profet - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Versetele meccane și cele medinite

Versetele meccane și cele medinite Cresterea si dezvoltarea comunitatii islamice se inscrie in doua mari etape: – perioada petrecuta in Mecca, inainte de emigrare (anul 622, conform calendarului gregorian); – perioada medinita, dupa emigrare. Asa cum era firesc, Revelatia divina a corespuns si ea acestei situatii, rolul sau fiind acela de a-i indruma pe […]

Versetele meccane și cele medinite

Cresterea si dezvoltarea comunitatii islamice se inscrie in doua mari etape:
– perioada petrecuta in Mecca, inainte de emigrare (anul 622, conform calendarului gregorian);
– perioada medinita, dupa emigrare.

Asa cum era firesc, Revelatia divina a corespuns si ea acestei situatii, rolul sau fiind acela de a-i indruma pe musulmani.
Etapa meccana

Etapa meccana a Revelatiei a durat aproximativ 13 ani, incepand cu primul verset si pana la emigrare.

Aceasta faza poarta amprenta primei indatoriri a Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!), aceea de a chema oamenii la Islam. Principalele repere ale acestei chemari, cu corespondent in Revelatia coranica sunt:

a) Allah si Unicitatea Sa (ar. tauhid);
b) Reinvierea si Judecata;
c) Comportamentul virtuos.

Rolul pe care l-a avut Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) in aceasta perioada a fost acela de a anunta si a atentiona.
Etapa medinita

Aceasta faza a durat aproape 10 ani, de la emigrare si pana la moartea Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!). Chiar daca temele principale ale etapei meccane raman in continuare, dezvoltarea micutei comunitati musulmane intr-o comunitate de sine statatoare (ar. ummah), incepe sa-si faca prezenta tot mai clar.

In Medina, acum, puteau fi intalnite patru categorii de oameni:

1. Cei care emigrasera de la Mecca la Medina (ar. muhajirun);
2. Rezidentii mediniti (ar. ansar), cei care i-au ajutat pe emigranti;
3. Cei originari din Medina, dar care pretindeau ca ii sprijina pe musulmani (ar. munafiqun);
4. Oamenii Cartii (ar. ahl al-kitab), adica evreii si crestinii, cu propriile lor Scripturi.
In afara acestor grupuri, Coranul a continuat sa sa adreseze atat tuturor oamenilor (ar. al-nas), cat si necredinciosilor si ignorantilor.

Capitolele meccane si medinite

In mod asemanator, pornind de la originea lor, capitolele Nobilului Coran au fost clasificate ca fiind meccane si medinite.
Spunem ca un capitol este meccan atunci cand a inceput sa fie revelat in etapa meccana, chiar daca el contine si versete din Medina. Iar un capitol este medinit daca a inceput sa fie revelat in etapa medinita, chiar daca include si text din perioada meccana.

Conform lui Zarkashi, urmatoarele 85 de capitole sunt meccane:

96, 68, 73, 74, 111, 81, 87, 92, 89, 93, 94, 103, 100, 108, 102, 107, 109, 105,113,114,112,53,80,97,91,85,95, 106,101,75, 104,77,50,90,86,54,38,7,72,36,25,35, 19,20, 56,26,27, 28, 17, 10, 11, 12, 15, 6, 37, 31, 34, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 51, 88, 18, 16, 71, 14, 21, 23, 32, 52, 67, 69, 70, 78, 79, 82, 84,
Exista diferente de opinii in ceea ce priveste ultimul capitol revelat in Mecca. Urmandu-l pe ibn ‘Abbas, unii cred ca acesta a fost capitolul 29 (Al-Ankabut), altii considera capitolul 23 (Al-Mu’minun) ca fiind ultimul, in timp ce altii, inclina spre capitolul 83 (Al-Mutaffifin). Exista si voci care includ capitolul 83 la cele medinite. Urmatoarele 29 de capitole sunt, conform aceluiasi Zarkashi, medinite:
2, 8, 3, 33, 60, 4, 99, 57, 47, 13, 55, 76, 65, 98, 59, 110, 24, 22, 63, 58, 49, 66, 61, 62, 64, 48, 9, 5.
Unii exegeti sustin ca primul capitol (Al-Fatihah) este meccan, iar altii, medinit.
Capitolele meccane formeaza aproximativ 11 juzuri, iar cele medinite, in jur de 19 juzuri.
Din cele descrise rezulta cu claritate ca acele capitole medinite sunt mai lungi si cuprind o mai mare din Coran.

