Incercarile la care l-a supus mama lui pe Musab ibn Umayr

Incercarile la care l-a supus mama lui pe Musab ibn Umayr   Mama lui Mus’ab ibn Umayr a fost Khunaas Bint Maalik, personalitate puternică ce inspira teamă în jurul ei. Când Mus’ab a devenit musulman, s-a temut de reacţia mamei sale şi a decis să păstreze secretul convertirii sale câtă vreme voia Allah. Dacă Mekka […]

Incercarile la care l-a supus mama lui pe Musab ibn Umayr

 

Mama lui Mus’ab ibn Umayr a fost Khunaas Bint Maalik, personalitate puternică ce inspira teamă în jurul ei. Când Mus’ab a devenit musulman, s-a temut de reacţia mamei sale şi a decis să păstreze secretul convertirii sale câtă vreme voia Allah. Dacă Mekka cu toţi idolii, nobilii şi deşerturile sale l-ar fi provocat, el i-ar fi înfruntat. Dar o dispută cu mama sa nu era binevenită. A continuat să frecventeze Daar Al-Arkam şi să ia lecţii de la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Era mulţumit cu credinţa sa şi a evitat furia mamei sale care nu avea cunoştinţă despre aderarea sa la Islam.

 

Mekka nu păstra niciun secret la acea vreme din moment ce ochii şi urechile celor din Quraish erau peste tot, extrem de vigilenţi şi verificând fiecare urmă de paşi pe nisipurile sale fierbinţi. Odată, ’Uthman Ibn Talhah l-a văzut intrând în casa lui Al-Arqam, apoi l-a văzut pentru a doua oară rugându-se asemeni lui Muhammad. Imediat a fugit să-i ducă vestea mamei lui Mus’ab care a rămas uluită.

 

Mus’ab a stat în faţa mamei sale, a oamenilor şi a nobililor din Mekka adunaţi în jurul său şi le-a spus adevărul, recitând Coranul prin care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a purificat inimile, umplându-le cu cinste, înţelepciune, dreptate şi evlavie.

 

Mama sa a încercat să-l lovească, însă faţa luminoasă a tânărului, care emana măreţie şi inocenţă, pretinzând respect şi exprimând credinţă, i-a oprit mâna. Cuprinsă de sentimente materne, mama sa l-a scutit de bătaie şi durere, deşi stătea în puterea ei să-şi răzbune zeii pe care el îi abandonase. În schimb l-a dus într-un colţ întunecat al casei sale şi l-a închis. A stat întemniţat până a auzit vestea emigrării (hijrah) unora dintre credincioşi în Abisinia. A reuşit să evadeze, inducându-şi în eroare gărzile şi pe mama sa, şi a emigrat.

A stat în Abisinia alături de tovarăşii săi emigranţi, după care s-a întors în Mekka. El a emigrat în Abisinia pentru a doua oară alături de companionii pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a sfătuit să emigreze și care i s-au supus. Indiferent dacă Mus’ab s-a aflat în Abisinia sau în Mekka, el şi-a exprimat credinţa în toate locurile şi în toate timpurile.

 

Mus’ab a înţeles că viaţa sa a devenit îndeajuns de bună pentru a fi oferită ca sacrificiu marelui Creator. Într-o zi s-a apropiat de un grup de musulmani care stăteau în jurul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Când l-au văzut, aceştia şi-au plecat capetele şi au lăcrimat observându-i veşmintele uzate. Ei erau obişnuiţi cu înfăţişarea sa de dinaintea convertirii la Islam, când hainele sale erau precum grădinile cu flori, elegante şi parfumate.

 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a văzut cu ochii înţelepciunii, recunoscător şi iubitor, iar buzele sale au zâmbit cu graţie, spunând: „L-am văzut pe Mus’ab aici şi nu a existat în Mekka tânăr mai răsfăţat de către părinţii săi decât el. Dar el a abandonat toate acestea de dragul lui Allah şi al Profetului Său!”

 

Mama sa l-a privat de tot luxul cu care fusese copleşit înainte, atunci când nu l-a putut întoarce la religia ei. A refuzat să-i lase pe cei care şi-au abandonat zeii să consume din alimentele ei, chiar dacă era vorba despre fiul său. Ultima sa legătură cu el a fost atunci când a încercat să-l întemniţeze pentru a doua oară, după întoarcerea lui din Abisinia. El a jurat că-i va ucide pe toţi cei care o vor ajuta să-l înlănţuiască. Ea a înţeles hotărârea lui şi a decis să-l lase liber, luându-şi adio de la el plângând.

