Tag: profet

Cine este cel sărac?

Cine este cel sărac?   Muhammad Al-Ghazali   Într-o zi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a întrebat pe dragii lui companioni (Allah să fie mulţumit de ei!) dacă ştiu ce este sărăcia. Atunci ei au răspuns că este sărac cel care nu are niciun dirham sau dinar (niciun ban). Atunci Profetul […]

Cine este cel sărac?plaja

 

Muhammad Al-Ghazali

 

Într-o zi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a întrebat pe dragii lui companioni (Allah să fie mulţumit de ei!) dacă ştiu ce este sărăcia. Atunci ei au răspuns că este sărac cel care nu are niciun dirham sau dinar (niciun ban). Atunci Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „În comunitatea mea sărac este acel om care va apărea în Ziua Judecăţii în faţa lui Allah subhanu wa ta’ala astfel: a făcut rugăciunea, a plătit zakat-ul, a respectat toate acestea, însă a abuzat de cineva, a acuzat pe nedrept pe cineva, nu a avut dreptul de a lua în posesie proprietatea cuiva, a omorât sau a lovit pe cineva. Toate calităţile pe care le-ar fi avut vor fi fost date victimelor sale. Dacă aceste calităţi ale sale se vor fi terminat înainte ca faptele rele să se termine, atunci greşelile şi păcatele victimelor sale îi vor fi date lui şi apoi va fi aruncat în iad.” (Muslim).

Un astfel de om este foarte sărac. Starea lui este precum cea a unui comerciant care are marfă bună în valoare de o mie de rupii, însă el este dator două mii de rupii. Cum se poate ca un astfel de om să fie numit bogat?

Un om religios care îşi face rugăciunile negreşit şi îndeplineşte acte de adorare sigure şi precise, dar cu toate acestea comite fapte rele cu intenţie, se comportă urât cu oamenii, îi tratează pe oamenii săraci şi neputincioşi cu cruzime, cum ar putea fi numit cinstit sau drept-credincios ?

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a explicat toate acestea şi a dat un exemplu foarte bun. A spus că şi cel mai bun caracter moral este dizolvat de păcate, aşa cum relele obiceiuri distrug reputaţia omului, iar oţetul distruge mierea.

Când răutatea este hrănită de ego, iar prejudiciul creat de aceasta se materializează şi pericolul se intensifică, atunci omul s-a lepădat de religia sa aşa cum cineva se dezbracă de hainele sale. Pretenţia sa de a fi un om bun sau cu credinţă este falsă.

Care va fi valoarea religiei fără un caracter bun? Cum este posibil ca un om să Îi aparţină lui Allah, dar în acelaşi timp să fie o victimă a corupţiei?

Legătura dintre credinţă şi moralitate ne este clar arătată în hadisul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): „Omul care are aceste trei obiceiuri este un ipocrit, chiar dacă el se supune, îşi îndeplineşte rugăciunea, efectuează umra (pelerinajul) şi se numeşte musulman: când vorbeşte, spune un neadevăr, atunci când face o promisiune, nu o îndeplineşte şi atunci când i se încredinţează ceva, dă dovadă de lipsă de onestitate.” (Muslim).

Într-o altă relatare, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Există trei semne ale unui ipocrit: atunci când vorbeşte, spune neadevărul, atunci când face o promisiune, nu o respectă şi atunci când încheie un contract, înşeală, deşi acesta [ipocritul] poate îşi îndeplineşte rugăciunile, se supune repede şi spune că este musulman.”

De asemenea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Există patru semne, iar în oricine se regăsesc acestea, el este un ipocrit, fără îndoială. Dacă în cineva se regăseşte unul dintre aceste obiceiuri, el va avea un obicei distructiv până în clipa când va renunţa la el. Când ceva i se dă lui în încredinţare, el dă dovadă de lipsă de onestitate; atunci când vorbeşte, spune minciuni; când încheie un contract, înşeală şi când se ceartă, începe să insulte.” (Bukhari).