Ordinea revelarii

Conform unei liste intocmite de Nu’man ibn Bashir si pe care o intalnim in Fihrist-ul lui al-Nadim, ordinea in care au fost revelate capitolele este urmatoarea:
96, 68, 73, 74, 111, 81, 94, 103, 89, 93, 92, 100, 108, 102, 107, 109, 105, 112, 113, 114, 53, 80, 97, 91, 85, 95, 106, 101, 75, 104, 77, 50, 90, 55, 72, 36, 7, 25, 35, 19, 20, 56, 26, 27, 28, 17, 11, 12, 10, 15, 37, 31, 23, 34, 21, 37, 40, 41, 47, 43, 44, 45, 46, 51, 88, 18, 6, 16, 71, 14, 32, 52, 67, 69, 70, 78, 79, 82, 84, 30, 29, 83, 54, 86.

De ce este important sa cunoastem ordinea revelarii capitolelor si versetelor, cu toate ca Nobilul Coran nu este ordonat astfel ?

Daca stim tipul capitolului (meccan/medinit) si cand a fost revelat ne usuram intelegerea sensurilor sale. Spre exemplu, multe versete revelate in perioada meccana pot sa aiba intelesuri marcante cu precadere pentru musulmanii care traiesc intr-un mediu ostil, antiislamic, in vreme ce unele versete medinite sa le fie de ajutor musulmanilor care sunt deja in plin proces de formare a unei comunitati largite. In unele cazuri, daca cineva nu stie care din doua sau mai multe versete au fost revelate primele, nu poate sa decida care norma juridica este aplicabila acum musulmanilor. In acest punct, cronologia este direct legata de disciplina care se ocupa cu studiul versetelor abrogate, stiinta denumita „al-nasikh wa al-mansukh.”

De asemenea, mai este important sa cunoastem ordinea revelarii versetelor pentru a fi capabili sa intelegem dezvoltarea treptata a multor practici, atitudini si legi islamice, cum ar fi interzicerea alcoolului, lupta etc. si pentru a vedea cum acestea au evoluat in timp. Doar astfel ne vom da seama de toate implicatiile lor. De exemplu, odata stabilit cadrul luptei cu inamicul, trebuie evidentiat ca primul verset care a fost revelat in acest sens este din capitolul 22 – Al-Hajj. Acest verset apartine perioadei medinite, de aici rezultand cu claritate ca musulmanilor nu li s-a revelat sa lupte cu cei care nu imbratisasera Islamul inainte de emigrare. Aceasta constatare poate avea implicatii importante pentru gandirea si planificarea noastra contemporane, in sensul de a decide cand anume Islamul trebuie sa fie aparat prin vorbe si cand prin fapte.

Mentiuni despre originea meccana sau medinita a capitolelor ne vin de la companioni si urmasii acestora, Profetul insusi (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) nementionand ceva in acest sens. Acest lucru se intampla deoarece in acea perioada fiecare era martor la Revelatie si foarte atent la cele auzite.

Adesea exista o logica interna in stabilirea apartenentei Revelatiei uneia sau alteia dintre etape, un numar de criterii ajutandu-ne sa distingem, dupa cum urmeaza:

o Contextul. Apartine perioadei meccane sau celei medinite? De exemplu versetul urmator despre lupta a fost revelat dupa emigrare:
Iar cand se vor incheia lunile cele sfinte, atunci omorati-i pe idolatri oriunde ii aflati! Prindeti-i, impresurati-i si intindeti-le lor orice cursa! Insa daca ei se caiesc, implinesc Rugaciunea si achita Dania, atunci dati-le lor drumul, caci Allah este Iertator, Indurator. (At-Tawbah 9:5)

o Uneori exista referinte directe, cum ar fi despre Abu Lahab, in capitolul 111 sau despre batalia de la Badr, din versetul urmator:
Allah v-a facut biruitori la Badr, macar ca erati umili. Deci fiti cu frica de Allah si poate ca voi o sa fiti multumitori! (Aal-‘Imran 3:123)

o Lungimea. Adesea, versetele meccane sunt scurte, iar cele medinite mai lungi. In ambele cazuri, insa, exista si exceptii. Acestea se refera, cu precadere la:

* Formula de adresare. Adesea cand citim: ‘O, voi cei care credeti! sau ‘O, oameni ai Cartii!’, ne aflam in fata unui paragraf medinit, in vreme ce atunci cand regasim: ‘O, voi, oameni!’, distingem originile meccane ale exprimarii.

