Tag: pace

Valorile morale sunt universale

  F. Gulen   Disputele şi tensiunile, oamenii care se atacă unii pe alţii pentru un petic de pământ sau teritoriu, pentru a-şi menţine pozitiile, o şi mai mare asuprire, zi de zi, a celor supuşi şi a celor nevoiaşi, extinderea inechităţii, creşterea corupţiei, toate acestea sunt doar câteva exemple ale dezastrului. Toti cei care […]

 

F. Gulen

 

prelegeriDisputele şi tensiunile, oamenii care se atacă unii pe alţii pentru un petic de pământ sau teritoriu, pentru a-şi menţine pozitiile, o şi mai mare asuprire, zi de zi, a celor supuşi şi a celor nevoiaşi, extinderea inechităţii, creşterea corupţiei, toate acestea sunt doar câteva exemple ale dezastrului.

Toti cei care trăiesc în perioade diferite, în puncte geografice diferite şi care aparţin unor religii divine diferite, cu toate aceste diferenţieri, în realitate sunt stapâni pe aceleaşi valori morale. Valori fundamentale precum: să nu furi, să nu ucizi, să nu faci adulter, să nu minţi, fată de oameni să ai un comportament amabil şi respectuos, sunt valabile pentru toti credincioşii. Această semnificaţie comună a moralei este valabilă pentru Islam, Creştinism, Iudaism. Aşa cum lucruri neplăcute precum: nerecunoştinta, răsfăţul, iubirea de sine, minciuna, lăcomia, viclenia, cearta, lipsa de respect, nestatornicia, avarismul, bârfa, despotismul, calomnia, perfidia, instigarea nu sunt conforme cu morala islamică, ele sunt interzise şi în Iudaism şi Creştinism. În toate aceste religii oamenii sunt îndemnaţi să fie respectuoşi, iubitori, drepti, mărinimoşi, milostivi, iubitori de binefaceri, modeşti, serioşi, de nădejde, generoşi, devotati, cu caracter blând şi statornici.

Opus acestora, foarte multe doctrine din lume apără valori care sunt total opuse valorilor morale propovăduite de religiile divine. Ca dovada că, în ultimele două secole filosofia materialistă foarte influentă a adus omul în starea unor indivizi care se gândesc numai la interesele lor, nu cunosc nici o lege atunci când este vorba de a avea profit. Disputele şi tensiunile, oamenii care se atacă unii pe alţii pentru un petic de pământ sau teritoriu, pentru a-şi mentine pozitiile, o şi mai mare asuprire, zi de zi, a celor supuşi şi a celor nevoiaşi, extinderea inechitatii, creşterea coruptiei, toate acestea sunt doar câteva exemple ale dezastrului. În fata acestei situaţii este nevoie ca cei care ţin de religiile divine să se alieze pentru a salva oamenii care au fost înşelati de materialism. Ceea ce le revine musulmanilor, creştinilor şi iudeilor cinstiti şi cu spirit de discernamânt este de a porni o luptă comună împotriva răului şi a celor răi, de a se ajuta şi a trudi împreună.

Pentru om Islamul este o rânduială specială unică, ce se poate aplica în orice domeniu şi care are realizări alternative în modul de aplicare. Islamul, de la prima apariţie a conştiintelor şi până la problemele morale cele mai înalte ale vieţii, printr-o largă recunoaştere a tuturor chestiunilor, de la cea mai mică problemă individuală şi familială până la subiectele sociale cele mai neclare, pentru toate oferă imediat soluţiile cele mai diferite. Orice mesaj al său este un ton al păcii universale, o compoziţie a armoniei sociale, o “respiraţie” a toleranţei şi dialogului.

Brutalitatea, grosolănia, ura şi duşmănia sunt reflectii ale duşmanilor referitoare la structura sa spirituală şi scursuri ce provin din insatisfactia celor inculti. Deoarece, într-o inimă în care a pătruns şi s-a instalat Islamul, pentru Creator şi în memoria celor creaţi exista numai şi numai iubire, exista grijă, exista tolerantă. De altfel, într-o inimă nu poate exista şi credinta şi relatie cu Allah şi ură, duşmanie şi furie. Daca o inimă, în fiecare zi, în fiecare săptamână, în fiecare an, prin forme diferite de credinţă, îşi reînnoieşte, îşi întăreşte credinţa în Domnul, relatia cu El, atunci acea inimă nu poate ramâne deschisă sub nici o formă duşmăniilor.

Concluzia este că dialogul dintre religie şi civilizaţii este absolut necesar. Primul pas spre acest lucru, aşa cum accentuează un savant musulman contemporan, este necesitatea înlaturarii chestiunilor care reprezinta cauza polemicii dintre religii, reliefarea mai degraba a punctelor comune. Gândindu-ne precum Mevlânâ Celâleddin Rumî, care spunea: “Stau cu un picior în centru şi cu celalalt între şaptezeci şi doua de natiuni”, este necesar sa trasam un cerc foarte larg care sa cuprinda toata omenirea şi sa întindem tuturor oamenilor bratul pacii.

