A reprezentat un moment in istorie cand civilizatia islamica si-a deschis portile catre noi idei din est si din vest. Musulmanii increzatori au luat aceste idei si le-au remodelat intr-o forma islamica unica. Din acest amestec au rezultat arta, arhitectura, astronomia, chimia, matematica, medicina, filosofia si etica islamice. Chiar si jurisprudenta si aplicarea sa in problemele societatii a fost profund influentata de contextul istoric al vremii.
Harun Ar-Rashid era fiul lui Al-Mansur si era al patrulea conducator al dinastiei abaside. Ajuns la conducere la o varsta frageda, un tanar de 22 de ani, in anul 786, el s-a confruntat cu revolte interne si invazii din exterior. Revoltele din Africa au fost infrante, revoltele triburilor Qais si Quzha’a din Egipt au fost linistite si revoltele sectante din Alavis au fost aduse sub control. Bizantinii au fost tinuti la distanta si obligati sa plateasca tribut.
Epoca de aur a civilizatiei islamice
Timp de 23 de ani el a condus un imperiu, care se intindea din China, invecinat cu India si Imperiul Bizantin prin Marea Mediterana, pana la Oceanul Atlantic. In tot acest spatiu, oamenii, materialele si ideile curgeau liber peste granitele continentelor. Cu toate acestea, Harun nu este faimos in istorie pentru ca a construit un imperiu, ci datorita faptului ca a construit edificiul unei civilizatii stralucitoare.
A reprezentat epoca de aur a Islamului. Nu bogatiile imperiului ori povestile celor 1001 de nopti au facut-o sa fie de aur ci forta ideilor si contributiile sale la umanitate. Pe masura ce imperiul a crescut, a venit in contact cu idei ale civilizatiilor Greciei Antice, Indiei, Zoroastrismului, Budhismului si Hinduismului. Procesul de traducere si intelegere ale ideilor universale incepuse inca de pe vremea lui Al-Mansur. Dar in vremea lui Harun si a fiului sau Ma’mun au cunoscut un real avant.
Harun a intemeiat o scoala de traduceri, Baitul Hikmah (Casa Intelepciunii) si s-a inconjurat de oameni invatati. Administratia sa era in mana vizirilor (ministrii de rang inalt) cu abilitati exceptionale, din randul barmakizilor. Printre curtenii sai se aflau mari jurusiti, doctori, poeti, muzicieni, matematicieni, scriitori, oameni de stiinta, oameni de cultura si savanti in jurisprudenta. Jabir ibn Hayyan, un alchemist si scriitor al secolului al noualea (815), care a inventat stiinta chimiei, a lucrat la curtea lui Harun. Savantii care s-au implicat in traduceri erau musulmani, crestini, evrei, zoroastri si hindusi.
Din Grecia au venit operele lui Socrate, Aristotel, Platon, Galen, Hippocrat, Arhimede, Euclid, Ptolemeu, Demostene si Pitagora. Din India a venit o delegatie impreuna cu Siddhanta lui Brahmagupta (un matematician si astronom indian), numeralele indiene, conceptul lui zero si medicina ayurvedica (un sistem de medicina traditionala nativa din India si o forma de medicina alternativa). Din China a venit stiinta alchimiei si tehnologia hartiei, matasii si olaritului. Zorosastrismul a adus disciplina in administratie, agricultura si irigatii. Musulmanii au invatat din aceste surse si au oferit lumii algebra, chimia, sociologia si conceptul infinitatii.
Ceea ce a dat musulmanilor increderea de a confrunta alte civilizatii a fost credinta lor. Cu o incredere adanc inradacinatat in revelatie, musulmanii au intrat in contact cu alte civilizatii, au absorbit ce au considerat corect si au transformat imaginea propriei credinte. Coranul ii indeamna pe oameni sa invete din natura, sa mediteze asupra modelelor din natura, sa modeleze natura si sa se insipire cu intelepciune:
Noi le vom arăta semnele Noastre [în cele mai îndepărtate] zări [ale pământului] și în sufletele lor înșiși, astfel încât să le fie limpede că el [Coranul] este Adevărul. (Fussilat 41:53)
In aceasta perioada se observa aparitia arhetipului civilizatiei islamice clasice, Hakim (insemnand un om intelept). In Islam, omul de stiinta nu este un specialist care se uita la natură din exterior, ci un intelept care priveste natura din interior si isi integreaza cunostintele intr-un intreg esential. Misiunea lui Hakim nu este doar cunoasterea de dragul cunoasterii ci relizarea Unitatii esentiale, care strabate creatia si relatiile interumane si demonstreaza intelepciunea lui Allah.
Califul Al-Ma’mun
Ceea ce Harun a initiat, fiul sau Ma’mun s-a straduit sa completeze. Ma’mun era un om de stiinta, care a studiat medicina, jurisprudenta, logica si a memorat Coranul. El a trimis delegatii in Constantinopol si la curtile printilor Chinei si Indiei, cerandu-le sa ii trimita carti clasice si savanti. El a incurajat traducatorii si ii rasplatea generos.