 

__

Caracterul musulmanului, Editura Femeia Musulmană, București, 2010

Source Link

Views: 4

Profetul Muhammad astazi

Profetul Muhammad astazi Khurram Murad   Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) astăzi  Unul din cinci oameni este ferm convins că Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este ultimul profet al lui Allah. El a fost musulman, iar astăzi sunt peste 1,3 miliarde de musulmani în lume. Nu […]

Profetul Muhammad astazi

Khurram Murad

 

Eid-prayers-from-all-over-the-world-muslims-31924464-875-582Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) astăzi  Unul din cinci oameni este ferm convins că Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este ultimul profet al lui Allah. El a fost musulman, iar astăzi sunt peste 1,3 miliarde de musulmani în lume. Nu doar indivizi, ci şi ţări întregi sunt mândre să-şi declare supunerea faţă de trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Există astăzi 54 de state musulmane, de diferite dimensiuni, de la state mari − precum Indonezia şi Bangladesh, cu populaţii de 200 şi, respectiv, 125 milioane de oameni − la state mici, cu o populaţie de 230 000 şi 260 000 de oameni, precum Maldive sau sultanatul Brunei. Chiar şi în ţări nemusulmane există o importantă minoritate musulmană: de exemplu, în India sunt 120 de milioane de musulmani, iar în China − 20 de milioane.

Într-adevăr, în ultima jumătate a secolului trecut, Islamul, religia adusă de către profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a devenit a doua religie în majoritatea ţărilor europene, dar şi în Canada şi America.

Adepţii profetului Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) aparţin tuturor raselor umane: albă, neagră, roşie sau galbenă. Fie că eşti în Asia, Africa, Europa sau America, în fiecare colţ al acestui pământ vei întâlni musulmani. Ei trăiesc în metropole dezvoltate, dar şi în cel mai primitiv cort de nomad, sat sau cătun.

Acum ca şi întotdeauna, de-a lungul secolelor, pe întreaga planetă, de la un capăt la altul, milioane de bărbaţi şi femei au trăit toată viaţa iubindu-l pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi încercând să calce pe urmele lui; nimeni nu a mai fost iubit şi urmat precum Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Ei au trăit şi au murit, au crezut şi au acţionat, s-au căsătorit şi au întemeiat familii, au adorat şi au guvernat, au făcut război şi au încheiat pace, ba chiar au mâncat şi s-au îmbrăcat, au păşit şi au dormit ca el sau aşa cum i-a învăţat el să facă.

Într-adevăr, niciodată în istorie, niciun om nu a influenţat omenirea, chiar şi după moartea sa, atât de profund şi de amplu precum a făcut-o Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). El aduce lumină şi pace în nenumărate inimi şi vieţi. Oamenii îl iubesc mai mult decât pe ei înşişi. În el găsesc cea mai mare sursă de inspiraţie şi îndrumare. El este norma fundamentală şi exemplul perfect pentru omenire. Credinţa în el reprezintă suportul şi sursa lor principală de sprijin şi alinare în mijlocul vicisitudinilor şi necazurilor. Tot la el se caută îndrumare în timpul turbulenţelor sociale şi politice. El i-a inspirat întotdeauna să acceadă la un nivel din ce în ce mai înalt de elevare spirituală şi morală şi încă face acest lucru. Pe scurt, oamenii cred că prin profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), un om ca şi ei, Allah le-a vorbit; EL l-a îndrumat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să trăiască printre ei, stabilind un exemplu şi un model valabil în eternitate. Chiar şi în zilele noastre, el motivează şi determină populaţii întregi să-şi dorească şi să se străduiască să-şi modeleze viaţa privată şi cea politică, precum şi diverse alte aspecte, conform învăţăturilor lui.