* Subiectul. Dintre temele meccane retinem Unicitatea (tawid), politeismul (shirk), Ziua Invierii, coruptia morala, istorisirile despre profeti. Aceste abordari pot fi regasite, deopotriva, in capitolele medinite, dar cel mai adesea la un nivel foarte sumar. Temele medinite, care nu se regasesc in revelatiile meccane, sunt legate de factorii cu implicatii sociale si juridice, precum casatoria, divortul, mostenirea, pedeapsa etc.

o Exista 19 capitole denumite huruf tahajji (precum alif, lam, mim etc.). Toate sunt meccane, cu exceptia capitolelor Al-Baqarah (2) si Aal ‘Imran (3).

o Toate versetele care contin cuvantul kalla sunt meccane.

o Toate capitolele care includ versetele de prosternare (sajdah) sunt meccane.

o Multe dintre capitolele din categoria celor scurte de la finalul Coranului (mufassal), incepand cu qaf (50), sunt meccane.

o Toate referirile la fatarnici (munafiqun) apartin perioadei medinite, cu o singura exceptie: versetul 11 al capitolului al-‘ankabut (29), verset meccan.

„Allah ii cunoaste prea bine pe cei care cred, dupa cum la fel de bine ii cunoaste si pe cei fatarnici.”

Observatii

Distingerea Revelatiei in functie de originile sale meccane si medinite este unul dintre importantele domenii de studiu ale stiintelor coranice (‘ulum al-qur’an). Aceasta separare nu prezinta numai un interes istoric, ci ea este de un real folos pentru intelegerea si interpretarea diferitelor versete.
Multe capitole ale Nobilului Coran contin versete din ambele etape ale Revalatiei, in unele cazuri existand diferente de opinii in randul savantilor referitor la incadrarea acestora. Cu toate acestea, in liniile sale de baza, diferentierea este realizata si folosita intens in stiinta interpretarii coranice (tafsir).

sursa: islamulazi.ro/forum, sunnipath.com (The Online Islamic Academy)

Source Link

Ce presupune abrogarea versetelor?

Este important de notat faptul că adevărata religie și mesajul lui Dumnezeu este unul singur de pe vremea lui Adam până la ultimul profet Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui). Allah, PreaÎnaltul, i-a însărcinat pe toți profeții să comunice mesajul monoteismului oamenilor lor. Însă, câteva dintre ritualuri, felul de adorare, conduita […]

Este important de notat faptul că adevărata religie și mesajul lui Dumnezeu este unul singur de pe vremea lui Adam până la ultimul profet Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui).
Allah, PreaÎnaltul, i-a însărcinat pe toți profeții să comunice mesajul monoteismului oamenilor lor. Însă, câteva dintre ritualuri, felul de adorare, conduita socială și legile diferă de la unul la altul.

Și Noi nu am trimis înaintea ta nici un profet fără să nu-i revelăm lui : „Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adorați-Mă pe Mine! (Al-Anbiyaa’ 21:25)

Prin cercetarea religiilor Avraamice, se pot găsi similarități. Musulmanii cred în toți profeții, in unitatea mesajelor lor și in originalitatea Scripturilor.

Allah spune:

Spuneți : <Noi credem în Allah și în ceea ce ne-a fost trimis nouă și ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob și semințiilor ;în ceea ce le-a fost dat lui Moise și lui Isus și în ceea ce le-a fost dat (tuturor) profetilor de către Domnul lor. Noi nu facem deosebire între ei ! Noi Lui Îi suntem supuși (musulmani)!> (Al-Baqarah 2:136)

Allah confirmă în continuare:

El v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care ți-am revelat-o ție și am prescris-o pentru Avraam și Moise și Iisus… (Ash-Shura 42:13)

De ce s-a schimbat unitatea mesajului? Cineva se poate întreba.
Unele dintre schimbările de bază la care am asistat în aceste religii nu au fost de inspirație divină ci au fost rezultatul reinterpretării omului a mesajului original, influențele politice de asemenea ca și înclinația de a ridica statutul omului la acela al lui Dumnezeu, care a fost exact opusul mesajului inițial al monoteismului.

Alte credinte au ales multipli idoli, și totuși afirmă că ei cred într-o singură Divinitate Supremă, pe când îi consideră pe idolii mai mici ca ajutoare ale Divinității Supreme.

Allah ne avertizează în Coran cum oamenii au divizat religia Sa în diferite confesiuni și multe secte. (42:13). Aceasta nu a fost intenția lui Allah, ci abuzul liberului-arbitru al oamenilor de a face așa cum doresc de-a lungul timpului.

