cu ei, acestia s-ar fi indepartat de el.

Nu trebuie sa ne grabim sa ii corectam pe ceilalti. Este mult mai important sa ne concentram asupra noastra in primul rand. Coranul subliniaza importanta de a te apropia de ceilalti cu blandete.

Cheama la calea Domnului tau cu intelepciune si cu buna indemnare si discuta cu ei cum e mai frumos. (An-Nahl 16 :125)

Cand are loc o problema care trebuie rezolvata, peroanele care vin la moschee nu trebuie sa isi asume responsabilitatea de a o rezolva si sa se comporte precum niste ofiteri de politie.

Moscheea nu este o jungla fara reguli !

Daca mergem la un supermarket, de exemplu, si avem o problema, incercam sa ne adresam celor care au autoritate in locul si problema respectiva. La fel al trebui sa se procedeze si intr-un loc de adorare. Imamul sau cei care sunt responsabili de acel loc trebuie sa fie instiintati si sa li se ceara sa ia masuri.

Moscheea este locul in care oricine trebuie sa gaseasca liniste si sa fie impacat cu el insusi si cu cei din jurul sau. O persoana care vine la moschee a facut un efort de a se veni la moschee, de a renunta la tot pentru a-l adora pe Cel Atotputernic in liniste. O astfel de persoana merita sprijin si respect, in loc de hartuiri si ostilitate. Chiar daca face unele greseli in timp ce se afla in locul de adorare, aceste greseli nu trebuie sa nasca resentimente celorlalti, ci trebuie trecute cu vederea in numele fratiei dintre musulmani.

Atmosfera din moschee trebuie sa fie mereu primitoare si fiecare dintre cei care vin la moschee trebuie sa se straduiasca sa intretina aceasta atmosfera, astfel ca atunci cand o persoana intristata sau plina de ingrijorare vine la moschee, sa aiba un sentiment de usurare si bunastare, care nu poate fi trait decat in moschee.
islamulazi.ro/forum

onislam.net

 

Source Link

Views: 1

CUM SA NE TRATAM UNII PE ALTII

De Sheikh Khâlid al-Saq`abî   Islamul ne invata cum ar trebui sa fie relatiile dintre noi oamenii. Cel mai important principiu pe care ar trebui sa ni-l insusim in acest sens este: “a iubi si a detesta de dragul lui ALLAH” Profetul sall-Allahu’alaihi wa sallam a spus: “Acela care iubeste de dragul lui ALLAH, uraste […]

De Sheikh Khâlid al-Saq`abî

 

Islamul ne invata cum ar trebui sa fie relatiile dintre noi oamenii. Cel mai important principiu pe care ar trebui sa ni-l insusim in acest sens este: “a iubi si a detesta de dragul lui ALLAH”

Profetul sall-Allahu’alaihi wa sallam a spus: “AInterpersonal-Relations-Skills-300x199cela care iubeste de dragul lui ALLAH, uraste de dragul lui ALLAH, da de pomana de dragul lui ALLAH si opreste (nt de la ceea ce este interzis) de dragul lui ALLAH, intr-adevar credinta lui este perfecta.”

Acesta este cel mai important principiu care ar trebui sa ne conduca relatiile interpersonale; inseamna ca relatiile cu ceilalti oameni nu sunt bazate pe interese proprii si nu sunt nici motivate de ele.

Musulmanul nu gandeste doar “ce obtin?” ca si cum relatiile sale ar dura doar atat timp cat ar avea un beneficiu de obtinut si s-ar sfarsi cand interesele sale sunt satisfacute.

Pe de alta parte, o relatie bazata pe dragoste, de dragul lui ALLAH, reprezinta o relatie care nu se va termina niciodata, nici chiar dupa moarte; ea va continua etern.

Profetul sall-Allahu’alaihi wa sallam a spus: “Sunt sapte cei pe care ALLAH ii va umbri cu umbra Sa, intr-o zi cand nu va fi nicio umbra decat umbra Sa…” si el a mentionat printre acestia: “…doi oameni care se iubesc de dragul lui ALLAH, se intalnesc si-si petrec timpul doar pentru acest motiv”. [Sahih al-Bukhari, Sahih Muslim]

Ibn Hajr, in comentariile sale asupra acestui acest hadis a spus ca, in mod clar se refera la barbati si la femei deopotriva, cu toate ca, referirea este la barbati.

Sunt o serie de drepturi pe care oamenii le au unii asupra altora. Aceste drepturi ne ajuta sa ne calauzim relatiile. As dori sa mentionez pe scurt opt dintre aceste drepturi pe care noi, ca si musulmani ar trebui sa ne straduim sa le aplicam in modul in care ne tratam unul pe celalalt. Am sa intaresc ceea ce afirm cu exemple concrete din vietile predecesorilor nostri drept-credinciosi.

1. Dreptul financiar pe care il avem unula supra altuia; fiecare dintre noi are obligatia de a intretine din punct de vedere material pe cineva care are nevoie de acest lucru. Cu toate acestea, nu trebuie sa ne facem rau noua insine procedand astfel.