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 3

Indatoririle față de timp

Indatoririle față de timp Yusuf Al-Qaradawi Daca timpul este atat de important, asa cum am discutat anterior, in masura in care este considerat a fi insasi viata, atunci omul are anumite indatoriri fata de propriul timp. El trebuie sa inteleaga aceste indatoriri, apoi sa transfere aceasta intelegere in credinta si in vointa, iar aceasta, la […]

Indatoririle față de timp

Yusuf Al-Qaradawi

135859511250fa842868eaa7.01289147

Daca timpul este atat de important, asa cum am discutat anterior, in masura in care este considerat a fi insasi viata, atunci omul are anumite indatoriri fata de propriul timp. El trebuie sa inteleaga aceste indatoriri, apoi sa transfere aceasta intelegere in credinta si in vointa, iar aceasta, la randul sau trebuie sa se manifeste in munca si in realizari.

Dorinta de a beneficia de timp

Prima indatorire a musulmanului fata de timp este ca sa aiba grija de acesta, la fel cum are grija de proprietatea sa, poate chiar mai mult. El trebuie sa faca uz de acesta intr-un mod folositor, atat lui insusi, cat si Ummei (comunitatii) sale. Pentru ca salafii (fie ca Allah sa fie multumit de ei) au stiut cel mai bine valoarea timpului, ei au fost mai precauti decat oricine altcineva in tratarea lui. Acest lucru este clar in cuvintele lui Al-Hasan Al-Basri, care a spus ca a intalnit oameni care aveau grija de timpul lor mult mai mult decat avem noi astazi de averea noastra.

De aceea, astfel de oameni au fost in mod special doritori sa-si ocupe timpul in mod folositor si niciodata sa nu-l risipeasca, asa cum Umar Ibn Abd Ul-Aziz a spus :”Intr-adevar, ziua si noaptea lucreaza in voi, deci si voi sa lucrati in ele.”
Ei obisnuiau sa spuna ca irosirea timpului este un semn de aversiune si ca timpul este precum o sabie: daca nu-l tai, te va taia el pe tine. O asemenea convingere i-a facut mereu dornici sa se perfectioneze. Totodata ei credeau ca cineva a carei zi de astazi este precum ziua de ieri, este lezat, dar cineva a carei zi de astazi este mai rea decat ziua de ieri, este blestemat.

Ei erau foarte atenti ca sa nu lase o zi sau macar o parte din zi sa treaca fara sa beneficieze de ea, fie prin dobandirea cunostintelor folositoare, fie prin implinirea de fapte bune, luptand impotriva propriilor dorinte, sau fiind de folos celorlalti. Ei se temeau intotdeauna ca timpul sa nu zboare in van, fara ca ei sa fie constienti de el. Acest lucru este evident in cuvintele lui Ibn Mas’ud, care, (fie ca Allah sa fie multumit de el) a spus ca el niciodata nu a plans mai mult dupa ceva decat a plans dupa o zi care a trecut fara sa traga foloase din ea. Iar un altul a spus ca o zi nu a fost binecuvantata daca nu a folosit-o pentru a dobandi acea cunoastere care sa-l aduca mai aproape de Allah. Iar un intelept a spus ca cine lasa sa treaca o zi din viata sa fara sa beneficieze de ea, s-a nedreptatit (vatamat) pe sine in mod grav.

Felul in care musulmanii isi irosesc timpul in zilele noastre cauzeaza durere, tristete si mahnire in inimile noastre. De fapt, a risipi timpul este mult mai periculos decat a risipi averea pentru ca spre deosebire de avere, timpul nu poate fi recuperat.

Una dintre frazele pe care se intampla sa o auzim adesea este „a omori timpul”. Vedem oameni care stau ore intregi si joaca table, sah sau carti. Putin le pasa daca distractiile lor sunt corescte sau gresite. Ei sunt complet sustrasi de la indatoririle fata de religia lor, iar preocuparea lor principala este de a omori timpul. Asemenea oameni merita compatimiti, intrucat ei nu sunt constienti ca prin omorarea timpului, nu fac decat sa se ucida pe ei insisi. De aceea, a-ti omori timpul este ca si cum ai comite suicid. Este o crima comisa in fata tuturor oamenilor si totusi cei care o comit nu sunt condamnati deloc. Asta este pentru ca oamenii nu realizeaza cat de grava este aceasta crima, si poate mai rau decat atat, ei de fapt nu cred ca fac ceva gresit.

 

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 0