Poate povestea acestei perioade este cel mai bine spusa de marii oameni ai vremii. Primul filosof al Islamului, Al Kindi (801-873) a lucrat in aceasta vreme in Irak. Binecunoscutul matematician Al-Khwarizmi (c 780-850) a lucrat la curtea lui Al-Ma’mun. Al-Khwarizmi este cel mai bine cunoscut pentru metoda periodicitatii de a rezolva problemele matematice, care este folosita chiar si azi si se numeste algoritm. El a studiat o perioada in Baghdad si se spune ca a calatorit si in India. Al-Khwarizmi a inventat cuvantul algebra (din radacina araba j-b-r care inseamna a multiplica), a introdus sistemul numeral indian in lumea musulmana (de unde a calatorit in Europa si a devenit sistemul numeral “arab”), a institutionalizat folosirea decimalului in matematica si a inventat metoda empirica (stiinta bazata pe masaratori) in astronomie. A scris cateva lucrari de geografie si astronomie si a contribuit la masaurarea unui arc de-a lungul globului. Lumea celebreaza numele lui Al-Khwarizmi pana in zilele nostre folosind algoritmi in fiecare disciplina stiintifica si inginerie.
Explozia intelectuala creata in timpul lui Harun Ar Rashid si fiul sau Al-Ma’mun a fost cea care a propulsionat stiinta in fruntea cunoasterii si a transformat civilizatia islamica intr-un far al invataturii timp de 500 de ani. Munca traducatorilor scolilor din Baghdad a facut posibila aparitia lucrarilor ulterioare ale fizicianul Al-Razi (m. 925), istoricului Al-Masudi (m. 956), medicului Abu Ali Sina (m. 1037), fizicianul Al-Hazen (m. 1039), istoricul Al-Baruni (m. 1051), matematicianul Omar Khayyam (m. 1132) si filisoful Ibn Rushd (Averroes) (m. 1198).
Epoca ratiunii
Epoca lui Harun si Ma’mun a fost epoca ratiunii. Ma’mun, in special, s-a apropiat foarte mult de rationalisti. Mu’tazilitii reprezentau partea rationalista a Islamului. Ma’mun a facut doctrina mutazilita oficiala la curte. Cu toate acestea, mutazilitii nu cunosteau limita metodologiei rationaliste. Ei au aplicat metodologia aceasta si revelatiei divine si au venit cu o doctrina a creationismului Coranului. In termeni simpli, aceasta eroarea celui care construieste o ierarhie a cunoasterii in care ratiunea este amplasata deasupra revelatiei. Mutazilitii au aplicat metodologia lor revelatiei fara a avea o intelegere sufficienta a fenomenului timpului sau relevanta sa pentru natura fizicii. In acest proces, ei au esuat. In loc sa-si admita greselile si sa le corecteze, ei au devenit defensivi si au inceput sa isi impuna cu forta doctrina celorlalti.
Succesorii lui Ma’mun au aplicat biciul cu mai multa fervoare pentru a impune conformarea cu dogma oficiala. Dar savantii nu au acceptat teoria cum ca Nobilul Coran fusese creat. Imamul Ahmad bin Hanbal, fondatorul scolii de jurisprudenta haneblita, a dus o lupta indelungata, intreaga sa viata, cu Ma’mun si chiar a fost inchis mai mult de 20 de ani. Confruntati cu o opozitie hotarata, doctrina mutazilita a fost respinsa de califul Mutaqakkil (m. 861). Ca urmare, rationalistii au fost torturati si ucisi, iar proprietatile le-au fost confiscate.
Abu Al Hasan al-Ashari (m. 936) si discipolii sai au incercat sa reconcilieze cele doua abordari, transcedentala si rationalista, sugerand “teoria ocazionalismului”. Ideile asharite au fost acceptate si au fost absorbite in corpul politic islamic si si-au continuat influentele in gandirea musulmana pana in ziua de azi. Abordarea intelectuala a rationalistilor, filosofilor, oamenilor de stiinta a fost abandonata si trimisa in vestul latin, unde a fost imbratisata cu bratele deschise si folosita la fundatia civilizatiei universale moderne.
Aceasta este istorisirea despre cum lumea musulmana a intrat in contact cu ideile rationale, le-a experimentat si apoi a renuntat la ele. Lectia de istorie ce trebuie trasa din epoca lui Harun si Ma’mun este aceea ca un effort nou trebuie facut pentru a incorpora folosofia si stiinta civilizatiei islamice bazata pe monteism. Problema este aceea de a construi o ierarhie de cunoastere in care trancedentalul revelatiei este pastrat in conformitate cu monoteismul, dar in care ratiunea si liberul arbitru sunt in acord cu onoarea si respectul.
Mutazilitii aveau dreptate cand spuneau ca omul este arhitectul propriei sale sorti dau au gresit afirmand ca ratiunea omului ajunge mai departe decat cuvantul divin. Umanintatea nu este autnonoma. Rezultatul efortului uman este un moment de Mila Divina. Nicio persoana nu poate prezice cu siguranta rezultatul actiunii sale. Asharitii aveau dreptate afirmand ca in fiecare moment Vointa Divina intervine pentru a dispune toate lucrurile. Dar nu au avut dreptate cand au corectat prin limitare a puterii liberului arbitru uman. Ratiunea umana siliberul arbitru sunt inzestrate cu posibilitatea infinitate, dar aceasta infinitate se prabuseste in fata infinitatii trandentalului divin.
: islamulazi.ro/forumSource Link
Views: 3
În cartea lui Israel Shahak intitulată “Religia iudaică şi atitudinea ei faţă de neevrei”, există o discuţie documentată despre interzicerea vărsării sângelui evreiesc şi permiterea vărsării sângelui altora şi a exterminării lor.