Profetul sall-Allahu’alaihi wa sallam, ne-a vestit ca ALLAH a spus: “Li se cuvine dragostea Mea acelora care isi daruiesc unul altuia de dragul Meu.”

Yazid bin `Abd al-Malik a spus: “Imi e rusine in fata lui ALLAH sa-I cer Lui intrarea in paradis pentru unul dintre fratii mei si pe urma sa ma zgarcesc sa-i dau lui (nt acestui om) o moneda de aur sau de argint.”

2. De asemenea noi trebuie sa le asiguram hrana si imbracaminte acelora care au nevoie de ele. ALLAH sa-l binecuvanteze pe Abu Sulayman al-Darani, care a spus: “Daca toata viata acestei lumi s-ar strange intr-o imbucatura de hrana care a fost in mana mea si un frate s-ar apropia de mine pentru ea, i-as da cu drag lui acea imbucatura.” El a spus de asemenea: “Pot sa pun o bucata de mancare in gura fratelui meu si simt gustul ei in propria mea gura.”

3. De asemenea trebuie sa ne sprijinim unii pe altii, fizic si moral. Trebuie intotdeauna sa fim pregatiti sa dam o mana de ajutor si sa facem ceva personal de dragul altcuiva.

Muhammad bin Ja`far a spus: “Imediat fac ceea ce doresc dusmanii mei sa fac, pentru ca detest ca ei sa fie dezamagiti de mine.” Daca este asa in ceea ce-i priveste pe dusmani, atunci cum ar trebui sa ne comportam fata de prietenii nostri?

4. Trebuie sa le aratam celorlalti sentimente pozitive.

Profetul sall-Allahu’alaihi wa sallam a spus: “Daca unul dintre voi iubeste pe cineva, lasati-l sa-I spuna acestuia.”

Este de asemenea corect pentru noi sa aparam onoarea altcuiva atunci cand cineva vorbeste acea persoana de rau.

Profetul sall-Allahu’alaihi wa sallam a spus: “Oricine apara reputatia fratelui sau musulman, va avea dreptul de la ALLAH sa-l apere pe el de foc in ziua judecatii.”

5. Trebuie sa ne iertam unii altora greselile si defectele; aceste greseli pot fi carente in religia (credinta) persoanei respective, iar altele in modul in care suntem tratati.

In primul caz, ceea ce este nevoie de la noi este un sfat sincer. Trebuie ca dorinta de a incerca sa il calauzim pe fratele sau sora noastra inapoi la calea cea dreapta sa fie puternica. S-a relatat din vietile predecesorilor nostri drept-credinciosi ca doi frati in credinta au fost foarte apropiati, apoi unul dintre ei a pacatuit. Oamenii l-au sfatuit pe omul credincios sa-l abandoneze pe prietenul sau pacatos. Acesta a refuzat spunand: “El are nevoie de mine in aceasta incercare mai mult decat a avut vreodata inainte. Trebuie sa-l ajut si sa ma rog la ALLAH sa-l aduca inapoi asa cum era el.”

Asa cum, in ciuda unui comportament gresit avem alaturi pe cineva, ar trebui sa trecem cu vederea si sa ne amintim ca nimeni nu este perfect si ca nu putem astepta de la altul ca vreodata, intr-o buna zi sa nu manifeste un rau comportament.

6. Trebuie sa ne rugam pentru ceilalti atat in timpul vietii lor, cat si dupa cei ei mor.

Profetul a spus: “Rugii pe care musulmanul o face in taina pentru fratele i se va raspunde. Este un inger pe capul sau si de cate ori se roaga pentru fratele sau, ingerul spune: “Amiin, la fel si pentru tine.” [Sahih Muslim]

Companionul Abu al-Darda`, ALLAH sa fie multumit de el a spus: “Ma rog pentru saptezeci dintre fratii mei in timp ce ma prosternez in rugaciune.”

7. Trebuie sa fim fideli in relatiile noastre. Corectitudinea unul fata de altul este ceva ce trebuie sa continue chiar si dupa ce o persoana a murit, pastrand relatia cu copiii decedatului si cu cei dragi lui. Dragostea ta fata de acea persoana este destinata vietii de apoi si daca aceasta dragoste a incetat cand persoana respective a murit, atunci inseamna ca ea nu a existat niciodata. Se spune ca putina credinta devotata dupa moarte este mult mai pretioasa decat o cantitate mare in timpul vietii.

8. Trebuie sa le usuram oamenilor treburile si sa nu asteptam prea mult de la ei. Nu este bine sa ii impovaram pe oameni cu ceea ce ar fi greu sau costisitor pentru ei.

Imam al-Fudayl a spus: “Cateodata, cand oamenii se abandoneaza unul pe altul, este din cauza impovararii pe care ei si-au impus-o unul altuia.”

Cand oamenii isi usureaza unul altuia, dragostea care exista intre ei se va intari.

Inshaa ALLAH sa ne ajute ALLAH Subhannahu wa Ta`ala sa aplicam aceste principii in vietile noastre si Inshaa ALLAH, EL, Marire Lui sa intareasca dragostea pe care o avem unii fata de altii, de dragul lui ALLAH.

 

Sursa: islaminromania.wordpress.com

Source Link

Views: 2