Tag: profetul

Universalitatea religiei

  Din moment ce consecinţele urmării unei false religii sunt atât de grave, adevărata religie a lui Dumnezeu trebuie să fi fost uşor de înţeles şi universal accesibilă în trecut şi trebuie să continue să fie veşnic uşor de înţeles şi accesibilă în întreaga lume. Cu alte cuvinte, adevărata religie a lui Dumnezeu nu poate […]

 

p03xsw49 Universalitatea religieiDin moment ce consecinţele urmării unei false religii sunt atât de grave, adevărata religie a lui Dumnezeu trebuie să fi fost uşor de înţeles şi universal accesibilă în trecut şi trebuie să continue să fie veşnic uşor de înţeles şi accesibilă în întreaga lume. Cu alte cuvinte, adevărata religie a lui Dumnezeu nu poate fi limitată, indiferent de oameni, locuri sau perioadă de timp. Nu este nici logic ca o asemenea religie să impună condiţii care nu au nicio legătură cu relaţia dintre om şi Dumnezeu, cum ar fi botezul sau credinţa în om ca salvator sau intermediar. În cadrul principiului central al Islamului şi a definiţiei sale (supunerea voinţei omului în faţa lui Dumnezeu) se află rădăcinile universalităţii Islamului. Oricând omul conştientizează că Dumnezeu este Unul, că este diferit de creaţia Sa, şi se supune apoi acestui Dumnezeu, el devine musulman cu trupul şi cu sufletul şi poate fi ales pentru a intra în Paradis.

În consecinţă, oricine, în orice moment, din orice religie izolată a lumii poate deveni musulman, un adept al religiei lui Dumnezeu, Islamul, prin simpla respingere a venerării creaţiei şi prin întoarcerea la Însuşi Dumnezeu.

Este important de precizat, în orice caz, că, în locul supunerii efective în fața voinţei lui Dumnezeu, o persoană trebuie să aleagă în mod continuu între bine şi rău. Într-adevăr, omul este înzestrat de către Dumnezeu nu doar cu puterea de a distinge binele de rău, dar şi cu cea de a alege între acestea. Aceste puteri date de Dumnezeu atrag după sine o responsabilitate importantă: aceea că omul este răspunzător în faţa lui Dumnezeu pentru alegerile pe care le face. Este de la sine înţeles că omul ar trebui să încerce pe cât posibil să facă bine şi să evite răul. Aceste concepte sunt exprimate în revelaţia finală, după cum urmează:

„Cei care au crezut în [Islam], precum și aceia dintre cei care s-au iudaizat, dintre creștinii și sabeenii care au crezut în Allah și în Ziua de Apoi și au făcut bine, vor avea răsplata lor de la Domnul lor. Ei n-au a se teme și nici nu se vor mâhni.” (Coran 2: 62).

Dacă, din orice motiv, ei eşuează în a accepta mesajul final după ce le-a fost explicat în mod clar, ei vor fi în mare pericol. Ultimul Profet a spus: „Oricare dintre creştini şi evrei aude de Mine, dar nu îşi proclamă credinţa în ceea ce am adus şi moare în această stare, se va număra printre locuitorii Iadului.” (Sahih Muslim, Vol.1, p. 91, nr. 284).

Source Link

Views: 3

Sa Il contemplam si sa Ii fim recunoscatori

Sa Il contemplam si sa Ii fim recunoscatori    Aminteste-ti de recunostinta lui Allah care se revarsa asupra ta din toate directiile: “Si de ati socoti binefacerile lui Allah, nu le-ati putea numara [Qur’an 14:34].   Sanatatea, siguranta, hrana, imbracamintea, aerul si apa – toate acestea indica faptul ca lumea ne apartine, cu toate ca […]

Sa Il contemplam si sa Ii fim recunoscatori

 

 Aminteste-ti de recunostinta lui Allah care se revarsa asupra ta din toate directiile:

“Si de ati socoti binefacerile lui Allah, nu le-ati putea numara

[Qur’an 14:34].

 

Sanatatea, siguranta, hrana, imbracamintea, aerul si apa – toate acestea indica faptul ca lumea ne apartine, cu toate ca noi inca nu realizam acest lucru. Avem tot ce ne are viata de oferit, totusi ramanen ignoranti:

“Oare nu vedeti voi ca Allah v-a supus voua toate cate sunt in ceruri si cate sunt pe pamant si v-a coplesit cu binefacerile Sale – atat cele vazute cat si cele nevazute?”

[Qur’an 31:20]

 

Avem la dispozitie doi ochi, o limba, buze, doua maini si doua picioare:

“Asadar, pe care dintre benefecerile Domnului vostru le tagaduiti?”

[Qur’an 55:13]

11 23 16 Gratitude is your superpower Sa Il contemplam si sa Ii fim recunoscatori

Iti poti imagina cum ar fi sa mergi neavand picioare? Ar trebui sa acceptam cu usurinta fapul ca noi suntem linistiti, dar linistea altora este umbrita de necazuri si suferinta? Ar trebui sa uitam faptul ca in acelasi timp cand noua ne este bine, unii mor de foame si de sete? Ganditi-va la facilitatile auzului si vazului cu care am fost inzestrati. Uitati-va la pielea voastra perfect sanatoasa si fiti recunoscatori pentru ca ati fost feriti de bolile care o ataca. Reflectati asupra capacitatilor voastre mentale si nu-i uitati pe cei care sufera din cauza acestora.