Am credinţa că, învingând forţele brutale şi depăşindu-le, nu trebuie să uităm ca, relaţiile dintre civilizaţii se bazează şi trebuie să se bazeze numai pe dialog.

 

sursa:  „Islamul si Dialogul”

Source Link

Views: 3

Comportamentul musulmanilor faţă de nemusulmani

Sheikh Muhammad Al-Ghazali   Fiecare religie are simbolurile ei caracteristice care o diferenţiază de celelalte religii. Fără îndoială sunt anumite forme fixe de adorare în Islam care au devenit obligatorii pentru toţi cei care urmează această cale. În afară de acestea, sunt anumite valori răspândite printre aceia care nu au niciun fel de contact cu […]

Sheikh Muhammad Al-Ghazali

 

Fiecare religie are simbolurile ei caracteristice care o diferenţiază de celelalte religii. Fără îndoială sunt anumite forme fixe de adorare în Islam care au devenit obligatorii pentru toţi cei care urmează această cale. În afară de acestea, sunt anumite valori răspândite printre aceia care nu au niciun fel de contact cu cei nemusulmani. Dar învăţăturile morale nu se încadrează în această categorie sau sferă a principiului. Fiecare musulman trebuie să se comporte într-un fel civilizat cu toţi cei trăiesc pe acest pământ şi aceasta fără ezitare. Orice musulman este necesar să fie deschis în ceea ce priveşte contactul cu persoanele nemusulmane. Asemenea calităţi precum caritatea, respectarea promisiunilor, toleranţa, decenţa, generozitatea, într-ajutorarea și așa mai departe trebuie respectate când vorbim cu musulmani, dar şi atunci când avem legături cu nemusulmanii. În Coranul cel Sfânt ni se specifică să nu le facem pe plac acelor evrei sau creştini care încurajează antipatia reciprocă, conflictele şi certurile:

Nu discutaţi cu oamenii Cărţii decât în felul cel mai frumos, afară de aceia care sunt nelegiuiţi cu voi, şi spuneţi: «Noi credem în ceea ce ni s-a trimis nouă şi ceea ce vi s-a trimis vouă! Domnul nostru şi Domnul vostru este unul singur şi noi Lui Îi suntem supuşi.» (Al-‘Ankabut 29:46).

Şi discipolii lui Moise şi Iisus (Pacea fie asupra lor!) au fost întrebaţi dacă se lasă prinşi în aceste polemici şi discuţii, surprinzându-se mirarea lor:

Spune: «Voiţi să disputaţi cu noi în legătură cu Allah? El doar e Domnul nostru şi Domnul vostru! Faptele noastre sunt ale noastre, iar faptele voastre sunt ale voastre. Noi numai Lui îi suntem devotaţi.» (Al-Baqarah 2:139).

Există un incident celebru în biografia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!); acesta ar fi datorat ceva unui evreu. Evreii au cerut achitarea datoriei şi pe cel mai aspru ton au spus: „O, voi, fii ai lui Abdul Muttalib! Voi intenţionat întârziaţi achitarea datoriilor voastre!” De faţă era şi ‛Omar bin Al-Khattab (Allah să fie mulţumit de el!) care a decis să îi înveţe bunele maniere pe evreii care l-au insultat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi şi-a scos sabia din teacă. Dar Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) l-a calmat pe ‛Omar (Allah să fie mulţumit de el!) spunând: „Atât eu, cât şi el merităm un tratament mai bun. Învaţă-l să îşi ceară banii într-un mod mai frumos şi pe mine să îl recompensez cât mai repede cu putinţă!”
Islamul ne învaţă să îl tratăm cu respect şi corectitudine pe adversarul nostru chiar dacă acesta poate fi un necredincios sau un fățarnic. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne spune: „Rugăciunile celor oprimați îşi găsesc răspuns. Dar dacă omul este viclean şi necredincios, toate efectele rele se vor întoarce împotriva lui.” (Ahmed).
Într-un alt hadis ni se spune: „Chiar dacă persoana oprimată este un ipocrit, nu este nicio piedică între rugăciunea lui şi răspuns. Renunţă la lucrurile îndoielnice şi îmbrăţişează-le pe cele în care nu există nicio urmă de îndoială!” Prin prisma acestor legi şi porunci, Islamul şi-a sfătuit adepţii să nu îşi trateze adversarii religioşi şi ideologici cu răutate. Legat de obligaţia de a-i trata pe cei de altă religie într-o manieră caldă mai există un alt hadis conform căruia Ibn ‛Omar relatează că o capră a fost sacrificată în casa lui. Când s-a întors acasă, a întrebat dacă i s-a oferit o parte şi vecinului său evreu. El a continuat spunând că l-a auzit pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) zicând că îngerul Gavriil a insistat atât de mult să îşi trateze cu ospitalitate vecinii, încât s-a gândit că va trebui să îşi facă vecinul urmaş la moştenirea pe care o va lăsa. (Bukhari).
De asemenea, în Islam ni se spune că adepţii acestei credinţe trebuie să fie buni cu rudele lor, chiar dacă acestea nu au îmbrăţişat Islamul sau urmează alte culte religioase. Aşadar a urma calea adevărului nu înseamnă că drepturile rudelor noastre pot să fie încălcate:

Rămâi împreună cu ei în această lume, cu dreptate, dar urmează calea celor care se întorc către Mine, căci apoi la Mine este întoarcerea şi Eu vă voi vesti ce aţi făcut. (Luqman 31:15).