Cu atât de multe scripturi modificate, pierdute, rescrise și mesajul inițial umbrit de atâtea erori de gândire, cineva s-ar putea întreba ce a mai rămas în care să aibă încredere și în care să mai creadă.

Cineva cu minte deschisă, o căutare amănunțită și fără prejudecăți, va descoperi Coranul, Cartea Sfântă a musulmanilor, care i-a fost revelată Profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) în decursul a 23 de ani, ca fiind singura scriptură neschimbată existentă în zilele noastre.

– Sfârșitul părții întâi –

Source Link

Evitarea unui mod de exprimare care ridică îndoieli

O altă modalitate de exprimare pe care musulmanii trebuie să o evite este aceea specifică ipocriţilor – plină de îndoieli şi care provoacă bănuieli. Deoarece ipocriţii se îndoiesc serios de existenţa lui Allah, de viaţa de după moarte şi de promisiunile lui Allah, exprimarea lor reflectă aceste dubii şi temeri. Ei nu sunt niciodată capabili să explice moralitatea coranică la fel de deschis, clar şi definit precum reuşesc credincioşii. Aceste îndoieli adânc implementate se reflectă în exprimarea lor; de asemenea, ei încearcă să implementeze îndoieli în inima celor care îi ascultă. Totuşi credincioşii ce deţin o credinţă sinceră şi plină de încredere nu sunt afectaţi de discursul lor, deoarece sunt convinşi că real este doar Cuvântul lui Allah. Dacă există cineva care vorbeşte într-o modalitate care să reflecte aceste îndoieli, ei ştiu că este un rezultat al nesincerităţii şi al modului lor corupt de gândire.

Asemenea greşeli nu sunt niciodată întâlnite în modul de exprimare a musulmanilor, deoarece nu există îndoieli în inimile lor, iar cuvintele lor sunt bine definite şi lipsite de ambiguitate. Ei au grijă să nu vorbească într-o manieră care să ridice unele neînţelegeri între ascultători, deoarece uneori, chiar şi cu cele mai bune intenţii, câteva propoziţii aşezate împreună sau două subiecte menţionate succesiv pot genera diferite interpretări. Chiar dacă nu se intenţionează aceasta, exprimarea poate genera nesiguranţă între ascultători. Astfel, modul de exprimare a musulmanilor necesită folosirea unei maniere de exprimare ce nu va crea confuzii prin luarea în considerare a fiecărui cuvânt, unul câte unul; interpretările, tipurile de conotaţii care pot apărea şi contextul situaţiei sunt atent verificate. Interpretarea opusă poate reflecta înclinaţia specifică a ipocriţilor către „caracterul dubios, ascuns”. Din acest motiv, grija de a nu ne exprima într-o modalitate specifică ipocriţilor, chiar şi fără intenţia de a face acest lucru, reprezintă o cerinţă a credinţei. În plus, prin folosirea expresiilor: „Dacă nu s-ar fi întâmplat asta…”, „Fir-ar să fie! Suntem pierduţi.”, „O, ce păcat…”, ce nu demonstrează acceptarea voinţei lui Allah, se reflectă încă o dată modalitatea de exprimare a ipocriţilor.

Ni se precizează în Coran că ipocriţii aflaţi în mijlocul credincioşilor încearcă să zdruncine fermitatea acestora, aducând permanent doar veştile rele:

Spune: «Eu caut adăpost la Domnul oamenilor, Stăpânul oamenilor, Dumnezeul oamenilor, împotriva răului ademenitorului fugar care şopteşte în piepturile oamenilor, dintre djinni şi oameni.» (An-Nas 114:1-6).

Allah ne avertizează în legătură cu această manieră de a vorbi şi îi sfătuieşte pe oameni să nu asculte şoaptele diavolilor ce sunt precum cel:

… care şopteşte în piepturile oamenilor… (An-Nas 114:5).

Allah ne avertizează în ceea ce priveşte comportamentul vulgar şi ne sfătuieşte să-i evităm pe khannas – cei care şoptesc în piepturile oamenilor.

Ipocriţii sunt cei care îşi asumă rolul de şoptitori în faţa drept-credincioşilor; din cauza metodelor secrete, rău intenţionate şi ascunse, ei acţionează ca purtători de cuvânt ai lui Satana şi încearcă să planteze seminţe de îndoială în inimile oamenilor. Cât despre credincioşi, ei evită cu atenţie modul de exprimare ce poate reflecta o asemenea rătăcire şi caută refugiu la Allah de orice discurs care ridică îndoieli.

Source Link