 

Ti-ai vinde vazul sau auzul contra greutatii muntelui Uhud in aur sau ti-ai schimba abilitatea de a vorbi pentru un castel imens? Ne-au fost date nenumarate abilitati, totusi noi inca preferam sa stam in ignoranta. In ciuda unui loc cald de dormit, apa proaspata de baut, un somn linistitor si o sanatate de invidiat suntem necajiti si deprimati. Ne gandim la ceea ce nu avem si suntem nerecunoscatori pentru ceea ce ne-a fost dat. Ne necajim din cauza unei mici probleme de sanatate, uitand astfel sa fim fericiti. Contemplaza si fi recunoscator pentru tot ceea ce ai.

“Ca si in voi insiva. Voi nu vedeti?”

[Qur’an 51:21]

 

 

Mediteaza asupra sinelui tau, familei tale, prietenilor tai si asupra intregii lumi:

“Ei recunosc binefacerea lui Allah si apoi o tagaduiesc, iar cei mai multi dintre ei sunt nerecunoscatori.”

[Qur’an 16:83]

Source Link

Views: 1

Citește despre viata Profetului!

Citește despre viata Profetului!   Când un arab de pe vremea Profetului vedea ceva, vorbea precum un expert. Arabii erau oameni ai percepţiei şi ai intuiţiei. Dacă unul dintre ei vedea urme de paşi pe drum, spunea: „Acestea sunt urmele de paşi ale persoanei cutare.” Mirosea respiraţia celui cu care vorbea şi realiza dacă spunea […]

Citește despre viata Profetului!

 

Când un arab de pe vremea Profetului vedea ceva, vorbea precum un expert. Arabii erau oameni ai percepţiei şi ai intuiţiei. Dacă unul dintre ei vedea urme de paşi pe drum, spunea: „Acestea sunt urmele de paşi ale persoanei cutare.” Mirosea respiraţia celui cu care vorbea şi realiza dacă spunea adevărul sau minţea.

Aceşti bărbaţi au fost contemporani cu Muhammad şi i-au fost alături încă de la venirea lui pe lume. Nu le-a fost ascuns nimic din viaţa sa. Perioada copilăriei, care nu este observată de către alţii în afară de oamenii din jurul copilului şi de către rudele apropiate, în cazul lui Muhammad a fost văzută şi observată de către toţi oamenii din Mekka. Aceasta s-a întâmplat întrucât copilăria lui nu a fost ca oricare alta. A atras atenţia asupra sa datorită semnelor timpurii de maturitate şi iniţiativă şi datorită respingerii jocurilor obişnuite ale copiilor în favoarea seriozităţii bărbaţilor.

De exemplu, oamenii din Quraish obişnuiau să spună despre nepotul lui ’Abd Al-Muttalib că stătea departe de locurile de joacă ale copiilor şi de petrecerile lor şi obişnuia să le răspundă ori de câte ori era invitat să participe: „Eu nu am fost creat pentru asta.”

Mai mult decât atât, când doica sa Haliimah l-a dus înapoi la familia sa, ea le-a împărtăşit observaţiile, experienţele sale cu copilul şi ceea ce văzuse la el pentru a-i convinge că nu era un copil obişnuit. Ea credea că există un secret ascuns în el, cunoscut doar lui Allah, care ar putea fi dezvăluit într-o zi.

Cât despre tinereţea sa, câtă inocenţă! Era lucid şi rafinat. Preocuparea rudelor sale în ceea ce-l priveşte a sporit, vorbind despre el mai des şi lăudându-l mai mult. Maturitatea sa a fost pe deplin observată de fiecare ochi, ureche şi inimă. Mai presus de toate se afla conștiința comunităţii sale, conduita şi comportamentul său oferind un criteriu asupra adevărului, bunătăţii şi a frumuseţii.

 

La acea vreme, viaţa era una limpede şi luminoasă, din leagăn până în mormânt. Toate viziunile, paşii, cuvintele, mişcările, chiar şi visele, speranţele şi amintirile sale constituiau dreptul tuturor oamenilor din prima zi în care s-a născut. Ca şi cum Allah Cel Milostiv dorea să le spună oamenilor: „Acesta este Profetul Meu trimis vouă. Calea sa este una a raţiunii şi a intelectului şi aceasta constituie întreaga sa viaţă, încă de pe vremea când era în faşă.”

vragre Citește despre viata Profetului!De aceea analizează-i viaţa şi judecă cu raţiunea şi intelectul pe care îl deţii. Percepi vreun motiv de suspiciune? Simţi că există vreun neadevăr? A spus vreodată o minciună sau a trădat pe cineva? A judecat pe cineva nedrept? A manifestat vreodată vreun defect? A abandonat vreodată relaţiile sale de rudenie? A neglijat vreodată o îndatorire sau a lăsat deoparte o acţiune nobilă? A insultat vreodată pe cineva sau a adorat un idol? Citeşte cu atenţie şi cu meticulozitate, investighează, pentru că nu există niciun stadiu al vieţii sale care să fie ascuns sau voalat.

Dacă viaţa sa, după cum vezi şi observi, nu constituie nimic decât puritate, adevăr şi glorie, este raţional şi logic ca un om cu astfel de trăsături să spună minciuni la vârsta de patruzeci de ani? În legătură cu ce ar minţi? Despre Allah, pretinzând că el este Profetul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ales, preferat şi inspirat de către El?

Nu, acesta este răspunsul oferit de simţuri şi intuiţie. Care este modul tău de gândire şi ce drept ai să spui minciuni?

 

Source Link

Views: 2