În societățile occidentale, Islamul este judecat prin raportare la actele disperate ale unor grupuri de oameni. Această manieră de a analiza o religie nu este una obiectivă; astfel, dimpotrivă, se urmăreşte distorsionarea adevăratului înţeles al Islamului. Dacă această perspectivă ar fi corectă, atunci, aplicată creştinătăţii, ce concluzii am putea trage, gândindu-ne la molestarea copiilor şi la homosexualitate? Haideţi să renunţăm la punctele de vedere propagandistice asupra Islamului! Şi unde putem găsi Islamul mai bine ilustrat decât direct la sursă, adică în Sfântul Qur’an şi Sunnah – tradiţia profetică? Pentru cineva interesat sincer de adevăr nu există altă cale.
Cuvântul „Islam“ provine din rădăcina „selam“ din limba arabă, care înseamnă „pace“. În limba arabă, ca în orice limbă semitică, pentru a decela rădăcina unui cuvânt trebuie să extragem din el consoanele conform ordinii lor în cuvânt. Înveşmântarea cu vocale sau cu litere mazida (un fel de sufixe şi prefixe) stă la baza tuturor formelor verbale şi a substantivelor derivate. Cu ajutorul diverselor sensuri obţinute, putem distinge, într-un mod foarte precis, rădăcina, în cazul de faţă – SLM. „Islam” reprezintă denumirea acţiunii ce are drept complement pe „muslim“, al cărui verb „aslama“ provine de la rădăcina SLM, ale cărei derivate gravitează toate în jurul cuvântului „pace”:
salam – pace, salut;
silm – stare de pace;
sallama – a saluta, a împăciui, a admite un argument, a se preda (unor convingeri, unei situaţii etc.);
salima – a fi vindecat, a scăpa (de boală, de duşman, de chinurile Iadului etc.);
istaslema – a se preda, a capitula;
aslama – tranzitiv: a da ceva din toată inima, dintr-un sentiment de adorare, veneraţie, recunoştinţă;
– intranzitiv: a fi pătruns de pace, de pacea lui Dumnezeu.
Islamul este religia care vizează obţinerea păcii prin supunerea faţă de voinţa divină. Simpla analiză lingvistică ne descoperă natura acestei religii. E bine să notăm că acţiunile unui individ sau ale unui mic grup de indivizi nu reprezintă neapărat credinţa unui anumit segment social, iar religia nu poate fi făcută responsabilă de astfel de acţiuni.
Esenţa Islamului o reprezintă acceptarea şi supunerea în faţa lui Allah Preaînaltul, Creatorul şi acceptarea lui Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) drept Trimis al Său.
Source LinkViews: 4