 

deserts palm.ngsversion.1478272215144 Incercarile la care l-a supus mama lui pe Musab ibn UmayrMomentul plecării a însemnat statornicia în necredinţă a mamei sale şi întărirea în credinţă a fiului său. Când i-a spus, alungându-l din casa ei: „Pleacă! Eu nu mai sunt mama ta.”, el s-a apropiat de ea şi i-a zis: „O, mamă, inima mea îţi este alături, te rog mărturiseşte faptul că nu există alt Dumnezeu în afară de Allah şi că Muhammad este servitorul şi Profetul Său.” Ea i-a răspuns furioasă: „Pe stele, nu voi adera niciodată la religia ta, nu-mi voi degrada statutul şi nici nu-mi voi schimba sentimentele!”

 

Astfel, Mus’ab a părăsit luxul în care trăise. S-a mulţumit cu o viaţă grea pe care nu o cunoscuse înainte, purtând cele mai aspre haine, mâncând într-o zi şi înfometându-se în următoarea. Acest suflet, care era cuprins de cea mai puternică credinţă împodobită cu lumina lui Allah, l-a transformat într-un bărbat care a impresionat şi alte suflete deosebite.

Source Link

Views: 4

Căința – partea 2

    Allah Preaînaltul i-a revelat Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) :”Vesteste-ţi comunitatea că, cine moare fără să-I asocieze nimic lui Allah, va intra în Rai. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: Şi dacă preacurveşte sau fură? A spus: Da!” Această relatare a Profetului (pacea şi […]

Allah Preaînaltul i-a revelat Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) :”Vesteste-ţi comunitatea că, cine moare fără să-I asocieze nimic lui Allah, va intra în Rai.

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: Şi dacă preacurveşte sau fură? A spus: Da!”

Această relatare a Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) arată că, cine moare fără să-I aducă seamăn lui Allah va intra în Rai, chiar dacă are păcate mari, după ce îşi va ispăşi pedeapsa în Iad. Este greşit să gândeşti că, oricât de multe păcate ai face şi nu-I asociezi nimic lui Allah, tot vei intra în Rai.

Într-adevăr, în final vei intra, însă nu ştii cât vei fi pedepsit în Iad.

Atunci, când te gândeşti să faci un păcat, încearcă să-ţi introduci mâna în foc. Crezi că vei putea suporta acea durere? Dacă nu suporţi focul pământean, cum ai să suporţi Focul Iadului care este de 70 de ori mai puternic?

Crezi sau nu, păcatele făcute timp de 20 de ani sau chiar mai mult pot fi iertate într-o clipă.

Allah Preaînaltul în Quran-ul Cel Sfânt spune:

Şi aceia care nu cheamă un alt Dumnezeu, împreună cu  Allah şi nu ucid sufletul pe care l-a oprit Allah PreaÎnaltul, decât pe drept şi aceia care nu preacurvesc, căci cine face aceasta, va afla pedeapsa. Şi va fi dublată pedeapsa lor în Ziua Invierii şi în veci vor rămâne în ea dispreţuiţi. Afară de aceia care se căiesc, cred şi săvârşesc fapte bune; acelora le va schimba Allah faptele rele cu fapte bune, căci Allah este Iertător şi Îndurător. (Al-Furqan: 68-70)

Observăm că, atunci când e vorba de preacurvie tonul Quran-ului este dur, însă se schimbă total când vine vorba de căinţă…

Allah Preaînaltul le vesteşte celor care au săvârşit unele dintre cele mai mari păcate, cum ar fi să-I facă asociaţi lui Allah, să omoare un suflet pe nedrept sau să preacurvească, că-i va ierta, dacă se căiesc şi săvârsesc fapte bune. Ba chiar Allah le promite acestora că le va preschimba păcatele în fapte bune! Ai văzut cât de Iertător poate fi Allah? Acum, că ai aflat că poţi să-ţi transformi toate păcatele trecute în fapte bune, ce mai aştepţi?

De ce nu te întorci la Allah chiar în acest moment, căindu-te…?