__________

Caracterul Musulmanului, Sheikh Muhammad Al-Ghazali, Editura Femeia Musulmana, Bucuresti, 2010

Source Link

Views: 4

Obligația ritualului sacrificării

    Într-o relatare, Profetul Muhammad ne spune: „Îndepliniţi ritualul sacrificării! Aceasta este tradiţia tatălui vostru, Avram.” (hadis) Musulmanii secolului nostru sunt mai determinaţi decât musulmanii care au trăit în secolele trecute să îndeplinească ritualul sacrificării. Dincolo de condiţiile religioase, naţionale, culturale, economice, sociale şi familiale, există anumiţi factori care-i determină să îndeplinească acest mod de […]

 

 

kurbanÎntr-o relatare, Profetul Muhammad ne spune: „Îndepliniţi ritualul sacrificării! Aceasta este tradiţia tatălui vostru, Avram.” (hadis)

Musulmanii secolului nostru sunt mai determinaţi decât musulmanii care au trăit în secolele trecute să îndeplinească ritualul sacrificării. Dincolo de condiţiile religioase, naţionale, culturale, economice, sociale şi familiale, există anumiţi factori care-i determină să îndeplinească acest mod de a-şi arăta devotamentul faţă de Allah. În esenţa acestor factori stă „conştiinţa de a proteja religia”.

Factorii care-i determină pe musulmanii zilelor noastre să se mobilizeze şi să sacrifice cât mai multe animale sunt următorii:

  • Efortul de a însămânţa, de a extinde şi a-i face pe ceilalţi musulmani să conştientizeze că ritualul sacrificării este un simbol al Islamului care dă naştere numeroaselor beneficii individuale, familiale, sociale, economice şi spirituale.
  • În timpul zilelor Sărbătorii Sacrificiului nu există vreo faptă mai plăcută lui Allah decât îndeplinirea acestui ritual. Convingerea că pe lângă sacrificarea unui animal obligatoriu, sacrificăm şi altele facultativ, nu face altceva decât să intensifice dragostea lui Allah pentru credincioşi.
  • Intenţia de a beneficia de cât mai mult fapte bune, sacrificând mai multe animale decât suntem obligaţi să facem. Cheltuind bani pentru sacrificarea mai multor animale câştigăm titulatura de „persoane care cheltuie din avere pentru a-L mulţumi pe Allah”.
  • Avertizarea şi înştiinţarea musulmanilor, în special a acelora bogaţi, care fie din neştiinţă, ori din ignoranţă nu sacrifică un animal, despre responsabilitatea din punct de vedere religios de a îndeplini acest ritual. De asemenea, prin organizarea unor campanii de conştientizare, nouă ne revine datoria de a le oferi ocazia să recupereze cele trecute.
  • Gândul de a-i ajuta pe cei nevoiaşi, oferindu-le ocazia ca în zilele de sărbătoare să se adune în linişte, pace şi bucurie în jurul mesei îmbelşugate.
  • Întocmai ca Profetul Mohamed (saaws), să arătăm celor sărmani şi nevoiaşi compasiune şi să sacrificăm animale şi în numele lor.
  • Să dăm dovadă de fidelitate şi loialitate faţă de Profetul nostru, învăţaţii musulmani, apropiaţii noştri care au trecut în nefiinţă şi să sacrificăm animale pentru sufletele lor.
  • Scopul de sacrifica mai multe animale este acela ca în Ziua de Apoi să păşim pe Podul Sirat (deasupra Iadului).
  • A oferi bani pentru sacrificarea unui animal nu-i ajutăm numai pe ceilalţi, ci şi pe noi înşine.
  • Dorinţa de a spori numărul faptelor bune prin sacrificarea cât mai multor animale, bazându-ne pe o relatare făcute de Profetul Mohamed conform căreia „acela care sacrifică un animal câştigă tot atâtea fapte bune cât numărul firelor de păr de pe pielea animalului sacrificat.”
  • Crezul potrivit căruia nici carnea şi nici sângele animalului sacrificat nu vor ajunge la Allah. La El va ajunge doar evlavia celui care a sacrificat animalul şi drept urmare, acesta va câştiga mulţumirea Lui.

 

sursa: publicația Zaman

Source Link

Views: 1