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: „Dacă o persoana păcătuieşte, apoi îşi ia abluţiunea (abdest-ul), face două rekeat-uri de rugăciune şi îi cere iertare lui Allah, este iertat.”

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus de la Allah:”O, tu, fiul lui Adam, nu M-ai chemat şi nu M-ai rugat fără ca Eu să nu-ţi fi iertat păcatele, oricare ar fi ele, căci Mie nu Mi se cere socoteală. O, fiu al lui Adam, dacă ai păcate cât întinderea cerului şi îmi ceri iertare, te iert căci Mie nu Mi se cere socoteală. O, fiu al lui Adam, dacă vii spre Mine cu păcate cât Pământul, după care Mă întâlneşti fără să-Mi asociezi nimic şi Eu vin spre tine cu iertare cât el (Pământul).”

Cât de Generos eşti TU, o, ALLAH!

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne povesteşte despre un om, căruia Allah îi va spune în Ziua Judecăţii: “-Citeşte-ţi cartea (cu faptele), o, robule! Şi începe acesta să-şi citească cartea. Găsind-o plină de păcate, crede că este dintre cei pierduţi. Allah îi spune: -Citeşte-ţi cartea încă o dată, o, robule! Nu-ţi aduci  aminte că te-ai căit? După ce-şi aduce aminte, acest om că se căise o dată,  spune: -Da, o, Allah, mă căisem! Începe să citească a doua oară. Când ce să vadă? Nu numai că pacatele i-au fost şterse, ba chiar i-au fost transformate în fapte bune. După ce stă puţin pe gânduri, omul spune: -O Allah, dacă păcătuiam şi mai mult şi apoi mă căiam,  acum faptele mele bune erau mai multe? O, Allah, dacă-i aşa, eu  mai am păcate de care-mi aduc aminte şi pe care îngerii au uitat  să mi le scrie…”

Vedeţi cât de minunată este căinţa!?

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) Spune: „O, voi oameni, căiţi-vă la Allah şi cereţi-I iertare, căci eu mă căiesc la El şi Îi cer iertare în fiecare zi mai mult de 100 de ori.”

Profetul se căia mai mult de 100 de ori pe zi. Tu de câte ori te căieşti pe zi?

Companionii îl auzeau pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) atunci când, se oprea din vorbă că rostea :”Îi cer iertare lui Allah şi mă căiesc Lui; după care îşi continua discuţia, apoi tăcea, pentru a-I cere încă o dată iertare lui Allah.”

Allah Preaînaltul Îşi întinde „mâna” noaptea pentru a le oferi celor care au păcătuit ziua posibilitatea de a se căi, iar ziua celor care au păcătuit noaptea.

Cine este cel care îşi întinde mâna de obicei? Cel nevoiaş sau cel bogat? Fără îndoială, că cel nevoiaş este cel care întinde mâna spre cel bogat, însă face parte din generozitatea lui Allah, ca El să întindă „mâna” spre robul Său. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune:”Allah Preaînaltul coboară în cerul pământului, în a treia parte a fiecărei nopţi şi cheamă: <E careva care Îmi cere iertare pentru a-l ierta? E careva care îşi doreşte ceva pentru a-i da?>”

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne vesteşte că Allah se bucură de căinţa omului mai mult decât o persoană care îşi regăseşte cămila în deşert, după ce o pierduse.

Imaginează-ţi că eşti în deşertul arzător şi pustiu. Ai aţipit, iar cămila ta cu toate proviziile, a dispărut. Ce-ai face dacă ar apărea cămila deodată, în timp ce tu aşteptai deznădăjduit să te cuprindă moartea?

O tânără povesteşte:

-Mă certam aproape tot timpul cu părinţii. Ţipam deseori la ei. După ce am aflat că supărarea părinţilor este unul dintre cele mai mari păcate şi, că toate faptele bune se anulează o dată cu privirea mea încruntată la ei, am decis să nu-i mai supăr niciodată. Atunci când mă supăram, luam abluţiunea şi făceam două rekat-uri de rugăciune, după care, Îi ceream iertare lui Allah. Mulţumesc lui Allah că, după un timp, am reuşit să-mi controlez comportamentul şi de atunci n-am mai ridicat vocea în faţa lor. Allah mi-a arătat o cale de ieşire din această problemă pe care singură n-aş fi găsit-o.

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune că Allah Preaînaltul, zice: „Dacă un slujitor al Meu vine către Mine un pas, Eu mă duc către el un metru şi, dacă vine spre Mine un metru, Eu merg către el distanţa, pe care el o cuprinde cu ambele braţe întinse. Dacă el vine către Mine mergând, Eu vin spre el alergând.”

Această relatare ne arată repeziciunea cu care Allah ne răspunde la căinţa noastră.

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune:”Aceluia care se gândeşte la o faptă bună şi nu o face, Allah i-o scrie ca o faptă bună în întregime, iar dacă se gândeşte (la ea) şi o face, Allah îi scrie de la 10 fapte bune până la 700 sau chiar mai multe. Aceluia, care se gândeşte la o faptă rea şi nu o face, îi scrie Allah o faptă bună în întregime, iar dacă se gândeşte la ea şi o face îi scrie Allah o faptă rea.”

Cât de generos poate fi Allah! La fiecare păcat ne scrie doar o singură faptă rea, însă la fiecare faptă bună ne scrie cel puţin 10 fapte bune!

Într-o zi, a venit un om la Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), care i-a spus:

“-O, Profetule, eu sunt un om cu foarte multe păcate. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a spus: -Căieşte-te! Acesta a întrebat mirat: -Allah îmi va ierta păcatele? I-a spus: -Da!  Cum a auzit acest lucru, omul a început să alerge strigând de bucurie: -Allah este Cel mai Mare, Cel care îmi iartă toate  păcatele!”

sursa: Islamul Azi

Source Link

Views: 4

Sunnah, sursă a civilizației

Sunnah, sursă a civilizației   Sunnah este traditia profetului Muhammed – pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui – si reprezinta a doua sursa de baza a Islamului. Sunnah cuprinde vorbele, faptele şi încuviinţările profetului Muhammed pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, tot ceea ce el a spus, a împlinit sau a […]

Sunnah, sursă a civilizației

tumblr_m2izasZnZM1qgpyoxo1_1280Sunnah este traditia profetului Muhammed – pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui – si reprezinta a doua sursa de baza a Islamului.

Sunnah cuprinde vorbele, faptele şi încuviinţările profetului Muhammed pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, tot ceea ce el a spus, a împlinit sau a aprobat în diferite împrejurări. Atunci cand dusmanii Islamului au introdus in sunnah ceea ce nu facea parte din ea, invatatii musulmani au expus tot ce s-a relatat de la profetul Muhammed, unor conditii stricte (stiiinta hadis) si asftel, cele false si cele nascocite au fost delimitate de cele autentice.

În urma cuceririlor din secolele al VII-lea și al VIII-lea, se pun bazele Imperiului Islamic, care devine unul dintre primele zece mari imperii ale lumii. Islamul se răspândește din Peninsula Arabică, ajunge in Iran, Siria, Irak, Palestina, Turcia, nordul Africii (Egipt), Spania, Sicilia. Prin secolul al XIII-lea, se răspândește și în India și Asia de Sud-Est.
Epoca de Aur a Islamului (în arabă: حضارة عربية إسلامية), cunoscută și ca Renașterea islamică reprezintă perioada cuprinsă între secolele al VII-lea și al XIII-lea, ajungând chiar până în secolul al XVI-lea, după unii autori.[1] În această perioadă, artiști, ingineri, savanți, poeți, filozofi, geografi și comercianți care aparțineau lumii islamice (fără a fi neapărat musulmani), au adus contribuții notabile în domenii ca: artă, agricultură, economie, industrie, drept, literatură, navigație maritimă, filozofie, știință, sociologie, tehnologie, realizând o serie de inovații peste acest sistem tradițional al concepției islamice. Toate aceste realizări au influențat evoluția civilizației în toate celelalte continente.
 
Fără aceste mari realizări ale islamului, multe din învățăturile Greciei, Romei și Egiptului antic ar fi fost pierdute pentru totdeauna. Multe astfel de scrieri valoroase ar fi fost pierdute dacă nu ne parveneau traducerile acestora din arabă în turcă, persană, ebraică sau latină. Acest focar de cultură s-a alimentat din esența realizărilor marilor civilizații apuse: mesopotamiană, romană, chineză, indiană, persană, egipteană, greacă și bizantină.

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 2